………
Noul guvern al
României a readus în discuţie tema alegerilor regionale şi descentralizarea
ţării, în special pentru o mai bună absorbţie a fondurilor europene, dar nu
numai. Să ne amintim că şi acum câţiva ani, când se discuta despre posibilităţi
asupra modului de alegere a parlamentarilor europeni în România, Vasile Puşcaş
propunea chiar alegeri pe circumscripţii regionale.
Părerile
politicienilor şi specialiştilor sunt împărţite în privinţa descentralizării.
Subiectul nu este deloc simplu, această nouă abordare atrăgând după sine o
serie de schimbări ce ar necesita timp pentru o implementare corectă şi
completă. Recţiile celor implicaţi nu au întârziat să apară, media naţională
alocând în ultima perioadă un spaţiu special acestei dezbateri.
Ce presupune regionalizarea şi descentralizarea României?
Consider
importantă în primul rând înţelegerea teoretică a termenilor înainte de a lansa
comentarii pe acest subiect. “Conform dicţionarului regionalizarea înseamnă
“împărţirea în regiuni sau districte administrative: a aranja regional”.
Regionalizarea este adesea confundată cu regionalismul şi este considerată de
unii ca fiind o ameninţare la adresa statutului naţional. Regionalizarea nu
este o ameninţare la unitatea teritorială a României. Adepţii procesului de
descentralizare nu doresc să dezintegreze ţara ca stat ci urmăresc să-i
îmbunătăţească performanţele economice printr-o guvernare de tipul
multi-nivel”, explica recent Graţian Mihăilescu, expert în dezvoltare regională
şi consultant în afaceri europene. Este esenţială şi delimitarea semnificaţiei
noţiunii de “descentralizare” de “federalizare” – “Descentralizarea nu este
altceva decât o garanţie a stabilităţii unei democraţii funcţionale. România
este membră a UE, iar în Europa principiul subsidiarităţii este un termen de bază.
Europa este una a colectivităţilor locale descentralizate, care permit o
colaborare şi dezvoltare mai rapidă a regiunilor şi a comunităţilor locale”,
completa acesta.
“Este
apropierea administraţiei de cetăţean, pe de o parte, şi, pe de altă parte, apare
un instrument de planificare şi de coordonare strategică, la nivel regional,
necesar mai ales promovării marilor proiecte de investiţii, finanţate în
special cu bani europeni”, a subliniat recent Corina Creţu, europarlamentar
PSD, într-un interviu realizat şi publicat de Ziare.com.
Dacă se
intenţionează aplicarea reîmpărţirii administrative este nevoie de organizarea
unui referendum, unde este imperativ ca pentru validarea acestuia să se obţină
50% plus 1 din voturile cetăţenilor.
Minorităţile şi gruparea judeţelor
Ca răspuns la
opoziţia membrilor din partidele ce reprezintă minorităţile din România, în
privinţa păstrării judeţelor grupate în regiunile de dezvoltare actuale, vine
explicaţia ministrului – “Regionalizarea
nu va fi făcută pe criterii etnice, ci pe criterii de dezvoltare, economice,
obiectivul principal al organizării administrative, respectiv a înfiinţării
regiunilor administrative fiind micşorarea decalajelor de dezvoltare”, afirma
vicepremierul Liviu Dragnea, Ministrul Dezvoltării Regionale şi a
Administraţiei Publice.
Cine va conduce regiunea?
Permiteţi-mi să
citez un material mai amplu publicat de Gândul şi realizat de reporterul
Cristian Andrei care prezintă proiectul propus de USL – “Regiunea va fi condusă
de un preşedinte ales prin vot direct de cetăţeni. Acest lucru nu se va
întâmpla însă din 2013 sau 2014, după ce proiectul va deveni lege. Într-o primă
fază, intermediară, preşedintele Consiliului Regional va fi ales de consilierii
judeţeni şi locali. Din 2016, când sunt programate viitoarele alegeri locale,
preşedintele Regiunii, va fi ales însă prin vot direct de cetăţeni. Până la
alegerea directă a preşedintelui Regiunii, actualii şefi de Consilii Judeţene
vor îndeplini funcţia de vicepreşedinţi ai Regiunilor. Preşedintele Regiunii nu
va fi şeful preşedinţilor de Consilii Judeţene, nu vor fi raporturi de
subordonare, pentru că regiunea are nişte atribuţii, iar judeţele alte
atribuţii”, după cum afirma Marian Oprişan, vicepreşedintele PSD.
„Nu voi fi
subordonat preşedintelui Regiunii, pentru că nu Regiunea va putea da ordine.
Dacă judeţele nu se înţeleg pe un proiect european, regiunea hotărăşte care
este soluţia”, explică şi Nicuşor Constantinescu, preşedintele Consiliului
Judetean Constanţa. “Regiunile vor co-exista împreună cu judeţele”.
Un alt for de
conducere regional, va fi Consiliul, un mini-Parlament local. Conform
proiectului USL, fiecare regiune va avea un preşedinte, dar şi un parlament
local, din care vor face parte primarii reşedinţelor de judeţ, dar şi
preşedinţii consiliilor judeţene. Şi consilierii regionali urmează să fie aleşi
prin vot de cetăţeni începând cu 2016. Judeţele vor da un număr diferit de
consilieri regionali, variind în funcţie de populaţia deţinută.
“Preşedintele
Regional şi Consiliul Regional urmează să conducă de facto regiunea. Bugetele
regiunilor vor fi alcătuite din bugetele locale, fondurile europene şi de
coeziune”, explică Gândul.
Tot acelaşi
material abordează şi noul statut al Prefectului, într-o formă nouă după o
reîmpărţire, dar şi modalitatea de alegere a “capitalei” regiunii.
Există şi o a
doua variantă posibilă de alegeri – “alegeri indirecte, adică preşedintele
Consiliului Regional şi Consiliul Regional va fi ales de toţi primarii şi consilierii
judeţeni din regiunea respectivă”.
Poziţia Premierului
Premierul Ponta
insistă pe regionalizarea ţării în 2013, însă se dezbate încă dacă data
posibilelor alegeri regionale să coincidă cu cea pentru Parlamentul European,
din 2014; dacă acest lucru se poate realiza atât de curând, sau rămâne la
stadiul de proiect până în 2016.
România ar urma
să aibă 8 regiuni de dezvoltare, care ar elimina denumirile istorice. Vom vorbi
probabil de 4 sau 5 judeţe grupate într-o regiune, de genul: sud, sud- vest,
centru, nord-vest, etc.
Sunt şi păreri
contradictorii inclusiv în privinţa numărului de regiuni – ,,Cele opt regiuni
cum sunt ele acum trasate din punctul meu de vedere sunt prea mari multe dintre
ele. Vă dau exemplu Moldova, nord-estul: patru milioane de oameni. Clar că ar
trebui împărţită în două. Trebuie să ţi cont de anumite activităţi culturale,
istorice între judeţele respective. Dar cel mai important lucru este care sunt
competenţele”, a precizat democrat-liberalul Vasile Blaga.
Dezbaterile privind
proiectul regionalizării şi cel al alegerilor regionale se poartă în interiorul
partidelor politice din România de multă vreme. Clujeanul Horea Uioreanu
consideră că este prematură discuţia privind alegerile regionale, atâta timp
cât nu există o trasare a noilor regiuni.
În privinţa
oraşului, acesta afirma la sfârşitul anului trecut: “E clar că Clujul va fi
centru regional, nu se poate pune problema să fie altfel. Eu apreciez dorinţa
celor de la Bihor, dar nu ne putem întoarce 100 de ani înapoi în timp. Nu se
poate compara Clujul cu Bihorul, şi ca potenţial economic, şi universitar. Se
poate găsi o altă variantă, să preia Bihorul conducerea unei regiuni, cu Satu
Mare, Sălaj, etc”.
Regionalizarea şi atragerea fondurilor europene
Proasta
gestionare a fondurilor comunitare din România în aceşti ani este un alt motiv
pentru care mulţi justifică necesitatea regionalizării.
Administraţia
naţională are într-adevăr nevoie de reorganizare şi adaptare pentru absorbţia
eficientă a fondurilor europene. Şi iată că ceea ce sugeram încă din 2009, de a
avea un ministru al fondurilor europene s-a concretivat. Eugen Teodorovici este
noul ministru al fondurilor europene numit în Cabinetul Ponta, experienţa
acestuia în Ministerele de Externe şi de Integrare Europeană, dar şi în cel al
Transporturilor fiind considerată relevantă.
Dezbaterea pe
tema adaptării adminisraţiei româneşti pentru absorbţia eficientă a sumelor
puse la dispoziţie de UE nu este o noutate însă. În cadrul unui eveniment pe
care l-am organizat în 2008, europarlamentarul Victor Boştinaru preciza –
“Devine evident cât de necesare sunt, pentru o absorbţie eficientă a fondurilor
europene, stabilitatea, sprijinul bipartizan şi pregătirea celor care
gestionează aceste fonduri. Trebuie să lansăm o reformă serioasă în România şi
să ne îndreptăm spre un model strategic care să reziste mai multe cicluri
electorale şi nu spre unul destinat unei perioade infime de timp”.
Regionalizarea în alte ţări europene
Alegerile
regionale se organizează şi în alte state ale Uniunii Europene precum Germania,
Italia, Spania, Polonia, Portugalia.
“Înainte de
orice schimbare administrativă este nevoie de o diagnoză a filozofiei statului
– cultura şi tradiţia politică a fiecărui stat este foarte importantă. Este
important să se analizeze în acelaşi timp condiţiile externe, precum
oportunităţiile financiare comunitare”, preciza acum câţiva ani Jan OLBRYCHT,
în cadrul unui eveniment organizat la Bruxelles.
În prezent, la
Bruxelles, reprezentanţele regiunilor din statele membre (toate provinciile
italiene, landurile germane, regiunile slovace) desfăşoară o intensă activitate
de lobby, se ocupă de managementul proiectelor europene sau de comunicarea
externă. Una dintre cele mai de succes reprezentanţe regionale deschise la
Bruxelles este “Comunitatea Valenciana”. Reprezentând o zonă populată a Spaniei
(aproximativ 5 milioane de locuitori, 10% din populaţia Spaniei, Valencia fiind
cel de-al treilea mare oraş al Spaniei) această zonă a cunoscut una dintre cele
mai rapide creşteri economice din Uniunea Europeană. Una dintre cauze a
constituit-o probabil şi deschiderea unei reprezentanţe la Bruxelles care să
reprezinte interesele zonei respective în capitala Europei, exemplifica
specialistul Mihăilescu.
Reprezentanţa
Regiunii Centru din România este vizibilă în capitala Europei, judeţele din
România sunt reprezentate la Bruxelles prin Uniunea Naţională a Consiliilor
Judeţene din România. Regionalizarea şi alegerile regionale ar schimba implicit
şi schiţa de reprezentare regională în Bruxelles.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu