Dan LUCA – contribuție la un articol în Ziarul Financiar: “Educaţia europeanã – prioritate strategicã a noii Comisii Europene?”

Împreună cu Alina Bârgăoanu am analizat stadiul actual al proiectului european, prezentând oportunitatea de a avea educația europeană ca prioritate strategică pentru perioada 2024-2029. Câteva idei pe această temã sunt reflectate acum în articolul semnat în Ziarul Financiar.

 

---

 

Educația reprezintă un factor cheie în dezvoltarea și susținerea unei societăți europene coezive și inclusive. Este vizibil tot mai mult că prin facilitarea cooperării și a parteneriatelor între țările europene, educația joacă un rol crucial în construirea unei Europe unite, capabile să își păstreze relevanța internațională și să reziste în fața provocărilor create de schimbările geopolitice, tehnologice, demografice.

 

În anii 1980, Europa a început să-și consolideze cooperarea educațională, punând bazele pentru programele europene de succes pe care le vedem astăzi, dintre care cel mai cunoscut este programul Erasmus. Aceste programe au un rol esențial în promovarea mobilității, colaborării și schimbului de cunoștințe între țările europene, contribuind la consolidarea identității europene și la dezvoltarea competențelor necesare pentru o societate globalizată și tehnologizată.

 

Dacă ne referim la palierul identitar european, acesta a cunoscut un proces de evoluție complex și, în anumite momente, haotic. S-a confruntat cu provocări majore atunci când s-a încercat definirea unei identități europene comune. Să analizăm un exemplu concret. În 2004, liderii UE au semnat Tratatul care instituia o Constituție pentru Europa. Această inițiativă avea scopul de a oferi o bază legală mai solidă și de a consolida integrarea europeană, reflectând o viziune unificată și comună a valorilor și principiilor europene. Totuși, referendumul privind Constituția Europeană din Franța și Olanda în 2005 a fost un eșec, cetățenii respingând propunerea. Momentul 2005 a evidențiat cât de divizată era opinia publică cu privire la integrarea europeană, cât de mare era distanța dintre opinia elitelor politice și opinia cetățenilor obișnuiți și a subliniat diferențele naționale în ceea ce privește suveranitatea, identitatea și autonomia decizională; fenomene care zguduie și acum Uniunea, la aproape 20 de ani de la acel punct de cotitură.   

 

Un proiect politic inovativ este acum portofoliul Comisarului European pentru Promovarea Modului de Viață European. Creat în 2019, în cadrul Comisiei Europene conduse de Ursula von der Leyen, postul a fost atribuit lui Margaritis Schinas, care a devenit și vicepreședinte al Comisiei. Denumirea portofoliului a generat controverse și discuții în rândurile observatorilor politici și societății civile. Idea de a veni cu o astfel de abordare a fost inclusă în programul politic al Ursulei von der Leyen pentru Comisia Europeană 2019-2024. Scopul general al acestui portofoliu era de a aborda teme legate de securitate, migrație, educație, cultură și incluziune socială, reflectând o viziune cuprinzătoare cu privire la valorile și modul de viaţă european.

 

Trebuie subliniat că, în ultimii ani, conversația despre viitorul Uniunii Europene este tensionată și adesea lipsită de claritate. Respectiva conversație este marcată de incertitudini, lipsa consensului și, uneori, chiar de frică în abordarea problemelor majore. Liderii europeni ezită să-și asume riscuri politice și să propună soluții radicale, optând, în schimb, pentru compromisuri pe termen scurt. Conferința privind Viitorul Europei a fost gândită ca un proiect ambițios. Cu un obiectiv clar, a fost lansată de Uniunea Europeană în 2021 pentru a implica cetățenii în discuții și consultări pe scară largă despre direcția și viitorul UE. În ciuda entuziasmului inițial, au existat multe opinii critice potrivit cărora dezbaterea nu a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor, unele aspecte fiind considerate chiar un eșec. Rezultatele finale au fost neclare și nu s-au tradus în măsuri concrete. Existau așteptări mari ca această conferință să ducă la reforme semnificative în cadrul UE, dar rezultatele finale au fost percepute că fiind generale și neînsoțite de acțiuni decisive.

 

În ultimii ani, proiectul european a fost atacat la "baionetă" de o serie de crize majore suprapuse, care intră în competiție pentru resurse și pentru atenția decidenților și a cetățenilor deopotrivă. Fiecare dintre aceste crize a pus la încercare coeziunea, solidaritatea și capacitatea de răspuns a UE, dar, în același timp, a oferit oportunități de învățare și de adaptare. O dată la cinci ani, formarea unei noi Comisii Europene și lansarea unui nou mandat sunt momente importante în calendarul politic al societății europene. Fiecare comisie aduce noi priorități, viziuni și echipe de comisari care își asumă responsabilitatea pentru implementarea agendei UE.

 

Puțini își mai amintesc, dar la nivel european a existat un experiment interesant de a aduce un nou unghi la nivelul conducerii Europei. Am avut un comisar european, chiar cu rangul de vicepreședinte al Comisiei Europene, responsabil de comunicarea europeană. Era suedeza Margot Wallström, care a făcut parte din echipa primului mandat al președintelui José Manuel Durão Barroso, cel din perioada 2004-2009.

 

Acum este nevoie de o nouă strategie pentru viitorul Europei, care ar trebui să fie centrată pe valori și să reflecte diversitatea, complexitatea și provocările la zi ale Uniunii. În acest context, propunem o nouă abordare, prin intermediul educației și al implicării cetățenești. Propunem un Vicepreședinte pentru Educația Europeană în structura viitoarei Comisii Europene. În perioada 2024-2029, Comisia Europeană ar trebui să-și fixeze drept prioritatea strategică dezvoltarea educației europene, să realizeze un nou salt în acest domeniu, precum cel realizat în anii 1980. Ideea unui vicepreședinte al Comisiei Europene responsabil cu educația europeană poate da un semnal clar cu privire la acest obiectiv politic.

 

Pentru a acorda educației europene importanța care i se cuvine, este recomandabilă lansarea, în paralel, a unei Conferințe Interguvernamentale în primăvara anului 2025, în cadrul căreia statele membre să ajungă la articularea unei viziuni integrate asupra perspectivei educaționale pentru orizontul anului 2040. Fără un solid pilon educațional, care să catalizeze eforturile și energiile de la nivelul statelor membre, există riscul ca Uniunea să pice testul competitivității și relevanței globale, precum și cel fundamental, al încrederii din partea propriilor săi cetățeni.

 

Dan LUCA / Bruxelles

European education – a strategic priority for the new European Commission?

Education is a key factor in developing and sustaining a cohesive and inclusive European society. It is increasingly visible that by facilitating cooperation and partnerships between European countries, education plays a crucial role in building a united Europe, able to maintain its international relevance and withstand the challenges created by geopolitical, technological, and demographic changes.

 

In the 1980s, Europe began to strengthen its educational cooperation, laying the foundations for the successful European programmes we can see today, the best known of which is the Erasmus programme. These programmes play a key role in promoting mobility, collaboration and knowledge exchange between European countries, contributing to strengthening the European identity and developing the skills needed for a globalised and technological society.

 

If we refer to the European identity, it has experienced a complex and chaotic evolutionary process. It faced major challenges upon trying to define a common European identity. Let's look at a concrete example. In 2004, EU leaders signed the Treaty establishing a constitution for Europe. This initiative aimed at providing a stronger legal basis and strengthening European integration, reflecting a unified and shared vision of European values and principles. However, the referendum on the European Constitution in France and the Netherlands in 2005 was a failure, with citizens rejecting the proposal. This moment in 2005 highlighted how divided public opinion was on European integration, how wide the gap was between the opinion of the political elites and the opinion of ordinary citizens, and highlighted national differences in sovereignty, identity and decision-making autonomy; phenomena that are still shaking the Union up to today, almost 20 years after that turning point.  

 

An innovative political project is now the portfolio of the European Commissioner for Promoting our European Way of Life. Created in 2019 within the European Commission led by Ursula von der Leyen, the post was assigned to Margaritis Schinas, who also became Vice-President of the Commission. The name of the portfolio generated controversy and discussion among political observers and civil society. The idea of coming up with such an approach was included in Ursula von der Leyen's political programme for the European Commission 2019-2024. The overall aim of this portfolio was to address topics related to security, migration, education, culture and social inclusion, reflecting a comprehensive vision of European values and way of life.

 

It should be pointed out that, in recent years, the conversation about the future of the European Union has been tense and often lacking clarity. That conversation is marked by uncertainty, lack of consensus, and sometimes even fear in addressing major issues. European leaders are hesitant to take political risks and hold back on proposing radical solutions, opting instead for short-term compromises. The Conference on the Future of Europe was conceived as an ambitious project. With a clear objective, it was launched by the European Union in 2021 to involve citizens in large-scale discussions and consultations about the direction and future of the EU. Despite its initial enthusiasm, there were many critical opinions that the debate had failed to live up to the expectations, with some even considering it a failure. The final results were unclear and did not translate into concrete measures. There were high expectations that this conference would lead to significant reforms within the EU, but the final results were perceived as broad and unaccompanied by decisive action.

 

In recent years, the European project has been bayoneted by a series of overlapping major crises, competing for resources and for the attention of decision-makers and citizens alike. Each of these crises has tested the EU's cohesion, solidarity and response capacity, but has also provided opportunities for learning and adaptation. Every five years, the formation of a new European Commission and the launch of a new mandate are important moments in the political calendar of European society. Each committee brings new priorities, visions and teams of Commissioners who take responsibility for implementing the EU agenda.

 

Few remember, but at European level there was an interesting experiment to bring a new angle to the leadership of Europe. We had a European Commissioner, who even held the rank of Vice-President of the European Commission, responsible for European communication. It was Sweden's Margot Wallström, who was part of President José Manuel Durão Barroso's first term from 2004 to 2009.

 

What is needed now is a new strategy for the future of Europe, which should be values-centred and reflect the diversity, complexity and current challenges of the Union. In this context, we propose a new approach through education and citizen engagement. We propose a Vice-President for European Education in the structure of the future European Commission. Over the period 2024-2029, the European Commission should set as its strategic priority the development of European education, in order to make a new leap in this field, like the one achieved in the 1980s. The idea of a Vice-President of the European Commission responsible for European education can give a clear signal about this political objective.

 

In order to give European education the importance it deserves, it is advisable to launch in parallel an Intergovernmental Conference in the spring of 2025, where Member States can reach an integrated vision of the educational perspective for 2040. Without a solid educational pillar catalysing efforts and energies at Member State level, there is a risk that the Union will fail the test of global competitiveness and relevance, as well as the fundamental test of trust on the part of its own citizens.

 

(Material written together with Alina Bârgăoanu)

 

Dan Luca / Brussels

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Euro-Cluj”

Despre dezvoltarea Clujului din punct de vedere european în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

--

 

În 1996 organizasem la Cluj o conferință internațională și foloseam pentru prima dată termenul de Euro-Cluj. Era un mesaj despre un oraș cu potențial european, dar ținut într-o matrice administrativ-politicã naționalistă. În 2002, prin intermediul unui studiu al Casei Europei, spuneam răspicat că municipiul Cluj-Napoca, în contextual aderãrii României la UE, are o oportunitate de dezvoltare regională dacă utilizează universitățile orașului ca forță de tranctiune pentru dezvoltarea economică a urbei.

 

Scopul acestui editorial nu este însă de a analiză trecutul, ci de a privi spre viitor. Acum, la ceas electoral, e bine să identificãm perspectivele orașului spre orizontul anului 2040. Normal, următorii 4 ani sunt importanţi, dar să încercăm şi un exercițiu de imaginație pe termen lung.

 

Dezvoltarea unui oraș în 2040 implică o abordare holistică, îmbinând tehnologia cu durabilitatea și considerând nevoile în schimbare ale populației. Să ne referim la un subiect drag, dar puțin înțeles cu adevărat, mă refer la tehnologie și inovație. În 2040, cel mai probabil Internetul lucrurilor ar putea fi omniprezent, permițând colectarea și analiza datelor pentru a îmbunătăți serviciile urbane. De asemenea, inteligența artificială ar putea juca un rol important în gestionarea traficului, siguranța publică și alte aspecte ale vieții urbane.

 

Referindu-ne acum la mobilitate, transportul ar putea fi mult mai eficient și durabil. Vehiculele autonome ar putea fi comune, reducând accidentele și congestia. Mobilitatea electrică și infrastructură pentru biciclete ar putea fi mult mai răspândite. Transportul public ar putea fi mai rapid și mai accesibil, bazat pe sisteme inteligente care optimizează rutele în timp real. Orașele ar putea fi mult mai concentrate pe sustenabilitate, cu surse de energie regenerabilă (cum ar fi solare sau eoliene) ca norme. Clădirile ar putea fi proiectate pentru eficiența energetică.

 

În orașul anului 2040, accesul la asistență medicală de calitate ar putea fi mai bun, iar tehnologiile medicale avansate ar putea permite monitorizarea sănătății în timp real. Proiectarea urbană ar putea încuraja activitatea fizică, cu mai multe parcuri și spații pentru sport.

 

În economia Clujului viitorului, munca la distanță ar putea fi mult mai comună, iar automatizarea ar putea schimba modul în care oamenii își câștigă existența. Educația și formarea profesională ar trebui să se adapteze pentru a pregăti oamenii pentru noile tipuri de locuri de muncă.

 

Anul 2040 pare un subiect detașat de realitatea cotidiană, dar poate e interesant de abordat, măcar la Cluj unde există un public interest în mod real de soluții pe termen mediu şi lung.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Moldova cu inimã, minte şi literaturã

Acum vreo 5 ani descopeream potențialul Republicii Moldova de a intra în Uniunea Europeană. Fiind la Euractiv, la Bruxelles, mi-a plăcut povestea Ministrului de Externe de atunci, Nicu Popescu, iar apoi video-interviul cu Natalia Gavriliţã, Prim-ministru, mi-a confirmat că strategia țării este pe direcția bună.

 

Unii moldoveni mă întreabă de ce îi ajut? Le răspund simplu, fără nici o ezitare. Fac parte din generația de români care a avut șansa ca România să intre în Uniunea Europeană și cred că moldovenii trebuie să aibă un destin asemănător. Chiar dacă majoritatea dintre acești tineri pe care îi întâlnesc au și cetățenie românească, merită ca întreaga țarã să intre în Uniunea Europeană.

 

Constant, prezint ziariștilor moldoveni diverse teme de actualitate europeană, iar în ultimii 3 ani partea de formare profesională s-a dezvoltat. Am redactat studii practice despre aurul albastru al Moldovei sau despre oportunitățile ecomomice ale Moldovei ca stat membru UE. Am acordat cu mare plăcere interviuri la Radio Chișinău despre cum este văzută Republica Moldova de la Bruxelles.

 

Am avut chiar deosebita plăcere de a interacționa cu studenții Academiei de Științe Economice din Moldova, cei de la programul de master International Transactions and Economic Diplomacy. Cursul meu, intitulat “The business sector and European affairs”, a prezentat metodele de relaţionare a sectorului de afaceri cu structura Bruxelles-ului european.

 

Mi-a făcut o mare plăcere să interacționez cu moldovenii din Bruxelles pentru a lansa cu succes conceptul de Club ˝Moldova–UE˝ la Bruxelles. O construcție atipică, deosebit de necesară dacă vrem ca procesul de aderare la UE să fie unul inclusiv, nu doar o luptã instituțională.

 

Sper din toată inima ca Republica Moldova să intre în Uniunea Europeană. Îi doresc gândire strategicã şi maturitate în abordarea procesului de aderare!

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – curs academic la SNSPA “European Media and the Public Sphere”

Deși începusem să susțin cursuri academice încă din 2008, cooperarea cu echipa SNSPA este cea mai dragă. În 2013, un colectiv vizionar lansa masterul în Comunicare UE și Guvernare. O premieră în spațiul românesc, un impact fantastic la nivelul tinerei generaţii.

 

Ca de fiecare datã, studenții din anul academic 2023-2024 au fost la înălțime. Am încercat prin prezentările avute să transmit noțiuni despre ecosistemul european. Mă bucură interesul celor prezenți la teme precum: istoria comunicării europene, alegerile primare europene, stakeholderii politicilor sectoriale, evoluția presei UE, comunicarea asociațiilor europene sau joburile din Bruxelles-ul european.

 

Constat cu plăcere internaționalizarea acestui master, având acum 30% din studenți veniți la București din Franţa sau Polonia.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Spitzenkandidat. Sezonul 2024. Episodul 1. Dezbaterea de la Maastricht.

Orașul Maastricht a fost și de data aceasta locul primei dezbateri Spitzenkandidaten înainte de alegerile pentru Parlamentul European. După 2014 și 2019, ziua de 29 aprilie 2024 a fost aleasã pentru a reuni ofertele electorale ale partidelor politice europene pentru președinția viitoarei Comisii Europene.

 

Urmăresc alegerile primare europene și procedura de alegere a liderilor europeni încă din 2009, în 2010 publicând în premieră un calendar de desfășurare a alegerilor primare 2014. Cursul pe care îl prezint la SNSPA înglobează și o parte despre acest subiect, chiar dacă, așa cum prezentasem în 2022, mecanismul are încă mari lacune de reprezentativitate.

 

La dezbaterea de 90 de minute care a avut loc ieri, începând cu ora 19.00 CET, au fost prezenți 8 candidați:

Walter Baier (Party of the European Left);

Bas Eickhout (European Green Party);

Valeriu Ghilețchi (European Christian Political Movement);

Ursula von der Leyen (European People’s Party);

Maylis Roßberg (European Free Alliance);

Nicolas Schmit (Party of European Socialists);

Marie-Agnes Strack-Zimmermann (Alliance of Liberals and Democrats for Europe Party);

Anders Vistisen (Identity and Democracy Party).

E o premieră ca număr de participanți, până acum nici o astfel de dezbatere nu a avut mai mult de 6 candidați. Sunt adeptul democrației, invitând și eu 7 lideri de partide politice europene pe 30 noiembrie 2023, dar parcă prea mulți candidați au diluat discuția.

Dezbatere a fost însă bună, directă, pe stil olandez, cu multe întrebări și răspunsuri.

 

Foarța actualului președinte a fost observată din primele minute ale interacției. Ursula von der Leyen a pendulat între a prezenta ideile pentru următorul mandat, dar a și explicat mult actualele acțiuni politice. La un moment dat aveam impresia că este o conferință de presă în care ceilalți candidați întreabă actualul președinte al Comisiei Europene despre subiectele politice contemporane.

Nicolas Schmit a fost bun, forța de comisar european în exercițiu i-a dat gravitate și structurã prezentării.

Bas Eickhout a jucat și el bine, experiența sa ca lider de grup politic în Parlamentul European fiind bine pusă în evidență.

Maylis Roßberg, de doar 24 de ani, a jucat cartea tinerilor, mai ales că în salã erau prezenți doar tineri. E aceeași abordare precum cea a candidatei verzilor din 2014 și 2019, Ska Keller.

Anders Vistisen a atacat brutal încă din prima clipă când a avut microfonul. A lovit în tot ce mișcă european și a subliniat voalat problema alegerilor europene. “Ursula von der Leyen dorește un mandat de președinte al Comisiei Europene, dar nu candideazã pe nici o listã electorală în alegerile europene”. Neavând ECR candidat în dezbatere, ID a intrat pe palierul euroscepticilor mai mult decât credeam. Foarte toxică abordarea, dar trebuie privită cu mare atenție.

 

Pe 23 mai 2024, avem la Bruxelles o nou dezbatere Spitzenkandidaten.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Comisar european pentru apărare”

Despre un posibil comisar european pentru apărare în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

Invazia rusă din Ucraina are un impact asupra evoluției Uniunii Europene. S-au mișcat multe din punct de vedere al politicii de apărare comună și al producției de armament la nivelul statelor membre.

Alegerile pentru Parlamentul European mobilizează partidele politice în a propune soluții de viitor pentru guvernarea societății europene. Printr-un document strategic, intitulat Manifesto, Partidul Popular European propunea la începutul acestui an ca în următoarea Comisie Europeană să avem și un comisar european responsabil cu apărarea. Ideea pare tot mai realizabilă, dacă ne gândim că actualul și probabil viitorul președinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, este sprijinită de Partidul Popular European, partid care deține în prezent cel mai mare număr de eurodeputați.

Care este simbolostica unui comisar european pentru portofoliul apărării? Dacă vizualizam astfel de poziționări la nivelul unei țări, a avea un ministru pe un anumit portofoliu dã un semnal clar asupra priorităților acelei țări. Mesajul este în intern, către cetățeni, dar și în extern, către alte țări. De-a lungul istoriei, există exemple care arată clar această procedurã, aici putem să menționăm Ministrul Antichitãţior din Egipt, Ministrul Petrolului din Irak sau chiar Ministrul Covoarelor din Uzbekistan.

Puțini își mai amintesc, dar la nivel european a existat un astfel de precedent. Am avut un comisar european, chiar cu rangul de vicepreședinte al Comisiei Europene, responsabil de comunicarea europeană. Era suedeza Margot Wallström și a făcut parte din echipa primului madat al președintelui José Manuel Durão Barroso, cel din perioada 2004-2009.

Alegerea noii Comisii Europene, ca urmare a alegerilor europene, este un mecanism complex, în care marile familii politice și țările membre forțează poziționări favorabile pentru următorii 5 ani. Totuși, având în vedere situaţia actuală, proiectul politic prezent, preconizez o convergență de idei, iar din toamna acestui an vom avea un comisar european al apărării. 

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – contribuție la un articol publicat de către Euractiv.ro: ˝Europa își redefinește prioritățile. Oportunitate sau blocaj pentru aderarea R. Moldovei la UE?˝

Împreună cu două ziariste din Republica Moldova, Stela Untila și Iulia Sarivan, am realizat un material despre abordarea economică a aderării Republicii Moldova la UE.

 

Articolul este vizibil online aici.

 

---

 

Într-o Europă marcată de schimbări semnificative și redefiniri ale priorităților sale strategice, conceptul de autonomie strategică europeană devine tot mai accentuat în peisajul politic și economic al continentului. Republica Moldova, aflată la granița de est a Uniunii Europene, a pornit timid, dar cu determinare, pe calea integrării europene, fiind afectată de dinamica schimbărilor regionale și globale. În acest context, se ridică întrebarea esențială: ce impact ar putea avea autonomia strategică europeană asupra Republicii Moldova, într-o perioadă în care continentul își redefinește prioritățile și structurile? Va constitui aceasta o oportunitate sau un posibil blocaj pentru Republica Moldova? Care sunt domeniile prin care această țară mică, aflată la intersecția influenței unor mari actori geopolitici, să atragă investiții străine și să poată contribui la dezvoltarea pieței comune europene? 

 

 

Autonomia strategică europeană deschisă

 

Istoria autonomiei strategice europene este marcată de provocări și adaptări la schimbările geopolitice și economice majore. Conceptul în sine urmărește consolidarea capacității Uniunii Europene de a acționa independent în domenii cheie precum securitatea, economia și politica externă. Însă, această autonomie nu se referă la izolarea Uniunii Europene, ci mai degrabă la consolidarea relațiilor cu partenerii strategici, precum Statele Unite sau China, și promovarea unui sistem de comerț internațional echitabil.

 

De-a lungul istoriei recente, evenimente precum Brexit-ul, mandatul prezidențial al lui Donald Trump, pandemia de COVID-19 și invazia Rusiei în Ucraina din 2022 au pus sub semnul întrebării stabilitatea și coeziunea strategică a Uniunii Europene. Însă, aceste provocări au stimulat și un răspuns colectiv, consolidând determinarea UE de a-și asuma un rol mai activ și independent pe scena internațională.

 

 

Aderarea Republicii Moldova la UE

 

Într-un context geopolitic complex, influențat puternic de invazia Rusiei asupra Ucrainei, Republica Moldova s-a pomenit într-o poziție vulnerabilă, fiind situată la intersecția influenței Uniunii Europene și a Rusiei. Marcată puternic de războiului din Ucraina, Moldova s-a văzut nevoită să navigheze cu grijă în ceea ce privește politica sa externă și securitatea națională. Totuși, Chișinăul a acționat ferm și a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană.

 

În decembrie 2023, liderii UE au decis să deschidă negocierile de aderare, gest care a deschis un nou capitol în relațiile dintre Chișinău și Bruxelles. Procesul este însă complex și anevoios, necesitând câțiva ani pentru încheierea capitolelor de negociere, semnarea tratatului de aderare și ratificarea acestuia în cele 27 de state membre UE.

 

Pentru Republica Moldova, aderarea la UE reprezintă nu doar o oportunitate economică și politică, ci și un angajament ferm pentru valorile democratice și statul de drept. Totodată, acest proces poate contribui la consolidarea instituțiilor și reformele necesare pentru modernizarea și dezvoltarea durabilă a țării.

 

 

Noul mandat european

 

În timp ce Republica Moldova își pregătește drumul către Uniunea Europeană, liderii europeni își stabilesc noi direcții și priorități. Alegerile europene vor aduce o nouă Comisie Europeană. În septembrie 2024, președintele Comisiei Europene este așteptat să prezinte o nouă agendă strategică pentru UE. 

 

Pentru Republica Moldova, acest nou mandat european poate aduce oportunități și provocări noi. Consolidarea autonomiei strategice europene poate consolida parteneriatele și sprijinul pentru reformele democratice și economice în țară. Totodată, însă, procesul de aderare la UE poate impune și noi cerințe și standarde, necesitând eforturi susținute și angajament pe termen lung din partea autorităților și societății moldovenești.

*****

 

„Povestea de succes a UE este extinderea”

 

Karel Lannoo, care de 24 de ani este director executiv al think tank-ului CEPS, specializat pe politici europene, consideră că Republica Moldova prezintă interes pentru Uniunea Europeană - în primul rând datorită amplasării sale geografice. Stabilitatea în regiune, în opinia expertului, va însemna oportunități economice importante din punct de vedere al investițiilor.

 

„Moldova este importantă din punct de vedere al locației sale pe hartă. Putem aduce această țară de partea Uniunii Europene, să reducem din probleme, precum Transnistria și să le rezolvăm așa cum am făcut cu Țările Baltice, problemele cu minoritățile rusești într-un fel sau altul și să le aducem sub control. Dar trebuie să vedem și aspectele geopolitice, care au și consecințe economice. Dacă avem un context geopolitic instabil, scade atracția pentru investiții. De exemplu, dacă Europa are o creștere economică ușor mai mică acum decât Statele Unite este pentru că suntem înconjurați de războaie, iar pentru investitori aceasta este periculos”, a punctat expertul.

Stabilitatea pe termen lung este o condiție obligatorie pentru businessul mare, explică Karel Lannoo.

 

„La nivelul UE, desigur, Moldova va beneficia de fonduri de aderare, dar și mai mult - datorită companiilor străine, care să spună: vom investi în Moldova pentru că devine membru al UE, devine stabil, acest lucru este extrem de important. Să analizăm ceea ce s-a întâmplat în Europa Centrală și de Est în ultimii 20 de ani. Uitați-vă la țări precum Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Polonia, ce fel de investiții au atras de la țări terțe. Uitați-vă la România, la ce a atras România ca investiții de la țări terțe, puțin mai târziu decât celelalte țări pe care le-am menționat. Dar dacă ne uităm, de exemplu, la investițiile japoneze, coreene în România, este enorm. Pentru că ei văd un mediu stabil, văd acces la piața europeană, văd mână de lucru ieftină, etc., mână de lucru calificată. Europa este bună la a vinde povești proaste, nu este bună la a vinde povești de succes, dar povestea de succes este extinderea”, a completat expertul în piața financiară.

 

 

Medicamente „made in Moldova” pe piața UE?

 

Experții europeni consideră că începerea negocierilor de aderare a Republicii Moldova la UE este un semnal bun din punct de vedere al industriei farmaceutice. Potrivit unui interviu acordat de Gheorghe Apostol, liderul Asociației Producătorilor de Medicamente (APMM), în decembrie 2023, în Republica Moldova erau active opt companii producătoare de medicamente, care au fost certificate conform standardelor Good Manufacturing Practice (GMP). Dintre acestea, trei companii: Balkan Pharmaceuticals, Farmaprim și Eurofarmaco - au obținut certificări GMP de nivel european. Acest lucru înseamnă că produsele lor respectă standardele comunitare extrem de riguroase, clasate printre cele mai exigente din întreaga lume. Respectarea acestor standarde facilitează accesul pe piețele altor țări. Experții de la Bruxelles consideră că perspectiva aderării la UE va oferi Moldovei posibilitatea de a dezvolta industria farmaceutică.

 

„Ca stat membru, Moldova va face parte din Agenția Europeană a Medicamentului. Aceasta procedură implică armonizarea standardului de calitate, ceea ce implică o industrie mai competitivă pe plan european și internațional. O reputație mai bună oferă posibilitatea de a crește semnificativ acest segment al industriei farmaceutice din Republica Moldova", consideră Alexandra Tamas, Public Affairs Director de la Bruxelles al Federației Europene a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA).

 

Directorul executiv al think tank-ului CEPS, Karel Lannoo, consideră că Moldova are nevoie de contribuția programelor de cercetare și dezvoltare în domeniul medicamentelor.

„Acest lucru poate veni din partea sectorului public și aici UE are fonduri speciale pentru cercetări în sectorul farmaceutic. Desigur că poate interveni și sectorul privat. O să aveți mai mult interes din partea sectorului privat, dacă există o piață dezvoltată și legală”, consideră expertul.

 

 

Poate fi dezvoltată în Moldova industria de producere de armament?

Experții de la Bruxelles se arată rezervați față de oportunitatea Republicii Moldova de a dezvolta o industrie de apărare, în contextul autonomiei strategice europene. Motivul ține, în primul rând, de relația țării cu Alianța Nord-Atlantică. Totuși, potrivit acestora, Chișinăul nu ar trebui să renunțe în totalitate la idee, ci mai degrabă, să profite de relația apropiată cu România. 

 

„Până la clarificarea statutului Moldovei legat de NATO este greu de imaginat ca țările europene vor investi în industria militară din Moldova. Totul trebuie văzut din punct de vedere al unei cooperari regionale, cu atat mai mult cu cât Moldova are o relație foarte bună cu România. Există un potențial de a se dezvolta o industrie de componente, de subsistem de armament”, a precizat o sursă calificată de la Bruxelles.

 

Expertul în politici europene Karel Lannoo consideră că UE depinde în acest moment de SUA în ceea ce privește echipamentele de apărare, însă este importantă și o pregătire la nivel național.

„Industriile funcționează doar la nivel național și nu la nivel european. Acum încercăm să schimbăm acest lucru, dar aceasta este o industrie care necesită de la cinci până la zece ani cel puțin înainte să vezi vreo schimbare pentru că investițiile sunt pe termen lung și mentalitatea este foarte națională. Așa că aceasta este o problemă mare. Nu există încă o mentalitate europeană în domeniul apărării. Există în contextul NATO, dar NATO este în principal gestionat, monitorizat, dirijat de Statele Unite. Și Europa urmează ordinele SUA. Europa încă nu poate să stea pe picioarele ei pentru apărare. Sperăm că va putea să o facă foarte curând. Dar de aceea UE investește din ce în ce mai mult în acest domeniu. Și de aceea, spun, o capacitate proprie de apărare mai puternică este extrem de importantă”, spune Karel Lannoo.

 

De altfel, expertul se arată sceptic față de menținerea statutului de neutralitate în contextul geopolitic actual.

„Neutralitatea, odată ce ești într-o perioadă de conflict, aproape că nu mai există, înseamnă pur și simplu că dansezi pe muzica celor mai bogați, cei mai puternici din jurul tău. Și în cazul vostru, Moldova este între UE și Rusia”, a conchis directorul executiv al CEPS.

 

 

Securitatea cibernetică, magnet pentru investiții europene

 

Republica Moldova a fost și este ținta atacurilor cibernetice din partea Federației Ruse, la fel cum sunt și alte state, chiar membre a Uniunii Europene. Diferența dintre Moldova și statele blocului comunitar este faptul că autoritățile de la Chișinău nu au reușit deocamdată să își întărească sistemul de apărare, spre deosebire de țările din UE, care și-au consolidat reziliența în ceea ce numim astăzi Securitate Cibernetică.

 

Din fericire pentru Republica Moldova, UE este gata să investească în acest domeniu, spune expertul în politici digitale europene, Claudia Gherman.

 

„Digitalizarea rămâne o politică prioritară pentru Republica Moldova. Date fiind recentele activități la nivel național în domeniul securității cibernetice, consolidarea ecosistemului digital moldovenesc va continua s-o apropie de cel european. Cu o deschidere din ce în ce mai mare a Uniunii Europene către partenerii așa-ziși „like-minded”, este de așteptat ca Republica Moldova să fie din ce în ce mai racordată la programele și proiectele europene pentru apărare cibernetică și nu numai”, consideră experta.

 

Până la absorbția fondurilor europene, autoritățile de la Chișinău trebuie să depună toate eforturile pentru a se alinia la legislația Uniunii Europene, consideră Karel Lannoo, director executiv al think tank-ului CEPS, specializat pe politici europene.

 

„Securitatea cibernetică este un domeniu în care pot fi realizate multe lucruri. Este o condiție a Uniunii Europene, Moldova trebuie să se alinieze standardelor europene, aceasta fiind parte a aquis-ului comunitar, trebuie să vă adaptați și să implementați această legislație, care de altfel a devenit foarte complexă”, a subliniat acesta.

 

 

Diversificarea resurselor energetice, prioritate și provocare pentru Moldova și UE

 

O altă prioritate a Republicii Moldova în următorii ani trebuie să fie diversificarea resurselor de energie și gaz, spun experții de la Bruxelles. Este o sarcină și pentru țările membre, așa cum gazul din Rusia nu mai este o soluție accesibilă, mai ales din punct de vedere economic.

 

„Fiecare stat membru are dreptul să-și aleagă mixul energetic si este important ca acestea să confere UE siguranța unui sistem energetic solid. Apartenența la UE aduce oportunități din punctul de vedere al pieței interne, dar și acces la tehnologii avansate.

 

Pentru Republica Moldova este important să existe, încă de acum, o viziune pe termen mediu și lung, în concordanță cu viziunea UE. De exemplu, pentru a construi o centrală nucleară, durata de implementare este mai mare decat la alte tehnologii, undeva între 10-15 ani incluzand activitățile de planificare și depinzând de tehnologia aleasă", a precizat Razvan Lupulescu, expert în domeniul energiei, în prezent Head of European Institutional Affairs la Enel Group in Bruxelles.

 

 

La capitolul energie nucleară, părerile sunt împărțite la Bruxelles.

 

„Energia nucleară înseamnă investiții enorme, Moldova este o țară foarte mica, sau chiar prea mică pentru a construi o centrală nucleară,” consideră Karel Lannoo, director executiv al think tank-ului CEPS.

 

 

Dan LUCA / Bruxelles