luni, 21 noiembrie 2022

Dan LUCA – contribuție la un articol din Ziarul Financiar: ˝Euro-integrare pentru România: între dorință și necesitate˝

Excelentă cooperarea cu prof. Mihaela Luţaş pe tema adoptării monedei euro în România. Astăzi am publicat un material împreună în Ziarul Financiar.

 

---

 

Extinderea zonei euro este un subiect de actualitate, dar nu toate țările europene văd acest proces la fel. România ar trebui să facă din adoptarea monedei euro un obiectiv strategic care să susţină creșterea și dezvoltarea economică durabilă şi stabilă.

 

La mai mult de șase decenii de la constituirea sa, spațiul comunitar  parcurge, în perioada actuală, o nouă etapă marcată de riscuri și incertitudi generate de situația geo-politică și economică. Efectele pandemiei de Covid-19, ale schimbărilor climatice generatoare de fenomene extreme, ale conflictului militar de la granițã, ale procesului de înlocuire treptată a surselor de energie convențională cu cele regenerabile au scos la iveala o serie de vulnerabilități sistemice cărora Uniunea Europeanã trebuie să le facă față și care îi diminuează competitivitatea în plan global.

 

Inflația ridicată  și creșterea costului creditării pun presiune, în mod diferit, atât pe zona euro cât și pe statele membre ale Uniunii Europene aflate în afara acesteia. Moneda comună și cadrul legal și instituțional comun fac din zona euro un spațiu economic și politic mai puțin expus riscurilor și permit atingerea unui grad de stabilitate si a unui standard de viață mai ridicat decât cel al statelor membre care nu fac parte din aceasta.

 

Pentru România, membră a Uniunii Europene în ultimii 16 ani, adoptarea monedei comune  și a face parte din zona euro este o chestiune de timp, deoarece toate statele membre, cu excepția Danemarcei, sunt teoretic obligate să adere mai devreme sau mai târziu la uniunea monetară. Este un proces complex, care presupune parcurgerea mai multor etape.

 

Deocamdată, datorită conjuncturii economice globale și regionale, România nu îndeplinește criteriile de aderare, dar trebuie remarcat faptul că de-a lungul timpului au fost perioade în care a îndeplinit, simultan, mai multe din aceste criterii. Crizele suprapuse au deteriorat funcționarea mecansimelor economice, peste tot în lume, iar indicatorii de stabilitate (a prețurilor, fiscal-bugetară, a cursului de schimb și desigur monetară) au depășit cu mult, în toate statele membre ale Uniunii și, desigur, și în România, limitele stabilite prin Tratatul de la Maastricht.

 

 

Faptul că Bulgaria și Croația, state care, la fel ca România, au statutul de stat membru cu derogare de la adoptarea monedei euro au intrat in MRS 2 și vor adopta moneda comună cel mai probabil in 2023 (Croația) și 2024 (Bulgaria) ar putea reprezenta un stimulent pentru a re-așeza acest obiectiv în cadrul priorităților legate de definirea interesului național. E însă nevoie de voință politică și de o strângere a tuturor stakeholderilor, politicieni, tehnocrați și societate civilă, în jurul unui proiect comun.

 

E de asemenea nevoie de o mai bună comunicare a importanței și conținutului acestui proiect. Un sondaj din aprilie 2022, realizat de la nivelul Uniunii Europene relevă faptul că mai puțin de jumătate din populația României cunoaște și se consideră informată de costurile și beneficiile aderării la zona euro, România fiind pe ultimul loc în rândul statelor din afara zonei euro din această perspectivă.

 

Eforturile făcute de către Banca Națională a României și de Banca Centrală Europeană si celelate instituții europene trebuiesc acompaniate de mesaje ale clasei politice, societății civile și organismelor profesionale  legate de importanța acestui proiect.

 

Pentru a intra în zona euro, România ar trebui să demonstreze că piața sa este compatibilă cu structurile Pieței Interne, prin convergență reală, cât și prin îndeplinirea indicatorilor de   convergență nominală.

 

Este evident că, pentru România, ca și în cazul tuturor celorlalți membri ai zonei euro, adoptarea monedei comune  generează atât costuri, cât și beneficii. Printre costuri se numără pierderea controlului asupra politicii monetare naționale, inclusiv a capacității acesteia de a stimula creșterea economică prin utilizarea unor instrumente monetare specifice. Beneficiile sunt o creștere a stabilitatății economice și, implicit, sociale, mai puține riscuri legate de  cursul de schimb, mai multă transparență pe piață și capacitatea sporită de a atrage investiții ca parte a unei uniuni economice, monetare și politice stabile.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu