După publicarea
primei
părţi a interviului realizat şi publicat de ziarul Prahova, miercuri, 9
iulie, au fost publicate şi ultimele
întrebări la care am fost invitat să răspund cu această ocazie.
Puteţi citi mai
jos materialul de astazi:
..........
-Un alt scandal, cel referitor la arestarea fratelui
preşedintelui Traian Băsescu, a zguduit România. Ce influenţă ar putea avea
alăturarea fratelui preşedintelui României cu membrii unui clan interlop în
politica externă a ţării noastre? Cât de mult influenţează acest scandal
politica externă şi modul în care liderii europeni văd şi tratează relaţiile cu
România?
- E important ca statul de drept să
funcţioneze în România. Nu trebuie ca sub presiunea politicului şi a mass media
să se ia decizii care nu respectă legea. Este axiomatic - aş zice că e normal -
ca o astfel de asociere să nu ajute nici Instituţia Prezidenţială şi nici
România. Bruxellesul urmăreşte astfel de acţiuni, iar presa europeană
consemnează. Se fac rapoarte interne instituţionale şi totul se ştie până la
ultimul detaliu. Să nu uităm, preşedintele României participă la întâlnirile
Consiliului European, deci când subiectele sunt “şomajul în rândul tinerilor,
încrederea cetăţenilor în UE, criza energetică”, parcă nu e prea constructiv să
aduci astfel de umbre din politica românească.
- În situaţii mult mai
puţin complicate, au fost şefi de stat care au demisionat. O demisie a
preşedintelui Băsescu în urma acestui scandal ar fi fost o bilă albă pentru
România?
- Recent am asistat la demisii de preşedinţi
din ţări europene. În 2012, Pal Schmitt, preşedintele Ungariei, şi-a dat
demisia după ce mediul academic l-a acuzat de plagiat. Acelaşi an, caz similar
în Germania – preşedintele Christian Wulff demisiona în urma atacurilor venite
din partea presei, prin insistenţele de a afla adevărul în cazul creditului
imobiliar obţinut de şeful statului. Chiar şi scandalurile în care e cuprinsă
Franţa acum, avându-l în prim-plan pe Nicolas Sarkozy, şi în trecut Jacques
Chirac, sunt negative pentru instituţia prezidenţială. Asta nu înseamnă că dacă
era monarhie eram scutiţi de emoţii. Avem cazul Spaniei încă în dezbatere,
chiar dacă s-a schimbat recent regele. Revenind la România, cred că trebuie
analizat totul în contextul anului politic 2014 – în câteva luni vor fi
alegeri. Sperăm ca în 2015 să nu mai avem astfel de situaţii, indiferent cine
este viitorul preşedinte. Omul politic trebuie să vadă anumite evenimente nu
doar prin lentila juridică, ci şi prin cea etică.
- Liderii UDMR
sunt nemulţumiţi de modul în care statul român ar fi fost împotriva unor
iniţiative pentru promovarea drepturilor comunităţii maghiare şi ameninţă cu
ieşirea de la guvernare. În context european, există minorităţi care să aibă o
reprezentare mai amplă decât cea maghiară în România?
- Minoritatea maghiară în România este bine
reprezentată la nivel european, avem eurodeputaţi de la UDMR, iar implicarea la
Guvernare impune participarea directă a Secretarilor de Stat sau miniştri UDMR
la grupurile de Lucru de la Consiliu. UDMR este un partid atipic, care
militează pentru drepturile maghiarilor în România. Având în vedere fragilitatea
majorităţii parlamentare actuale din România, este normal ca UDMR să ridice
ştacheta. Este un joc politic. Riscul este să piardă guvernarea, dacă se
întinde prea tare coarda, ceea ce nu e recomandabil acum.
- Să încheiem cu o
informaţie care pare în avantajul României (sau al Transilvaniei???). Prinţul
Charles are o influenţă majoră - cel puţin aşa pare - în promovarea României,
prin vizitele sale neoficiale în Transilvania. Este acesta, într-adevăr, un
sprijin pentru noi, în context european?
-
Promovarea turistică a
României este precum fotbalul, toţi se pricep chiar dacă nu au nicio pregătire.
Fără să fiu un expert în domeniu, dar comparând cu alte
ţări europene, mecanismul este clar. În primul rând,
identifici care sunt obiectivele turistice interesante pe mai mult paliere:
cultură, relaxare, tratament, evenimente etc. Dezvolţi infrastructura pentru ca
aceasta să fie accesibilă: aeroporturi, autostrăzi, căi ferate etc. Şi apoi
intri în jocul facilităţilor, inclusiv în cele fiscale şi de subvenţionare.
Guvernul turc subvenţionează de zeci de ani asociaţiile studenţeşti pentru a
organiza conferinţe în Turcia, Guvernul sloven acordă subvenţii ONG care aduc
turişti în ţară, şi exemplele pot să continue. Ce face Prinţul Charles este
lăudabil, dar şi alţii derulează o muncă extaordinară, desigur mai puţin
vizibilă.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu