Piaţa unicã europeanã şi 5 noi lideri europeni

Intrãm pe linia dreaptã în nominalizarea candidaţiilor pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene în 2019. Îmi permit sã avansez pronosticuri la nivelul EPP şi PES.

Manfred Weber îl va invinge pe carismaticul Alexander Stubb în vreo 10 zile, la Congresul EPP de la Helsinki. Indirect, Angela Merkel va arãta cine este “tãtic” în EPP şi UE. Nu cred cã Frans Timmermans va avea probleme cu Maroš Šefčovič în finala Stângii de la început de decembrie. Deci, dacã folosim termeni sportivi, se prefigureazã un meci Germania – Olanda în finala pentru “viitorul Juncker”... cu avantaj net pentru nemţi...

Se pare cã jocurile sunt fãcute şi preşedintele Macron, cu a sa mişcare macronianã, e doar spectator la “împãrţeala” europeanã. Dar, aşa cum am mai zis, cred într-o contopire a forţelor Merkel-Macron în urmãtoarele luni, iar succesul este garantat pentru ambii… sperãm noi, în beneficiul UE.

Sunt multe sincronizãri europene în urmãtoarele luni. Cele 5 poziţii de top sunt decise acum: preşedintele Comisiei Europene, preşedintele Parlamentului European, Preşedintele Consiliului European, şeful diplomaţiei europene şi preşedintele Bãncii Centrale Europene. Foarte interesant, în prezent 3 italieni ocupã 5 din aceste poziţii. Dar hai sã fim sinceri, italienii nu mai au un Matteo Renzi exploziv ca în 2014… iar actuala guvernare din Italia nu cred cã este în cãrţi europene… Sã nu uitãm, România are o şansã la o poziţie de top, preşedintele Iohannis este încã pe lista scurtã.

2019 este un an cheie în a cunoaşte dacã putem sã prezervãm piaţa unicã europeanã în viitor. Aceastã infierare de a face UE mai bunã, şi pe bunã dreptate cã e loc de mai bine, poate duce paradoxal la blocajul european. Scenariul catastrofã e încã posibil… Sectorul privat, foarte vocal acum pe subiectul Brexit, poate sã translateze acest mesaj pentru salvarea UE. Mai ales când se preconizeazã o rearanjare a viitorului Parlament European pe “poli de putere” şi mai puţin pe “doctrine ideologice”.

Dan LUCA / Bruxelles

20 de naţionalitãţi la cursul de la VUB

Sãptãmâna aceasta am revenit dupã un an în incinta universitãţii bruxelleze VUB pentru a prezenta cursul “Non-EU institutional actors in the making of EU law” studenţilor de la Euromaster.

Un numãr impresionant de naţionalitãţi au fost prezente în sala de curs, 20 de data aceasta (Albania, Grecia, Columbia, Belgia, Austria, Kazahstan, Spania, Australia, Italia, Irlanda, Turcia, Germania, Armenia, Franţa, Mexic, Serbia, Ucraina, România, Marea Britanie şi Peru). Foarte placutã şi electrizantã atmosfera… o adevãratã plãcere sã interacţionez cu astfel de studenţi.

În câteva zile urmeazã prezentãrile de la Universitatea din Anvers, Universitatea din Leuven şi de la ULB. Povestea continuã...

Dan LUCA / Bruxelles

Achiziţii publice. Investiţii. Bruxelles.

Am rãspuns cu mare interes invitaţiei prietenilor mei Adrian și Florin (de la Asociaţia Experţilor în Achiziţii) de a modera o dezbatere în noua clãrire a Reprezentanţei României pe lângã Uniunea Europeanã.

Peste 100 de persoane au urmãrit cu mare interes discuţiile despre sistemul achiziţiilor publice din Romania și Belgia. De o deosebitã atenţie s-au bucurat prezetãrile primarilor din Cluj și Constanţa despre oportunitatea investiţiilor în sectorul public din România. Nu a fost uitatã nici Belgia, iar expunerea Flanders Investment & Trade a fost un exemplu de profesionalism în marketing.

Am învãţat multe din cele 18 prezentãri, timp de 4 ore… adevãrat marathon. Aștept cu mare interes ediţia de anul viitor.

Dan LUCA / Bruxelles

Contribuţie academicã la fibra europeanã a României

Din nou, ca și toamana lui 2016, am avut plãcerea de a preda cursul “Public Opinion in the EU” masteranzilor de la SNSPA (Comunicare și Afaceri Europene). Apreciez foarte mult implicarea studenţilor, care se dovedesc preocupaţi de acest domeniu, aşa cum anticipam deja în 2011, la prima vizitã pe care am efectuat-o la SNSPA.

 

Nivelul de pregãtire al masteranzilor este excelent, iar discuţiile sunt reale, la fel ca în orice centru universitar european.  Am interacţionat cu interes pe teme precum alegerile primare europene, lobby-ul în an electoral european, cum sã dezvoltãm o presã de impact la nivelul UE, tehnologiile viitorului și cum acestea vor influenţa comunicarea europeanã, topul influenţelor în politicile sectoriale sau politica externã a UE factor mobilizator în comunicarea cu cetãţenii.

 

Cu siguranţã acești studenţi vor ajuta la consolidarea fibrei europene a României, chiar și de la Bruxelles… Da, cred într-o Românie integratã european, contribuind pozitiv la contrucţia europeanã…

 

Dan LUCA / încã în București

 

 

 

Is a catastrophic scenario possible for the EU?

Are we playing with fire and do we hate the European Union like it is not ours? Do we really not want to have this community structure any longer?

I am positive and I believe in the European construction, but I must bring you bad news this time. We may not have a European Union in five years... You can say that is not possible... But who thought five years ago that Brexit would happen or Donald Trump?

The hypothesis of a possible EU disaster can be demonstrated. The simplicity of this theory scares us. Let’s look at it mathematically...

Between 23-26 May 2019 elections are held for the European Parliament. Practically, in 27 countries, simultaneous elections are held to designate MEPs for the next 5 years. The European level has very little influence and decision power. I remember the year 2009 when I was on the electoral list, and on the evening after the elections we gathered the results with the PES President, Poul Nyrup Rasmussen, to see what the Left did. We noticed that the EPP won... and then again imposed Barroso as President of the European Commission.

We risk having an anti-European movement in the next European Parliament. Everything will begin on May 26, 2019, when in some countries, like Poland or Hungary, maybe even Italy, anti-European forces (with inter-governmentalists together) will send an anti-European majority of MEPs to Brussels and Strasbourg. From other countries, the EU will have anti-European MEPs, but not the majority. We pull the line and get to something like 52% pro-Europeans. We say we have won and continue the European dance calmly.

But there will be planned or spontaneous backstage movements. Some MEPs will suddenly change their membership of a group and even a doctrine. For various reasons: they do not like the leader of their party in the country, they are no longer favorites for the re-election, or they want to be against the system, it's the cool power... Some examples are useful: Monica Macovei joined the Parliament in 2014 on the EPP list and is now at ECR, those responsible for Brexit. Another example, even louder: Laurenţiu Rebega - brought by the Left in Parliament, visibly clinging with the French National Front...

Yes, you realize that the fragile majority of pro-Europeans can erode in the 2-3 years after the 2019 elections, without any further elections... There is a possibility that the year 2022 will be the year of crossroads... With a European Parliament formed by the majority (even at the limit) of the anti-European, everything will be blocked... the European engine will die... definitively, unfortunately.

What can be done? The desire to criticize the EU constructively leads to disaster. Let me give you an example. Green NGOs engage in an agonizing struggle to raise environmental legislation. Let's say they fight for 40% and end up at just 30%. NGOs will say "The EU is not ambitious," so a negative message that catches fantastic media and gets to the ordinary citizen (often disoriented by the EU) transformed into the signal "EU does nothing". And the man on the street votes for a populist, anti-European party on May 26, 2019... And after the electoral disaster, without the EU, we will not even have 30%... than everything has collapsed. What are we doing? The dilemma is big... Are we criticizing and destroying everything? Should we change the approach?

The problem is that we criticize a European project that no-one really defends... as somebody said the story of the war does not catch up with the younger generation, and the confidence in politicians is not too high. In addition, we now have the notorious sarcasm of the Anglo-Saxons, encouraged by Brexit and Trump... The micro jokes fuel a disaster on the macro level...

I almost forgot... The EU also has external enemies, not just domestic... Russia, Trump/ America, and I let you decide about China... or Britain even??

What to do? Some suggestions, like a citizen...

Ø  We need a clear European project. The momentum in 2019 is beneficial. What kind of European Union do we want in 2040? Borders, Security, Migration, Euro budget, Economy, Trade, Institutions... Vision and reality, not bureaucracy and closure... Positive, inclusive, responsible messages...

Ø  The EU is diverse, so we need a management of this diversity. Vote by majority in the Council, without north-south or east-west conflict.

Ø  Credible leaders with the power to move the European project forward. The Merkel-Macron axe is not bad, but we need to strengthen it. As was the Kohl-Mitterrand machine in 1991.

Ø  Quickly treat image issues (symbolic at many times) from Brussels. I do not think the Selmayr file is helping the European project. I do not speak legally, but ethically. If we lose 1% of pro-Europeans because of this, the risk is huge...

Ø  Penalizing the double message, especially for MEPs. A few hundred of them will enter the electoral campaign and explain their impotence due to Brussels bureaucracy... Really?

Ø  We will have about 10,000 candidates for the future European Parliament. How can we know what they really think about the EU? The electorate needs to know...

Ø  Philosophers, opinion leaders, experts from the 27 European countries - is the European project so bad? Choose between yes or no ... it's hard!

Ø  What role can the 100,000 citizens from euro-Brussels play? Many are now involved in local politics in the neighborhood where they live (Belgian local elections)... It is good, but they have much greater potential, especially at a time of crisis...

Ø  To the 3,000 industrial federations I strongly recommend that they also communicate their European vision through the 2019 Manifest or another campaign document. Design strong arguments for the EU and communicate them from the beginning of 2019. It will help you with the new Parliament and it will help the EU too!

Ø  In a few days the congresses of the European parties begin. Will we have a discussion focused on "winning the EU" or "winning the doctrine"? Can we combine?

The list stays open... but we have to hurry...

Dan LUCA / Brussels

Este posibil scenariu catastofã pentru UE?

Ne jucam şi ne batem joc de Uniunea Europeanã de parcã nu e a noastrã? Chiar vrem sã nu mai avem aceastã structurã comunitarã sau doar ne plac polemicile de doi bani?

Sunt pozitiv şi cred în construcţia europeanã, dar trebuie sã vã aduc veşti proaste de data aceastã. E posibil ca în 5 ani sã nu mai avem Uniune Europeanã… Ziceţi cã nu se poate. Dar cine credea acum 5 ani în Brexit sau Donald Trump?

Ipoteza posibilului dezastrul UE poate sã fie demonstratã. Simplicitatea acestei teorii ne sperie. Sã o luam matematic...

În perioada 23-26 mai 2019 se organizeazã alegeri pentru Parlamentul European. Practic în 27 de ţãri se organizeazã alegeri simultane pentru a desemna eurodeputaţii urmãtorilor de 5 ani. Nivelul european are foarte puţinã influenţã şi putere de decisie. Îmi amintesc de anul 2009, când eram pe lista electoralã, iar în seara de dupã alegeri adunam rezultatele cu Preşedintele PES de atunci, Poul Nyrup Rasmussen, sã vedem ce a reuşit Stânga. Constatasem cã EPP a câştigat… şi l-au impus apoi, din nou, pe Barroso ca preşedinte al Comisiei Europene.

Riscãm ca în urmatoarea legislaturã europeanã sã avem un Parlament anti-european. Totul va începe pe 26 mai 2019 când în unele ţãri, de genul Polonia sau Ungaria, poate chiar şi Italia, forţele anti-europene (cu interguvernamentalişti cu tot) vor trimite la Bruxelles şi Stasbourg o majoritate anti-europeanã de deputaţi europeni. Din alte ţãri UE vom avea eurodeputaţi anti-europeni, dar nu majoritari ca numãr. Tragem linie şi ajungem la ceva de genul 52% pro-europeni. Zicem cã am câştigat şi continuãm liniştiţi dansul european.

Dar încep jocurile de culise planificate sau spontane. Unii eurodeputaţi îşi schimbã brusc apartenenţa la un grup şi chiar la o doctrinã. Motive diverse: nu se mai înţeleg cu liderul partidului din ţarã, nu mai intrã în graţiile realegerii, sau vor sã fie împotriva sistemului, cã e cool… Forţa exemplului: Monica Macovei a intrat în Parlement în 2014 pe lista EPP şi acum e la ECR, cei responsabili de Brexitul. Încã un exemplu, şi mai tare: Laurenţiu Rebega – adus de Stânga în Parlament, cochetând vizibil cu Frontul Naţional francez…

Da, vã daţi seama cã majoritatea fragilã a pro-europenilor se poate eroda în 2-3 ani dupã alegerile din 2019, culmea, fãrã alte alegeri. Existã posibilitatea ca anul 2022 sã fie anul de rãscruce… Cu un Parlament European format din majoritate (chiar şi la limitã) anti-europeanã totul se va bloca… se va gripa motorul european… definitiv din pãcate.

Ce se poate face? Dorinţa de a critica constructiv UE duce la dezastru. Sã vã dau un exemplu. ONG-urile verzi duc o luptã acerbã pentru a ridica standardele legislative de mediu. Sã zicem cã ele se bat pentru un procent de 40%, iar la final se ajunge la doar 30%. ONG-urile vor zice “UE nu e ambiţioasã”, deci mesaj negativ, care prinde fantastic la presã şi ajunge la cetãţeanul de rând (de multe ori dezorientat de UE) transformat în semnalul “UE nu face nimic”. Iar omul respectiv voteazã pe 26 mai 2019 un partid populist, anti-european… Iar dupã dezastrul electoral, fãrã UE, nu vom avea nici mãcar 30%... ca s-a prabuşit totul. Ce facem? Dilema e mare… Criticãm şi distrugem totul? Schimbãm abordarea?

Problema este cã noi criticãm un proiect european pe care nimeni nu îl apãrã cu adevãrat… cum zicea cineva povestea cu razboiul nu prinde la generaţia tânãrã, iar încrederea în politicieni nu e nici ea la cote ridicate. În plus mai avem acum şi sarcasmul (notoriu) al anlglo-saxonilor, descãtuşaţi de Brexit şi Trump… Glumiţele la nivel micro alimenteazã un dezastru pe palierul macro…

Era sã uit… UE mai are şi duşmani externi, nu doar interni… Rusia, Trump/America, vã las sã decideţi despre China… Marea Britanie chiar??

Ce e de fãcut? Câteva sugestii, ca simpu cetãţean…

• ·     Avem nevoie de un proiect european clar. Momentul 2019 este benefic. Ce fel de Uniune Europeanã vrem sã avem în anul 2040? Frontiere, securitate, migraţie, buget euro, economie, relaţii comerciale, instituţii… Viziune şi realitate, nu birocraţie şi închistare… mesaj pozitiv, inclusiv, responsabil…
• ·     UE e diversã, deci avem nevoie de un management al diversitãţii. Vot cu majoritate în Consiliu, fãrã conflicte nord-sud sau est-vest.
• ·       Lideri credibili cu putere de a mişca proiectul european. Axul Merkel-Macron nu e rãu, dar trebuie sã îl consolidãm. Aşa cum a fost binomul Kohl-Mitterrand în 1991.
• ·     Tratate rapid problemele de imagine (simbolice de multe ori) din Bruxelles. Nu cred cã dosarul Selmayr ajutã proiectul european. Nu vorbesc din punct de vedere juridic, ci etic. Dacã pierdem 1% din pro-europeni din cauza aceasta, riscul e imens…
• ·      Sancţionarea mesajului dublu, în special in cazul europeputatilor. Câteva sute dintre aceştia vor intra în campanie electoralã şi îşi vor explica neputinţa datoritã birocraţiei de la Bruxelles…  Chiar aşa?
• ·      Vom avea aproximativ 10.000 de candidaţi pentru viitorul Parlament European. Cum putem sã ştim ce gândesc cu adevãrat despre UE? Ca electoratul sã ştie…
• ·    Filozofi, purtãtori de opinie, experţi din cele 27 de ţãri europene – chiar e aşa de rãu proiectul european? Alegeţi între da sau nu... e greu!
• ·    Ce rol pot sã joace cei 100.000 de europeni din Bruxelles-ul european? Mulţi se implicã acum în politica localã din cartierul în care locuiesc (alegeri locale belgiene)... E bine, dar au potenţial mult mai mare, mai ales la ceas de crizã…
• ·      Celor 3000 de federaţii industriale le recomand sã comunice şi viziunea lor europeanã, prin manifest 2019 sau alt document de poziţionare. Concepeţi argumente solide în favoarea UE şi comunicaţi-le încã de la începutul anului 2019. Vã va ajuta la greu cu noul parlament, şi ajuta şi UE!
• ·     În câteva zile încep congresele partidelor europene. Vom avea o discuţie axatã pe a “câştiga UE” sau a “câştiga doctrina”? Putem combina?

Lista rãmâne deschisã… dar trebuie sã ne grãbim...

Dan LUCA / Bruxelles

European Political Parties, Groups in the EP, Groups in the European Committee of the Regions & European Political Foundations

The main European Political parties have large offices in Brussels. It is important to underline the difference between European political parties and political groups in the European Parliament or in the Committee of the Regions; in some cases the same name is used.

Ø  For example ALDE is the Alliance of European Liberals and Democrats in the European Parliament. The ALDE group currently comprises 68 Members of the European Parliament (MEPs) from 21 countries of the Union and is led by Guy Verhofstadt, a Belgian Liberal (OpenVLD).

Ø  The Alliance of Liberals and Democrats for Europe (ALDE) Party is the party for liberal democrat values in Europe. The ALDE Party consists of 60 member parties. 

Ø  There is also another different ALDE entity, The Alliance of Liberals and Democrats for Europe (ALDE) in the European Committee of the Regions - a political group that represents liberal & democrat city mayors, regional presidents and ministers, and local and regional councilors in the process of developing EU policies and laws.

European political foundations were funded from October 2007 to August 2008 by action grants awarded by the European Commission under a pilot project. From September 2008, the European Parliament took over the funding and now awards annual operating grants. The grant may cover up to 85% of a foundation's expenditure, while the rest should be covered by own resources, such as membership fees and donations.

EPP Party (European People’s Party)

EPP Group from EP (European People’s Party Group)

EPP Group in the European Committee of the Regions

Wilfried Martens Centre for European Studies (Foundation for EPP)

PES (Party of the European Socialists)

S&D Group of the Socialists & Democrats in the EP

The Group of the Party of European Socialists in the European Committee of the Regions

Foundation for European Progressive Studies (FEPS)

Alde Party (The Alliance of Liberals and Democrats for Europe Party)

Alde Group from EP (Alliance of Liberals and Democrats for Europe Group)

The Alliance of Liberals and Democrats for Europe (ALDE) in the European Committee of the Regions

European Liberal Forum (ELF)

ACRE (Alliance of Conservatives and Reformists in Europe)

ECR (European Conservatives and Reformists Group in the EP)

NEW DIRECTION (The Foundation for European Reform)

European Left (party)

GUE/NGL (Left Group in the EP)

European Greens Party

Greens /EFA (The Greens / European Free Alliance in the EP)

The European Green Foundation

EFA (European Free Alliance) (party)

Dan LUCA / Brussels

Explozie de candidaţi români la alegerile locale din Belgia

Astãzi, doresc sã vã prezint mai mult despre Bruxelles ca şi capitalã a Belgiei şi mai puţin ca reşedinţã a instituţiilor europene.

Ø  Cetãţenia belgianã devine foarte interesantã şi nu doar pentru africani sau est-europeni, dar şi pentru australieni, americani şi (recent veniţi la naturalizare) britanici.

Ø  Ceea ce avem acum în Belgia, şi în special la Bruxelles, este o Europã în miniaturã şi chiar mai mult. Îmi amintesc cei 3 ani locuiţi în comuna (un fel de sector bucureştean) Saint Josse. Vreo 25 de mii de suflete cu 152 naţionalitãţi/origini diferite… De fapt în aceastã zonã 90% din cetãţeni nu sunt de origine belgianã. Primar turc. Singurul consilier român din Belgia, Gabi Mara, activeazã aici.

Ø  În şcolile bruxelleze din cei aproximativ 20 de elevi din clasã, cel puţin 50% sunt de alte origini. Dominã marocanii şi turcii (depinde de zona), dar întâlnim la greu şi congolezi, italieni, spanioli, vietnamezi, polonezi, români, albanezi, columbieni sau mexicani...

Ø  Românii din Belgia ating o maturitate demnã de invidiat pentru ale comunitãţi româneşti din ţãrile europene. Este vorba de palierul integrãrii politice. O datã la 6 ani avem alegeri locale în Belgia, urmãtoarele în câteva zile, pe 14 octombrie 2018. O veritabilã expozie de candidaţi români pe listele electorale. Dacã în 2012 vreo 5 români încercau marea cu degetul, acum avem de 10 ori mai multe candidaturi. Vã invit sã-i observaţi pe o listã pusã la dispoziţie de prietenii de la Rombel. Aplauze, vã rog! Candidaţii români meritã apreciaţi pentru efortul pe care îl depun. Plãcut surprins sã constat cã practic cele 3 diaspore româneşti sunt prezente cu candidaţi: cei veniţi în Belgia înainte de 1989, cei veniţi dupã Revoluţie (şi aici avem douã categorii, cei care lucreazã în Bruxelles-ul european şi cei care îşi deruleazã activitatea în “Belgia normalã”).

Ø  Urmãresc cu mare interes aceste alegeri locale din Belgia şi din punct de vedere personal. Nu, nu sunt candidat… Dar ce este mai greu decât sã fii candidat? Sã îţi candideze soţia!

Ø  Pe final, un subiect care mã pasioneazã  de mult timp… Înfiinţarea de noi structuri de implicare. Cred cã în ultimele 7 zile am auzit de vreo 6 noi partide politice sau mişcãri. E bine şi cu acest prilej vreau sã apreciez cã avem fibrã vie, cã putem trece peste blazarea cotidianã. De urmãrit  Volt Europa,  DiEM25, dar şi partidul bunului meu prieten slovac Ivan Stefunko, Progresivne Slovensko.

Dan LUCA / Bruxelles