Adelina HUMINIC - “5 ani de integrare: mult, puţin?”

La 5 ani de existenţă, blogul “Casei Europei” grupează peste 1.000 de mesaje postate. Pentru a marca această dublă aniversare şi pentru a da mai multă informaţie celor peste 60.000 de cititori, doresc să dau vizibilitate unor idei formulate de experţii în domeniul afacerilor europene din Bruxelles. Concret, am invitat o serie de prieteni în a scrie scurte articole pe tema “UE. România. Evoluţie”. Menţionez că materialele se publică sub semnătura autorilor.

-----

În buna tradiţie a lui "ce am făcut în ultimii 5 ani", iată, sunt 5 ani de când România a intrat în UE! S-a schimbat ceva în ţară, ne-am schimbat noi cumva ca naţie? Ce am realizat în tot acest timp? Întrebările acestea sunt fireşti, răspunsurile la ele mai puţin...

În 2007 românii erau europtimiştii Europei: integrarea europeană le dădea speranţa unei vieţi mai bune într-o zonă invidiată de lumea largă pentru prosperitatea ei, le aducea garanţia faţă de lumea întreagă că fac parte din elita civilizată şi, mulţi, sperau ca cineva să cheme la ordine clasa politică guvernantă.

Da, am intrat într-o zonă de prosperitate, chiar dacă acum în criză. Facem parte din "Europa", chiar dacă nu ne bucurăm de toate beneficiile ei: românii încă nu au libertatea de a lucra fără permis de muncă în oricare din ţările membre, încă au nevoie de viză pentru a călători în anumite colţuri ale lumii, nu suntem în Schengen... Chematul la ordine al clasei politice de undeva din afară? Aş zice că există: dacă politicienii nu se preocupau prea tare să răspundă alegătorilor pentru acţiunile lor, măcar acum trebuie să prezinte o serie de rapoarte anuale faţă de Comisie. Iar şeful statutului sau al guvernului, ca şi miniştrii, participă la întâlniri cu omologii lor, unde trebuie să susţină o poziţie coerentă şi să o justifice.

Până la urmă, după 5 ani, românul de rând nu e mai bogat şi nici mai fericit. Din contră. Cornul cu lapte şi miere pe care îl aşteptă de la Europa nu a fost livrat. Sau poate documentaţia aferentă s-a rătăcit prin vreun minister? Vreun document nu a fost semnat corect? Nu e tocmai bine ca prea mult lapte şi miere să ne vină din exterior?!

Europa are exigenţele şi interesele ei. Bunăstarea există, banii - prin diferite programe de finanţare - există şi ei. Dar vorba aceea: Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi în traistă!

Şi aşa ne întoarcem la relaţia românului cu clasa politică, cu cei chemaţi să îl reprezinte şi să îi aducă bunăstarea pe care o doreşte, cu cei care ar trebui să nu mai aştepte să îi controleze cineva din exterior. Poate că 5 ani reprezintă puţin la scara istoriei, dar enorm în viaţa unui om!

Adelina Huminic