Ne jucam şi ne batem joc de Uniunea
Europeanã de parcã nu e a noastrã? Chiar vrem sã nu mai avem aceastã structurã
comunitarã sau doar ne plac polemicile de doi bani?
Sunt pozitiv şi cred în construcţia europeanã,
dar trebuie sã vã aduc veşti proaste de data aceastã. E posibil ca în 5 ani sã
nu mai avem Uniune Europeanã… Ziceţi cã nu se poate. Dar cine credea acum 5 ani
în Brexit sau Donald Trump?
Ipoteza posibilului dezastrul UE poate sã
fie demonstratã. Simplicitatea acestei teorii ne sperie. Sã o luam matematic...
În perioada 23-26 mai 2019 se organizeazã
alegeri pentru Parlamentul European. Practic în 27 de ţãri se organizeazã
alegeri simultane pentru a desemna eurodeputaţii urmãtorilor de 5 ani. Nivelul
european are foarte puţinã influenţã şi putere de decisie. Îmi amintesc de anul
2009, când eram pe lista electoralã, iar în seara de dupã alegeri adunam
rezultatele cu Preşedintele PES de atunci, Poul Nyrup Rasmussen, sã vedem ce a
reuşit Stânga. Constatasem cã EPP a câştigat… şi l-au impus apoi, din nou, pe
Barroso ca preşedinte al Comisiei Europene.
Riscãm ca în urmatoarea legislaturã
europeanã sã avem un Parlament anti-european. Totul va începe pe 26 mai 2019 când
în unele ţãri, de genul Polonia sau Ungaria, poate chiar şi Italia, forţele
anti-europene (cu interguvernamentalişti cu tot) vor trimite la Bruxelles şi
Stasbourg o majoritate anti-europeanã de deputaţi europeni. Din alte ţãri UE vom
avea eurodeputaţi anti-europeni, dar nu majoritari ca numãr. Tragem linie şi
ajungem la ceva de genul 52% pro-europeni. Zicem cã am câştigat şi continuãm
liniştiţi dansul european.
Dar încep jocurile de culise planificate
sau spontane. Unii eurodeputaţi îşi schimbã brusc apartenenţa la un grup şi
chiar la o doctrinã. Motive diverse: nu se mai înţeleg cu liderul partidului
din ţarã, nu mai intrã în graţiile realegerii, sau vor sã fie împotriva
sistemului, cã e cool… Forţa exemplului: Monica Macovei a intrat în Parlement în
2014 pe lista EPP şi acum e la ECR, cei responsabili de Brexitul. Încã un exemplu,
şi mai tare: Laurenţiu Rebega – adus de Stânga în Parlament, cochetând vizibil cu
Frontul Naţional francez…
Da, vã daţi seama cã majoritatea fragilã a
pro-europenilor se poate eroda în 2-3 ani dupã alegerile din 2019, culmea, fãrã
alte alegeri. Existã posibilitatea ca anul 2022 sã fie anul de rãscruce… Cu un
Parlament European format din majoritate (chiar şi la limitã) anti-europeanã totul
se va bloca… se va gripa motorul european… definitiv din pãcate.
Ce se poate face? Dorinţa de a critica
constructiv UE duce la dezastru. Sã vã dau un exemplu. ONG-urile verzi duc o
luptã acerbã pentru a ridica standardele legislative de mediu. Sã zicem cã ele
se bat pentru un procent de 40%, iar la final se ajunge la doar 30%. ONG-urile
vor zice “UE nu e ambiţioasã”, deci mesaj negativ, care prinde fantastic la
presã şi ajunge la cetãţeanul de rând (de multe ori dezorientat de UE)
transformat în semnalul “UE nu face nimic”. Iar omul respectiv voteazã pe 26 mai
2019 un partid populist, anti-european… Iar dupã dezastrul electoral, fãrã UE,
nu vom avea nici mãcar 30%... ca s-a prabuşit totul. Ce facem? Dilema e mare…
Criticãm şi distrugem totul? Schimbãm abordarea?
Problema este cã noi criticãm un proiect european
pe care nimeni nu îl apãrã cu adevãrat… cum zicea cineva povestea cu razboiul
nu prinde la generaţia tânãrã, iar încrederea în politicieni nu e nici ea la
cote ridicate. În plus mai avem acum şi sarcasmul (notoriu) al
anlglo-saxonilor, descãtuşaţi de Brexit şi Trump… Glumiţele la nivel micro
alimenteazã un dezastru pe palierul macro…
Era sã uit… UE mai are şi duşmani externi,
nu doar interni… Rusia, Trump/America, vã las sã decideţi despre China… Marea
Britanie chiar??
Ce e de fãcut? Câteva sugestii, ca simpu
cetãţean…
- · Avem nevoie de un proiect european clar. Momentul 2019 este benefic. Ce fel de Uniune Europeanã vrem sã avem în anul 2040? Frontiere, securitate, migraţie, buget euro, economie, relaţii comerciale, instituţii… Viziune şi realitate, nu birocraţie şi închistare… mesaj pozitiv, inclusiv, responsabil…
- · UE e diversã, deci avem nevoie de un management al diversitãţii. Vot cu majoritate în Consiliu, fãrã conflicte nord-sud sau est-vest.
- · Lideri credibili cu putere de a mişca proiectul european. Axul Merkel-Macron nu e rãu, dar trebuie sã îl consolidãm. Aşa cum a fost binomul Kohl-Mitterrand în 1991.
- · Tratate rapid problemele de imagine (simbolice de multe ori) din Bruxelles. Nu cred cã dosarul Selmayr ajutã proiectul european. Nu vorbesc din punct de vedere juridic, ci etic. Dacã pierdem 1% din pro-europeni din cauza aceasta, riscul e imens…
- · Sancţionarea mesajului dublu, în special in cazul europeputatilor. Câteva sute dintre aceştia vor intra în campanie electoralã şi îşi vor explica neputinţa datoritã birocraţiei de la Bruxelles… Chiar aşa?
- · Vom avea aproximativ 10.000 de candidaţi pentru viitorul Parlament European. Cum putem sã ştim ce gândesc cu adevãrat despre UE? Ca electoratul sã ştie…
- · Filozofi, purtãtori de opinie, experţi din cele 27 de ţãri europene – chiar e aşa de rãu proiectul european? Alegeţi între da sau nu... e greu!
- · Ce rol pot sã joace cei 100.000 de europeni din Bruxelles-ul european? Mulţi se implicã acum în politica localã din cartierul în care locuiesc (alegeri locale belgiene)... E bine, dar au potenţial mult mai mare, mai ales la ceas de crizã…
- · Celor 3000 de federaţii industriale le recomand sã comunice şi viziunea lor europeanã, prin manifest 2019 sau alt document de poziţionare. Concepeţi argumente solide în favoarea UE şi comunicaţi-le încã de la începutul anului 2019. Vã va ajuta la greu cu noul parlament, şi ajuta şi UE!
- · În câteva zile încep congresele partidelor europene. Vom avea o discuţie axatã pe a “câştiga UE” sau a “câştiga doctrina”? Putem combina?
Lista rãmâne deschisã… dar trebuie sã ne grãbim...
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu