Congresul Europei la cota 60

Acum o săptămână, la Haga, în Olanda, se sărbătoreau cu mare fast 60 de ani de la Congresul Europei din 1948. Puţini îşi mai amintesc că în urma congresului din 1948 s-a înfiinţat Consiliul Europei de la Strasbourg.

Acum 10 ani participam la aniversarea de 50 de ani, coordonând o delegaţie a studenţilor europeni la eveniment, şi încă îmi amintesc cu mare plăcere discursurile glorioase de atunci.

Ce au adus ultimii 10 ani ideii europene este greu de explicat în câteva fraze. Uniunea Europeană aproape şi-a dublat numărul membrilor, dar trece prin încercări dramatice de a se defini ca entitate politică. Dacă spun că următorii 10 ani sunt cruciali, decisivi pentru construcţia europeană, veţi zice că apelez la clisee. Nu cred însă că actuala inerţie este suficientă pentru a clădi ceva serios şi luat în considerare de puterile mondiale, de statele membre şi de către cetăţenii proprii. E bine însă să fim încrezători în viitor.

Dan LUCA / Bruxelles

“Fortareata Bruxelles” si mediul academic

Ultimele 4 zile mi le-am petrecut la Gorizia, în Italia, unde am fost invitat să ţin un curs despre “Tehnicile de comunicare ale UE” pentru studenţii care urmează masterul în COMMUNICATION AND METHODS OF EUROPEAN POLICY MAKING.

După agitaţia de zi cu zi din Bruxelles, o “pauză academică” mi-a prins foarte bine. E o mare plăcere să întâlneşti profesori şi studenti care sunt pasionaţi de studiile europene, chiar dacă majoritatea dintre ei nu au fost încă în capitala Europei.

Vorbim mult de “fortăreaţa Bruxelles” şi cu siguranţă dezbaterea se va accentua anul viitor cu prilejul alegerilor pentru Parlamentul European. O idee pentru liderii politici europeni: lansaţi un program european în care orice universitate care oferă cursuri despre istoria UE, instituţii comunitare sau politicile europene să poată “să îşi aducă studenţii” în Bruxelles-ul european pentru o săptămână de prezentări intensive. Agenda nu trebuie să includă doar clasicele vizite la Parlamentul European sau Comisia Europeană. Arătaţi-le tinerilor europeni cum sunt reprezentate la Bruxelles statele şi regiunile, sub ce formă îşi prezintă interesele corporaţiile şi grupurile de interese, care sunt abordările corespondenţilor de presă.

Cu siguranţă vor exista mulţi câştigători prin acest nou program, care completează ceea ce oferă programul Jean Monnet. Structura comunitară este complexă şi greu de înţeles, teoretică şi tehnică. Cel puţin cei care îi studiază mecanismul să îl înţeleagă cum trebuie, având şi oportunitatea de a avea informaţia de la “centru”.

Dan LUCA / Bruxelles

Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: SANATATE (3)

Recent am început să prezint principalii actori europeni din politica de sănătate. Am decis sa îi impart de-a lungul a 3 mesaje. Primele două au fost despre “industria mare” şi “industria mică”. Azi voi încerca să creionez “practicieni şi ONG-uri” din această politică sectorială.

Menţionez că nu sunt incluşi în această listă doar jucătorii care interacţionează cu industria farmaceutică ci şi câţiva care sunt foarte activi pe sectorul legislaţiei europene “Food & Drinks”.

În paranteze adaug membrul din România, dacă acesta există.

epha – Alianţa Europeană pentru Sănătate Publică
(Asociaţia Română Anti-sida Constanţa, Fundaţia pentru voi şi Fundaţia Romtens)

beuc - Organizaţia Consumatorilor Europeni
(APC - Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor)

EMHF – European Men's Health Forum
(fără membru în România)

CPME – Comitetul European al Medicilor
(CMR - Colegiul Medicilor din România)

PGEU – Grupul Farmaciştilor din Uniunea Europeană
(Colegiului Farmaciştilor din România)

EFN – Federaţia Europeană a Asociaţiilor de Asistenţi Medicali
(Asociaţia Asistenţilor Medicali din România)

EAHP – Asociaţia Europeană a Farmaciştilor din Spitale
(fără membru în România)

EUDENTAL – Consiliul European al Medicilor Stomatologi
(AMSPPR - Asociaţia Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România)

FVE – Federaţia Medicilor Veterinari din Europa
(AGMVR - Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România)

EAMDA – Alianţa Europeană a Distroficilor Muscular
(ADMR - Asociaţia Distroficilor Muscular din România)

ECCO – Organizaţia Europeană Împotriva Cancerului
(fără membru în România)

ECPC – Coaliţia Europeană a bolnavilor de cancer
(Are membrii persoane fizice - există şi din România)

European Patients' Forum- Forumul European al Pacienţilor
(fără membru în România)

EFNA – Federaţia Europeană a Asociaţiilor Neurologice
(fără membru în România)

Desigur, există la nivel european şi alte organizaţii – de pacienţi de exemplu – pe diferite boli specifice. Scopul acestui mesaj este însă de a da un semnal, nu de a avea o listă completă.

Este un paradox, deşi situaţia financiară a organizaţiilor neguvernamantale este mult mai problematică decât cea a corporaţiilor din acelaşi sector, organizaţiile de pacienţi sau de practicieni reuşesc o “conectare” cu Bruxelles-ul european aproape perfectă. O problemă pe care o au este faptul că aceste organizaţii nu sunt destul de bine cunoscute în ţară.

“Conectarea” cu Bruxelles-ul confirmă tendinţele asociative, în direcţia Uniunii Europene, de după 1989. ONG-urile serioase au înţeles că a face parte din reţele europene este cheia succesului – credibilitate, coerentă şi, de multe ori, finanţări. Astfel momentul 1 ianuarie 2007 a găsit mult mai bine pregătit din punct de vedere comunitar sectorul neguvernamental, comparativ cu cel al afacerilor.
Dan LUCA / Bruxelles

“Presa mare” din România şi Bruxelles-ul european

Săptămâna trecută am avut o întâlnire la Bruxelles cu vreo 10 ziarişti români de la Ziua, Capital, Adevărul, Bursa, Evenimentul Zilei, etc. Subiectul a fost “Dinamica Bruxelles-ului european”, cu accent pe “sectorul privat”. Mă bucură faptul că “presa mare” din România începe să intre în profunzimea Bruxelles-ului european, pentru a decripta un mit care continuă să impresioneze poate prea tare în România.

E lăudabilă chiar şi forţarea în a identifica “afacerile capitalei Europei”, aşa cum a apărut un articol pe această temă în Adevărul de azi: Brandurile româneşti lipsesc de la Bruxelles.

Pentru cei care sunt interesaţi de reprezentarea grupurilor de interes în Bruxelles le recomand din nou un mesaj publicat acum câteva luni “Harta” Bruxelles-ului european şi le reamintesc realitatea Bruxelles-ului, prezentată de un reprezentant al mediului de afaceri: “Lucrez la ceva care va avea impact doar în 5 ani pentru afacerile companiei pe care o reprezint. Asta este munca celor din Bruxelles”.

Dan LUCA / Bruxelles

Bruxelles european: premoniţie sau îndemn?

Dorothy Thomas a formulat o propoziţie ce ulterior avea să capete rangul de teoremă (teorema lui Thomas): “Dacă oamenii definesc situaţiile ca reale, acestea sunt reale prin consecinţelor lor”. Odată ce un înţeles a fost atribuit unei situaţii, acest înţeles serveşte pentru a modela ceea ce oamenii fac sau reuşesc să facă, dar şi consecinţele comportamentului lor. Aceasta este ceea ce numim o abordare constructivistă a realităţii. Individul „defineşte situaţia" printr-un proces de alegere a unei variante dintr-un evantai al posibilităţilor disponibile. Ca urmare „o situaţie socială este reală prin consecinţele definirii ei ca fiind reală".

Mă veţi întreba: Şi ce legătură are asta cu construcţia europeană şi cu România?

La recenta sărbătorire a celor 5 ani de existenţă a Clubului “România-UE” Bruxelles, am fost rugat să îmi exprim părerea despre prezenţele româneşti în Bruxelles-ul european pentru următorii 5 ani. Vreau să mărturisesc că utilizasem premizele teoremei lui Thomas în expunerea avută.

Cred în cele afirmate: “Este de aşteptat ca prin toamna lui 2009, foşti parlamentari europeni români, să revină la Bruxelles, de data aceasta deschizând firme de consultanţă”. Prin mesajul meu de atunci doream ca unii din cei 35 de parlamentari europeni români să înţeleagă această oportunitate.

De asemenea fraza “partidele politice din România se vor face mai vizibile în Bruxelles, şi nu doar prin intermediul parlamentarilor europeni” este plină de subînţelesuri. Mă gândesc la faptul că este timpul ca experienţa românilor din Bruxelles să aibă impact în politica românească. E prea multă pasivitate, care naşte adesea frustrări. Acţiunea solicită curaj şi asumare de responsabilităţi. Se poate transmite un semnal politic de calitate şi consistent de la Bruxelles, se pot lansa adevărate dezbateri cu impact în România, pe teme precum: fondurile europene, administraţia publică românească, despre rolul României în UE.

Subliniez din nou, Bruxelles-ul nu este doar locul de muncă al celor 35 parlamentari români şi al unui comisar european din România, este şi locul unde alţi 1.000 de români sunt deja implicaţi în afacerile europene din Bruxelles.

Dan Luca / Bruxelles

Alegerile locale, pas spre normalitatea europeana?

Acum 4 ani, tot inainte de alegerile locale, derulam un proiect plin de simboluri Guvernarea Clujului într-o Europa extinsa - o adevarata radiografie politica a Clujului anului 2004 din punct de vedere european.

Revin la acest subiect, publicand astazi un articol in Faclia de Cluj, intitulat sugestiv: Euro-Clujul: 2004, 2008 si 2012. Prezint cu acest prilej cum vad eu Clujul in urmatorii 4 ani, acum la ceas electoral. E un mesaj direct, adresat electoratului din zona in care m-am nascut.

NORMALITATE este cuvantul definitoriu. Normalitatea de a avea orase curate. Normalitatea de a avea sosele sigure. Normalitatea de a avea servicii de sanatate decente. Normalitatea de a avea scoli si facultati care pregatesc generatia tinara pentru viata. Normalitatea de a avea locuri de munca decente. Normalitatea de a te plimba in siguranta prin orasul sau comuna in care traiesti.

Dan LUCA / Bruxelles

Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: SANATATE (2)

Recent am început să prezint principalii actori europeni din politica de sănătate. În acest mesaj voi încerca să identific federaţiile industriale mici sau de nişă din această politică sectorială. În paranteze adaug membrul din România, dacă acesta există.

Menţionez că din nou sunt incluşi în această listă atât “jucătorii” din industria farmaceutică, cât şi unii care sunt foarte activi pe sectorul legislaţiei europene “Food & Drinks”.

Alianţa pentru Sănătate şi Viitor
(fără membru în România)

AESGP - Asociaţia Europeană pentru Automedicaţie
(Ozone Laboratories SRL)

COCIR - European Coordination Committee of the Radiological, Electromedical and Healthcare IT Industry
(fără membru în România)

echamp - European Coalition on Homeopathic and Anthroposophic Medicinal Products
(fără membru în România)

EDANA - European Disposales and Nonwovens Association
(fără membru în România)

EDMA - Asociaţia Europeană a Producătorilor de Material Diagnostic
(AFPM - Asociaţia Furnizorilor de Produse Medicale)

EHTEL - European Health Telematics Association
(fără membru în România)

ENHA - Alianţa Europeană de Nutriţie pentru Sănătate
(fără membru în România)

HOPE - Federaţia Spitalelor Europene
(Asociaţia Spitalelor din România)

UEHP – Asociaţia Europeană a Spitalelor Private
(fără membru în România)

şi

AIJN - Asociaţia Europeană pentru Sucuri din Fructe
(fără membru în România)

CEEREAL - Asociaţia Europeană a Cerealelor pentru Micul Dejun
(fără membru în România)

CEEV - Comitetului European al Întreprinderilor Vinicole
(PNVV - Patronatul Naţional al Viei şi Vinului)

CEFS – Comitetul European al Producătorilor de Zahăr
(fără membru în România)

CEPS - Asociaţia Producătorilor Europeni de Alcool şi Băuturilor Alcoolice
(GARANT - Asociaţia Producătorilor de Alcool şi Băuturilor Alcoolice din România)

EDA – Asociaţia Europeană a Laptelui
(APRIL- Asociaţia Producătorilor Români din Industria Laptelui)

ensa - Asociaţia Europeană a Producătorilor de Alimente din Soia Naturala
(fără membru în România)

EU-SALT – Asociaţia Producătorilor de Sare Europeni
(SALROM- Societatea Română a Sării S.A.)

FEDIOL - Federația Industriei Uleiurilor
(fără membru în România)

FEFAC - Federaţia Europeană a Producătorilor de Alimente Compuse
(fără membru în România)

UNESDA - Uniunea Asociaţiilor Producătorilor de Băuturi din Europa
(ANBR - Asociaţia Naţională pentru Băuturi Răcoritoare România)

Este bine de semnalat că prea puţine federaţii europene din politica de sănătate se regăsesc şi în România. Este chiar alarmantă lipsa unor organizaţii reprezentative europene din peisajul românesc.

E greu de dezvoltat o politică de sănătate naţională coerentă, integrată în politica europeană, fără a avea parteneri de dialog solizi în domeniul privat. Sectorul industrial din România trebuie să înţeleagă cât mai rapid importanţa unei abordări sectoriale a politicilor comunitare.

Preocupări din ce în ce mai mari pentru sănătate, pentru hrană naturală şi pentru prevenirea apariţiei bolilor intră treptat şi în România, cea mai recentă măsură luată la nivel naţional fiind cea a interzicerii comercializării produselor de tip fast-food în şcoli. Este şi acesta un început, dar în România avem nevoie de mult mai multă expertiză în domeniul sănătăţii şi siguranţei alimentare.

Dan LUCA / Bruxelles

Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: SANATATE (1)

Până acum am prezentat grupurile de interes din Bruxelles-ul european din politica energetică, mediu înconjurător şi transporturi, structurând de fiecare dată materialul în două părţi: federaţiile mari şi, respectiv, cele mici sau de nişă din acea politică sectorială.

Voi începe astăzi să prezint actorii europeni din politica de sănătate. De data aceasta însă în 3 mesaje: “industrie mare”, “industrie mica” şi “practicieni şi ONG-uri”. Menţionez că nu sunt incluşi în această listă doar jucătorii din industria farmaceutică, ci şi unii care sunt foarte activi pe sectorul legislaţiei europene “Food & Drinks”.

Pentru astăzi federaţiile industriale mari. În paranteze adaug membrul din România, dacă acesta există.

BREWERS EUROPE
(Berarii României)

CAOBISCO – Asociaţia Ciocolatei, Biscuiţilor şi Industriei de cofetărie a Uniunii Europene
(fără membru în România)

CIAA – Confederaţia industriei alimentare şi a băuturilor în UE
(ROMALIMENTA - Federaţia Patronală Română din Industria Alimentară)

COPA-COGECA
(FNPAR - Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli din România)

COLIPA – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Cosmetice şi Parfumuri
(RUCODEM - Uniunea Română a Producătorilor de Cosmetice şi Detergenţi)

EFPIA – Federaţia Europeană a Industriei Farmaceutice
(ARPIM - Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente)

EGA – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Medicamente Generice
(ARPIM - Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente)

EAEPC- Asociaţia Europeană a Companiilor Euro-farmaceutice
(fără membru în România)

EUCOMED – Asociaţia Europeană pentru Tehnologie Medicală
(AFPM - Asociaţia Furnizorilor de Produse Medicale)

EUROPABIO – Asociaţia Europeană pentru Bioindustrie
(fără membru în România)

IFAH – Federaţia Internaţională pentru Sănătatea Animalelor
(fără membru în România)

Dacă este să vorbim de sănătate este bine să distingem cele două mari “paliere”, a producătorilor de medicamente (EFPIA, EGA) şi cea a producătorilor de produse medicale (EUCOMED).

O interesantă remarcă: EFPIA (asociaţia “medicamentelor scumpe”, cum este numită în mediul european) şi EGA (asociaţia “medicamentelor ieftine”), în mare competiţie pe argumente politice la Bruxelles, sunt reprezentate de aceeaşi organizaţie pe piaţa românească. De fapt şi EFPIA şi EGA explică faptul că cei care fac profit din munca altora sunt cei de la EAEPC (“cumpără medicamente ieftine în Grecia şi la vând scump în Suedia”).

Este de asemenea de semnalat că “protecţia şi sănătatea animalelor” are încă probleme de reprezentare în România.

Dan LUCA / Bruxelles

Comunicare europeană: tehnologie sau conţinut

Nu sunt o persoană care crede în utilizarea exagerată a tehnologiei în comunicare, mai ales când ne referim la dimensiunea comunitară. Îmi place însă să scriu pe acest blog fiindcă este deja tehnologia la îndemâna celor din domeniul afacerilor europene.

În 1997 am debutat prin a scrie articole în ziarele din Cluj şi, poate din inerţie, încă mai scriu acum la Făclia de Cluj. Prin anul 2001 am înţeles că Internetul este presa viitorului şi, în special prin apariţia EurActiv-ului în România în 2004, am început să trimit corespondenţe de la Bruxelles pentru presa românească online. De câteva luni, mai precis pe 8 septembrie 2007, am intrat şi pe Web 2.0, trăind o nouă experienţă.

Dacă este să fac o scurtă polemică despre tehnologie şi afacerile europene, cred că e important să avem conţinut în tot ceea ce exprimăm. Indiferent de canalul de comunicare ales, tehnologia nu trebuie să fie cea care “conduce“ mecanismul. E important ca o tehnologie să aibă o rată de penetrare critică, pentru ca aplicaţiile care o utilizează să aibă veleităţi de media. Tehnologia nu trebuie să fie însă o bariera, ci un ajutor. Recenta statistică arată că aproape 70 la sută dintre români nu sunt conectaţi la internet si peste jumătate dintre cei care au internet folosesc conexiune de viteză redusă. Putem considera deci că online-ul a atins cifra critică la români?

După numărul din ce în ce mai mare al publicaţiilor care apar şi în varianta web, atât dintre cele naţionale, cât şi locale, este evident că tot mai mulţi români preferă să “îşi citescă ziarul” online, un mod mult mai comod şi mai rapid de informare.

În anumite sectoare e bine să forţăm puţin în utilizarea noii tehnologii. E normal ca un student la Facultatea de Jurnalism să înveţe încă de acum cum să scrie online, (când apar tot mai multe posturi pentru jurnalişti online), iar profesorii trebuie să îşi adapteze metodologia de predare a cursurilor la tehnologia modernă, aşa cum scriam recent despre exemplul din Germania.

Personal, îmi propun ca anul acesta să utilizez o wiki în comunicarea europeană. Este bine să fim deschişi la tot ce apare nou pe piaţă, dar nu neapărat prin a “sări“ în grabă la utilizarea noii tehnologii.

Dan LUCA / Bruxelles