Împreună cu
Camelia Nistor am insistat pe importanţa lobby-ului preventiv și proactiv atât
de necesar României, chestiuni pe care le regăsiţi într-un material publicat și
online de Foreign
Policy.
Redau integral mai jos articolul apărut miercuri, 1 octombrie 2014:
………….
Lobby-ul
preventiv şi proactiv eficientizează şi transparentizează procesul decizional
comunitar. Există o foarte mare diversitate de grupuri de interese la nivel
european, iar România, la peste 7 ani de
la aderarea la Uniunea Europeană, este “descoperitã” pe paliere legislative
vaste.
- Lobby sau managementul riscului politic
Fenomenul de
lobby este perceput ca act de influenţă cu privire la decizii care urmează să
fie luate de către factorii decizionali, ca act de persuadare, respectiv ca act
de reprezentare a intereselor grupurilor de lobby. Logica dezvoltării unei
acţiuni de lobby are la bază existenţa unui obiectiv foarte clar al grupurilor
de interese ȋn raport cu actorii guvernamentali
pe care ȋncearcă să ȋi convingă, să ȋi influenţeze pentru a-şi atinge
scopurile specifice.
Cel mai adesea,
lobbyul este considerat a fi foarte eficient ȋn ceea ce priveşte influenţarea
procesului decizional al UE. Totuşi, anumiţi experţi sunt de părere că gradul
de eficienţă al lobbyului depinde, ȋn mod considerabil, de sectorul de politici europene şi de dosarele
tratate. Alţii cred că lobbyul se dovedeşte a fi eficient doar ȋn măsura ȋn care sunt respectate anumite
condiţii de către lobbyişti (dimensiunea temporală, oferirea de argumente
substanţiale, de informaţii relevante etc). Există şi categoria celor care sunt
de părere că lobbyul poate fi eficient, ȋnsă apar anumite dezechilibre ȋn cadrul procesului decizional cauzate de faptul că unele grupuri de
interese ar fi mai puternice decât altele, respectiv de faptul că nu ar exista ȋntotdeauna suficientă transparenţă
şi acces egal pentru toate părţile interesate.
Pentru ca
actorii de lobby să aibă acces sporit şi eficient la adresa factorilor
decizionali, se impune respectarea unui set de elemente fundamentale, ca, de
pildă : este esenţial ca lobbyistul să ȋnsemne o ‘valoare adăugată’, prin care să aducă beneficii factorului
decizional, e nevoie ca acţiunile sale să aibă caracter reprezentativ pentru o
categorie cât mai amplă de interese, iar intervenţia lui să fie cât mai
timpurie. Lobbyistul trebuie să deţină ‘good intelligence’ – să aibă reţele de
contacte bune, să ştie pe cine să abordeze şi ȋn ce moment al procesului
decizional. Credibilitatea personală, o foarte bună expertiză tehnică sau
capacitatea de comunicare a argumentelor-cheie reprezintă alte elemente de
maximă importanţă. Foarte important este ca lobbyistul să se ȋnscrie ȋn registrul de transparenţă şi să
respecte regulile de conduită. Unii experţi consideră că este chiar imperios
necesar ca lobbyistul să activeze ȋntr-un cadru bazat pe reglementarea obligatorie a lobbyului, care să ofere
transparenţă deplină mecanismului decizional.
Factorul cronologic este esenţial ȋn actul de lobby. O strategie reuşită de lobby se bazează pe o intervenţie
cât mai timpurie ȋn dialogul pe care grupurile de
interese ȋl dezvoltă cu factorii
decizionali. Este important – poate fi chiar decisiv – ca acţiunea de lobby să ȋnceapă ȋnainte ca propunerea legislativă
să fie lansată de către Comisia Europeană. Actul de lobby poate fi extrem de
influent ȋn această fază de pregătire a
propunerii legislative, atunci când Comisiei ȋi este necesară expertiza din
partea grupurilor de interese. Este vorba despre un schimb reciproc, ȋn beneficiul ambelor părţi
implicate (grupurile de interese oferă factorilor de decizie informaţia, pe
baza căreia pot obţine influenţa). Acesta este, deci, unul dintre momentele de
vârf ȋn ceea ce priveşte accesul
lobbyiştilor la factorii decizionali. Un act de lobby eficient ȋncepe nu prin acţiunea de lobby
propriu-zisă, prin comunicarea externă, ci prin elaborarea unei strategii
eficiente, cât mai devreme. De altfel, dialogul cu actorii guvernamentali se
situează undeva către finalul procesului de lobby.
Una dintre
funcţiile actului de lobby este aceea de management al riscului politic. Prin
acţiunile lobbyului preventiv şi proactiv pot fi identificate o serie de
probleme şi tendinţe de pe scena politică, respectiv poate fi analizată nu doar
legislaţia actuală, ci şi legislaţia care există ȋntr-o fază incipientă, de
pregătire. Totodată, prin acţiunile de lobby, pot fi transmise idei care să ȋncurajeze luarea ȋn calcul a unei potenţiale
viitoare propuneri legislative, ȋncă inexistente. Pentru evitarea unor crize politice majore, scenariul
ideal este ca propunerea legislativă să nu avanseze ȋnainte ca opiniile părţilor
interesate să fi fost consultate, filtrate şi, după caz, integrate ȋn textul legislativ care se are ȋn vedere. Este limpede că lobbyul trebuie să fie parte
integrantă a procesului decizional în spaţiul democratic al Uniunii Europene
(de altfel, ca în orice alt spaţiu democratic). Şi aceasta, întrucât politicile
publice dezvoltate trebuie să fie adânc ancorate în zona societăţii civile, a
diverselor părţi interesate. Altminteri, ele nu fac altceva decât să se
îndepărteze de contactul - sănătos şi firesc - cu realitatea pe care trebuie să
o reflecte într-o formă cât mai precisă şi într-o măsură cât mai mare. Din
acest permanent dialog între factorii formali de putere (factorii decisivi) şi
societatea civilă (actorii privaţi) fiecare, în mod teoretic, are de oferit,
respectiv de câştigat. Pentru crearea unui cât mai corect şi eficient mecanism
al guvernanţei, lucrurile trebuie privite ca un întreg. Orice fisură, în acest
sens, ar crea derapaje, ar bulversa un mers constructiv şi integrant al
lucrurilor. Fenomenul de lobby poate să
fie extrem de influent ȋn cadrul procesului decizional comunitar, ȋn condiţiile ȋn care fiecare actor implicat ȋşi construieşte strategiile ȋn mod eficient - cu tact,
inteligenţă şi perseverenţă. Fireşte, fenomenul de lobby poate să fie analizat
din numeroase perspective. Lobbyul este precum un organism viu care se
dezvoltă, este modelat, pe alocuri, modificat, ȋnsă, ȋn esenţă, ȋşi păstrează sensul şi funcţia de
bază – aceea de a influenţa.
- Geneza factorilor de lobby la nivel comunicar
Cum s-au format
grupurile de interese din capitala europeană? Aproximativ 400 de
multinaţionale, pe care le întâlnim în marea lor majoritate şi în România
(vezi: Total, Shell, Oracle), au un sediu permanent şi la Bruxelles. Nu este
însă ceva similar cu sediile din alte capitale europene, ci este de fapt o
“ambasadă” a corporaţiei respective pe lângă instituţiile europene. Aşa cum
România are o ambasadă în Belgia, care răspunde de relaţiile bilaterale dintre
Belgia şi România, dar şi o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea
Europeană, aşa şi Microsoft are un birou care se ocupă de “piaţa de desfacere a
produselor sale” în Belgia, dar şi de un birou care se ocupă de dinamica
legislativă europeană. Iar dacă observăm ştiri de genul Justiţia dă dreptate
Comisiei Europene în disputa cu Microsoft ne cam imaginăm munca celor din
aceste structuri: monitorizări, informări ale sediului central sau european
despre tendinţele legislative, strategii de lobby şi campanii de comunicare,
toate pe “nivelul comunitar”. Se
recomandă “coagularea grupurilor industriale”, afectate de deciziile luate la
nivel comunitar, în asociaţii europene (grupuri de interese) cu Adunări
Generale ale membrilor şi Secretariat permanent în Bruxelles, pentru o mai mare
vizibilitate şi implicit mai multă eficienţă în prezentarea intereselor
actorilor industriali. Astfel se pot prezenta “opinii
comune ale industriei despre acel subiect”. Un exemplu concludent pentru cele
menţionate mai sus este Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini - ACEA,
din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci
binecunoscute. Asociaţia îşi exprimă foarte vizibil opinia despre subiectul
menţionat, în numele sectorului pe care este împuternicit să-l reprezinte,
conform statutului organizaţiei. Ce fac
aceste asociaţii? Dacă luăm exemplul “Eurometaux“, aşa cum scrie pe pagina lor
de web www.eurometaux.be, această entitate constituie interfaţa între
reprezentanţii europeni ai industriei neferoase şi autorităţile europene.
Succesul acestor organizaţii se măsoară prin recunoaşterea la nivel înalt de
către factorii de decizie europeni, ca influenţă şi rol indispensabil în procesul
evolutiv al legii comunitare, pe de o parte, dar şi importanţa ca activitate în
cadrul grupului de către membri, adică cei care acoperă costurile activităţii
de la Bruxelles. BUSINESSEUROPE este
principala organizaţie la nivel european ce reuneşte 41 de federaţii naţionale
(patronatele naţionale) şi reprezintă astfel 20 de milioane de companii, fără
nici o exagerare, din 35 de state. Şi tot aşa, dacă le luăm pe cele mai mari,
de exemplu, CEFIC, Consiliul European al Industriei Chimice, sau EWEA, Asociaţia
Europeană pentru Energie Eoliană, sunt nume de care se leagă cea mai mare parte
a deciziilor europene în sectoare majore, în ceea ce priveşte dezvoltarea
societăţii sau schimbările globale cum ar fi schimbărilor climatice.
- Eficienţa lobby-ului românesc la Bruxelles
Există o foarte
mare diversitate de grupuri de interese la nivel european şi în multe dintre
acestea, România nu este prezentă aşa cum trebuie. Nu putem să fim atât de
“descoperiţi” pe paliere legislative vaste, la peste 7 ani de la aderarea la
Uniunea Europeană. O reprezentare a
intereselor româneşti în structurile europene şi internaţionale nu poate fi cu
adevărat eficientă fără o reprezentare activă a business-ului românesc în
structurile reprezentative de profil, adică patronatele şi asociaţiile
europene. În primul rând trebuie să fii prezent peste tot unde e nevoie, şi
apoi să realizezi că e nevoie să acţionezi pe măsura puterii şi intereselor
tale. Desigur, una e sectorul privat german şi alta cel românesc, unul e cel
britanic şi altul cel maltez, dar asta nu înseamnă că nu se poate influenţa
cursul unor asociaţii şi/sau federaţii doar pentru că provii dintr-o ţară mai
mult sau mai puţin săracă. La Bruxelles contează mai mult, având în vedere că
nu e vorba atât de un oraş de business, cât despre un oraş al legislaţie,
posibilitatea ţării tale de a influenţa politicile europene.
În fond, de
multe ori, noi am jucat "provincial" în ultimii ani, considerând că
Bruxelles-ul e cu Bruxelles-ul şi Bucureşti-ul e Bucureşti-ul, noi ne vedem de
ale noastre, ei de ale lor. Lucrurile însă nu stau aşa nici teoretic, nici
practic. La Bruxelles se decide în prezent 75% din legislaţia aplicabilă în
plan naţional. În consecinţă, nu scapi de legile europene doar pentru că le
ignori parcursul. Şi aici nu e vorba numai de proceduri de infringement, ci
efectiv de standarde europene care îţi pot face rău dezvoltării, dacă ajung să
fie decise şi ulterior aplicate.
Prezenţa activă
în federaţii şi asociaţii de top din Bruxelles tocmai la asta ajută: ca un
sistem de alertă rapidă, între colegi de industrie cu privire la ce ne face
bine, şi ce ne face rău din legislaţia europeană. Astfel, reprezentanţii
industriei româneşti pot ulterior alerta echipele europarlamentare sau
Reprezentanţa noastră pe lângă Uniunea Europeană, pentru poziţionarea ei în
Consiliu. Totodată, dincolo de acest sistem de bază, trebuie să înţelegem
utilitatea influenţei pe măsura creşterii în ierarhia instituţiilor: dincolo de
grupurile de lucru, e important să fim ambiţioşi şi să tindem spre poziţii de
conducere, coordonare şi aşa mai departe. Numai cu reprezentanţi activi, buni
relaţionişti şi ambiţioşi, ajutaţi de consultanţi cu experienţă în oraş, vom
putea ridica industria românească în plan european. Modele precum BDI-ul german,
CBI-ul britanic şi Confindustria italiană ne arată că nu e imposibil,
dimpotrivă.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu