Dan LUCA – contribuție la o analiză publicată în Ziarul Financiar: „Complexitatea guvernanței europene și retardarea reformării Uniunii Europene”

Împreună cu reputatul prof. Vasile Pușcaș, am realizat o analiză a proiectului european. Cercetarea noastră este acum publicată de către Ziarul Financiar.

 

----

 

Este un lucru comun astăzi să afirmi că lumea în care trăim este tot mai complexă. Iar  Uniunea Europeană este o organizație regională transnațională/interstatală care și-a tot sporit complexitatea instituțională, decizională, politică etc. De aproape un sfert de veac a avut câteva tentative de reformare, pentru eficientizarea deciziilor și sporirea competitivității. A simulat schimbări pentru simplificarea proceselor interne, a promis raționalizarea reglementărilor, apropierea de cetățeni etc., dar a tot amânat o reală reformă și a amplificat birocratizarea, a asistat pasivă la creșterea costurilor administrative ale companiilor ca urmare a suprareglementării. În loc să desfășoare un management al afacerilor europene care să stabilească echilibre la nivelul multiplelor categorii de interdependențe, au fost preferate jocuri de putere interinstituționale, partidiste și între diferite grupuri de interese corporatiste.

 

Anestezierea cetățenilor cărora li se tot promitea un alt viitor al Uniunii Europene s-a făcut prin mecanisme politice complicate și manipulări de “comunicare europeană” neinteligibilă care aduceau drept scuze existența unor crize succesive care, până la urmă, au generat chiar o „criză existențială” pentru proiectul european. Ori, este cunoscut că crizele sunt fenomene repetitive în societățile contemporane, iar cei care le știu gestiona pot chiar să creeze noi oportunități în evoluție. Adică liderii europeni, ai statelor membre și ai administrațiilor regionale și locale sunt cei care au datoria și legitimitatea să dezvolte proiectul european în toate situațiile generate de interdependențele complexe prezente și viitoare (criza energetică din 1973 a generat un „deceniu de euroscleroză” în Comunitatea Europeană, care a fost lăsat în urmă prin selectarea unui leadership valoros, responsabil și determinat, la mijlocul anilor ‘80, în frunte cu Președintele Comisiei Europene - Jacques Delors - ce și-a asumat o reformare structurală a Pieței Interne și a instituțiilor din Bruxelles, favorizând crearea Uniunii Europene).

Referindu-ne la situația prezentă de la Bruxelles, când se fac eforturi de instalare în funcție a noii Comisii Europene, trebuie să constatăm că actualul mecanism de guvernanță europeană este nu numai complex, dar și imprevizibil, uneori complicat, iar manifestările recente din Parlamentul European trezesc întrebări serioase asupra viitoarelor dezvoltări. Începută în 1999, după criza instituțională prilejuitã de demisia Comisiei Santer, actuala corelare a alegerilor pentru Parlamentul European cu validarea echipei de comisari europeni este o procedură întinsă pe aproape șase luni și aceasta în cazul în care nu apar sincope de parcurs.

Ultimul sfert de veac a adus schimbări semnificative pe echişierul politic european, cu  influențe puternice asupra obiectului, normelor și stilului guvernanței europene. Am fost martori la corporatizarea celor douã Comisii Barroso și pentru că aceasta nu a reușit să facă față crizei financiar-economice de după 2008, s-a propus să existe o Comisie Europeană „politică” (Juncker), dar care a eșuat în Comisia „geopolitică” (UVDL). Actualmente suntem pe un fundal neprecizat și, se pare, contestat, deoarece formele politizărilor Comisiei Europene nu au dus nici la eficientizarea procesului decizional și cu atât mai puțin la mult-promisa simplificare a reglementărilor și debirocratizare. Parlamentul European a primit atribuții sporite și co-decizionale, dar această instituție nu este o entitate abstractă, ci una în care operează reprezentanți ai unor grupuri politice pretins europene care, înă, nu au evoluat pentru a face față competențelor primite. Mai mult, la nivelul statelor membre ale UE s-au întărit formațiuni politice de extremă dreapta, cu aleși în parlamentele naționale, iar în unele cazuri chiar făcând parte din coalițiile de guvernare și din Parlamentul European. Unele dintre aceste partide au devenit notorii și prin mesajele antisistem, manifestându-se și împotriva proiectului european. Recent, lideri ai unor astfel de formațiuni politice au afișat deschis sentimente contrare orientării... geopolitice a Uniunii Europene!

Un element major și îngrijorător, devoalat și de situația în care au fost blocate în Parlamentul European toate cele 6 posturi de vicepreședinți ai Comisiei Europene, este erodarea vizibilă a grupurilor politice tradiționale din Parlamentul European care se defineau a fi pro-europene. În 2009 a apărut Grupul Conservatorii și Reformiștii Europeni, fiind creat ca alternativă la cele două mari grupuri tradiționale din Parlamentul European – Grupul Partidului Popular European (PPE) și Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D). Scopul său principal era de a reprezenta o viziune conservatoare și eurosceptică, sprijinind ideea unei Uniuni Europene reformate, cu mai multă autonomie pentru statele membre și mai puțină centralizare. După alegerile europene din acest an s-au format în Parlamentul European grupuri politice care susțin deschis o atitudine antieuropeană. Fidesz, partidul guvernamental din Ungaria, a fost afiliat ani de zile grupării PPE, dar acum face parte dintr-una care promovează iliberalismul, iar alte formațiuni, precum Liga (Italia), Adunarea Națională (Franţa) sunt adepte ale concepțiilor de extrema dreaptă, resping valorile europene. Ceea ce ne face să constatăm că criza existențială a Uniunii Europene este generată și de criza profundă a grupurilor politice europene tradiționale care au deținut până acum o majoritate confortabilă în Parlamentul European. Acestea au refuzat propria reformare și au transpus la nivel european obiective și tehnici politice locale, uitând de cele europene. În Parlamentul European vorbeau de integrare europeană, dar în interiorul grupurilor politice nu au reușit o integrare politică pentru a avea o adevărată identitate europeană. PPE a proclamat dezideratul de a avea o Comisie Europeană de dreapta și un Parlament European de dreapta, dar nu a stabilit vreodată ce ar însemna o „dreaptă europeană”, iar pentru a obține o coloratură de putere după obiceiuri din state membre, deși Uniunea nu este un stat, a inițiat chiar asocieri cu formațiuni de extremă dreaptă, dovedind că pentru orgolii de putere ar fi capabili de târguieli nedrepte, chiar dincolo de valorile europene. Și, apropo de valori europene, să reținem că o valoare de bază a modernității europene este națiunea. Toate încercările de a impune un așa-zis postmodernism al haosului nu au făcut decât să evidențieze încă o dată valoarea europeană a națiunii. De care mulți lideri actuali ai Uniunii Europene, inclusiv ai numitelor grupări politice europene, nu sunt capabili să țină seama! Căci transferul de suveranitate realizat de statele membre prin Tratatele europene are menirea tocmai de a întări autonomia fiecărui stat membru, la nivel național, european și global. Ceea ce necesită un management integraționist de factură nouă și mereu înnoită, așa cum au propus și fondatorii Uniunii Europene.

Dacă analizăm sistemul contemporan al Uniunii Europene, câteva mențiuni sunt necesare pentru a contextualiza momentul în care ne aflăm. Proiectul european este în continuă șlefuire, nu exprimă încă o formulă finalizată și asta-l face vulnerabil la atacuri din interior sau exterior. De exemplu, Piața Internă, chiar dacă a împlinit 30 de ani de existențã, are nevoie de reforme structurale (a se vedea rapoartele lui Draghi și Monti); zona Euro nu cuprinde toate statele; apărarea europeană este în stare incipientă; diplomația europeană este tot în căutarea obiectivului și stilului adecvate; Aria Schengen are mari suferințe, iar dosarul imigrației este ignorat politic din cauza complexității sale; deși realizările Uniunii Europene au generat entuziasm în vecinătatea ei, politica de extindere a fost neconturată și fără o strategie realistă. Proiectul european integraționist poate să devină deplin funcțional doar dacă există viziune, strategie și voință reală constructivistă. Să ne reamintim idealurile fondatorilor din anii '50 și cum s-a reușit atunci să fie eliminate barierele considerate imposibil de trecut, câteodată chiar și de  discutat. Inerția sistemică nu e suficientă!

Acum, negocierile europene sunt frecventate anemic. Se mai întâlnesc în activitatea Consiliului UE, a co-decizionalului Consiliu-Parlament și în rest doar accidental. Este preferată târguiala și tranzacționismul, transferate tot dinspre state membre, foarte rar arătându-se care ar fi adevăratul interes european. Dealtminteri acest termen - interesul european - aproape a dispărut din vocabularul liderilor europeni, iar grupurile politice sunt mai apropiate de grupurile de interese corporatiste decât de interesul cetățenesc european. O restaurare a negocierilor europene se impune urgent în construcția și reformarea Uniunii Europene, pentru a fi realizată armonizarea intereselor tuturor categoriilor de actori europeni care operează în scopul realizării unei integrări europene aprofundate.

 

În zilele din urmă s-a văzut cum, la Bruxelles, se ciocnesc multe adversități provenite din neajunsurile funcționării instituțiilor Uniunii Europene. Pe lângă interesele statelor membre,  confuziile doctrinare din grupările politice europene, aflate câteodată pe lângă obiectivele proclamate ale Uniunii, se manifestă și variabila ideologică dată de "nuanțele de la pro-european la anti-european". Este clar pentru oricine că pentru a lasã loc viziunii europene așteptată de cetățenii din Uniunea Europeană, pentru o deschidere sinceră spre realitate și progres, e nevoie de o simplificare nu doar a reglementărilor, dar și a procesului decizional european. Statele membre sunt fiecare cu propria individualitate națională și  aceasta este splendoarea diversității care aspiră la Uniune. Ele exprimă intern, prin formele proprii de guvernare, și anumite realități doctrinare (de la stânga la dreapta), cu reverberații indirecte europene. Dar, așa cum spuneam, la nivel european este nevoie de o integrare a concepțiilor formațiunilor europene într-un sistem de raportare preponderent la valori și idealuri europene. Ceea ce ar trebui să definească și structurarea politică din Parlamentul European, în care grupările tradiționale dovedesc derută și evoluții lente, uneori contradictorii. Surprinzător, dar grupurile de extremă dreapta din Parlamentul European, formate în toamna anului 2024, par a fi mai închegate și agile, exprimă clar ce urmăresc, chiar dacă celorlate grupuri nu le face plăcere să recunoască. Deși, să o spunem deschis, fenomenul arătat vine vertiginos tot dinspre anumite state membre!

Știm că liderilor europeni din Bruxelles nu le convine să audă opinia că Uniunea Europeană este într-o situație îngrijorătoare. Dar trebuie să realizeze că toate eforturile propagandiștilor lor nu pot impune o melodie a optimismului peste o percepție care nu este a euroscepticilor sau negaționiștilor, ci a multor susținători realiști și sinceri ai procesului integrării europene. Autorii acestui articol speră să avem o Comisie Europeană deplin funcțională cât mai repede, căci dispute interinstituționale nu favorizează o acțiune urgentă de reintrare a Uniunii Europene în ritmul de evoluție dorit de cetățenii europeni și așteptat de mulți actori din comunitatea internațională. Mai mult, ne dorim coerență, convergență și eficiență în munca instituțiilor europene nou instalate pentru a se evita scenariile tot mai frecvente care se îndoiesc de capacitatea Uniunii de a produce rezultate viitoare prestigioase. Sistemul internațional este în reconstrucție și am fi avut nevoie de o Uniune Europă structurată solid, cu strategii de viitor limpezi și mobilizatoare, cu instituții și leadership deplin angajate la refacerea lumii. Iar așteptarea cetățenilor europeni are o limită și costuri!

 

Autori:
Prof. dr. Vasile Pușcaș, fost Negociator Şef al României pentru aderarea la UE.

Dr. Dan Luca, expert în comunicarea strategică, activând în Bruxelles, din 1997.

The complexity of European governance and the stagnation of the reform of the European Union

The European Union is a transnational organization that has been increasing its institutional, decision-making and political complexity. For almost a quarter of a century, it has had several attempts at reform, to make decisions more efficient and increase competitiveness.

 

It is known that crises are repetitive phenomena in contemporary societies, and those who know how to manage them can even create new opportunities in evolution. That is, the leaders of Europe, of the member states and of the regional and local administrations are the ones who have the duty and the legitimacy to develop the European project in the situations generated by the present and future complex interdependencies. The energy crisis of 1973 generated a "decade of Eurosclerosis" in the European Community, which was left behind by the selection of a valuable, responsible and determined leadership in the mid-80s, led by the President of the European Commission - Jacques Delors - who assumed a structural reformation of the Internal Market and the institutions in Brussels, favoring the creation of the European Union.

 

We must note that the current European governance mechanism is not only complex, but also unpredictable, sometimes complicated, and the recent manifestations in the European Parliament raise serious questions about future developments. Begun in 1999, after the institutional crisis occasioned by the resignation of the Santer Commission, the current correlation of the elections for the European Parliament with the validation of the team of European Commissioners is a procedure stretched over almost six months, and this in case there are no syncope along the way.

 

The last quarter of a century has brought significant changes to the European political scene, with strong influences on the object, norms and style of European governance. We are currently on an unspecified and, it seems, disputed background, because the forms of politicization of the European Commission have not led to the efficiency of the decision-making process, and even less to the much-promised simplification of regulations and de-bureaucratization. At the level of EU member states, far-right political formations have strengthened, with elected officials in national parliaments, and in some cases even being part of governing coalitions and the European Parliament. Some of these parties have also become notorious through their anti-system messages, also demonstrating against the European project. Recently, leaders of such political formations have openly displayed feelings contrary to the geopolitical orientation of the European Union!

 

A major and worrying element, revealed also by the situation in which all 6 positions of vice-presidents of the European Commission were blocked in the European Parliament, is the visible erosion of the traditional political groups in the European Parliament that defined themselves as pro-European. In 2009, the European Conservatives and Reformists Group (ECR) appeared, being created as an alternative to the two large traditional groups in the European Parliament – ​​the Group of the European People's Party (EPP) and the Progressive Alliance of Socialists and Democrats (S&D). After this year's European elections, political groups were formed in the European Parliament that openly support an anti-European attitude. Fidesz, the government party in Hungary, was affiliated to the EPP group for years, but it is now part of one that promotes illiberalism, and other formations, such as the League (Italy) and the National Assembly (France) are adherents of far-right ideas, they structurally reject European values. Which makes us realize that the existential crisis of the European Union is also generated by the deep crisis of the traditional European political groups that have until now held a comfortable majority in the European Parliament.

If we analyze the system of the European Union, a few mentions are necessary to contextualize the current moment. The European project is constantly being refined, it does not yet express a finalized formula, and this makes it vulnerable to attacks from within or without. For example, the Internal Market, even though it has completed 30 years of existence, needs structural reforms (see Draghi and Monti's reports); the Euro zone does not include all states; European defense is in its infancy; European diplomacy is still searching for the appropriate objective and style; the Schengen area is suffering greatly, and the immigration file is politically ignored because of its complexity;  and although the achievements of the European Union generated enthusiasm in its neighborhood, the enlargement policy was undefined and without a realistic strategy. The European integrationist project can become fully functional only if there is a real constructivist vision, strategy and will. Let's remember the ideals of the founders of the 50s and how it was then possible to eliminate the barriers considered impossible to cross, sometimes even to discuss. Systemic inertia is not enough!

 

The term "European interest" has almost disappeared from the vocabulary of European leaders, and political groups are closer to corporate interest groups than to the European citizen’s interest. A restoration of the European negotiations is urgently required in the construction and reform of the European Union, in order to achieve the harmonization of the interests of all categories of European actors operating in order to achieve a deep European integration.

 

 

In the last days in Brussels, many adversities are clashing from the shortcomings of the functioning of the institutions of the European Union. In addition to the interests of the member states, the doctrinal confusions in the European political groups, the ideological variable given by the "shades from pro-European to anti-European" is also manifested. It is clear to everyone that in order to make room for the European vision expected by the citizens of the European Union, for a sincere openness to reality and progress, a simplification is needed not only of the regulations, but also of the European decision-making process. The Member States are each with their own national individuality and this is the splendor of the diversity that aspires to the Union. They express internally, through their own forms of government, certain doctrinal realities (from left to right), with indirect European reverberations. At the European level, there is a need for an integration of the conceptions of the European formations in a system of reporting predominantly to European values ​​and ideals. What should also define the political structuring in the European Parliament, where traditional groupings show confusion and slow, sometimes contradictory developments. Surprisingly, the far-right groups in the European Parliament, formed in the fall of 2024, seem to be more cohesive and agile, they clearly express what they are after, even if the other groups do not like to admit it.

 

We hope to have a fully functional European Commission as soon as possible, because inter-institutional disputes do not favor an urgent action to re-enter the European Union at the pace of evolution desired by European citizens and expected by many actors in the international community. Moreover, we want coherence, convergence and efficiency in the work of the newly installed European institutions to avoid the increasingly frequent scenarios that doubt the Union's ability to produce prestigious future results. The international system is under reconstruction and we would have needed a solidly structured European Union, with clear and mobilizing future strategies, with institutions and leadership fully committed to restoring the world. The patience of European citizens has a limit and costs!

 

Authors:

Prof. Dr. Vasile Pușcaș, former Chief Negotiator of Romania for EU accession.

Dr. Dan Luca, expert in Strategic Communication, working in Brussels since 1997.

Dan LUCA – editorial în Făclia: UE – “cucerirea puterii” sau “exercitarea puterii”

Despre cum e percepută UE ca putere în editorialul meu de astăzi din Făclia.

----

Încă de acum vreo 30 de ani, sociologul francez Dominique Wolton considera anumite dimensiuni care ne dau măsura exactă a complexităţii proiectului politic european. Vorbea în special despre algoritmul: Europa unită politic - cetăţean european - identitate europeană.

 

Era menționată importanţa rupturii cognitive, care are loc o dată cu trecerea de la Europa unită tehnico-administrativ, la cea unită politic. Cu alte cuvinte, nu putem concepe Europa ca noţiune mai largă, ea este altceva şi necesită alte instrumente politice. Exista problema de a înțelege până unde este posibilă construirea în mod voluntar, rapid, şi relativ transparent, a unei noi entităţi politice. Modificarea tuturor acelor categorii de gândire, de reprezentare, de simbolizare, este practic trecerea, de facto, de la un model elitist, la unul înrădăcinat în conştiinţele şi voinţele populaţiei.

Dacă întrăm pe palierul relațiilor externe, avem o situație și mai ambiguă. Uniunea Europeană se află într-o poziție complexă când vine vorba de puterea sa pe scena internațională, iar această ambiguitate dintre „cucerirea puterii” și „exercitarea puterii” poate fi observată frecvent în acțiunile și comunicările sale.

 

Există o tendință a UE de a-și consolida influența pe plan global, fie prin extinderea la noi state membre, fie prin asumarea unui rol mai activ în diplomație și securitate. În acest sens, UE pare să fie mereu în căutare de noi mecanisme prin care să-și sporească autoritatea – atât pe plan intern, față de statele membre, cât și extern, în relațiile sale cu puteri ca SUA sau China.

 

Dacă ne referim la aplicarea influenței existente în mod eficient și convingător, aceasta presupune capacitatea UE de a lua decizii rapide și coerente, dar și de a impune sancțiuni sau a interveni în situații de criză. Cu toate acestea, din cauza intereselor divergente ale statelor membre, UE se confruntă adesea cu dificultăți în a-și exercita puterea.

 

Această ambiguitate este agravată și de faptul că statele membre au, uneori, agende proprii care întră în conflict cu politicile comune ale UE. De aici apare o comunicare confuză, în care UE pare uneori că aspiră la un statut de superputere, însă, alteori, ezită să facă pași concreți și decisivi.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – în direct la emisiunea “Impact global˝ de la TVR Moldova

Mi-a făcut mare plăcere să fiu prezent astăzi la emisiunea “Impact global˝ de la TVR Moldova. Mi-am exprimat opinia despre situația prezentã a proiectului european, despre posibilul calendar al viitoarei Comisii Europene.

 

Proiectul de pace și prosperitate este deosebit de important, iar actualele crize influențează aceste dezvoltări. Republica Moldova privește cu mare atenție aceste dosare, prin prisma viitoarei aparteneţe la Uniunea Europeană.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Comisar european pentru comunicare”

Despre comunicarea europeană în editorialul meu de astăzi din Făclia.

Este deja de notorietate faptul că Uniunea Europeană a avut ca obiective principale pacea și prosperitatea economică pe continentul european. S-au realizat multe dintre aceste deziderate, dar scopul acestui editorial este de a analiza conectarea sistemului integrator cu cetățenii.

Demarat ca un proiect vizionar, asociat de multe ori doar elitelor, contrucția europeană a încercat să informeze, iar treptat chiar să comunice, despre avantajul cãii europene. Au fost însă anumite crize venite de la Bruxelles care au zguduit proiectul și obiectivele sale strategice. Am fost la locul faptei pe 15 martie 1999, un fel de noapte a cuțitelor lungi de Bruxelles. Demisia Comisiei Santer, necesară desigur, a consolidat însă puterea instituțională a Parlamentului European. Poate este greu de crezut, acum la ceasul audierilor comisarilor europeni desemnați, că acum 25 de ani legislativul european nu avea nimic de spus despre comisarii europeni, chiar mai mult, nu era nici o corelare între alegerile pentru Parlamentul European și noua Comisie Europeană.

Totuși, puțin se vorbește de 2005 și ceea ce a însemnat pentru Uniunea Europeană. A fost anul în care a fost propusă o constituție europeană, dar care s-a finalizat printr-o paralizie sistemică. Șocul este încă pregnant, a divizat puternic societatea. Mulți spun că de atunci avem degringolada Stângii franceze, de exemplu. Profesorul Vasile Pușcăș îmi zicea că de fapt acel an a fost momentul de cotitură pentru instituțiile europene și pentru abordarea proiectului european.

Pentru cei care sunt pasionați de istorie, le recomand perioada 2001-2004, atât de importantă și pentru țara noastră. La nivel european aveam atunci concomitent negocierile de aderare la UE a 12 state, era problema ratificării Tratatului de la Nisa, iar în același timp derulam Convenția Europeană, cea care a propus constituția europeană.

Proiectul ambițios a fost lansat din nou, acum vreo 5 ani, prin intermediul Conferinței asupra viitorului Europei. După vreo doi ani, rezultatele au fost înăbușite de țările membre, nici măcar nu s-a discutat instituțional ca după prima convenție.

Spun toate acestea fiindcă în ultimii ani, în special pe fondul războiului de la frontieră și axării pe bunăstarea economică, s-a considerat comunicarea cu cetățenii un lux. Un lux pe care îl vedem tot mai mult eliminat din narativa europeană, sau tratat cu o superficialitate surprinzătoare. Acum 20 de ani UE propunea un portofoliu al comunicării, chiar la nivel de vicepreședinte al Comisiei Europene. Unde este acest portofoliu acum și cum văd cetățenii sfera publică europeană în următorii 5 ani?

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – despre audierile comisarilor europeni la TVR Info

După două luni, am revenit astăzi la emisiunea ˝Europa mea˝ de la TVR Info.

 

Am discutat despre impactul alegerii președintelui Trump asupra sistemului politic european și ne-am referit la audierile de către Parlamentul European a comisarilor europeni desemnați.

 

Nu putea să lipsească din agendã razboiul din Ucraina, schimbarea constituției din Republica Moldova și situația din Georgia.

 

Binomul franco-german este gripat, iar situația politică din Germania a devenit explozivă.

 

Am comentat despre un “NATO economic” și o “Uniune Europeană întărită de o posibilã capacitate militară de acțiune”.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Energie ieftină?”

Despre principalul subiect european al urmatoarelor luni în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

 

În ultimele luni descoperim în spațiul public anumite concepte care ne dau de gândit. Surprizele nu vin din punct de vedere al enunțurilor, ci din cauza volatilității unor concepte. Narativa europeană cu competitivitatea mondială e prea forțată. A spune oamenilor că pentru a o duce mai bine e important să fim competitivi, e axiomatic, nu un enunț politic, care aduce luminã. Mai ales că la nivel de Bruxelles, în ultimii 20 de ani, am avut Agenda Lisabona sau Agenda 2020, planuri care arătau, la vremea lor, cum Europa depășea economic Statele Unite ale Americii în doi timpi și trei mișcări.

Da, e nevoie de discuții despre competitivitate, dar mers mai adânc, cu abordări despre costuri și opțiuni. Autonomia strategică deschisă ajunge rapid și la dosarul ecologizarii europene, iar aici ne blocăm. De exemplu, actualul context legislativ european nu te lasă "să miști o floare", iar atunci cei care doresc să construiască hidrocentrale ce pot să facă? Deci tot dosarul hidroenergetic, verde cu siguranță, e imposibl de mișcat. Țintele sunt bune, dar e nevoie de a intra în realitate.

În câteva luni, urmați de crezul competitivității europene, ajungem iar, că doar nu e nou subiectul, la dilema prețului energiei. Mă refer la prețul energiei industriale de data această. Cu o metodologie demnă de pus în ramă se va ajunge la concluzia, repet, din nou, că SUA are energie de două sau trei ori mai ieftină decât în UE. Iar aici avem două școli politice la nivel european, care vor deveni vocale. Una, care descoperă, cu o ironie repetitivã, că pe continentul american normele ecologice nu sunt respectate ca în Europa. Iar a doua, care zice să ne adaptăm și noi, în UE, pentru a avea energie ieftină.

Povestea poate continua, dar unde sunt soluțiile? A avea proiecte politice mărețe și a găsi apoi scuze tehnice, nu e viziune, ci populism. Să vedem ce ne va rezerva viitorul. De abia aștept!

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – contribuție la un articol publicat de către Ziarul Financiar: “Competențe pentru competitivitate. În România au fost semnate primele aceste proiecte cu trei companii, Continental, Bosh şi NXP, pentru a deveni competitive în proiectarea cipurilor pentru industria auto”

Excelentã cooperarea pe care o am cu Radu Oprea, Ministrul Economiei. Astăzi am publicat împreună un material în Ziarul Financiar.

 

----

 

Resursa umană joacă un rol crucial în competitivitatea europeană. În contextul globalizării și al avansului tehnologic, capacitatea Uniunii Europene de a rămâne competitivă pe plan mondial depinde într-o mare măsură de calitatea și adaptabilitatea forței sale de muncă.

 

Conceptul de autonomie strategică deschisă al UE ajutã la capacitarea Europei de a fi independentă în sectoarele critice, dar rămânând în același timp deschisă la cooperarea globală. UE își propune să răspundă simultan provocărilor legate de securitate, competitivitate, ecologizare și bunăstare socială, asigurând o dezvoltare durabilă și sigură pentru viitor.

Pentru a rămâne competitivă pe plan global, UE trebuie să își dezvolte capacitățile tehnologice, inovarea și infrastructură industrială. Un subiect puțin dezbătut este cel al resursei umane pregătite pentru a duce acest proces la îndeplinire. Competențele pentru competitivitate sunt abilitățile și cunoștințele care ajută un sistem să fie performant într-un mediu competitiv. Aceste competențe sunt esențiale pentru a face față schimbărilor rapide din economie, tehnologie și societate.

 

Desigur, politicile europene sunt necesare pentru a stabili cadrul de cooperare, dar e nevoie şi de programe dedicate pentru a stimula piața în acestã direcție. Recent s-a lansat un cluster de inițiative susținute de Comisia Europeană, cunoscute acum sub marca Proiecte Importante de Interes European Strategic (IPCEI). Acestea permit statelor membre să colaboreze pentru a dezvolta proiecte inovatoare și de mare anvergură în sectoare esențiale pentru viitorul economic și tehnologic al UE. Prin aceste proiecte, Guvernele pot oferi sprijin de stat unor proiecte care altfel nu ar fi viabile din punct de vedere comercial, dar care aduc beneficii semnificative pentru economia și societatea europeană.

 

În România au fost semnate primele aceste proiecte cu trei companii Continental, Bosh și NXP pentru a deveni competitive în proiectarea cipurilor pentru industria auto. Dat fiind ponderea industriei auto în PIB (13%) și relevanța acesteia pentru economia națională, sinergia dintre microelectronică și industria auto poate avea efecte de multiplicare considerabile.

 

Aceste proiecte au și participanți indirecți, Universitățile tehnice din România, care beneficiază de fonduri pentru dotarea laboratoarelor. Este o parte esențială a abordării UE referitoare la competențe pentru competitivitate. Astfel se vor putea pregăti inginerii români pentru acest domeniu de activitate. Există două segmente, industria de auto, dar și industria de apărare, care au mare nevoie de aceste utra-calificări pentru a face față cerințelor pieții.

 

Dr. Dan LUCA este expert în afaceri europene şi comunicare strategică, derulându-şi activitatea în Bruxelles încă din 1997. 

 

Radu Oprea este Ministrul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia “Angela şi Ursula”

Despre influența Angelei Merkel asupra actualei Comisii Europene în editorialul meu de astăzi din Făclia.

---

Mulţi au făcut referiri recente la Jacques Delors, numindu-l vizionarul european. Şi au mare dreptate. Dar ideile marelui politician francez rămâneau la stadiul de filosofie dacă el nu era şi preşedintele executivului european vreme de 10 ani. Chiar dacă au mai fost şi alţi preşedinţi ai Comisiei Europene care au coordonat sistemul timp de două mandate, doar de Delors dorim să amintim aici.

Ursula von der Leyen are de condus Europa pentru 10 ani. Am prezis acest lucru, încă de la numirea sa din iunie 2019, prim prisma relaţionării cu fostul cancelar german, Angela Merkel.  

Am crezut în primãvara lui 2019 cã doamna Merkel va accepta o funcţie europeanã, dorind să fie vizionarul UE “la vedere” pentru secolul al XXI-lea, dar aceasta a preferat jocul din umbră. S-a jucat perfect, o strategie deosebit de bine stracturatã şi de mare impact. Preşedintele Macron spunea atunci cã sprijinã ideea ca Merkel să preia destinele UE, dar a devenit rapid avocatul soluţiei “mini Merkel”. Ursula von der Leyen era deja un nume din anturajul cancelarului Merkel, deci surpriza nu era aşa mare pentru avizaţi. Exista şi un scenariu ca Ursula von der Leyen să devinã cancelar german, dar calea europeanã a fost preferatã pentru protejata doamnei Merkel. Era evident că aceste jocuri aveau profunzimea momentului, pregătindu-ne pentru douã mandate consecutive, 10 ani cu actuala preşedintã a Comisiei Europene, dupã formula Delors.

Pentru mulţi, este greu de vizualizat politic cum un comisar european, şi chiar preşedinte al Comisiei Europene, poate să fie validat în ţara sa, fiind în opoziţie. În Germania se poate, totul a fost gândit, chiar şi din punct de vedere juridic. Urmărim cu mare interes proiectul de guvernare al actualei coaliţii din Germania. Ideile doamnei Merkel, despre o Europã federală, sunt inserate în plan, paradoxal, fără ca partidul creştin-democrat să fie acum în coaliţia de guvernare a Germaniei. Totuşi, prin prezenţa Ursulei von der Leyen în fruntea Comisiei Europene, avem încă un CDU deosebit de influent. Dacă analizăm larg, din perspectiva naţională şi europeană, Germania are o Coaliţie de Uniune Naţională, formată din cele 4 partide proeuropene (SPD, Liberalii şi Verzii în Germania; CDU la Bruxelles).

Angela Merkel a promis cã dupã ce se ocupã de Germania îşi va îndrepta atenţia şi spre Europa. De-a lungul timpului, actualul lider german a avut de jonglat cu douã variabile: cui lasã moştenire tronul CDU-ului (şi indirect conducerea Germaniei) şi pe cine recomandã la preşedinţia Comisiei Europene. În 2014 povestea s-a finalizat în limita bunului simţ: Juncker, bun prieten de Consilii la Bruxelles, şi doamna Merkel a mai forţat un mandat de cancelar german. În 2019 situaţia a fost mai complexã, dar rezolvată elegant, cu fineţe şi pragmatism. În mod clar Ursula von der Leyen era un nume care avea potenţial şi în politica germană. Doamna Merkel a “donat-o” însã Europei.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Diaspora câștigătoare”

Despre implicare politică a Diasporei în editorialul semnat astăzi în Făclia.

 

--

Diaspora este un subiect de interes în România. Milioanele de români care trăiesc acum în Europa și în lume sunt o realitate a României contemporane. Dacă la început, prin anii 2000, Statul român a fost ezitant pe acest subiect, a fost nevoie ca statisticile economice să arate importanţa remitențelor și să-i pună pe "cei plecați" într-o luminã pozitivă.

                                                                        
Românii din diaspora au devenit o forță politică, de luat în considerare pentru partidele politice românești. Nu întâmplător, în 2008, au început să fie înființeze, conform statutului, filiale ale partidelor românești în afara țării. La vremea lor, au fost greu de digerat asocieri de genul PSD Bruxelles sau PNL Roma, dar acum e de ordinea zilei ca politicieni influenți să fie chiar președinți ai diasporei politice. Diaspora românească are acum locuri alocate în Parlamentul României, în ambele Camere, și asta e bine pentru toată lumea.

Această lungă introducere vrea să prefaţeze însă un alt subiect, inspirat din realitate politică contemporană. Masa critică de români din diaspora a început să fie tot mai vocală în comunitățile în care s-a inserat. Adică, românii candidează acum, fără nici o problemã, pe listele electorale din alte țări. Pentru a clarifica, nu sunt listele partidelor politice românești, ci alte țării gazde.

Forța exemplului ajută să înțelegem mai bine procedura. Recent s-au derulat alegerile locale din Belgia. La nivelul fiecărei comune și cartier au fost liste de alegeri, de la socialiști, liberali sau verzi. Iar pe aceste liste ale partidelor belgiene am observat români. Aceștia au convins prin prestanța lor civică să fie propuși de conducerile locale politice. E bineînțeles o recunoaștere a impactului pe care îl au românii, dar și o strategie a partidelor de a captura un electorat nou.

Deși Belgia este o țară relativ mică, la alegerile recente am avut zeci de români pe liste. Mă bucur enorm să văd această dinamică, de responsabilizare socială. I-am cunoscut pe mulți dintre aceștia și sunt oameni fantastici.  Avem candidați veniți din toate orașele belgiene, reprezentând diverse partide politice belgiene. Ideea lor de bazã este că doar prin implicare putem să ne aducem o contribuție pozitivă la mersul societal. Unii mi-au povestit că au candidat și acum 6 ani și au găsit motivație să încerce din nou. Alții au candidat și în primăvară la alegerile regionale.

Ce observ la majoritatea dintre ei este prospețimea și motivația. Sunt români, poate mai patrioți decât alții, oameni responsabili într-o societate multiculturală în care trăiesc. Mă înclin în fața acestora, care găsesc putere de a se responsabiliza și încerca să trăim cu toții mai bine. Pentru mine ei sunt deja câștigători, indiferent de rezultatul alegerilor.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Erasmus pentru funcţionari”

Puțini știu că există mobilități europene la nivelul funcționarilor români. Despre acest subiect în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

 

Este deja de notorietate faptul că avem un segment aparte de funcţionari publici care lucrează în cadrul diferitelor instituţii şi agenţii ale UE, contribuind la funcţionarea şi dezvoltarea uniunii. Aceşti funcţionari publici pot fi cetăţeni ai oricărui stat membru al UE şi sunt angajaţi în diferite capacităţi în cadrul instituţiilor UE, jucând roluri cruciale în elaborarea politicilor, implementarea legii şi administrare. Ei sunt recrutaţi de obicei prin examene competitive şi proceduri de selecţie, asigurând un nivel ridicat de expertiză şi profesionalism.

 

La nivelul Uniunii Europene existã un program de mobilităţi între structura naţională şi cea europeană. Un expert naţional detaşat la instituţiile europene înseamnã un profesionist care este desemnat temporar sau împrumutat de la administraţia naţională pentru a lucra în cadrul uneia dintre instituţiile Uniunii Europene.

 

Discutăm enorm despre sistemul de decizii şi dacă e pregătită UE pentru o extindere la peste 30 de  ţări, dar doar la nivel politic. Funcţionarul european joacă un rol enorm, dar puţini sunt aceea care discutã deschis despre evoluţia sa. O temã de suflet este legătura dintre funcţionarul european şi ţara sa de origine. Există un potenţial fantastic pentru a asigura posibile mobilitãţi de la nivelul european spre adminstraţia naţională cu beneficii substanţiale la nivel de individ, dar şi pentru întreaga construcţie europeană.

 

De fapt aceste scheme funcţionează ad hoc, mai ales la nivelul Preşedinţiei UE a unor ţări membre. De exemplu, în primul semestru al anului 2019 a fost, în premieră, Preşedinţia UE a României. Câteva zeci de funcţionari europeni au fost detaşaţi în domenii prioritare, identificate de administraţia nationalã, pentru a realiza o mai bună fluiditate a agendei decise. 

 

Există acum un potenţial enorm de a lansa un program permanent cu scheme de mobilităţi ale funcţionarilor de la structura europeană spre administraţia naţională. Desigur, putem extinde această prezenţã chiar în ministerele de linie din capitalele UE. Cu siguranţă vom avea o mai bună înţelegere a proceselor integratoare, dar vom oferi şi posibilităţi concrete europenilor să ajute direct ţările din care au plecat.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan Luca - contribuție la un articol publicat în Gândul: "Zeci de români candidează la ALEGERILE locale din BELGIA. Cine sunt candidații care vor să reprezinte comunitatea românească în administrația belgiană"

Foarte bun articolul realizat de Mădălina Prundea pentru Gândul. Subiectul este foarte pertinent, românii de pe listele electorale din Belgia.

 

M-am bucurat să contribui la acest material cu o scurtă analiză despre diaspora românească din Belgia și despre importanţa implicării societale și politice a acesteia.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Despre media ca business la masterul de la SNSPA

Am reluat săptămâna aceasta cursurile pe care le expun la Facultatea de Comunicare și Relații Publice de la SNSPA.

Masterul Comunicare Digitală și Inovare a prins fantastic, iar numărul de studenți crește de la an la an.

Prin cursul meu, Media Entrepreneurship and Innovation, încerc să prezint noțiuni concrete despre monetizarea unui brand de media, totul văzut printr-o perspectivã UE.

Combinația de cunoștințe între afaceri europene, comunicare și tehnologie converge către produse media de impact. Mă bucur că tinerii adoră astfel de prezentări, identificând noi locuri de muncă, dar și idei de afaceri competitive pe plan internațional.

Dan Luca / Bruxelles

Curs academic la UBB Cluj

Săptămâna aceasta am ajuns din nou la Cluj-Napoca. M-am bucurat de invitația prof. Mihaela Lutas de la FSEGA a Universității "Babeș-Bolyai" (ISE-ul de pe vremuri).

Am susținut o prezentare la Masterul de Afaceri Internaționale, o intervenție care a descris legătura sectorului de afaceri cu ecosistemul instituțional european.

A fost o reală plăcere interacția cu studenții.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Curajul sportului clujean”

Despre viitorul sportului clujean în editorialul semnat în 7 octombrie 2024 în Făclia.

 

---

Dacă acum 20 de ani, urmărind în divizia B meciul Universității Cluj cu CFR, cineva îți zicea că echipa feroviară va avea în 2024 opt titluri de campioană a României îl trimiteai pe altă planetă. Dar asta e acum realitatea... Clujul a fost orașul care a dominat începutul acestui secol de fotbal din România, dar nu prin echipa fanion a orașului, ci prin rivala din Gruia.

Acum să nu vã imaginați că mă lansez într-o anailizã de specialitate, chiar dacă încă vizualizez eleganţa lui Septimiu Câmpeanu, cu preluările sale cu călcâiul sau execuțiile loviturilor libere. Vreau însă să apreciez momentul clubului meu de suflet și să îi doresc să vrea mult! Să viseze la titlul de campion și să joace cu marile echipe în Liga Campionilor. Stadion modern avem, suporterii sunt pasionați, antrenorul e de încredere, iar orașul cu administrație și sector privat are capacitarea de a avea bugetul pentru a susține această abordare. CFR a arătat clubului universitar că totul se poate, chiar și în fotbal.

Clujul trebuie să devină și orașul sporturilor de echipã din România. Nu doar la fotbal, dar și la baschet, volei și handbal. Vã mai amintiţi de baschetul feminim al Magdalenei Pal Jerebie, când meciurile din Cupa Campionilor produceau în anii ’80 o atmosferã incredibilă în Sala Sporturilor? Chiar și voleiul masculin clujean a avut în anii '90 o perioadã de glorie europeană. Baschetul masculin continuă ceea ce a început generația lui Ghiță Mureșan acum 35 de ani și ne umple de bucurie acum în BTarena.

Potențialul economic al Clujului este enorm, iar sporturile de echipã pot să expodeze în performanțe internaționale dacă există ambiție și viziune. Așa cum Untold a pus Clujul pe harta culturală și turistică, așa pot, colectiv desigur, sporturile de echipã să aducă notorietate și succes orașului.

Treptat, Clujul poate să se dezvolte enorm pe acest palier. Nu cred că în urmãtorii 20 de ani se vor organiza Jocurile Olimpice la Cluj, dar doar a menționa aceste repere ne face să gândim mare. Mulțumim CFR că ne-ai arătat cum se poate ieși din carapace! Mult succes U pentru a lua titlul de campionă a României la fotbal! Haide U, și de mere și de nu!

 

Dan LUCA / Bruxelles

Candidații români la alegerile locale din Belgia

În câteva zile, pe 13 octombrie 2024, avem alegeri locale în Belgia. Asociația Românilor  din Belgia (Rombel) a invitat astăzi românii prezenți pe listele electorale la un eveniment inedit. S-au strâns vreo 30 de candidați, veniți din toate orașele belgiene, reprezentând diverse partide politice belgiene.

Am moderat cu mare plăcere o discuție deschisă, în care ideea de baza a fost implicarea. Mulți români au făcut acest pas spre politică, iar prezența lor pe liste ne umple de bucurie.

Mult succes tuturor candidaților pe 13 octombrie! Pentru noi, voi sunteți deja câștigători!

Dan Luca / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Diapazonul UE”

Despre cum percep cetățenii “melodia europeană”, în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

Parcă era ieri când profesoara de muzică ne prezenta în clasa a V-a ce este un diapazon.

Acest dispozitiv mic folosit pentru a genera un sunet de referință de o anumită frecvență, de regulă nota La, mi-a inspirat editorialul de astăzi. Adaptat la sistemul european, mi-am pus întrebarea care mai este melodia UE contemporană și dacă aceasta este pe placul urechilor cetățenilor? Iar acest cor european, în care includ și țările membre, este pe tonalitatea potrivită?

 

Uniunea Europeană a trecut prin multe crize în ultimii 25 de ani, dar parcă situația actuală este și mai vulnerabilă ca acum cinci ani.

În 1999 a fost criza democrației europene, prin scandalul de corupție al Comisiei Europene condusă de Jacques Santer. Pe 15 martie 1999 se ajungea la demisia în premieră a Comisiei Europene. În 2001 a fost criza de securitate, de fapt un ricoșeu al atentatelor din 11 septembrie din Statele Unite. În 2005 a fost criza cu constituția europeană, o mare problemã de identitate pentru UE. Acele NU-uri la referendurile din Franța și Olanda au paralizat atunci contrucția europeană. În 2008 a fost criza economică, mondială, dar resimțită puternic și în UE. În 2015 a fost criza terorismului, începută practic cu atacul de la redacția revistei Charlie Hebdo, în Paris, la data de 7 ianuarie 2015. Tot în 2015, dar varã, a fost criza refugiaţiilor, puternic simțită în Germania doamnei Angela Merkel. În 2016 a fost Brexitul, o criză enormă. În 2020 am avut criza pandemică, iar în 2022 am avut începerea războiului din Ucraina. Remarcăm, tot mai multe crize, mai ales în ultimii 10 ani. Crize diverse, cu impact enorm asupra sistemului european.

 

Să nu uităm însă că o criză nu este doar pentru sistemul UE. E nevoie să ne raportăm la un concept realist. Este vorba de o abordare integrată, în care extindem întrebarea despre pericolele asupra UE la pericolul pentru România și chiar pentru NATO. Spunem asta fiindcă UE se axează în special pe securitate și prosperitate. Iar a vorbi despre securitatea europeană actuală fără o referire la NATO este prea superficial. Iar a discuta despre economie fără a trece acest subiect prin capitalele europene este din nou prea simplist.

Avem o situație la nivel european mult mai complexă politic decât acum cinci ani. Câteva argumente, factuale, sunt de prezentat. UE a fost lovită în ultimii cinci ani de două crize inimaginabile, Corona și Războiul din Ucraina. Avem apoi grupuri politice noi, alese la nivelul Parlamentul European, majoritatea dintre acestea cu mesaj antieuropean deschis. Da, acestea au impact enorm. Să ne amintim de Grupul ECR, înființat în 2009, care a avut o contribuție covârșitoare pentru Brexitul din 2016. E bine de subliniat cã la nivelul țărilor UE avem guvernări care pun la îndoială sistemul european. Iar ultima problema apărută, motorul european franco-german suferă. Observați doar situația din Franța cu formarea guvernului sau alegerile regionale recente din Germania.

Marea problemã este însă că UE nu prea știe ce vrea. Sau chiar dacă vrea ceva, nu poate să meargă în direcția respectivă. Nu există o viziune asumată și strategie de implementare. E greu să ai lideri europeni, dar prerogativele europene nu te lasă. Un exemplu este deja clasiv. Datorită structurii actuale a UE, se ezită între înverzire, competitivate și social. Problema este că e greu le poți avea pe toate trei în același timp.

 

Dan LUCA / Bruxelles