Tony Blair şi ideea de primare europene

Recenta vizită la Bucureşti a fostului premier britanic Tony Blair, mi-a confirmat teoria despre necesitatea alegerilor primare pentru alegerile europene. Interesul politicienilor români a fost enorm, presa naţională a vuit, întrecându-se în a prezenta picanterii din viaţa fostului premier, dar şi în a-i da vizibilitate la ore de maximă audienţă pentru a-şi prezenta viziunea europeană. Toată această desfăşurare de forţe pentru persoana care a marcat istoria recentă a Uniunii Europene, dar care – teoretic – nu mai joacă nici o carte politică.

Închipuiţi-vă un posibil mecanism de simulare a unor alegeri primare şi voi folosi din nou exemplu Stângii (un fel de competiţie pentru nominalizarea candidatului Stângii după modelul alegerilor prezindeţiale americane). Vă puteţi imagina impactul dacă Tony Blair ar candida pentru poziţia de Preşedinte al Comisiei Europene? Şi ca să fie meniul complet, cei interesaţi ar putea vota (în primare) pentru candidatul preferat aşa cum au făcut-o francezii la primarele socialiste (e drept naţionale) din toamna lui 2011.

Şi asta cu un singur candidat. Dar dacă Stânga ar arunca în luptă alţi 3-4 candidaţi, actuali sau foşti miniştri şi prim-miniştri din ţări europene. Să zicem – un exerciţiu imaginar – că avem alţi 3 candidaţi pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene (David Miliband, Jose Luis Zapatero şi Alfred Gusenbauer) ajung să deruleze o campanie electorală pentru a atrage voturile membrilor de Stânga din România. Cu săptămâni înainte de data alegerilor primare din România vom asista la editoriale, interviuri şi ştiri proaspete despre candidaţii respectivi. Cotidianele vor avea pe primele pagini titluri precum „Miliband în campanie în România” sau „Zapatero vrea voturile PSD-iştilor”. Dezbaterile televizate vor invada şi ele ecranele românilor, prezentând cu lux de amănunt programul european al candidaţilor şi încercând să sugereze teme de discuţie atractive pentru România. Iar subiectele de campanie vor avea substanţă europeană, căci având un candidat european (care nu e cel mai probabil din ţara ta) subiectele vor converge către tematici europene, detaşate de rutina subiectelor locale şi naţionale. Şi astfel visul Uniunii Europene devine realitate: dezbateri pe teme europene, reflectate pe prima pagină a cotidianelor şi ore întregi de emisiuni televizate pentru mediatizarea liderilor europeni.

Dezbaterile din „campania românească” se vor mediatiza – normal, nu cu aceeaşi intensitate – şi în celelalte 26 de ţări europene, interesate desigur de opiniile candidaţilor şi – desigur – de scorul alegerilor. Iar dacă multiplicăm cu 27 astfel de campanii putem afirma fără reţinere că primarele sunt o mină de aur pentru mediatizarea alergerilor europene, a Parlamentului European în particular şi a Uniunii Europene în general.

Impact fantastic asupra presei naţionale, cetăţeni, şi nu în ultimul rând în legitimitatea instituţiilor comunitare. Public am exprimat acest punct de vedere încă din 2009 şi sper să nu ratăm ‘’trenul 2014’’.

Dan LUCA / Bruxelles