Am avut plăcerea de a mă apresa
din nou cititorilor Occidentului
Românesc, de această dată printr-un material despre migraţia românilor.
Vă recomand materialul integral
publicat și online, marţi, 18 noiembrie:
...............
“Potrivit cifrelor administraţiei
americane, aproximativ 150.000 de români au intrat în America în intervalul
1899-1928, cei mai mulţi până la izbucnirea Primului Război Mundial, sublinia publicaţia
“Historia”, în Ediţia Specială pe tema “Românii care au construit America”.
Românii plecaţi urmăreau așadar “să-şi plătească datoriile, să-şi zidească o
căsuţă şi să-şi înfiripeze sau întregească o gospodărie”. Aceşti oameni
plănuiau, deci, să stea un timp limitat în Lumea Nouă, suficient cât să îşi
adune banii necesari nevoilor lor şi sprijinirii familiilor rămase acasă.
Nu trebuie să mergem mai departe
de-atât ca să înţelegem că emigranţii de acum o sută de ani nu sunt cu mult
diferiţi de cei din zilele noastre: se pleca – aşa cum se pleacă şi astăzi – cu
bagaje şi speranţe, pentru o viaţă mai bună.
“Cel mai mare număr al
emigranţilor de după 1895 venea din vestul și centrul Transilvaniei, în special
din regiunea Făgărașului, apoi Sibiu, Alba Inferioară...”. Anumite condiţii
externe au favorizat în mare măsură declanșarea și proporţiile ulterioare ale
fenomenului emigraţionist. “Migrarea” capitalului nord-american în zona cu
resurse naturale bogate din sudul Marilor Lacuri, din America de Nord, lipsa
continuă de forţă de muncă, capacitatea de absorbţie constant ridicată a pieţei
muncii din regiunile agricole încă nexploatate și cele industriale în curs de
expansiune, coroborate cu descreșterea emigraţiei din Europa Occidentală în
ultimul sfert al secolului al XIX-lea, toate acestea au constituit factori
externi importanţi, care au stimulat migraţiile transoceanice, în special cele
din Europa Răsăriteană. Din numărul total de 149.826 de emigranţi români
înregistraţi în documentele oficiale în periaoda 1899-1928, 83,4% au fost
bărbaţi. Majoritatea românilor care veneau în America era reprezentată de
ţărani din Ardeal, Banat și Bucovina. Într-o majoritate covârșitoare,
emigranţii s-au transformat peste noapte din ţărani în muncitori industriali.
Diaspora româneascã este o temă
care mă captivează, având în vedere că recent familia mea a lansat o carte în
care sunt descrise și experienţele străbunicului meu în Lumea Nouă, trăite acum
mai bine de 100 de ani. Citind istoria unor
români din comuna Daneș (judeţul Mureș), am înţeles de la familia mea că nu
doar străbunicul meu din partea tatălui meu a fost în SUA, ci și cel din partea
mamei a avut parte de același traseu. Interesante
destine. Eu, prin stabilirea mea de 17 ani în Belgia, par “mic-copil” comparativ
cu migraţia strămoșilor mei…
Scopul acestui
mesaj este și de a face un apel la conectarea migraţiei de la început de secol
XX, cu ce s-a întâmplat după anii ’90. Proiectul Diasporei românești și
conectarea ei reală cu România trebuie să continue. Încă de acum 6 ani am încercat
un proiect politic concret, din păcate tratat cu mare superficialitate de cei
din ţară și nu numai. Reiterez, Diaspora este
o valoare adăugată (complementară) pentru România contemporană. Dar
superfecialitatea nu ajută în relaţionare.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu