Planul de 10 ani al UE

Prin alegerea Ursulei von der Leyen ca Președinte al Comisiei Europene, Uniunea Europeanã intrã într-o nouã etapã a dezvoltãrii. Sprijinitã de "Coaliţia pro-europeanã scurtã", dar și de puternicele ţãri precum Germania, Franţa sau Spania, prima femeie președinte poate sã întruchipeze reînnoirea mult așteptatã a proiectului european.  

Consolidarea unei UE puternice pe plan internaţional e proiectul macro al actualei clase politice europene, dar paradoxal abordarea inclusivã, abordând frontal subiectele dragi "opoziţie europeane" poate sã fie cheia succesului. Alegerile europene din 2024 vor fi piatra de încercare pentru cei 10 ani care urmeazã, iar încã de acum avem nevoie de abordari concrete pentru a reuși. Permiteţi-mi sã sugerez câteva axe de urmat, prin prisma potenţialelor opoziţii:

Ø  Interguvernamentaliștii și anti-europenii. Chiar dacã grupul ECR a scãzut ca pondere datoritã Brexitului, sã nu uitãm însã cã grupul ID din Parlamentul European (cel cu Marine Le Pen și Vlaams Belang) și-a dublat numãrul faţã de precedenta legislaturã. Cheia actualei guvernãri europene este în a gãsi o balanţã favorabilã între puterea (dar și vizibilitatea) Consiliului și cea a Parlamentului European.

Ø  Comuniștii. Chiar dacã partidele comuniste europene au pierdut guvernarea simbolicã a Greciei, dar și reprezentarea numericã din Parlamentul European, dosarul justiţie sociale trebuie sã fie tratat cu mare interes și eficienţã de Cabinetul VDL. În mod cert cooperarea cu PES trebuie optimizatã pe "dosarele strategice de Stânga".

Ø  Verzii. Valul de simpatie nu s-a convertit în unele ţãri europene, ceea ce a fãcut ca Partidele Verzi sã rãmânã în afara funcţiilor europene de top. Subiectul rãmâne însã deosebit de aproape de cetãţenii europeni, iar agenda verde trebuie sã fie abordatã cu mare atenţie.

Ø  Estul Europei. Procurorul General european e acordat Estului, Codruţa Kovesi va prelua în urmãtoarea perioada aceastã funcţie. Nu este însã destul, iar dosarul extinderii UE cãtre Balcanii de Vest, dar și spre "ţãrile Parteneriatului Estic", poate sã fie o valoare adaugatã pentru reunificarea continentului.

Ø  Anti-Germania. În calitate de lider european incontestabil (acum și cu președinte german), Germania trebuie sã își asume dosare precum politica industrialã europeanã, dar și sã contureze o voce puternicã a UE pe plan internaţional.

Ø  Anti-Franţa. Relansarea proiectului european pe axul Berlin-Paris este deja de notorietate. Franţa are o responsabilitate enormã, iar dosarul apãrãrii europene și cel al relaţionãrii UE cu Africa așteaptã coordonarea Franţei.

Ø  Contextul internaţional. Marea Britanie, cu un prim-ministru radical precum Boris Johnson; America cu un președinte în cãutarea realegerii de anul viitor ; China și Rusia forţe indiscutabile – sunt doar câteva relaţionãri de urmãrit.

Dan LUCA / Bruxelles

Parlamentul European – whisky sau limonadã?

Ø  “Parlamentul European e precum bãutura Canada Dry, pare whisky, dar e limonadã”. Aşa am învãţat acum 20 de ani la masterul în studii europene de la Bruxelles. “Orice Executiv se bazeazã pe o majoritate în Legislativ pentru a pune în aplicare un program de Guvernare”, completa profesorul. Desigur, la nivel european situaţia este mai complexã, dar poate inspirarea din sistemele democratice funcţionale e ceva de aprofundat.

Ø  Nu e nouã ideea, dar trebuie forţatã analogia cu Comisia Europeana în calitate de guvern, alături de cele două camere — Parlamentul European și un ‘Senat’ al statelor membre (Consiliul actual). O astfel de logicã ne-ar ajuta sã explicãm mai uşor cetãţenilor mecanismul instituţional, ne-ar clarifica majoritatea care poate sã guverneze Europa pentru urmãtorii 5 ani. Doar cã trebuie vãzutã aceastã majoritate ca un joc dublu, cea provenitã din alegerile europene şi aici avem evaluare exactã din 26 mai 2019, dar şi “poza zilei” pe Consiliu (din ce familii politice provin liderii statelor membre).

Ø  Înainte de alegerile europene pariam pe victoria coaliţiei pro-europene lungi, dar se pare cã liderii actuali au mers doar pe “coaliţia pro-europeana scrutã” (EPP-Liberali-PES sau în termeni de lideri Merkel-Macron-Sancez). Merkel nu este un lucru surprinzãtor, iar propunerea mini-Merkel la conducerea Comisiei Europene pare logicã. Macron îşi joacã şi el foarte bine cartea, profitând de nevoia Germaniei de a avea un parteriat strategic cu Franţa. Trioul a fost completat de nou-intratul Sanchez, premierul socialist al unei ţãri europene mari. Sanchez este pentru UE noul Renzi din 2014…

Ø  Necooptarea Verzilor la guvernarea europeanã este însã o greşealã în opinia mea. Cetãţenii identificã structura comunitarã ca pe un campion al prospeţimii ecologice, iar schimbãrile climaterice trebuie abordate cu seriozitate. În mod logic, Verzii sunt simbolistica acestei mişcãri…

Ø  Se contureazã şi o proiecţie pe spatiul politic românesc a trioului Merkel-Macron-Sanchez.  Iohannis-Cioloş-X?

Ø  De apreciat politicianul Tsipras. Democraţia elenã a funcţionat fantastic. Câţi politicieni au avut curajul sã se întoarcã spre electorat pentru a verifica dacã deţin sau nu o majoritate în Legislativ? Riscul este enorm, pierderea Guvernãrii, dar parcã asta este teoria democraţiei funcţionale, conduci dacã câştigi majoritatea şi ai sprijinul cetãţenilor pentru proiect. Dacã nu, intrãm în jocul aranjamentelor de culise care îndeparteazã populaţia de Guvernare.

Dan LUCA / Bruxelles

Când îţi trece Turul Franţei prin faţa casei…

Bruxelles-ul şi Belgia întreagã vibreazã în aceste zile la cursa de ciclism cea mai popularã din lume. 20 de milioane de euro a costat capitala Belgiei pentru a putea organiza Grand Départ Tour de France 2019, pentru a doua oarã dupa ediţia din 1958.

Am mai asistat la o etapã a turului în 2010, când reuşisem să fac parte din mulţimea prezentă în jurul stadionului Roi Baudouin pentru a sărbători sosirea cicliştilor. 

Acum însã a fost mult mai senzaţional. Turul Frantei, cu cicliştii de top şi caravana de maşini, a trecut aproape prin faţa casei în care locuiesc. Greu de explicat senzaţia, de aceea câteva cuvinte sunt necesare.

Deşi pare un eveniment sectorial, Turul Franţei este, după Jocurile Olimpice şi Campionatul Mondial de Fotbal, al 3-lea eveniment sportiv al planetei. Faptul că publicul nu plăteşte bilet de intrare pentru a asista la cursă, face din Turul Franţei un eveniment care trece de limitele întrecerii sportive. Recent un francez îmi explica ce înseamnă pentru bunica sa când turul trece prin satul ei. E sărbătoare mai mare decât de ziua naţională. E “senzaţionalul” care trece pe strada mea, e posibilitatea de a “atinge globalizarea”.

Brandurile puternice au nevoie de susţinere permanentă şi pretutindeni. Nu întâmplător milioane de francezi, dar şi alte naţionalităţi, ies din case pentru un astfel de eveniment. Inovarea este importantă în aceste construcţii, iar aducerea turului în afara Franţei este o idee care prinde. 

Statistic, Turul Franţei trece o datã la 40 de ani prin zona noastrã… Sper sã prind ediţia din 2059... sau ma voi muta in Franţa pentru a maximiza şansele…

Dan LUCA / acum în Dilbeek, aproape de Bruxelles

Dan LUCA – moderator la conferinţe în Bruxelles

În ultimele sãptamâni am avut plãcerea sã moderez dezbateri interesante organizate în Bruxelles-ul european.

Cele douã evenimente pe care le-am iniţiat şi organizat împreunã cu echipa EURACTIV au dat posibiltatea celor prezenţi sã anticipeze “Impactul alegerilor europene asupra politicilor sectoriale”, dar şi sã analizeze posibilitatea “Extinderii UE în urmãtorii ani”.

Am revenit cu mare plãcere la Romanian Energy Day. Dacã acum 5 ani moderasem sesiune introductivã, anul acesta am animat panelul despre transformarea sistemului energetic românesc.

Excelent şi evenimentul organizat cu JA-Europe în incinta Reprezentaţei Permanente a României pe lângã UE. M-am simţit onorat sã adresez cuvântul introductiv.

Astept cu mare interes toamna acestui an când vom avea alte evenimente in Bruxelles, dar poate şi la Bucureşti…

Dan LUCA / Bruxelles

Ursula von der Leyen - from a surprise to detecting signals...

Angela Merkel reaffirms her mature leadership at European level. The choice of Ursula von der Leyen as the future President of the European Commission certainly comes as a surprise, but there were a few signals earlier on:

Ø  The EPP victory in the European elections in May 2019 was expected, but   candidate Weber raised questions, even if the mime of European primary elections gave him some notoriety. You probably remember the famous start of his candidacy on the European Parliament lobby...

Ø  I wrote in September 2018 - I do not think Mrs. Merkel likes Manfred Weber. All common sense studies in the field of European Political Communication state that the ultimate surprise element is the only chance of winning a strong position at EU level. In 2009, Prof. Peter Van Aelst analyzed the campaign to elect the first President of the European Council, Herman Van Rompuy, clearly underlining that the basic rules of the political campaigns did not apply. On the contrary, we witnessed a reversal of campaign logic. The whole campaign was following the patent "Van Rompuy was not a candidate to become President, but only a candidate to be eventually asked to take office." Mrs Merkel knew this and so nominated Juncker just two months before the European elections in 2014. At a European level, the pressure mix is double, especially for the German EPP representative. It is the smash of the other political, liberal, environmentalist or socialist movements, but it also has opposition to the German approach at European level ...

Ø  I thought Mrs Merkel would accept a European responsibility. President Macron said he supported such an idea. But we now have a nominated "mini Merkel". Ursula is a name of the current Chancellor's entourage, so the surprise is not that big. But I thought, 10 months ago, that Ursula would become the future German Chancellor, however it seems that a European role was preferred. We can expect two consecutive mandates, so prepare for 10 years with the current President of the European Commission, as it was for Delors and Barroso.

Dan LUCA / Brussels

Ursula von der Leyen – de la surprizã la semnale…

Angela Merkel confirmã din nou gândirea sa maturã la nivel european. Alegerea Ursulei von der Leyen ca viitor preşedinte al Comisiei Europene surprinde desigur, dar erau câteva semnale pe acest palier:

Ø  Era preconizatã victoria EPP în alegerile europene din mai 2019, dar candidatul Weber lãsa semne de întrebare, chiar dacã mascarada unor alegeri primare europene îi dadea notorietate. Vã amintiţi probabil penibila lansare a candidaturii sale pe holul Parlamentului European…

Ø  Am scris în septembrie 2018 - Nu cred cã doamna Merkel îl place pe Manfred Weber. Toate studiile de bun simţ în comunicarea politicã europeanã precizeazã cã elementul surprizã, de ultim moment, e singura posibilitate de a câştiga la nivel comunitar o funcţie puternicã. În 2009, Prof. Peter Van Aelst analiza campania de alegere a primului Preşedinte al Consiliului European, Herman Van  Rompuy, sublinind clar faptul că regulile de bază ale campaniilor politice nu s-au aplicat. Din contră, am asistat la o inversare a logicii de campanie. Întreaga campanie a fost după logica “Van Rompuy nu a fost un candidat pentru a deveni preşedinte, ci doar un candidat pentru a fi eventual rugat să preia funcţia”. Doamna Merkel ştia acest lucru şi de aceea l-a nominalizat pe Juncker doar cu douã luni înainte de alegerile europene din 2014. La nivel european malaxorul de presiune este dublu, mai ales pentru reprezentantul german al EPP. E lovitura celorlalte curente politice, fie ele liberale, ecologiste sau socialiste, dar mai avea şi opoziţia faţã de abordarea germanã la nivel european... 

Ø  Am crezut cã doamna Merkel va accepta o funcţie europeanã. Preşedintele Macron a spus cã sprijinã o astfel de idee. Dar avem acum o “mini Merkel” nominalizatã. Ursula e un nume din anturajul actualului cancelar, deci surpriza nu e aşa mare. Credeam însã, acum 10 luni, cã Ursula va deveni viitorul cancelar german, dar se pare cã o cale europeanã a fost preferatã pentru protejata doamnei Merkel. Ne putem aştepta la douã mandate consecutive, deci pregatiţi-vã de 10 ani cu actuala preşedintã a Comisiei Europene, dupã formula Delors sau Barroso.

Dan LUCA / Bruxelles