2019 este cu
adevãrat piatra de hotar pentru construcţia europeanã, un fel de "nou 1991". Surprizele politice nu vor întârzia sã aparã,
iar evenimentul maxim este desemnarea viitorului preşedinte al Comisiei
Europene. Se prefigureazã o surprizã de proporţii: Angela Merkel ! Permiteţi-mi
sã vã ofer 21 de argumente în sprijinul acestei afirmaţii. Iar pentru ca firul
ideilor sã fie mai uşor de urmãrit, am segmentat prezentarea pe anumite
unghiuri cheie.
Germania
Ø Dupã
Brexit, Germania este liderul incontestabil al actualei Uniuni Europene.
Ø Parteneriatul
cu Franţa oferã Germaniei o imagine perfectã, aşa cum precizam recent în interpretarea
noului Tratat de la Aachen.
Ø
Proiectul
de cancelar german pentru Angela Merkel e spre final şi în plus situaţia în
Germania e stabilã din punct de vedere politic (partid, coaliţie, guvernare,
etc).
Manfred Weber
Ø Lansarea
lui Weber a fost obscurã, de prost gust chiar, scriind pe blog încã din septembrie
2018 urmatoarele: "Nu cred cã
doamna Merkel îl place pe Manfred Weber. Toate studiile de bun simţ în
comunicarea politicã europeanã precizeazã cã elementul surprizã, de ultim
moment, e singura posibilitate de a câştiga la nivel comunitar o funcţie
puternicã."
Ø Deşi
simpatic în felul sãu, Manfred Weber este un candidat modest pentru funcţia de
presedinte al Comisiei Europene, doar
4% din cei chestionaţi recent vãzându-l în fruntea executivului european.
Ø
Weber este candidatul
ideal pentru a testa piaţa, procedeu cunoscut în comunicarea politicã. Concluzia încercãrii: numele nu corespunde, dar este
acceptabil sã avem (dupã o pauzã de zeci de ani) un preşedinte din Germania.
Responsabilitãţi internaţionale
Ø Numele
cancelarului german a fost vehiculat acum câţiva ani ca posibil Secretar
General al ONU.
Ø
Funcţia de Preşedinte al
Consiliului European este ceva mic, simbolistic. E ceva similar cu cea de preşedinte al Germaniei.
Putere
politicã
Ø
Merkel
dominã ca nume şi putere Consiliul, deci este foarte usor sã fie aleasã, chiar
dacã are şi duşmani politici, mai ales în sudul continentului.
Ø EPP-ul
va câştiga alegerile europene, deci fãrã probleme poate sã fie acceptatã de
Parlamentul European.
Ø Ideea
alegerilor primare a fost implementatã superficial în 2014, iar în 2019 a fost şi
mai rãu - mimare
nereusitã. Chiar dacã se încearcã din nou procedura Spitzenkandidat,
este o “perdea de fum”, cu prea puţin folos în politica realã actualã. Sã nu
uitãm cã Merkel a dat o şansã realã acestui mecanism, dar partidele politice
europene nu au vrut sã îl abordeze în mod real. Deci – chiar dacã sunt fanatic
al acestor procedee de comunicare europeanã – nu mai este nici o problema (chiar
şi etic) sã nu reconoaştem câştigãtorul competiţiei pentru desemnarea preşedintelui
Comisiei Europene. Asta în eventualitatea cã vom mai avea aceste dezbateri dupã
acest articol…
Politici sectoriale
Ø Bugetul
euro are nevoie de un om tare la implementare, la butoanele de decizie.
Ø Dosarul
campionilor
industriali e mãnuşa perfectã pentru restructurarea industriei europene,
iar cancelarul gereazã indirect strategia
germanã cu orizont 2030.
Ø Merkel
este politicianul perfect pentru a lãsa spaţiu Franţei pentru a coordona
dosarul noii politici de aparare UE.
Ø
Cancelarul este interlocutorul perfect cu o Rusie plinã
de resurse naturale atât de necesare economiei Germaniei.
Respect şi transparenţã
Ø Cu
Merkel la Comisie, Bruxelles-ul va deveni cu adevãrat piaţa de bãtãlii politice
de prima mânã, nu doar una a marionetelor.
Ø
Bruxelles-ul
devine cu adevarat km zero al puterii politice europene şi va avea o comunicare
foarte bunã cu capitalele europene.
Pro-european
Ø
Nimeni
nu se îndoieşte de sprijinul cancelarului european pentru construcţia europenã.
Un pro-european convins…
Ø
În
2019 redemarãm construcţia europeanã, iar o Uniune Europeanã a anului 2040 are
nevoie de idei mareţe (viziune) şi lideri reali care sã
le comunice.
Premierã
Ø Prima
femeie preşedinte a Comisiei Europene, mai ales cã subiectul ″gender
balance″ e pe val.
Ø
Prima
persoanã din Estul Europei preşedinte al Comisiei Europene, de notorietate
fiind faptul cã doamna de fier a copilãrit în Germania de Est, DDR-ul de
atunci.
Sã nu uit însã
argumentul principal – De ce sa vrea Angele Merkel sã fie preşedinte al
Comisiei Europene? Fiindcã poate !
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu