Haideţi să vedem
care este contextul zilei europene 17 iulie 2014:
-
Liderii europeni nu au reuşit miercuri, 16 iulie 2014, să ajungă la un
acord privind numirea conducătorilor Uniunii Europene. Summit-ul s-a încheiat fără ca următorii şefi ai diplomaţiei UE şi
preşedintele Consiliului European să fie numiţi.
-
Dacă este să
analizăm din punct de vedere al comunicării europene, prestanţa de până acum a Înaltului
Reprezentant pentru Politica Externă al Uniunii Europene, Catherine Ashton, a
fost bună, dar fără carismă. Gurile rele spun că a fost personajul european
perfect pentru a nu exclipsa unii miniştri de externe ai ţărilor membre UE.
-
Conform parităţii
politice, socialiştii au dreptul de a propune următorul Înalt Reprezentant
pentru Politica Externă al Uniunii Europene. Propunerea Federica Mogherini este
plăcută, dar parcă Europa poate mai mult.
-
Premierul britanic
David Cameron l-a nominalizat deja pe Jonathan Hill ca propunere pentru postul de
comisar european din partea Marii Britanii. Propunerea sa lasă loc de interpretare, recent chiar preşedintele
Parlamentului European, Martin Schulz, spunea despre acesta că este “radical
anti-european”.
-
Tot referindu-ne la
Marea Britanie, aceasta se trezeşte treptat din victoria UKIP în alegerile
europene din mai 2014, iar remanierea recentă de Cabinet confirmă nevoia de nou
în pregătirea alegerilor britanice din mai 2015.
-
Miza alegerilor
britanice de anul viitor este imensă, Conservatorii promiţând deja – în
eventualitatea câştigării alegerilor – că vor organiza un referendum de EXIT
din UE.
-
Să fiu sincer,
nici Laburiştii britanici nu se scaldă în ape limpezi, alegerile europene
confirmând că mai este de lucru dacă vor să câştige alegerile naţionale.
E paradoxal, dar cheia dezvoltării
Uniunii Europene pentru următorilor 5 ani este la nivelul clasei politice
britanice. Există un moment de oportunitate, de punct nodal, în care
politicienii britanici pot să dea dovadă de curaj.
Cred că dacă David Cameron l-ar
nominaliza pe David Miliband ca propunerea britanică pentru comisar european,
aceasta ar fi soluţia câştigătoare. Desigur Miliband este laburist, în
opiziţie, iar fratele său este chiar liderul stângii britanice. Dar toţi
actorii ar avea de câştigat:
-
În primul rând
cetăţenii europeni – vor observa că UE doreşte cu adevărat să joace un rol
mondial.
-
Marea Britanie nu va
avea nici o problemă să obţină postul de Înalt Reprezentant pentru Politica
Externă al Uniunii Europene – toată lumea e fericită cu Miliband la Bruxelles.
-
David Miliband a
condus diplomaţia britanică şi experienţa sa practică şi politică îşi va spune
cuvântul.
-
Marea Britanie este
aliatul strategic al Statelor Unite, deci ce pereche mai bună s-ar putea crea în
abordarea chestiunii precum Rusia.
-
David Miliband va
trebuie să înţeleagă faptul că prin această manevră nu va mai deveni în viitor
premierul britanic, chiar dacă fratele său va pierde alegerile din mai 2015.
Desigur veţi zice, toate bune şi
frumoase, dar ce zic conservatorii britanici şi în special premierul David
Cameron? Da, cel mai probabil acesta va pierde alegerile din
mai 2015. Hai să fim serioşi, oricum acest lucru se va întâmpla. David Cameron are şansa însă să arate lumii
(britanicilor, europenilor şi americanilor) că este un politician care crede în
valori, mai presus de jocurile politicii negative de care dă dovadă de ceva
timp.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu