Dan LUCA – evaluator al proiectului Stars4Media

În utimele 6 luni, am fost implicat, în calitate de evaluator, în proiectul european Stars4Media, 

 

Excelență ideea de a aduce inovația în media prin intermediul parteneriatelor europene. Inspirația proiectului este desigur programul Erasmus, în care mobilitãţile europene ajută nu doar la îmbunătățirea experiențelor culturale, dar și la lansarea proiectelor noi, atipice în bazinul național.

 

Important este ca presa să înțeleagă că inovația este fundamentală dezvoltării, iar abordarea să includã cel puțin 3 componente: editorială, tehnologică și business.  Am observant tendințe deosebit de interesante, prin intermediul evaluãrii celor pentru 100 de aplicaţii. Presa mare, cu structuri complexe și greoaie, începe să fie mai receptivă la inovația practică, având acum departamente speciale pe acest segment. Din punct de vedere tehnic, apar pe continentul european o serie de start up-uri care propun soluții interesante, mai ales în domeniul dezvoltării produselor media utilizând inteligenţa artificialã. Vorbim tot mai mult în spațiul presei europene de ˝change management”, diversificarea modelelor de finanțare, de abordări noi în direcția accesãrii fondurilor europene sau chiar de presa viitorului, în care algoritmele sã ajute in cercetarea jurnalisticã.

 

O componentă aparte este alocată competențelor, și din nou vreau să acentuez că nu este vorba doar despre pregătirea ziariștilor. Ecosistemul media absoarbe tot mai mulți experți în comunicare, ştiinţe politice, tehnologie, managementul schimbării, dar și în proceduri de monetizare a brandului de presă.

 

Anul trecut scriam despre tendințele presei europene și necesitatea de a se reinventa datorită crizei pandemice. Următorii ani sunt sunt deosebit de dinamici din acest punct de vedere.

 

Pentru cei interesați, vã voi ține la curent cu cercetările aplicate ale celor 30 de câștigători ai ediției 2021 ai proiectului Stars4Media.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Dan LUCA – curs la Summer School ULB

De 5 ani am reînceput o colaborare cu Institutul de Studii Europene, parte a Universitãţii Libere din Bruxelles (ULB). Zilele acestea, am rãspuns cu mare plãcere invitaţiei de a susţine un curs în cadrul Universitãţii de Varã, programul de douã sãptãmâni fiind intitulat 360° of EU affairs. Brussels Summer School.

 

Intervenţia mea s-a numit “Interest representation in Brussels. Mapping the actors. Lobbying techniques. Meet the professionals.” Timp de 3 ore, am prezentat studenţilor din Spania, Italia, Belgia şi Taiwan mecanismul de reprezentare în Bruxelles-ul european atât pentru sectorul privat, dar şi cel al societãţii civile.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Bring the Erasmus Generation to the Conference on the Future of Europe

Together with Joao Pinto, the former President of the Erasmus Student Network between 2017 and 2019, and I as Vice-President of the European Students ’Forum (AEGEE-Europe) in the late’ 90s, we wrote an interesting article. The piece is now published by EURACTIV.

 

The Erasmus Generation has mostly remained behind the scenes within NGOs, multinationals, and in public administration. They have accumulated much experience and it is time for them to take on more political responsibilities. A younger political class has begun to catch up, but the Erasmus Generation is still missing. Their involvement would benefit the political system as they represent an extremely valuable resource: a hands-on understanding of Europe.

 

In the academic year 2020-2021, most first year university students were born after the 1st of January 2002. This would not be an extraordinary fact if that were not the first day of the introduction of the euro as the common currency in twelve EU member-states. In essence, this means that the corridors of our universities will be increasingly full of with Europeans who were born into Schengen and into the euro, and probably never thought about roaming charges when in another EU country. They are the Europeans who were born into Europe. As they move into the second year of their university studies, some will already take the opportunity to go on an Erasmus exchange, adding another iconic European achievement to the experience of their young lives.

 

“The Erasmus Generation is the future of Europe” is a sentence that can now be found in the speeches of many European politicians. In the previous Executive of the European Commission, HRVP Federica Mogherini and Commissioner Carlos Moedas, Erasmus alumni themselves, often shared their opinion on why Erasmus is so important for, respectively, the EU’s international relations and research and innovation. In the current Executive, the President herself has underlined how “Erasmus is one of the greatest unifying achievements in the history of our Union”. Last December, Vice-President Schinas considered Erasmus to be “the jewel in our crown” and last month, as the new version of Erasmus was presented to the public, he called on the Erasmus Generation to defend the European project.

 

As the years pass, the expectations on the Erasmus programme and its alumni are fast increasing, which is not surprising. Since 1987, the Erasmus programme, now Erasmus+, gave to over ten million people a life-changing opportunity, as easily attested by the countless testimonies from participants. Erasmus has provided a space for the creation of trans-European groups of friends who, years later, still book a trip together whenever they can, now bringing their kids along. The Erasmus alumni understand Europe as their shared home tinted with different cultures.

 

As the Conference on the Future of Europe starts, Vice-President Schinas called “the Erasmus Generation to do for Europe what Europe did for the Erasmus Generation”. Schinas, who has been involved in consultations with young people, has well understood that the future of Europe is closely linked to the growth of the Erasmus+ programme, including outside the EU. We are aware that, while the EU imposes sanctions on Russia, the number of Russian students on Erasmus exchanges around the EU continues to increase. And as the EU prepares for its next enlargement, friendships have already been established between students of current and future member states. Schinas is asking the Erasmus Generation to step up and take ownership of the European project, engaging more actively in the construction of the Europe it wants to live in. The truth is that despite some major political figures, this generation has yet to become more prominent politically. They are yet to take on more important positions in the national political parties that reflect their values and start reshaping the political system.

 

None of this means we must be acritical of the European project – quite the opposite. The more we love something, the more critical we must be about it in a quest for continuous improvement. This is also not about occupying all the space at the many events under the umbrella of the Conference on the Future of Europe. As representatives of inclusion and diversity, the Erasmus Generation must bring to the debate their ideas and be opened to discuss them with all sorts of people, including the most Eurosceptic. Europe is craving fresh ideas, and few are better positioned to give them than those who were born into it.

 

The risks of not taking ownership and responsibility for the European project are many. Brexit is certainly the best example of what can happen if we are not at the forefront of the debate. Even though the Erasmus Generation has fought tirelessly to avoid it, they were not enough to mobilise their whole country. They need to grow in number and be more vocal whenever possible. Last month, Vice-President Schinas announced what many had been waiting for: “From 2027 our only goal is that the Erasmus programme is not an option, but a fundamental right of all Europeans.” Mr. Schinas, we hear you and when the negotiations for the next programme start, we will not forget you.

 

Student and youth organisations must also grab this opportunity with full strength and focus exclusively on the big goal – a better EU. Yes, the process to get there can get bumpy and frustrating just like any other process would be given the task we have in our hands. But the fact is that this is an extraordinary moment to push the movement of the Erasmus Generation forward. Use the interest the media has on the topic, create blogs and vlogs, tweet and post, mobilise family and friends. Write your vision for the future of Europe everywhere and organise your own debates. Do not limit yourselves to following the process – be in the process. The Conference on the Future of Europe is a unique opportunity to invite all people to join the Erasmus Generation.

 

Dan LUCA / Brussels

Dan LUCA – editorial în Fãclia de Cluj: Bătălia de la Bruxelles

Revin astãzi cu un nou editorial, semnat în cotidianul clujean. Aveţi aici materialul. Articolul semnat acum 2 sãptãmâni este vizibil aici.

 

---

 

Mulţi spun că de fapt Bruxelles-ul este doar locul dezbaterilor tehnice, al “micilor bătălii”. Peste 75% din legislaţia aplicată în ţările membre îşi are originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, zona Schengen sau moneda comună euro („marile bătălii”). Are a face mai degrabă cu consumatorul şi cu pieţele, cu calitatea aerului, cu apă, cu mâncarea. Uniunea Europeană nu înseamnă aşadar doar „temele mari” ale politicii externe. Bruxelles este locul de desfăşurare a unei laborioase activităţi tehnice, prin care aleşi şi funcţionari naţionali sau europeni încearcă fără „glorie mediatică” să contribuie prin legislaţie şi politici la ameliorarea vieţii noastre şi a familiilor noastre.

 

Avem însă anumite dezvoltări de la Bruxelles, în special la nivelul partidelor europene, care sunt adevărate semnale asupra evoluţiei UE. Puţini îşi mai amintesc, dar retragerea, în 2009, a conservatorilor britanici din grupul Partidului Popular European şi formarea grupului ECR (Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni) au fost factori catalizatori pentru ieșirea Marii Britanii din UE. 

 

Plăcile tectonice europene sunt din nou în mișcare. Nu mă refer aici la faimoasa bilateralã franco-germană, care își așteaptă botezul la alegerile din septembrie 2021 (Germania) și primăvară 2022 (Franța). Este de urmărit dinamica grupurilor politice din Parlamentul European, care dã un semnal al repoziţionãrii unor țări în Uniunea Europeană. Ungaria, Polonia sau Slovenia își joacă în următoarele luni apartenența la proiectul european. Revine în forță dilema fundamentalã a unor lideri naționali din țările UE. Sã meargã pe direcţia discursului patriotic, naționalist chiar, care ajută în câștigarea alegerilor sau să aleagă calea narativei pro-europene, care trebuie argumentatã continuu, cu riscul chiar al pierderii puterii.

 

Federaliști, interguvernamentalişti, extremiști, realiști, acesta este cocktailul de la Bruxelles, în care fiecare încearcă o poziționare favorabilă pentru a câștiga procente la nivel național. Prea puțini politicieni văd și cred însă în binele comun, iar fatidica barieră de 4 ani ai unui ciclu electoral nu ajută integrarea europeană. Ecosistemul decizional european face aproape imposibilă evoluția UE. Structura decizională a Consiliului European, axată pe o decizie unanimă în marile dosare, face ca UE să nu poată nici să se exindã ca teritoriu, dar nici să își consolideze puterea pe plan global. Țările europene au învățat jocul perfid al utilizării stucturii europene ca factor de poziționare și negociere. De cele mai multe ori, acțiunea politică este doar în avantajul țării respective, contra ideii de Europã Unită.

 

Bătăliile de la Bruxelles vor continuă cu siguranţã, fie că sunt pe teme sectoriale sau  globale. Important este ca în acest joc România și societatea românească să se implice și să aibă o abordare constructivă. Non combatul nu aduce victorii… Binele colectiv se poate obține printr-o viziune realistă și o abordare zilnică a tematicii europene.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Aduceți Generația Erasmus la Conferința privind viitorul Europei

Am publicat astãzi un articol în Ziarul Financiar, material redactat împreună cu João Pinto, președinte al Erasmus Student Network (ESN) între anii 2017 și 2019.

 

Generaţia Erasmus a rămas în cea mai mare măsură doar în culisele politicii, regăsindu-se mai mult în cadrul ONG-urilor, multinaționalelor, firmelor de consultanță sau în administrația publică, fie ea naţionalã sau chiar europeanã. Au acumulat multă experiență și a venit timpul să își asume mai multe responsabilități. O clasă politică tânără a început să se impună, dar Generația Erasmus nu este încă vizibilă. Implicarea lor ar aduce beneficii sistemului politic deoarece reprezintă o resursă extrem de valoroasă: o înțelegere practică a Europei.

 

În anul universitar 2020-2021, majoritatea studenților din anul I s-au născut după 1 ianuarie 2002. Acest lucru nu ar fi un fapt extraordinar dacă nu ar fi prima zi a introducerii euro ca monedă comună în doisprezece state europene. În esență, acest lucru înseamnă că universitățile noastre vor fi din ce în ce mai pline de europeni care s-au născut auzind de spațiul Schengen sau euro și care probabil că nu s-au gândit niciodată la taxele de roaming atunci când se află într-o altă țară a UE. Ei sunt europenii care s-au născut în Europa. Pe măsură ce trec în al doilea an de studii universitare, unii vor profita de ocazie pentru a participa la un ˝schimb Erasmus˝, adăugând o altă realizare europeană la experiența vieții lor.

 

„Generația Erasmus este viitorul Europei” - este o propoziție care poate fi regăsită acum în discursurile multor politicieni europeni. În Executivul european anterior, Reprezentantul Uniunii pentru afaceri externe și politică de securitate Federica Mogherini și comisarul Carlos Moedas, ambii beneficind de o bursă Erasmus, și-au împărtășit adesea opinia cu privire la motivul pentru care Erasmus este atât de important pentru relațiile internaționale ale UE, respectiv pentru cercetare și inovare. În actualul executiv, președinta însăși a subliniat modul în care „Erasmus este una dintre cele mai mari realizări unificatoare din istoria Uniunii noastre”. În decembrie anul trecut, vicepreședintele Schinas a considerat că Erasmus este „bijuteria coroanei noastre”, iar luna trecută, când nouă versiune a Erasmus a fost prezentată publicului, a solicitat Generației Erasmus ˝să apere proiectul european˝.

 

Odată cu trecerea anilor, așteptările privind programul Erasmus și numărul absolvențiilor săi cresc rapid, ceea ce nu este surprinzător. Din 1987, programul Erasmus, acum Erasmus+, a oferit la peste zece milioane de oameni o oportunitate de schimbare a vieții, atestată cu ușurință de nenumăratele mărturii ale participanților. Erasmus a oferit un spațiu pentru crearea de grupuri de prieteni transeuropeni care, câţiva ani mai târziu, încă își planifică o călătorie împreună de câte ori pot, aducându-şi acum şi copiii. Absolvenții Erasmus înțeleg Europa că pe casă lor comună, construitã pe fundamentul culturilor diferite.

 

Pe măsură ce începe Conferința privind viitorul Europei, vicepreședintele Schinas a încurajat „Generația Erasmus să facă pentru Europa ceea ce a făcut Europa pentru Generația Erasmus”. Schinas, care a fost implicat în consultări cu tinerii, a înțeles bine că viitorul Europei este strâns legat de creșterea programului Erasmus+, inclusiv în afară UE. Suntem conștienți de faptul că, în timp ce UE impune sancțiuni Rusiei, numărul studenților ruși la schimburile Erasmus în UE continuă să crească. Și pe măsură ce UE se pregătește pentru următoarea să extindere, relațiile de prietenie au fost deja stabilite între studenții din statele membre actuale și viitoare. Schinas cere Generației Erasmus să accelereze și să își asume proprietatea asupra proiectului european, angajându-se mai activ în construcția Europei în care vrea să trăiască. Adevărul este că, în ciuda unor personalități politice majore, această generație nu a devenit încă proeminentă politic. Aceștia trebuie să obțină poziții mai importante în partidele politice naționale, care reflectă valorile lor și să înceapă remodelarea sistemul politic.

 

Nu înseamnă că trebuie să fim împotriva proiectului european - chiar dimpotrivă. Cu cât iubim ceva mai mult, cu atât trebuie să fim mai critici în privința acestuia în căutarea îmbunătățirii continue. De asemenea, nu este vorba despre ocuparea întregului spațiu al numeroasele evenimente aflate sub umbrela Conferinței privind viitorul Europei. În calitate de reprezentanți ai incluziunii și diversității, Generația Erasmus trebuie să aducă la dezbatere ideile lor și să fie deschisă pentru a le discuta cu tot felul de oameni, inclusiv cei mai eurosceptici. Europa dorește idei proaspete și puțini sunt mai bine poziționați să le ofere decât cei care s-au născut în ea.

 

Riscurile de a nu se implica și responsabiliza pentru proiectul european sunt multe. Brexit este cu siguranță cel mai bun exemplu de ceea ce se poate întâmpla dacă nu suntem în fruntea dezbaterii. Chiar dacă Generația Erasmus a luptat neobosit pentru a o evita, resursele nu au fost suficiente pentru a mobiliza întreaga țară. Ele trebuie să crească în număr și să fie mai vocale ori de câte ori este posibil. Luna trecută, vicepreședintele Schinas a anunțat ceea ce mulți așteptau: „Din 2027, singurul nostru obiectiv este că programul Erasmus să nu fie o opțiune, ci un drept fundamental al tuturor europenilor”.

 

Organizațiile studențești și de tineret trebuie, de asemenea, să profite de această oportunitate și să se concentreze exclusiv pe marele obiectiv - o UE mai bună. Da, procesul de a ajunge acolo poate să fie accidentat și frustrant, la fel ca oricare alt proces care este în mâinile noastre. Este un moment extraordinar însă pentru a împuternici Generația Erasmus ! Nu vă limitați la urmărirea procesului - fiți în proces. Conferința privind viitorul Europei este o oportunitate unică de a invita toți oamenii să se alăture Generației Erasmus.

 

 Dan LUCA / Bruxelles

 

Europa şi Fãclia de Cluj – editoriale semnate de Dan LUCA

De aproape 25 de ani, prezint de la Bruxelles dinamica sistemului comunitar. Încă de la început, un pilon al comunicării a fost publicația Făclia de Cluj, care îmi găzduiește materialele. În 2003, prima carte pe care am publicat-o (România vazutã de la Bruxelles) a fost o colecţie de articole publicate în special în cotidianul clujean.

 

Nu sunt un ziarist de profesie, ci doar un observator al fenomenului european văzut de la centru. Dacă am avut aceastã șansă să mă aflu în polul de decizie politic, am considerat-o ca pe o datorie civică să explic lucruri interesante clujenilor și nu numai.

 

Am fost acum rugat să scriu editoriale pentru Făclia de Cluj și am acceptat cu mare plăcere. Îmi voi continua munca nerenumeratã, cu o frecvențã de două articole pe lunã, având că obiectiv întărirea mișcării constructive europene.

 

Voi continua în acelaşi timp sa îmi prezint ideile în alte media, aşa cum am fãcut-o recent în Ziarul Financiar sau EURACTIV.

 

Aveţi aici primul editorial, semnat astãzi, 6 iulie 2021.

 

 

Europenii şi Uniunea Europeană

 

Noi, românii, am fost tot timpul europeni. Geografia ne-a ajutat, desigur, dar cu siguranță este mai mult decât o apartenența la un spațiu fizic.

 

Situația de după al Doilea Război Mondial a condus la reorganizarea continentului european, iar Vestul s-a coagulat încă din anii ’50 într-o entitate devenită treptat Uniunea Europeană. Comunismul a separat spațiul european, iar speranța de unificare a venit în anul de grație 1989. Uniunea Europeană a fost de la început, și încă este, o structurã dinamică, cu veniri și chiar plecări. Noi, România, am apărut în această poză în 2007 și de atunci încercăm parcă să ne redescoperim vocația și identitatea.

 

Ce se vrea de fapt cu acest proiect european, numit acum Uniunea Europeană ? Răspunsul este simplu, pace pe continent și o calitate mai bună a vieții cetățenilor sãi…

 

Poate nu este rău însă să ne întrebăm ce dorește UE? Cu riscul de a părea naiv, zic că UE vrea ceva de bun simţ de la noi. Se doreşte o gândire deschisă pentru binele colectiv european, în care nu există majoritate și toți suntem minoritari. Nici nemții, și nici francezii, nu sunt majoritari în Uniunea Europeană. Că sunt mai influenți în stabilirea destinului european comun, aceasta este altă discuție. În fond, cunoaştem bine abordarea: ˝puterea se dobândeşte, nu ţi se dã˝….

 

Nu mai trebuie să fim complexați că suntem estici sau că am intrat doar recent în structura comună. În anii ’80 spaniolii, ieșiți și ei dintr-o dictatură, se alăturau speriați Uniunii. Acum sunt puternici, în topul 4 european.

 

E bine să fim naturali și interesați de succesul comun. Chiar dacă pare puțin utopic, suma reușitelor țărilor europene duce cu adevărat la un bine direct, sau cel puţin indirect, și pentru țara noastră.

 

Uniunea Europeană nu ne știrbește personalitate, dar trebuie să participăm la acest exercițiu democratic supra-statal și să avem opinie. Iar apoi, să înțelegem că dacă alții au altă opinie, nu sunt neapărat împotriva noastră. În fond chiar unul dintre sloganele Europei este legat de acest punct, ˝uniţi în diversitate˝.

 

La peste 100 de ani de la formarea Statului Unitar Român este momentul să fim mai relaxaţi, deschiși și să ne plângem mai puțin. Nimãnui nu îi place sã stea la masã cu plângãcioşi. Putem să jucăm în acest proiect european dinamic, e păcat să fim doar spectatori la un meci în care noi chiar avem jucători pe teren.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

 

Are Hybrid conferences the "new normal" within the events segment?

The EU Brussels community is constantly looking for ways to position itself and to interconnect, so that everyone can express their opinion on contemporary developments.

 

Until March 2020, at the beginning of the pandemic crisis, the capital of Europe abounded in conferences. The market reached pharaonic levels, as much as 100 events a day, almost every day. Then, 16 months ago, the events market froze completely, not only in Brussels, but all over the planet, forcing humanity to reinvent itself.

 

After the shock, came the mobilization and the launch of those famous virtual conferences. Platform brands appeared, some of them little known until then. It was a real moment of human solidarity, in which, paradoxically, the European institutions opened up even more. Events began to appear with MEPs gathering some 500 participants, and an intervention by a European Commissioner was watched by thousands of people. If by 2019 “Brussels was talking to Brussels”, with small exceptions, the pandemic has opened the European fortress. Panelists from European capitals appeared, without management or logistic costs. We have witnessed a real democratization of conferences in which a student could intervene from his campus during a European debate.

 

Of course, everyone wants the end of this period that has put humanity to the test. What's next in terms of public events? We already have the answer from the market. The new password is HYBRID. We want to have conferences with the public, while also maintaining the virtual community so well developed now.

 

From an organizational point of view, a hybrid conference is very complex to implement. It is actually organizing two events at the same time. There are the dynamics of the conference room, which now needs to be super-technological, with fixed and portable video cameras, a strong and stable internet connection and a large amount of qualified human resources. At the same time, there is a need for a permanent investment in the digital platform that hosts the conference and ensures interaction with the virtual community. However, the strong point of development is the connection of the two markets. The moderator of such an event interacts with a panel partially in the room, but also one visible only on a computer screen. The public is on the premises, but also on chat or Q&A.

 

Will these hybrid conferences make it in the long term? Time will or will not confirm this hypothesis. We discover the new normal together, in all segments of activity. It is important to have innovation, to be open to the new, to have speed in execution and to constantly adapt.

 

Personally, last week I spoke at the first hybrid conference in Brussels and this felt fantastic. It's good to see people in the flesh again as they say, and to be able to interact directly with them. It's the same feeling you have at sports competitions in which the public reappears in the stands. At the same time, the marketing of each event has increased. It is important not to forget the virtual audience, won in the pandemic war, and which really has a constructive approach to the community system.

 

Dan LUCA / Brussels

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “Democratizarea conferințelor europene”

 

Pe 2 iulie 2021, am publicat un nou articol în Ziarul Financiar.

 

 

Lumea Bruxelles-ului european caută în permananţă modalități de poziționare și interconectare, pentru că fiecare să își poată exprima opinia despre dezvoltările contemporane.

 

Până în martie 2020, la începutul crizei pandemice, capitala Europei abunda în conferințe. Se ajunsese la ceva faraonic, de genul 100 de evenimente pe zi, aproape în fiecare zi. Acum 16 luni, piața evenimentelor a înghețat total, nu doar la Bruxelles, ci pe întreaga planetă, forțând omenirea să se reinventeze.

 

După șoc, a venit mobilizarea și lansarea faimoaselor conferințe virtuale. Au apărut branduri de platforme, puțin cunoscute până atunci. A fost un adevărat moment de solidaritate umană, în care, paradoxal, instituțiile europene s-au deschis și mai mult. Au început să apară evenimente cu eurodeputați care adunau 500 de participanți, iar o intervenție a unui comisar european era urmărită de mii de persoane. Dacă până în 2019 Bruxelles-ul vorbea cu Bruxelles-ul, cu mici exceptii, pandemia a deschis fortăreața europeană. Au apărut panelisti din capitale europene, fără costuri de management sau de logistică. Am asistat la o reală democratizare a conferințelor în care un student din Iași putea interveni din campusul sãu într-o dezbatere despre Parteneriatul Estic.

 

Desigur, toată lumea dorește sfârșitul acestei perioade care a pus omenirea la grea încercare. Ce urmează acum din punct de vedere al evenimentelor publice ? Răspunsul îl avem deja pe piață. Noul cuvânt de ordine este HYBRID. Dorim să avem conferințe cu public, dar să menținem și comunitatea virtuală atât de bine dezvoltată acum.

 

Din punct de vedere organizatoric, o conferință în format hybrid este foarte complex de pus în practicã. Este de fapt abordarea de a organiza două evenimente în același timp. Există o dinamicã în jurul sălii de conferințe, care trebuie acum să fie supertehnologizată, cu camere video fixe şi portabile, conexiune internet puternică și cu multă resursă umană calificată. În același timp e nevoie de o permanantă investiție în platforma digitală care găzduiește conferința şi asigurã interacţia cu comunitatea virtuală. Punctul forțe al dezvoltării îl reprezintă însă conectarea celor două piețe. Moderatorul unui astfel de eveniment interacționează cu un panel aflat parțial în salã, dar și unul vizibil doar pe un ecran de calculator. Publicul este în incintã, dar și pe chat sau Q&A.

 

Vor face carieră aceste conferiţe hybrid? Timpul va confirma sau nu această ipotezã. Noul normal îl descoperim împreună, în orice segment de activitate. Important este să existe inovație, să fie deschiderea față de nou, să avem viteză în execuție și să ne adaptăm în permanenţă.

 

Personal, săptămâna trecută am intervenit la prima conferință hybrid la Bruxelles și senzația a fost fantastică. E bine să vezi din nou oameni în carne și oase cum se zice, care interacționează direct. E aceeași senzație pe care o ai la competițiile sportive în care a reapărut publicul în tribună. În același timp mediatizarea fiecărui eveniment a crescut. E important să nu uităm de acest public virtual, câștigat în războiul pandemic, și care chiar are o abordare constructivã față de sistemul comunitar.

 

Dan LUCA / Bruxelles