Crãciun plãcut la “acasã din România”

Anul acesta am petrecut Crãciunul la Cluj. E frumos, mai ales cã pe 25 decembrie ne-am trezit cu zãpadã proaspãtã în peisaj….

Centrul Clujului arată mult mai bine, mai primitor pentru turişti. La deschiderea anului universitar clujean din 1995 lansam provocarea închiderii totale a centrului Clujului şi mă bucur că măcar parţial acest lucru s-a realizat. Am beneficiat astfel de o plimbare fãrã stresul zgomotului de motoare între Catedrala Ortodoxã şi Piaţa Unirii.

Târgul de Crãciun este un proiect care prinde şi la Cluj. M-am bucurat sã constat cã atmosfera este deosebitã, fãrã balcanisme... o normalitate europeanã atât de doritã la Cluj.

Dacã vreţi ″sã vedeţi Clujul de sus″ vã recomand unul dintre restaurantele Panoramic de pe Cetãţuie. Sunt douã acum şi ambele îţi oferã mâncare bunã româneascã şi o privelişte de vis...

Aeroportul e fãrã îndoialã poarta de intrare a Clujului şi arata bine. E plin atât de români care vin acasã de Sãrbãtori, cât şi de turişti care descoperã perla Transilvaniei.

Centrul Clujului este plin de restaurante drãguţe, cu mult bun simţ. În zona Matei Corvin oferta este variatã şi cu siguranţã vã puteţi delacta.

Câteva idei despre dezvoltarea Clujului sugeram în recentul interviu din ziarul local Fãclia.

Promit sã revin şi la anul acasã... la “acasã din România”.

Dan LUCA / reîntors la Bruxelles

The Erasmus generation’s incompatibility with the European elections

In 2017 we will celebrate 30 years since the implementation of Erasmus programme and the results are incredible: 3 million beneficiaries and ... (surprisingly) one million children from mixed couples facilitated by the European mobility offered ... We can say that Erasmus has formed a European spirit? Is the Erasmus generation a "European seed" that we desperately need?

If you are young it does not mean that you represent the Erasmus generation. You are not automatically part of the Erasmus generation if you have travelled in Europe. The Erasmus generation is a way of thinking, where nationalistic radicals have nothing to do with... European tolerance, vision, openness towards others - that's the Erasmus generation!

We begin to see the results of these preparations at the higher level - Matteo Renzi, when he just turned 39, became Italian Prime Minister, and beyond political convictions, one of his strengths was, in the words of himself, his youth. Renzi is considered "an exponent of the Erasmus generation, made up of young people who have known almost exclusively the euro" and believes in the "European values ​​promoted by the founders of the Union".

I recently read Sandro Gozi’s book regarding the impact of the Erasmus generation on the EU. Even though I did not experience this program, I have similar feelings having been a few years (in the 90s) in the Executive Committee of the European Students’ Forum (AEGEE-Europe).

The Erasmus generation has accumulated much experience and it is a pity that they did not take on many political responsibilities. They prefer to remain behind the scene within NGOs, European industrial federations, multinationals, and in public administration (even European), although enjoying a good knowledge of European politics. Their involvement would benefit the political system; they represent an extremely valuable resource. Young political class began to catch, but the Erasmus generation is still missing.

But what is the problem? Why does the Erasmus generation not have a major impact on the current European policy?

I'll answer without hesitation; we are in this situation because of the current procedure on electing MEPs. Currently, even if someone really thinks and believes it's time to get involved in political arenas in Europe, he or she needs a national approach. You need to "dive" into the national political systems, make yourself useful, and bring your added value, to face internal pressures. You can also end up in some local election and possibly after many years you will be given the possibility to run for a European position. But believe me; the Erasmus generation will not do such a compromise. They will refuse political involvement without scandal; they will look from a distance at the European elections...

The only solution to involve the Erasmus generation in the European political arena is changing the way in which the 751 MEPs are currently elected. And that does not mean just an additional list, a topic already circulated as a project, the so-called "European List of Andrew Duff" with 25 members. We want to have true European political parties, not a "sum of national political parties". The European elections need to be real European elections, not a "sum of national elections". European Citizenship should not be the sum of the citizenships of EU member states.

The preferred electoral system algorithm is simple; parties wishing to enter the European Parliament must pass the 5% threshold, basically to have at least 38 deputies in the European legislature. Ideally, a system focused on regional lists, combined with preferential voting. Regional trimming must be done in order to not coincide with the existing national structures. National party leaders may not be responsible, not even for the political outcome of the European elections. Responsibility should be transferred effectively to the European structure, to the elected European party leaders.

If we do an analysis at the level of national parties currently in European Parliament, the result is striking. Not even the Christian-Democrats of Angela Merkel (34) or Italian Democrats (30) will manage to have sufficient number on their own. Whether they want or not, the parties from EU member states must ally to get at least 38 MEPs.

Can the electoral system change before European elections in 2019, to have just European lists? The answer is definitely NO, it's too late now, perhaps by 2024. What we propose now is a deeper discussion on the occasion of Future EU debates, officially launched in Bratislava in September 2016 and the first results will be presented in Rome in March 2017.

Dan LUCA, originally from Romania, works in Brussels for the last 20 years. He was on the list of Romanian Social Democrats in the European elections in 2009 and between 1997 and 1999 he was Vice President for European Students’ Forum (AEGEE), an organization that has played a crucial role in the launch of the Erasmus program.

Dan LUCA – articol în Convorbiri Europene: "Incompatibilitatea generaţiei Erasmus cu alegerile europene"

Lucreaz în Bruxelles-ul european de 20 de ani, fiind originar din România. Am fost pe lista social-democraţilor români la alegerile europene din 2009, iar în perioada 1997-1999 am fost vicepreședintele Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE), organizaţie care a avut un rol crucial în lansarea programului Erasmus. Aceastã experienţã m-a stimulat sã prezint câteva idei despre viitorul politic al Generaţiei Erasmus prin intermediul revistei Convorbiri Europene.

----

În 2017 se vor împlini 30 de ani de la implementarea programului Erasmus, iar rezultatele sunt incredibile: 3 milioane de beneficiari şi… (surprinzator) un million de copii proveniţi din cuplurile mixte facilitate (fãrã voie) de mobilitatea europeanã oferitã… Putem spune că Erasmus a contribuit la formarea unui spirit european? Să fie acest Erasmus o “sămânţă de europeni” de care avem atâta nevoie? 

Nu înseamnă că dacă eşti tânăr reprezinţi generaţia Erasmus. Nu faci parte automat din “generaţia Erasmus” doar dacă ai călătorit în Europa. “Generaţia Erasmus” este un mod de gândire, în care discursul naţionalist nu are ce să caute… Toleranţă europeană, viziune, deschiderea către alţii – asta e “generaţia Erasmus”!

Încep să se vadă rezultatele acestor pregătiri şi la nivel mai înalt – Matteo Renzi, la doar 39 de ani, devenea premier italian şi, dincolo de convingerile politice, unul dintre atuurile sale a fost, aşa cum spunea chiar el, faptul că este tânăr. Renzi se consideră “un exponent al generaţiei Erasmus, alcătuită din tineri care au cunoscut aproape exclusiv doar moneda euro” şi crede în “valorile europene, cele promovate de fondatorii Uniunii”.

Citesc cartea lui Sandro Gozi depre impactul Generaţiei Erasmus asupra UE. Chiar dacã nu am beneficiat de acest program, am sentimente asemãnãtoare fiind câţiva ani (prin anii ’90) în Comitetul Director al Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE-Europe). 

Generaţia Erasmus a acumulat multă experienţă şi este păcat că nu iese în faţă. Preferă să rămână mai în urmă, în structuri ONG-iste, în federaţii industriale, în administraţia publică (chiar și europeanã), deşi se bucură de o bună pregătire politicã europeanã. Implicarea acestora ar fi un beneficiu pentru sistemul politic, ei reprezentând o resursă extrem de valoroasă. Clasa politică tânără a început să prindă, dar generaţia Erasmus, educată european, lipseşte încă.

Care este însã problema? De ce generaţia Erasmus nu are un impact major asupra politicii europene actuale?

Voi raspunde frontal, avem aceasta situaţie datoritã modului de alegere a deputaţilor europeni. În prezent, chiar dacã gândești cu adevãrat european și consideri cã e timpul sã te implici politic în destinele Europei, e nevoie de o abordare naţionalã. Trebuie sã te "scufunzi" în sistemele politice naţionale, sã te faci util, sã îţi aduci valoarea adãugatã, sã faci faţã presiunilor interne, poate sã candidezi și la ceva alegeri locale și eventual dupã ani de zile sã ţi se acorde creditul în a candida european. Credeţi-mã, cei din generaţia Erasmus nu vor face un astfel de compromis de viaţã. Vor refuza implicarea politicã, fãrã scandal, vor privi distant alegerile europene…

Singura soluţie pentru a avea aceastã generaţie Erasmus implicatã în politica europeanã este schimbarea modului de alegere a celor 751 eurodeputaţi sau câţi vor exista dupã plecarea britanicilor din Uniunea Europeanã. Şi nu mã refer doar la o listã adiţionalã, subiect vehiculat deja ca proiect, așa zisa "listã europeanã a lui Andrew Duff" cu 25 de membri. Dorim alegeri în care sã avem cu adevãrat partide politice europene, nu "sume de partide politice naţionale". Alegerile europene sã fie în mod real alegeri europene, nu o "sumã de alegeri naţionale". Cetãţenia europeanã nu trebuie sã fie suma cetãţeniilor din UE.

Algoritmul preferabil al alegerilor este simplu, partidele care doresc sã intre în Parlamentul European trebuie sã treacã pragul de 5%, adicã sa aibã cel puţin 38 de deputaţi în legislativul european. E de urmat un sistem axat pe liste regionale, combinat cu votul preferenţial. Trebuie efectuat decupajul regional încât sã nu coincidã peste structurile naţionale existente. Liderii partidelor naţionale sã nu fie responsabili, nici mãcar politic, de rezultatul alegerilor europene. Trebuie transferatã responsabilitatea în mod real cãtre structura comunitarã, liderilor europeni aleși.

Dacã facem o analizã a partidelor aflate în prezent în Parlamantul European remarca e izbitoare. Nici mãcar creștin-democraţii Angelei Merkel (34) sau democraţii italieni (30) nu ar intra singuri în Parlament. Vor sau nu vor, partidele din statele membre UE trebuie sã se alieze electoral pentru a obţine cel puţin 38 de eurodeputaţi.

Se poate sã schimbãm sistemul electoral pentru alegerile europene din 2019, pentru a avea doar liste europene? Raspunsul este categoric NU, e prea târziu acum, poate pentru 2024. Ceea ce putem însã e sã propunem o discuţie profundã cu prilejul reformei instituţionale europene, procedurã lansatã oficial la Bratislava în septembrie 2016 și care va avea primele rezultate la Roma în martie 2017.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA interviu în Fãclia: “Incertitudinea planeazã asupra anului 2017. E mult de lucru la proiectul european!”

Pentru cei interesaţi de politica europeanã, mi-am permis sã schiţez evenimentele majore ale anului 2017 prin intermediul unui interviu publicat astazi, 22 decembrie 2016, in ziarul Faclia.

------

Dan LUCA este originar din Cluj, dar de 20 de ani îşi desfãşoarã activitatea în Bruxelles-ul european. Este Senior Director la EurActiv, trustul de presã axat pe politicile europene. De 10 ani este doctor în relaţii internaţionale şi studii europene, predând activ cursuri la Universitatea Liberã din Bruxelles (ULB), Universitatea din Leuven şi SNSPA Bucureşti.

Fãclia de Cluj: Aţi numit 2016 “annus horribilis plus”. La ce ne putem aştepta în anul 2017 din punct de vedere european?

Dan LUCA: Ne aşteaptã un an complex. Vor începe negocierile de ieşire a Marii Britanii din UE şi multe resurse se vor îndrepta în aceastã direcţie. De asemenea, Uniunea Europeanã a declanşat recent un mecanism de reformã, iar în câteva luni ne aşteptãm la dezbateri despre acest subiect. Prima piatrã de încercare în luna martie cu prilejul aniversãrii la Roma a “celor 60 de ani de Europa”. Crizele actuale, precum emigranţii, Ucraina sau şomajul, vor continua sã influenţeze propund viaţa cetãţenilor europeni. Douã dosare care ne dau speranţe în 2017, reindustrializarea Europei, acest fantastic Industry 4.0, dar şi mult aşteptata dezmorţire a Generatiei Erasmus. Reamintesc cã anul viitor se vor împlini 30 de ani de la implementarea acestui program cu rezultate incredibile: 3 milioane de beneficiari şi… (surprinzator) cei un million de copii proveniţi din cuplurile mixte facilitate (fãrã voie) de mobilitatea europeanã oferitã… Putem spune că Erasmus a contribuit la formarea unui spirit european? Să fie acest Erasmus o “sămânţă de europeni” de care avem atâta nevoie? 

FC: Agenda internã a unor ţãri europene poate sã pericliteze mult agenda europeanã. La ce ne putem aştepta anul viitor?

DL: 2017 este deosebit de dinamic din punct de vedere al alegerilor la nivelul ţãrilor membre mari. Franţa îşi va schimba liderul în luna mai. Spectrul posibilei alegeri a lui Marine Le Pen ca președinte francez apasã puternic Europa...  Germania mizeazã din nou pe Angela Merkel la alegerile din septembrie.. Se va clatina de data aceasta doamna de fier a Europei? Nici Italia, Spania sau Polonia nu au guverne prea stabile, deci ne putem aştepta la alegeri anticipate în unele ţãri...

FC: Desigur trebuie sã privim şi internaţional. Cum se vede 2017 la nivel global?

DL: Primul an de mandate al noului preşedinte american trezeşte interes enorm. Este încã multã incertitudine, iar 2017 poate sã confirme sau infirme unele supoziţii. Lupta împotriva statului islamic este prioritatea maximã şi anul viitor. Referidu-ne la puterile mondiale, va continua lupta politicã şi economicã între SUA, Rusia şi China. Subiecte de urmãrit: Turcia şi Iranul.

FC: Ce ne putem aştepta în România?

DL: Privit macro, noul Guvern va avea o reponsabilitate uriaşã. Presiunea celor 10 ani de apartenenţã a ţãrii la UE şi miza pregãtirii Preşedinţiei românesti a UE de peste doi ani, va produce o dezbatere interesantã în spaţiul public. Întrevãd o relansare a reformei regionale a României, blocatã acum câţiva ani.

FC: Clujul şi anul 2017. Asteptãm mari decizii sau proiecte?

DL: Atmosfera din Cluj prinde deja la nivel european. S-a consolidat marca de loc cool cu evenimente culturale şi sportive majore. Nu uitaţi cã principala “industrie” clujeanã este mediul universitar. O treime din populaţie este implicatã activ în universitãţi, fie ca student, cadru didactic sau lucrând în administraţie… Trebuie continuatã extinderea şi modernizarea aeroportului. Este crucialã finalizarea autostrãzii Oradea – Cluj – Bucureşti, dar asta nu depinde doar de clujeni. În rest accent puternic pe infrastructura digitalã. 5G, internetul obiectelor, completitivitate la nivel global trebuie sã fie prioritatea clujenilor…

FC: Personal ce proiecte doriţi sã realizaţi în 2017?

DL: În prezent coordonez birourile comerciale ale EurActiv din Bruxelles, Berlin, Paris şi Londra şi e normal sã doresc ca anul viitor sã derulãm proiecte pan-europene cu multinaţionale, dar şi cu federaţii europene sau organizaţii nonguvernamentale. Continuând ceea ce am început acum câţiva ani, doresc sã animez conferinţe pe teme de actualitate precum finanţarea regiunilor europene, reindustrializarea Europei, educaţia europeanã, viitorul UE, alegerile primare europene sau transparenţa lobby-ului european. Din punct de vedere românesc, sper într-o implicare activã în pregatirea Preşedinţiei româneşti a UE, chiar dacã nu îmi doresc sã deţin o poziţie guvernamentalã. A gândi larg este ceea ce are nevoie România. Avem nevoie de “echipa româneascã Brexit”, “echipa româneascã Viitorul UE”, “echipa româneascã Reindustrializare mondialã – Industry 4.0”, “echipa româneascã Presedinţie UE – 2019”, şi alte 3000 de echipe româneşti pentru dosarele sectoriale europene…

Dan LUCA – implicare academicã pe axul România-Bruxelles

Activitatea academică îmi dă satisfacţia că există interes din partea studenţilor pentru a înţelege în mod real mecanismul decizional de la Bruxelles. Noţiuni de genul munca în mediul intercultural, comunicarea europeană sau harta Bruxelles-ului european au trezit dezbateri profunde şi în 2016.

Doar în ultimele douã luni am avut plãcerea sã prezint cursuri la 3 universitãţi.

Am început o nouã cooperarea în domeniul academic cu Universitatea Liberã din Bruxelles (ULB), prin cursuri despre “Bruxelles au concret” sau “Non-institutional (private) actors in the making of EU law”. Am extins implicarea și pe palierul training, participând la o prezentare axatã pe subiectul "Engage with EU stakeholders". 

Pentru al 5-lea an consecutiv, am fost în decembrie invitatul KULeuven din Belgia pentru a prezenta masteranzilor un curs despre implicarea sectorului privat în dinamica legislaţiei europene. Iar când am auzit cã o studentã de anul trecut lucreazã acum în Parlamentul European, e stirea care mã bucurã...

În noiembrie am rãspuns și de data aceasta cu mare plãcere invitaţie de a preda cursul “Public Opinion in the EU” masteranzilor de la SNSPA (Masterat Comunicare și Guvernanţã Europeanã). Îi cunoșteam pe studenţi din martie 2016, când le prezentasem cursul de anul I "European Media and the Public Sphere", deci totul a mers natural.

Sper sã continui și în anii viitori implicarea academicã pe structura româneascã și europeanã. 

Dan LUCA / Bruxelles

Masteranzii de la Multilingual Communication interesaţi de Bruxelles-ul european

Pentru al 5-lea an consecutiv, am fost astãzi invitatul KULeuven din Belgia pentru a prezenta masteranzilor un curs despre implicarea sectorului privat în dinamica legislaţiei europene.

Chiar dacã majoritatea studenţilor nu au urmat facultãţi cu profil “afaceri europene”, interesul pentru a înţelege ″piaţa celor 100.000 de oameni″ care îşi desfãşoarã activitatea în Bruxelles-ul european a fost uriaş.

Mã bucur foarte mult când tinerii, în cazul de faţã belgienii, au o abordare foarte pragmaticã asupra ofertei de locuri de muncã prezentã în capitala Europei.

Iar când am auzit cã o studentã de anul trecut lucreazã acum în Parlamentul European, e stirea care mã bucurã...

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “2017 – anul eliberãrii europene?”

Astãzi, 11 decembrie 2016, am semnat un nou articol în Ziarul Financiar. O scurtã analizã a anului 2016, dar şi câteva prognoze pentru anul 2017.

-----------

Acum 5 ani, preşedintele UE, Herman Van Rompuy, numea anul 2011 “annus horribilis”. Cum sã numim atunci anul 2016? Câteva repere pentru reîmprospãtarea memoriei…

Trec zilnic cu metroul prin staţia Maelbeek, o datã pe lunã sunt în incinta aeroportului Zaventem şi de fiecare datã mã gândesc la ceea ce s-a întâmplat pe 22 martie… Bruxelles-ul a trait în 2016 cea mai neagrã zi a istoriei contemporane…

Marea Britanie şi UE, o relaţie de dragoste desprinsã parcã dintr-o telenovelã sudamericanã… Cu un catalizator potrivit, sau mai bine spus neinspirat – a se citi pe etichetã David Cameron – Marea Britanie se departe de Continent… Scriem aceastã paginã a istoriei europene tot în 2016...

Dacã la nivelul capitalei comunitare sau UE nu ne-au fost favorabile astrele, cel puţin sã vedem ce a însemnat anul 2016 la nivel internaţional. Aici gãsim personalitatea anului, conform Time Magazine, Donald Trump... Sã vã mai derulez alegerile americane din noiembrie şi seismul provocat la nivel global?

Catalogaţi cum doriţi moartea aparent eternului Fidel Castro, oricum tras pe dreapta de vreo 10 ani de politica de deschidere a fratelui sãu…

Criza emigranţilor din Siria nu mai este prima stire a Jurnalului doar pentru cã a devenit normalitate, nu fiindcã s-a gãsit o soluţie… Conflictul din Ucraina nu este rezolvat, dar pare sã intre într-o logicã de Razboi Rece…

Sunt un optimist european, dar parcã anul 2017 se contureazã ca deosebit de dificil. Franţa joacã o carte enormã cu prilejul alegerilor prezidenţiale din primãvarã. Spectrul unei Marie Le Pen preşedinte produce deja transpiraţie rece Europei… Italia e cu un guvern demisionar, Spania cu unul minoritar-fragil, Germania mizeazã din nou pe Angela Merkel la alegerile din septembrie.. Aceasta este poza sistemelor politice naţionale europene. Vorbim de ţãrile mari... Dacã amintim de Polonia şi suratele de Visegrad complicãm situaţia şi mai mult... La nivel de UE nici Comisia Europeanã nu straluceşte, faimoasa comunicare cu cetãţenii de acum câţiva ani pare de domeniul fantasticului…

Încerc din rãsputeri sã vãd luminiţa de la capãtul tunelului… şi credeţi-mã nu din cauza ochelarilor pe care îi port am probleme sã o identific… De vreo 2-3 ani se tot vorbeşte de relansarea proiectului european, iar probabil în martie vom sãrbãtori pompos cei 60 de ani de la Tratatul de la Roma… De abia aştept concursul de desene pe asfalt sã gãsim logo-ul cel mai potrivit... tichia de mãrgãritar a chelului…

Câteva cuvinte despre criza şomajului, în special cea a tinerilor. Când ziceam cã programul Youth Guarantee e bun ca idee, dar va avea un impact minuscul asupra beneficiarilor datoritã schemelor naţionale, am fost acuzat de chibiţ... Liderii politici nici mãcar nu îl mai amintesc în discursul public din anul de graţie 2016…

Citesc cartea lui Sandro Gozi depre impactul Generaţiei Erasmus asupra UE. Chiar dacã nu am beneficiat de acest program, am sentimente asemãnãtoare fiind câţiva ani (prin anii ’90) în Comitetul Director al Asociatiei Studenţilor Europeni. Ideea e bunã la bazã, la anul sãrbãtorim 30 de ani de existenţã a programului Erasmus. E util sã observãm ce fac cei aproximativ 3 milioane de beneficiari şi (surprinzator) cei un million de copii proveniţi din cuplurile mixte facilitate (fãrã voie) de mobilitatea europeanã oferitã…

Putem spune că Erasmus a contribuit la formarea unui spirit european? Să fie acest Erasmus o “sămânţă de europeni” de care avem atâta nevoie? Generaţia Erasmus a acumulat multă experienţă şi este păcat că nu iese în faţă. Preferă să rămână mai în urmă, în structuri ONG-iste, în federaţii industriale, în administraţia publică, deşi se bucură de o bună pregătire europeană. Implicarea acestora ar fi un beneficiu pentru politică, ei reprezentând o resursă extrem de valoroasă. Clasa politică tânără a început să prindă, dar generaţia Erasmus, educată european, lipseşte încă. Sa fie anul 2017, anul eliberarii europene?

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – cooperarea cu ULB (academic & training)

Acum 8 ani prezentam pe larg strategia comunicãrii politicilor europene prin 4 canale: academic, training, cercetare şi consultanţă. Mesaj înca de actualitate.

De câteva luni am început cooperarea în domeniul academic cu Universitatea Liberã din Bruxelles (ULB), prin cursuri despre “Bruxelles au concret” sau “Non-institutional (private) actors in the making of EU law”. Sãptãmâna aceasta am extins implicarea și pe palierul training, participând la o prezentare axatã pe subiectul "Engage with EU stakeholders".

Timp de 4 ore am abordat teme de interes precum:

Ø  EU landscape,

Ø  European Transparency Register and the Lobby in Brussels,

Ø  Stakeholders (ex. Agriculture),

Ø  History of EU media,

Ø  How to work with the EU media,

Ø  The influence of New media,

Ø  Trends in multimedia.

Adaptarea comunicãrii în afacerile europene, utilizând multimedia, este un exerciţiu necesar. Câteva exemple practice:

Ø  The CAP and the Digital Single Market (Infographic)

Ø  Electricity prices in Europe (Animated infographic)

Ø  What role for positive nutrition in the future? (Event video)

Ø  Social Dialogue in Europe: the European Chemical Employers Group (Video statement)

Aștept cu mare nerãbdare organizarea urmãtoarei sesiuni în primãvara anului 2017.

Dan LUCA / Bruxelles

Academic și practic: actorii privaţi ai afacerilor europene

Mi-a fãcut mare plãcere sã revin astãzi în amfiteatrul Universitãţii Libere din Bruxelles (ULB), de data aceasta în calitate de profesor.  

Foarte utilã interacţia cu studenţii de la cursul “Decision-Making in the European Union”. Încã o confirmare, e necesar ca cei pregãtiţi în a deveni experţi în afaceri europene sã aibã o abordare inclusivã, înţelegând și “Non-institutional (private) actors in the making of EU law”.

Sãptãmâna viitoare voi avea o expunere asemãnãtoare în faţa studenţilor de la Universitatea din Leuven.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Fãclia: “Brexitul la români”

Pe 6 decembrie 2016, publicam în ziarul Fãclia de Cluj un material despre impactul Brexit asupra României.

--------

Românul a auzit de Brexit. “Marea Britanie s-a sãturat de Uniunea Europeanã şi vrea sã ne pãrãseascã”, zicea recent un om de rând... Acum vine întrebarea, ne afecteazã pe noi românii acest Brexit? Da, şi nu doar pe cei aproximativ jumãtate de million de români care trãiesc acum în Regatul Unit, sau pe multe familii rãmase în ţarã, dar dependente de venitul trimis acasã de diaspora…  Este si un efect macro asupra Uniunii Europene şi indirect asupra României. Nu întâmplãtor la nivel comunitar s-a lansat acum 3 luni o procedurã oficialã de reformã a instituţiilor europene. La Bruxelles se vorbeşte masiv despre impactul Brexit la nivelul fiecãrei politici sectoriale. Iar ca sã combinãm interesul naţional cu cel european, se pare cã Marea Britanie va finaliza negocierile de ieşire din Uniune exact când România va deţine Presedinţia UE, adicã în primul semestru al anului 2019.

Sã zicem cã v-am convins şi deci românul trebuie sã “aprofundeze dosarul Brexit”. Ce este de fãcut? Sã vedem ce fac alţii şi poate avem surse de inspiraţie. În luna noiembrie am derulat proiecte în Bucureşti, Berlin, Paris, Londra şi Bruxelles. “Doreşti sã cunoşti cu adevãrat o ţarã, viziteaz-o”, este sloganul dupã care mi-am ghidat recent activitatea. Am dorit sã înţeleg care este agenda politicã naţionalã, cum se vede Uniunea Europeanã din principalele capitale europene.

Cuvântul la moda în Londra este Brexit. Dar paradoxal, toata lumea bunã aprofundeazã acum acquis communautaire. “Marea Britanie va avea o abordare juridicã în negocierea ieşirii din UE, trebuie sã cunoaştem toate detaliile legislatiei europene pentru a avea condiţii favorabile sectoriale”, menţiona un expert britanic în cadrul evenimentului de lansare a “Top50 – cele mai influente persoane în Brexit”. Poate vã întrebaţi câţi români sunt prezentaţi în acest top? Nu cred cã aceasta este problema, cã nici un român nu e menţionat. Problema este alta…

Este multã incertitudine în relaţionarea dintre Marea Britanie și cele 27 de ţãri membre UE, dar implicarea este cuvântul la modã.  Este interesant cum experţi veniti din Germania, Franţa sau chiar Polonia prezintã la Londra prioritãţile naţionale în procesul complex al negocierilor. 

Prim ministra polonezã a venit acum o sãptãmânã la Londra la o întalnire pragmaticã despre Brexit… România este încã prinsã între zile libere, alegeri naţionale, Sãrbãtorile de iarnã, iar dupã Sf. Ion mai vorbim. Europa nu stã în loc şi trebuie sã ne mişcam rapid. Trebuie sã avem impact în dosarele europene contemporane, dacã nu forţa centrifugã ne va arunca la periferie, sau chiar în afarã… Avem nevoie de “echipa româneascã Brexit”, “echipa româneascã Viitorul UE”, “echipa româneascã Reindustrializare mondialã – Industry 4.0”, “echipa româneascã Presedinţie UE – 2019”, şi alte 3000 de echipe româneşti pentru dosarele sectoriale europene… E mult, e puţin?

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Convorbiri Europene: ″Convorbiri europene în 5 capitale europene″

Impresiile din capitalele europene, reflectate într-un articol publicat de cãtre Convorbiri Europene.

-----

De mult timp nu am mai avut un asemenea tur de forţã. În luna noiembrie am derulat  proiecte în Bucureşti, Berlin, Paris, Londra şi Bruxelles. “Doreşti sã cunoşti cu adevãrat o ţarã, viziteaz-o”, este sloganul dupã care mi-am ghidat recent activitatea. Am dorit sã înţeleg care este agenda politicã naţionalã, cum se vede Uniunea Europeanã din principalele capitale europene.

Cuvântul la moda în Londra este Brexit. Dar paradoxal, toata lumea bunã aprofundeazã acum acquis communautaire. “Marea Britanie va avea o abordare juridicã în negocierea ieşirii din UE, trebuie sã cunoaştem toate detaliile legislatiei europene pentru a avea condiţii favorabile sectoriale”, menţiona un expert britanic în cadrul evenimentului de lansare a “Top50 – cele mai influente persoane în Brexit”.

Este multã incertitudine în relaţionarea dintre Marea Britanie și cele 27 de ţãri membre UE, dar implicarea este cuvântul la modã.  Este interesant cum experţi veniti din Germania, Franţa sau chiar Polonia prezintã la Londra prioritãţile naţionale în procesul complex al negocierilor. 

La Paris agenda este dominatã de alegerile primare.  Deși alegerile pentru Președintele Franţei se vor derula doar în aproximativ 6 luni, este subiectul este cel mai la modã în sfera publicã francezã. Alegerile primare sunt o noutate pentru Dreapta francezã (Republicanii), o adevãratã tribunã pentru a comunica virulent pe subiecte de actualitate. Câştigãtorul, François Fillon, preciza în timpul confruntãrilor televizate cã "alegerea lui Donald Trump înseamnã sfârșitul Razboiului Rece dintre Rusia și Statele Unite ale Americii”. 

Pe Stânga, Primarele se vor lansa doar în ianuarie 2017. În 2012 au fost un succes. Precizam pe 18 noiembrie 2016 : ″De data aceasta întrebarea este legatã de rolul pe care actualul președinte al Republicii îl va juca. Pare surprinzator, dar François Hollande trebuie sã reintre în cursa de nominalizare, dacã vizeazã realegerea. Un pronostic personal, nu cred cã François Hollande va intra în competiţie…″. Confirmarea a venit acum câteva zile…  

Spectrul posibilei alegeri a lui Marine Le Pen ca președinte francez apasã clasa politicã francezã... Experţii prezintã un scenariu sigur cu reprezentanta Frontului National în turul doi…

Contextul de la Berlin a fost deosebit de interesant, interacţionând cu decidenţii germani la doar câteva ore dupã ce Donald Trump a câştigat bãtãlia pentru Casa Albã. Se afirma totuşi cã “politicile protecţioniste nu ar ajuta legăturile economice dintre cele două ţări“. Rãmâne sã vedem ce ne va aduce viitorul pe acest palier…

Mi-a facut mare plãcere sã mã reîntâlnesc la Berlin cu comisarul european Maroš Šefčovič  în cadrul unui eveniment organizat de EurActiv pe tema Energy Union. Cu acest prilej a fost lansat şi topul celor mai influenţi nemţi în politica energeticã, dupã ce în luna februarie 2016 a fost dat publicitãţii rankingul la nivel european.

Realist mesajul politicienilor de la Berlin. “Nu existã proiecte germane, ci doar proiecte europene. Singura cale de succes este abordarea integratã, precum cea din domeniul energetic”.

La Bucureşti, cum am spus de atâtea ori, sunt impresionat de lupta tinerilor români pentru a studia, pentru a cunoaște și a se profesionaliza în domenii de impact internaţional. Din mica mea nișã academicã, a experţilor în comunicarea europeanã, mesajul este clar. Existã o generaţie care vrea sã se exprime, care știe arta compromisului pentru a intra în sisteme opace, care dorește ca ţara lor sã fie europeanã, respectatã și mai ales… normalã. Sperãm ca timpul sã confirme prezenţa acestei generaţii minunate la butoanele decizionale…

Reîntors la Bruxelles, aşteptãm cu mare interes urmãtoarele douã sãptãmâni, pânã la Summitul de pe 15 decembrie. Se va decide pânã atunci cine este viitorul preşedinte al Parlamentului European? Cum se va gestiona relaţia cu Turcia? Va avea loc o restructurare a Comisiei Europene, având în vedere evenimente ultimelor luni? Trãim timpuri interesante la Bruxelles, şi nu numai…

Dan Luca / Bruxelles

Brexitul și UE vãzute de la Londra

Sãptãmâna aceasta am fost la Londra pentru a participa la dezbaterea despre cele mai influente persoane în Brexit.

La doar câţiva metri de Houses of Parliament, în sediul Reprezentanţei Comisiei Europene din Londra, am interacţionat direct cu "fibra europeanã britanicã".  Dezbaterea este reflectata pe twitter la adresa #Brexit50.

Cu acest prilej EurActiv a lansat top50 Brexit, o adevãratã pleiadã de politicieni, oameni din industrie și jurnalisti, care vor avea o contribuţie puternicã în negocierile prilejuite de exitul britanic din UE. De remarcat cã primele 3 locuri în top sunt ocupate de femeile momentului, așa cum zicea și The Guardian.…

Este multã incertitudine în relaţionarea dintre Marea Britanie și cele 27 de ţãri membre UE, dar implicarea este cuvântul la modã.  Este foarte interesant cum experţi veniti din Germania, Franţa sau chiar Polonia definesc la Londra prioritãţile naţionale în procesul complex al negocierilor.

Ca și picanterie, la eveniment a participat și Stanley Johnson, ex-eurodeputat, devenit notoriu datoritã fiului sãu Boris Johnson (numarul 21 în topul influenţilor Brexit)…

Foarte placutã atmosfera din capitala Angliei. Mult mai curat decât în alte capitale europene…

Dan LUCA / recent la Londra, acum reîntors la Bruxelles