Dilemele sferei publice europene

S-a scris mult despre comunicarea Europei către cetăţeni. Alegerile pentru Parlamentul European de anul viitor vor naşte cu siguranţa noi proiecte de comunicare.

Cred însă că se tratează cu superficialitate şi populism o chestiune foarte importantă, ca cea a comunicării. Cetăţeanul european vrea să înteleagă sistemul comunitar şi cum acesta îi afectează viaţa, dar nu doreşte să fie plictisit cu chestiuni tehnice sau nerelevante pentru el. Abordarea UE este de multe ori neadaptată realităţii. E nevoie să se plece în procesul comunicativ de la legitimitatea UE şi doar apoi să se ajungă la a crea utopica sferă publică europeană.

Ce este în fond acest concept de sferă publică? Pentru a explica idea de sferă publică ne putem întoarce în timp până în Grecia antică (în opinia lui Arendt): “o arenă specială unde sunt prezente diferite interese, puncte de vedere şi înţelesuri, discutate, criticate şi negociate de publicuri diferite“. După Tobler o sferă publică “poate fi văzută ca un sistem intermediar, cu mediatori între societate sau sub-sistemele sale şi sistemul politic, sau cu esenţa sa, administraţia de stat“.

Dacă ne raportam la “dimensiunea UE“, dezbaterile din sfera publică sunt legate de cele mai multe ori de întrebarea dacă Uniunea Europeană are propria sa sferă publică sau nu. Se poate vorbi despre o sferă publică pan-europeană independentă de statele individuale sau o sferă publică europeană, rezultată în urma europenizării sferelor publice naţionale.

Existenţa unei sfere publice pan-europene este respinsă însă de majoritatea autorilor reprezentativi (Sievert, Gerhards). De ce o astfel de afirmaţie? Conform specialiştilor o sferă publică pan-europeană presupune:
- existenţa unei limbi comune în care cetăţenii UE pot să comunice unul cu celălalt (Grimm, Kielmannsegg, Kantner),
- existenţa mass media cu influenţe la nivelul întregii UE (Diez Medrano, Kantner),
- existenţa unei culturi media şi jurnalistice comune în toate statele UE (Sievert, Wiesner).

Dezvoltarea sferei publice are implicaţii profunde asupra legitimităţii democratice. Existenţa ei nu este numai o condiţie a societăţilor democratice, ci şi un instrument esenţial care să facă auzită vocea cetăţenilor, este o dovadă a recunoaşterii şi legitimităţii instituţiilor UE.

Dan LUCA / Bruxelles