marți, 25 iunie 2019

Who is the European leader of the moment?


One of the most anticipated European Council has passed, but the main conclusion was "postponement of a new European Summit." The leaders of the EU countries do not yet have solutions for the European leadership of the next 5 years.

Instead of defending "European democracy," Spitzenkandidaten has tangled it even harder. Just to clarify an element, I'm a fan of the Spitzenkandidaten mechanism, but only if it is preceded by real European primary elections. I even proposed in 2010 a potential calendar for primary elections. The slogan of these appointments in congresses / "election pockets" does not give the Spitzenkandidaten legitimacy in the current formula of the European elections. I do not even believe in the so-called solution of the transnational lists. This would lead to a stronger European public sphere, but only to the quasi-elitist, transnational component. I believe in the Europeanization of national public spheres, not in the addition of a new "European sphere" that is not connected with the national reality, and too generalist to agree by citizens from member states.

Let’s see the developments in the following days. Citizens believed in the thunderous European reform, which is needed especially because of Brexit, but now they seem to be fooled. Yes, be fooled again by leaders who, like conjectural elite, decide about the future behind closed doors. The story of the leaders who decide on the night watch and press conference with Juncker at 2 o'clock does not look good. It takes a lot of maturity to save the European moment. Let us focus on the facts emerging from the reality of the European elections, the Council’s majority and the trust in the current European political figures.

The only viable person is undoubtedly Angela Merkel, and the EU's top institution is the Council. So Angela Merkel - President of the European Council. And as the Head of the European Commission, there is a need for a person with a national executive experience. Mark Rutte is my favourite.

Let's see what we’ll have on June 30, 2019...

Dan LUCA / Brussels

luni, 24 iunie 2019

Cine e liderul european al momentului ?


A trecut unul dintre cele mai așteptate Consilii Europene, dar principala concluzie a fost “o amânare pentru un nou Summit european". Ceea ce prevedeam s-a adeverit, liderii ţãrilor UE nu au (încã) soluţii la noua ecuaţie de determinare a liderilor europeni pentru urmãtorii 5 ani.

În loc sã apere "democraţia europeanã", Spitzenkandidaten a încurcat-o și mai tare, Europa având nevoie de un Consiliu în a șterge cu buretele mecanismul Spitzenkandidaten. Sezonul 2019. Doar sã clarific un element, încã din 2009 sunt un fan al Spitzenkandidaten, dar doar dacã e precedat de cãtre alegeri primare europene reale. Chiar propusesem în 2010 un posibil calendar al alegerilor primare. Pãcãleala cu aceste numiri în congrese/”mimãri de alegeri”, nu dã notorietate și legitimitate pentru Spitzenkandidaten în actuala formulã a alegerilor europene. Nu cred nici în așa-zisa soluţie a listelor tansnaţionale, așa cum argumentam în 2014.  Acest lucru ar duce la o mai puternică sferă publică europeană, dar doar pe componenta cvasi-elitistă, transnaţională. Eu cred în europenizarea sferelor publice naţionale, nu în adiţionarea unei "sfere noi", europene, neconectate cu realitatea naţională, şi prea generaliste pentru a pune de acord cetăţeni din state membre.

Algoritmul preferabil al alegerilor este simplu, partidele care doresc sã intre în Parlamentul European trebuie sã treacã pragul de 5%, adicã sa aibã cel puţin 38 de deputaţi în legislativul european. Logic, cooperarea regionalã este obligatorie în acest caz precum mecanismul prezentat în 2016.

Sã abordãm însã urmatoarele zile. Cetãţenii au crezut în reforma europeanã trâmbiţatã, necesarã mai ales din cauza Brexit-ului, dar acum par pãcãliţi. Da, pãcãliţi din nou de liderii care, precum o elitã conjuncturalã, decide viitorul în spatele ușilor închise. Apare iar povestea cu liderii care decid la ceas de noapte și conferinţe de presã cu Juncker la ora 2 noaptea. E nevoie de multã maturitate pentru a salva momentul european. Sã ne axãm pe fapte, reieșite din realitatea alegerilor europene, majoritãţii din Consiliu și din cea a încrederii în actualele figuri politice europene. 

Singura persoanã viabilã e fãrã îndoialã Angela Merkel, iar instituţia de vârf în UE e Consiliu. Deci Angela Merkel - Președintele Consiliului European. Iar ca Şef al Comisiei Europene, e nevoie de un om cu experienţã de executiv national. Mark Rutte e favoritul meu. 

Sã vedem însã ce vom avea pe 30 iunie 2019...

Dan LUCA / Bruxelles

sâmbătă, 15 iunie 2019

Lideri politici. Lideri europeni?



În urmãtoarele zile vom avea câteva rãspunsuri la întrebãrile legate de viitorii lideri europeni. Macron a zis-o şi el referitor la o posibilã fortificare a Bruxelles-ului cu Markel în capitala Europei. Aşa cum prezentasem acum 3 luni, cred însã ca actualul lider german s-ar potrivi mai bine la Consiliul European decât la Comisia Europeanã.

La executivul european vãd în continuare un management asigurat de actualul premier olandez, Mark Rutte, chiar dacã acesta nu a participat la celebra competiţie Spitzenkandidat. Nu este nici un pas greşit pentru democraţia europeanã aceasta numire “pe sub masã”, cãci alegerile primare au fost un fiasco total, chiar şi comparat cu ceea ce s-a întâmplat în 2014.

Bun, veţi zice, dar ce dãm Franţei? Ce facem cu “liderul ales” Manfred Weber? Timmermans? Ska Keller? Era sã uit, Guy Verhofstadt? Haideţi sã convenim de la început cã nu putem sã satisfacem pe toatã lumea şi asta este. Politica este o competiţie, plinã de neprevãzut, cu învinşi şi învingãtori…

Câteva idei însã, cu iz de provocare:
Ø  Franţa, prin Michel Barnier, poate sã aibã un vicepreşedinte al Comisiei Europene cu un portofoliu larg de genul Africa, Aparare şi Migraţie. Poate chiar şi Extinderea UE şi politica de Vecinãtate trebuie inclusã aici.
Ø  Existã posibilitatea ca Manfred Weber sã fie şi el comisar european, un vicepreşedinte responsabil de revitalizarea industriei europene, cu accent pe balanţa între campionii industriali şi IMM-uri.
Ø  Guy, propus eventual de Guvernul belgian, are potenţial sã devinã şi el vicepreşedinte al Comisiei Europene, cu accent pe energie şi mediu.
Ø  Ska poate sã fie pentru urmãtorii doi ani şi jumãtate preşedintele Parlamentului European (simbolisticã perfectã!), urmatã de Timmermans pentru a doua jumãtate a ciclului politic.

Sã vedem însã ce ne va aduce Summit-ul european din 20-21 iunie 2019.

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 10 iunie 2019

How can the EU be a world power?





The European elections have gone better than we expected, the pro-European camp came out as winners in front of inter-governmentalists and anti-Europeans. Over the next 5 years, we will have peace, but the moment 2024 must be looked at carefully from now on. Citizens came to vote but now they want to see concrete results: a European project and capable leaders, seriously tackling climate change, with social justice as a priority, and strong European industry with SMEs and European industrial champions.

Caught in the nomination of the future EU leaders, few can explain the geopolitical changes that have taken place the past five years and how the European Union should approach the next period.

Some remarks:
Ø  Brexit is actually a passage of Great Britain from the European camp to the transatlantic one. The United States and the United Kingdom (together with its former colonies) could unite the first world economic and military power.
Ø  China is already strong economic power and time is playing in its favor, leaving other powers to erode.
Ø  Russia has a strong army, and it is in their interest to develop their economy particularly through the smart use of its natural resources.

Now when you look retrospectively at the European Union, you can see that its construction, which only started in the 1950s, has good results. The daring project of the European reunion that started in 1989 has been successful. The loss of British territory is a sad fact, and in order to successfully face globalization EU enlargement must continue to the Western Balkans and, why not, to the East if that is possible.

The European Union has a historic chance to expand its influx into other territories, consolidating its role as a world power. Africa is the continent that awaits a rapprochement to Europe, but not within a development policy. The true way forward is by launching a Marshall Plan for Africa, as some politicians have recently said. The EU's defense policy needs to be developed and expanded even on the African continent. We certainly need a Vice-President of the European Commission responsible for European Defense, but also for Africa.

Dan LUCA / Brussels



Cum poate UE sã fie putere mondialã?



Alegerile europene au trecut mai bine decât ne-am aşteptat, tabara pro-europeanã s-a impus detaşat în faţa interguvernamentaliştilor şi a anti-europenilor. În urmãtorii 5 ani vom avea linişte, dar momentul 2024 trebuie privit cu atenţie încã de acum. Cetãţenii au venit la vot, dar vor sã vadã rezultate concrete: proiect european şi lideri capabili, schimbãrile climaterice abordate cu seriozitate, justiţia socialã ca prioritate, iar industria europeanã sã duduie, cu IMM-uri şi cu campioni industriali europeni.

Prinşi în jocul nominalizãrilor europene, puţini însã explicã schimbãrile geopolitice din ultimii 5 ani şi cum trebuie sã abordeze Uniunea Europeanã urmãtoarea perioadã.

Câteva observaţii de actualitate:
Ø  Brexitul este de fapt o trecere a Marii Britanii din tabãra europeanã în cea transatlanticã. Statele Unite şi Marea Britanie (împreunã cu fostele colonii) devin ca binom prima putere mondialã economicã, dar şi militarã.
Ø  China este deja enormã economic şi timpul joacã în favoarea sa, lãsând alte puteri sã se erodeze şi punctând strategic când are ocazia.
Ø  Rusia dispune de o armatã puternicã, iar interesul este de a dezvolta economia în special prin utilizarea inteligentã a resurselor naturale de care dispune.

Sã privim acum retrospectiv la Uniunea Europeanã. Construcţia recentã, începutã doar in anii ’50, are rezultate bune. Proiectul îndraznet al reunificãrii europene pornit în 1989 a fost încununat de succes. Pierderea teritoriului britanic nu poate sã bucure, iar pentru a face faţã cu succes globalizãrii extinderea UE trebuie sã continue spre Balcanii de Vest si, de ce nu, spre Est dacã se poate.

Uniunea Europeanã are şansa istoricã de a îşi extinde influeţa şi spre alte teritorii, consolidându-şi rolul de putere mondialã. Africa este continentul care aşteaptã o apropiere de Europa, dar nu în cadrul unei politici de Dezvoltare, ci prin lansarea unui adevãrat Plan Marshall pentru Africa, aşa cum recent au menţionat unii politicieni. Politica de apãrare a UE trebuie dezvoltatã şi extinsã chiar la continentul african. Cu siguranţã avem nevoie de un vicepreşedinte al Comisiei Europene responsabil cu Apãrarea Europeanã, dar şi cu Africa.

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 3 iunie 2019

5 zile în Albania…



Dacã vrei sã ai o opinie bine argumentatã despre o ţarã, viziteaz-o! Este expresia care îmi vine în minte dupã 5 zile petrecute în Albania.

O naţie de aproximativ 3 milioane de albanezi care trãiesc în ţarã și alte vreo câteva milioane în afarã, greu încercatã de-a lungul istoriei: vreo 500 de ani de dominaţie turcã (pânã la independenţa din 1912), câţiva ani sub ocupaţia Italiei fasciste a lui Mussolini, iar apoi nazistii lui Hitler, ca apoi sã intre pe mâinile unui sistem comunist feroce…

De prin 1991 naţia albanezã încearcã o poziţionare favorabilã pro-europeanã, iar cu siguranţã aderarea recenta la NATO este o valoare adãugatã. Cu Uniunea Europeanã este un pic mai complex, Albania sperând ca la viitoarul Summit european sã fie anunţatã oficial deschiderea negocierilor de aderare.

Întrevederea pe care am avut-o la Ministerul de Externe al Albaniei a confirmat dorinţa albanezilor de a se alatura familie europene, iar decizia de peste 20 de zile se poate compara cu istorica decizie de la Summitul din Helsinki din decembrie 1999 când România a început negocierile de aderare.

Am avut deosebita plãcere sã prezint studenţilor de la Albanian University oportunitãţile de a lucra în Bruxelles-ul european, chiar înainte de aderarea ţãrii la UE. Cu siguranţã tinerii albanezi trebuie sã fie în prima linie a aderãrii și pe aceastã cale vreau sã salut iniţiativa României de a organiza o dezbatere pe subiectul “How to better respond to European aspirations of the young generation in the Western Balkans?”.

Câteva idei despre Albania actualã:
Ø  Peste tot alãturi de steagul albanez este cel al UE și cel american.
Ø  Chiar dacã populaţia e în majoritate musulmanã (58%), existã un desoebit respect faţã de alte religii, pe aceeași stradã fiind o moschee și o catedralã ortodoxã.
Ø  Tirana este un oraș verde, dar clãdirile mari încep sã acapareze orașul.
Ø  Mâncare este deosebit de gustoasã, meritã încercatã.
Ø  Muzeule de Istorie este foarte bun, recomandabil.
Ø  Mother Tereza este un simbol puternic, chiar și aeroportul internaţional purtând acest nume acum.
Ø  Intesesante buncarele antinucleare trasformate în muzee de istorie.
Ø  Piramida din Tirana este ceva grotesc, o relicvã a comunismului. Sã fiu sincer în starea actualã nu dã bine în centru capitalei.
Ø  Regele albanez (da, fost și monarhie în Albania) a facilitat plecarea lui Albert Einstein în America, oferindu-i acestuia în 1935 pașaport albanez.
Ø  Skanderberg a fost cea mai emblematicã figurã istoricã a Albaniei, un fel de Mihai Viteazu albanez, care s-a bãtut în permaneţã cu turcii. Istoricii albanezi menţioneazã cã el a fost neînfrânt…
Ø  Dacã iubiţi litoralul vã recomand Durres, un oraș-port la Marea Adriaticã. Un pic de istorie, o plajã, un pește la gratar…
Ø  Castelul de la Kruja este un obiectiv duristic plãcut.
Ø  Aeroportul din Tirana este mic, chiar mai mic decât cel de la Cluj, cu un singur bar cu preţuri piperate…

Dan LUCA (reîntors la Bruxelles)