Reforma sistemului electoral românesc trebuie extinsă şi la alegerile europene

Sistemul electoral are un impact asupra activităţii presei, aceasta a fost una dintre concluziile evenimentului derulat acum câteva zile în incinta Parlamentului European din Bruxelles.

Mă bucur că există o dezbatere la nivelul sistemului politic românesc despre sistemul alegerilor naţionale şi locale. Dezbaterea trebuie extinsă rapid şi la nivelul alegerilor europene. Trebuie să ne rupem de trecut, în care “lista fixă” este propunerea pentru electorat. Conform reglementărilor europene, pentru alegerile europarlamentare e obligatoriu sistemul cu liste, iar cele 28 de ţări membre aleg să combine sau nu lista cu votul preferenţial.

Dacă avem un sistem cu “liste deschise”, cetăţeanul poate să voteze o listă, dar şi un candidat anume de pe acea listă. Prin această procedură nu mai există siguranţa pentru primii pe listă că vor intra în Parlamentul European. Eurodeputatul Brando Benifei (Italia, Grupul S&D) preciza referindu-se la acest sistem: “Italia a schimbat în 2014 procedura şi acum avem alegeri cu listă deschisă. Astfel, ca politician m-a preocupat comunicarea cu cetăţenii, nu doar cu liderii partidului. Altfel am comunicat cu presa ştiind că alegerea mea în legislativul european depinde de votul cetăţenilor”.

Dan LUCA / Bruxelles

 

Viitorul presei în dezbaterea din Parlamentul European

Zilele trecute am coordonat, în calitate de Director al Institutului Euractiv, o conferinţă în incinta Parlamentului European de la Bruxelles despre ″Viitorul presei europene″. Este un subiect care mă pasionează de ani buni, reuşid datorită preocupărilor continue să-l proiectez chiar într-o matrice academică.

Foarte interesantă dezbaterea, plină de realism, despre impactul tehnologiei asupra presei europene, despre sursele de finanţare, despre independenţa jurnalistului faţă de instituţiile europene, despre viitorul unui sector aflat în criză. Au fost abordate întrebări pragmatice, precum ″Este nevoie de o strategie sectorială media la nivel european în plus faţă de Digital Single Market?″, ″Este nevoie ca UE să preia iniţiativa sau doar să facă recomandări guvernelor naţionale?″, ″Este nevoie de un High Level Group pe tema presei UE?″, ″Putem concepe un sistem de a avea European Media Champions?″

Evenimentul a beneficiat de prezenţa a doi foşti comisari europeni, care acum – descătuşaţi de presiunea instituţionalã – au spus cu adevărat cum se vede din interiorul sistemului politic comunicarea cu cetăţenii.

Siim Kallas, iniţiatorul European Transparency Initiative, suplinia că în martie 2005 a prezentat pentru prima dată ideea de a avea un registru al acreditării lobbyiştilor, iar acum proiectul este un adevărat succes. Totuşi UE mai are mulţi paşi de făcut în privinţa transparenţei. Interesantă observaţia sa: ″Dacă ne uităm în librării, la sectorul UE, apar doar două feluri de cărţi, primul referindu-se la colapsul sistemului european, iar al doilea cuprinde nişte cărţi plictisitoare despre mecanismele europene″.

Connie Hedegaard, şi ea comisar european în Cabinetul Barroso, mergea chiar mai departe: “Comisia Europeană are o atitudine greşită faţă de comunicare″, observând că sunt tot mai puţini jurnalişti acredităţi la Bruxelles: ″acum 10 ani erau 20 de corespondenţi din Danemarca, acum sunt doar 10″. Iar fosta doamna fost-comisar adăuga: ″Why this? The media follows the political power!″

Dan LUCA / Bruxelles 

Preşedintele României despre axa România-UE (în perspectiva Preşedenţiei din 2019)

”Încep acest mandat cu gândul la pregătirea României pentru preluarea preşedinţiei Consiliului UE în anul 2019. Este o onoare să fiu cel care va conduce ţara noastră în perioada celei mai înalte funcţii de răspundere europeană. Este, în acelaşi timp, o responsabilitate pentru care trebuie să pregătim planuri solide în beneficiul comun al României şi al celorlalte state membre”, declara recent noul preşedinte al României, domnul Klaus Iohannis.

Iohannis spunea că va susţine ”construcţia unei strategii integrate de politică externă la care să contribuie toate instituţiile statului român, toţi actorii politici, sociali şi economici interesaţi de succesul acesteia, coordonator şi garant fiind Preşedintele României”, relata Mediafax.

Sunt încântat să constat că în “mesajul” public românesc începe să se întrevadă şi perspectiva preşedenţiei UE, la opt ani de la aderare, respectiv 4 până la mandatul din 2019. Încă din 2013, accentuam importanţa predictibilităţii, ancorarea României în sistemul european, unde poziţionarea şi definirea interesului naţional se susţine prin proiecte clar definite şi stategice, stabilite pe termen cel puţin mediu.

Pentru că mă preocupă, mă implic activ în acest proiect al integrării României în UE - împreună cu GrupRomânia Bruxelles încercăm acum să aducem valoare adăugată dezbaterii europene în mediul românesc.

Dan LUCA / Bruxelles

O ştire tare de la Davos: “Internetul va dispărea!”

Eric Schmidt, preşedintele executiv al Google, sublinia recent că Internetul “se va schimba enorm şi va fi prezent în orice aspect al vieţii noastre”, devenind astfel cu totul şi cu totul un alt serviciu, ceea ce îl determină pe american să afirme chiar faptul că Internetul va dispărea. “Vor apărea noi platforme tehnologice despre care acum nici nu bănuim, iar aplicaţiile mobile vor aduce schimbări incredibile”, preciza acesta.

Dacă la întâlnirile anuale anterioare de la Davos, s-a discutat despre criza economică, locuri de muncă sau energie, iată că sub umbrela “Noul Context Global”, tehnologia a fost în acest an pe primele poziţii în agenda discuţiilor.

Aşa cum anticipam, internetul lucrurilor va constitui lumea în care vom trăi, vom avea acele frigidere care ne vor da detalii despre alimente şi alimentaţia sanătoasă, vom avea o maşină inteligentă cu care să interacţionăm, sau vom avea, cum spunea Schmidt, o cameră dinamică, ce ne va permite să interacţionăm cu tot ce se întamplă în interior.

Astfel, totul se va putea personaliza. Dacă la început ni s-ar părea o joacă, o preocupare a celor care nu au altceva de făcut, aceste lucruri sunt pe cât de interesante, pe atât de reale. Felul în care se mişcă lumea şi posibilităţile de petrecere a timpului, vor face ca aceste inovaţii să devină parte din viaţa oamenilor, în următoarele decenii.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc – ″Este pregãtitã România pentru a 4-a revoluţie industrialã?″

Noua ediţie a publicaţiei Occidentul Românesc mi-a dat ocazia de mă adresaz din nou cititorilor, de această dată abordând Diaspora, dintr-un unchi aparte. În contextul dezvoltărilor tehnologice şi adaptarea producţiei industriale la noile tendinţe, lansam o întrebare - Ce potenţial de afirmare are România? Se poate realiza o bună poziţionare a ţării, luând în calcul contribuţia Diasporei?

Puteţi citi mai jos materialul publicat şi online, miercuri, 28 ianuarie:

...............

În următorul deceniu am putea asista la primele concretizări ale strategiei guvernului german care intenţionează informatizarea industriei prelucrătoare şi promovează aşa-zisa “Smart Factory”, Fabrica Inteligentă. Prin noile apariţii tehnologice, tendinţa industriaşilor pentru utilizarea eficientă a resurselor, precum şi prin utilizarea internetului obiectelor, acest lucru este posibil în următorii ani pe scară largă.

Dacă în secolele XVIII-XIX, efectele primei revoluţii industriale s-au manifestat benefic asupra Angliei, care a reuşit să se menţină prima putere industrială a lumii până înspre anii 1900, Franţa a evoluat mai lent, abia spre sfârşitul perioadei revoluţiei industriale. Cazul Germaniei însă a fost puţin diferit, industrailizarea fiind afectată de fărâmiţarea politică a ţării, condiţiile favorabile declanşării revoluţiei în acest domeniu concretizându-se câteva decenii mai târziu.

Când a “izbucnit” însă ce-a de-a doua revoluţie industrială, caracterizată de producţia în masă şi dezvoltarea unor ramuri industriale precum industria electrotehnică, chimică sau a automobilelor, Germania era mult mai bine plasată. Consolidându-şi poziţia de lider în cercetarea chimică în universităţi şi laboratoare industriale, Germania a devenit dominantă în industria chimică din lume în secolul al XIX-lea, chiar dacă din punct de vedere tehnologic i-a mai trebuit ceva până să depăşească Regatul Unit şi Franţa.

Următoarea etapă, cea a digitalizării industriei este considerată cea de-a treia revoluţie industrială.  Economistul Jeremy Rifkin are o viziune clară asupra felului în care acest lucru va influenţa, nu doar domeniul economic, ci şi alte domenii - ne cere să ne imaginăm sute de milioane de oameni care produc propria energie verde în casele lor, birouri şi fabrici, însă asta nu e tot. Ceea ce este mai interesant este împărţirea acesteia cu celălalt, precum într-un "internet al energiei", la fel cum acum folosim “share” pentru a distribui on-line informaţiile.

Prin apariţia imprimantei 3D, capabilă de a produce chiar şi alimente, se trece la ceea ce specialiştii numesc ″cea de-a patra revoluţie industrială″, Industria 4.0, caracterizată prin personalizarea puternică a produselor în condiţiile de producţie de masă şi interconectabilitate. Impactul Industrie 4.0 se anunţă a apărea în mai multe domenii, cu efecte majore în final la nivel socio-economic.

Va fi interesant de urmărit în 2015 cum va juca Germania în această piesă a reindustrializării Europei, în formula propusă de cancelarul Merkel – Industry 4.0, având “culmea”, şi un joker – comisarul european pentru economie digitală.

Ce potenţial de afirmare are însă România? Guvernatorul Băncii Naţionale anticipa încă de acum un an trecerea de la producţia de serie la producţia personalizată, pe scară largă. "Avantajul de a lua şi a folosi forţa de muncă din China dispare şi reapare avantajul de a avea producţia lângă piaţă. Vedem cum marile firme pleacă şi revin în SUA, revin în Europa. Se întâmplă şi în România, prin unele părţi”.

Responsabilizarea politicã nu implicã doar câştigarea următoarelor alegeri, ci de fapt conceperea politicilor publice necesare îmbunãtãţirii calitãţii vieţii cetãţenilor, dar şi pentru a pregãti ţara pentru urmãtorii ani. Nu ar strica deci lansarea unui Masterplan în România pe acest subiect, sau mãcar o dezbatere pe subiectul ″România şi Industry 4.0″ la televiziunile atât de dragi românilor.

Şi dacã Diaspora a devenit – în sfârșit – subiectul politic cel mai mediatizat din România, poate nu este rãu ca în acest ″Task Force Industrie 4.0″ la nivel naţional sã fie incluse și persoane din Diaspora. Dar haideţi sã trecem peste populismul ligușitor și sã intrãm în realitate. E mai beneficã atât românilor din România, cât și celor din afara ţãrii.

Emigranţii nu trebuie văzuţi precum trădătorii de ţară, iar conceptul trebuie îndepărtat. Reiterez faptul că existenţa relaţionarii instituţionale atrage şi obiectivele de implicare a diasporei în viaţa economică şi politică a ţării. Un exemplu de instrument de pe agenda politică a diasporei este cel al Irlandei, care îşi bazează programul educaţional, ştiinţă şi tehnologie pe cunoştinţele celor din afară. Strategia pentru diaspora este văzută de multe ori ca fiind una la nivel de stat naţional.

Deci, credeţi cã se poate implica DIASPORA în a 4-a revoluţie industrialã din România?

Dan LUCA / Bruxelles

Belgia nu este campioanã mondialã la handbal. Conteazã asta?

Zilele acestea se derulează un eveniment sportiv care în trecut era un punct de referinţă pentru România. Este vorba de Campionatul Mondial de handbal din Qatar, sport la care România are în palmares titlul de Campioană Mondială, performanţã ce puţine sporturi de echipă din ţara noastră se pot lăuda cu aşa ceva.

De ce handbalul românesc masculin nu mai este în prim-planul mondial? Sunt mulţi care pot să explice această cădere, dar cred că handbalul în România are nevoie de ceva ″magic″, pentru ca să existe cluburi sportive, săli de sport sau terenuri de handbal, să existe din nou pasiunea tinerilor pentru acest sport. Acum vreo 20 de ani jucam şi eu handbal la Cluj şi îmi amintesc cu plăcere Cupa Celor 6 Oraşe în care ″ne băteam″ cu cei din Braşov, Făgăraş, Sibiu, Târgu Mureş sau Sf. Gheorghe, luptam pentru echipa Şcolii Generale nr. 15 din Grigorescu să câştigam titlul de cea mai bună echipă din oraş sau – la liceu – luptam cu cei de la Racoviţă împotriva celor de la Liceul de Trasporturi sau de la Liceul Armătura. Ce vremuri…

Scopul acestui mesaj nu este să depanăm doar amintiri, ci să vă povestesc cum e în Belgia, ţara în care trăiesc de aproape 18 ani. Handbalul este un sport marginal aici, în umbra fotbalului şi a baschetului, fără nicio performanţă internaţionala la băieţi sau fete.  Cu toate acestea fiecare sătuleţ are sală de sport şi în multe dintre acestea se derulează antrenamente de handbal. De multe ori părinţii îşi aduc copiii la acest sport fără să ştie diferenţa între ″a călca semicercul″ şi ″a face paşi″, dar contează că odraslele se mişcă, fac sport, îşi dezvoltă spiritul de echipă. Şi asta se întâmplă încă de la vârsta de 4 ani…

Ceea ce este interesant, antrenamentele sunt mixte, datorită numărului redus de jucători. Desigur, după vârsta de 16 ani există o diferenţiere, dacă există resursa umană necesară. Ceea ce este şi mai interesant e formula de ″handbal pentru relaxare″, formula în care părinţii micilor handbalişti formează o echipă, se atrenează o dată pe săptămână cu antrenorul clubului, şi participă la meciuri lunare.

Nu cred că aceste formule vor aduce Belgiei titlul de campioană mondială la handbal, dar cum zicea cineva, important este că ne mişcăm şi ne simţim bine, într-un cadru organizat în care copiii noştri învaţă un sport pentru viaţă.

Cam aşa a fost ultima noastră duminică, în care copiii (10, 8 şi 6 ani) au fost angrenaţi în meciuri la Malines de dimineaţă, iar părinţii am jucat după-masa un meci în care vârsta şi talentul şi-au spus cuvântul…

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – contribuţie la un articol în Gândul

Rezultatul alegerilor din Grecia a antrenat a generat o serie de discuţii şi declaraţii din partea liderilor, analiştilor şi experţilor de la Bruxelles. Am avut onoarea de a contribui cu opinia personală la un material publicat de Gândul, în prima zi după scrutinul elen finalizat cu victoria Syrizei. Găsiţi mai jos ideile pe care le-am exprimat:

………

“Nici Dan Luca, director al Institutului EurActiv, nu crede că propaganda electorală a lui Tsipras se va putea transforma într-un program de guvernare al acestei ţări susţinute printr-o „perfuzie economică” externă de 250 de miliarde de euro: „În Grecia avem dilema clasică a politicienilor. Promit multe în campania electorală şi în special când sunt în opoziţie. Când preiau însă guvernarea, lucrurile devin mai complexe şi apar noutăţi de genul 'angajamentele anterioare ale ţării nu ne permit o revizuire completă'”. Aceasta este cartea pe care a jucat-o şi Francois Hollande pentru a pune într-un „sertar” promisiunile de campanie. „De asemenea, există şi problema resurselor umane, capabile să ducă la îndeplinire cele promise. De multe ori, expertiza tehnică este deficitară în partidele noi, ajunse în premieră la Putere”.

“Un prim efect - foarte important, de altfel - al victoriei stângii radicale în Grecia se va traduce printr-o eventuală animare a curentului eurosceptic şi radical din alte ţări puternic afectate de criza economică şi de politicile de austeritate, exemple venind tot din sudul Europei, din Italia, Spania sau Portugalia. „Victoria Syriza va avea un impact la nivel european şi aici nu mă refer la relaţionarea Grecia-UE, ci în special la ţările unde există 'hibride Syriza' active, în special în ţările sudice: Spania, Portugalia şi Italia”.

„Să nu uităm că avem în momentul de faţă 52 de eurodepuţati din 13 ţări UE în grupul din Parlamentul European (Stânga Radicală) din care face parte şi Syriza. Alexis Tsipras a fost deja un simbol european anul trecut, el fiind nominalizarea partidului politic european din care face parte ca şi candidat la Preşedenţia Comisiei Europene, în alegerile primare care au precedat alegerile europene din mai".

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – în direct de la Bruxelles la Money Channel despre alegerile din Grecia

M-am bucurat sã comentez din nou astãzi la postul de televiziune Money Channel rezultatele alegerilor din Grecia.

Cu aceastã ocazie am reiterat impactul acestor alegeri asupra altor alegeri naţionale, în special cele din ţãrile unde existã ″hibride Syriza″ active, mai ales în ţãrile sudice: Spania, Portugalia și Italia.

Sã nu uitãm cã avem în momentul de faţã 52 de eurodeputaţi din 13 ţãri UE în Grupul din Parlamentul European (Stânga Radicalã) din care face parte și Syriza.

Dan LUCa / Bruxelles

Syriza în UE

Duminică, 25 ianuarie 2015, cetăţenii Greciei au fost aşteptaţi la vot pentru a-şi exprima opinia în carul alegerilor legislative. În urma rezultatelor se pare că asistăm la "o victorie istorică" pentru Syriza, ceea ce reprezintă "un mesaj pentru Europa", după cum declara purtătorul de cuvânt al formațiuni stângi, Panos Skourletis.

Alexis Tsipras, reprezentantul Stângii radicale din Grecia a obţinut un avans de peste 8 puncte procentuale faţă de contracandidatul aflat pe următoarea poziţie, actualul partid aflat la guvernare. Syriza ar urma astfel să aibă între 145 şi 158 de locuri în Parlamentul naţional, 151 reprezentând majoritatea absolute, promovând o politică de “renegociere a datoriei imense a Greciei, de 175% din PIB, și renunțarea la măsurile de austeritate”.

Să nu uităm că Tsipas a fost candidatul Stângii Unite pentru poziţia de preşedinte al Comisiei Europene. Din totalul membrilor Legislativului European care are 751 de scaune, Grupul din Parlamentul European din care face parte Syriza (GUE/NGL) are 52 de eurodeputaţi, din 13 ţări, cu predominanţă membrii ai formaţiunilor spaniole, urmate de Germania şi Grecia.

Dan LUCA / Bruxelles

Impactul referendumului din Scoţia asupra viitorului Marii Britanii

Ca urmare a promisiunii de anul trecut pentru evitarea deciziei de votare a independenţei, guvernul britanic a publicat un proiect de lege ce stă la baza celui mai mare transfer de competențe către Scoția din ultimul deceniu. Criticii sunt de părere însă că această lege, care urmează să fie adoptată după alegerile generale din 7 mai 2015, ar putea declanșa începutul sfârșitului pentru Regatului Unit.

Legea a stimulat deja cereri din partea unor politicieni ai unor mişcări similare în Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord, generând incertitudine politică și vestind o eventuală redistribuire a puterii în cea de-a șasea cea mai mare economie a lumii.

Conform proiectului de lege, Scoţia va fi capabilă să stabilească impozitele pe venit, cu influență asupra cheltuielile sociale, dar se doreşte totodată şi obţinerea autorităţii de a decide modul în care sunt aleși membrii Parlamentul scoțian și ai altor structuri și felul în care aceste instituţii funcţionează.

Naționaliștii scoţieni au sugerat că demersurile pot împinge spre un nou referendum de independență, în cazul în care alegătorii britanici aleg să părăsească Uniunea Europeană în referendumul promis de premierul conservator, David Cameron, în situaţia în care acesta va fi ales pentru un nou mandat.

Dan LUCA / Bruxelles

Who will be the next US President? Clinton? Bush?

Campaigning for the designation of “president of the United States” has already begun, although citizens are expected to vote only in November 2016 for their future president.

That's right, it is now almost two years before said election. But following the US electoral system, the "brand" of the new president, unlike that of the European leaders (who, despite televised debates around the 2014 elections, still do not have a real European "brand"), is built long before he or she is installed in the White House.

People are already talking about who will be the next president. According to a survey recently published in the United States, out of the more than 10 candidates, Hillary Clinton has chance to win 54% of the votes in the 2016 presidential elections.

What happens across the Atlantic gives value to citizens and the communication surrounding the elections has a significant impact on the legitimacy. Even on the European continent the name of the American president is more known than the names of those heading the main European institutions: the Parliament, the Commission, or the Council...

The European project needs a pan-European debate – one where, for example, the Danish leader to speaks directly to the Slovenians and Bulgarians. The steps toward EU democratization must continue to be taken along the path already tried in 2014. It’s not too early to talk about this in the framework of preparing the 2019 EP elections.

The effect? More real debate on the EU.

Dan LUCA / Brussels

Existã sau nu cetãţeni de mâna a doua în UE?

La finele anului trecut, centrul de cercetare al Oficiului de plasare a forţei de muncă din Germania publica “Monitorul Imigrării din Bulgaria şi România”. E drept, aşa cum sublinia Dani Rockhoff, într-o corespondenţă, prin măsurile adoptate de unele state membre de ţinere în frâu a imigării, “s-a dat apă la moară naţionaliştilor din Uniune, care au reuşit, până acum cu succes, să ţină România departe de spaţiul Schengen. Ceea ce, în fond, înseamnă un statut de „cetăţeni de mâna a doua” din UE”.

În fapt, extinderea libertăţii pe piaţa muncii a însemnat intrarea în legalitate a unui număr semnificativ de români care munceau în afara graniţelor ţării. Conform concluziilor cercetătorilor, numărul românilor nou-înregistraţi anul trecut pe piaţa muncii nu reflectã exclusiv numărul românilor nou-veniţi, ci, este vorba despre creşterea semnificativă a gradului de ocupare a cetăţenilor români şi bulgari care trăiau deja în Germania şi care s-au folosit de noile şanse de angajare, create prin extinderea libertăţii de mişcare.

Chiar și activitatea României în Bruxelles-ul european a fost perturbatã de dreptul de munca al cetãţenilor români în Belgia.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA - opinie în Ziarul Financiar - “România şi revoluţia industrială 4.0”

Ne îndreptăm spre cea de-a patra etapă de dezvoltare a industriei, subiect despre care am scris în noul material publicat de Ziarul Financiar.

………………….

În următorul deceniu am putea asista la primele concretizări ale strategiei guvernului german care intenţionează informatizarea industriei prelucrătoare şi promovează aşa-zisa “Smart Factory”, Fabrica Inteligentă. Prin noile apariţii tehnologice, tendinţa industriaşilor pentru utilizarea eficientă a resurselor, precum şi prin utilizarea internetului obiectelor, acest lucru este posibil în următorii ani pe scară largă.

Dacă în secolele XVIII-XIX, efectele primei revoluţii industriale s-au manifestat benefic asupra Angliei, care a reuşit să se menţină prima putere industrială a lumii până înspre anii 1900, Franţa a evoluat mai lent, abia spre sfârşitul perioadei revoluţiei industriale. Cazul Germaniei însă a fost puţin diferit, industrailizarea fiind afectată de fărâmiţarea politică a ţării, condiţiile favorabile declanşării revoluţiei în acest domeniu concretizându-se câteva decenii mai târziu.

Când a “izbucnit” însă ce-a de-a doua revoluţie industrială, caracterizată de producţia în masă şi dezvoltarea unor ramuri industriale precum industria electrotehnică, chimică sau a automobilelor, Germania era mult mai bine plasată. Consolidându-şi poziţia de lider în cercetarea chimică în universităţi şi laboratoare industriale, Germania a devenit dominantă în industria chimică din lume în secolul al XIX-lea, chiar dacă din punct de vedere tehnologic i-a mai trebuit ceva până să depăşească Regatul Unit şi Franţa.

Următoarea etapă, cea a digitalizării industriei este considerată cea de-a treia revoluţie industrială.  Economistul Jeremy Rifkin are o viziune clară asupra felului în care acest lucru va influenţa, nu doar domeniul economic, ci şi alte domenii - ne cere să ne imaginăm sute de milioane de oameni care produc propria energie verde în casele lor, birouri şi fabrici, însă asta nu e tot. Ceea ce este mai interesant este împărţirea acesteia cu celălalt, precum într-un "internet al energiei", la fel cum acum folosim “share” pentru a distribui on-line informaţiile.

Prin apariţia imprimantei 3D, capabilă de a produce chiar şi alimente, se trece la ceea ce specialiştii numesc ″cea de-a patra revoluţie industrială″, Industria 4.0, caracterizată prin personalizarea puternică a produselor în condiţiile de producţie de masă şi interconectabilitate. Impactul Industrie 4.0 se anunţă a apărea în mai multe domenii, cu efecte majore în final la nivel socio-economic.

Va fi interesant de urmărit în 2015 cum va juca Germania în această piesă a reindustrializării Europei, în formula propusă de cancelarul Merkel – Industry 4.0, având “culmea”, şi un joker – comisarul european pentru economie digitală.

Ce potenţial de afirmare are însă România? Guvernatorul Băncii Naţionale anticipa încă de acum un an trecerea de la producţia de serie la producţia personalizată, pe scară largă. "Avantajul de a lua şi a folosi forţa de muncă din China dispare şi reapare avantajul de a avea producţia lângă piaţă. Vedem cum marile firme pleacă şi revin în SUA, revin în Europa. Se întâmplă şi în România, prin unele părţi”.

Responsabilizarea politicã nu implicã doar câştigarea urmatoarelor alegeri, ci de fapt conceperea politicilor publice necesare îmbunãtãţirii calitãţii vieţii cetãţenilor, dar şi pentru a pregãti ţara pentru urmãtorii ani. Nu ar strica deci lansarea unui Masterplan în România pe acest subiect, sau mãcar o dezbatere pe subiectul ″România şi Industry 4.0″ la televiziunile atât de dragi românilor.

Dan LUCA / Bruxelles

Specializarea şi învăţarea pe toată durata vieţii – inamicii crizei economice

Principalele concluzii ale consultării realizate în 2014 la nivel european cu privire la ocuparea forţei de muncă arată că ţările care oferă locuri de muncă de înaltă calitate și o protecție socială eficientă, investind totodată în capitalul uman, s-au dovedit a fi mai rezistente la criza economică.

Au fost analizate “lecțiile” învățate pe seama recesiunii, constatându-se că impactul negativ asupra ocupării forței de muncă și a veniturilor a fost mai mic pentru țările cu piețe mai deschise și mai puțin segmentate forței de muncă. În aceste țări, ajutorul de șomaj are tendința de a acoperi majoritatea șomerilor, beneficiarii fiind mult mai receptivi şi mai rapid reabsorbiţi pe piaţa muncii.

Încă din 2006 la nivelul UE au fost definite opt competenţe-cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii sub formă de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini:

Ø  comunicarea în limba maternă;

Ø  comunicarea în limbi străine;

Ø  competenţa matematică şi competenţe de bază privind ştiinţa şi tehnologia;

Ø  competenţa digitală;

Ø  competenţe sociale şi civice;

Ø  spiritul de iniţiativă şi cel antreprenorial;

Ø  capacitatea de a asimila tehnici de învăţare;

Ø  conştiinţa şi expresia culturală.

În 2012, chiar şi European Business Summit-ul a gravitat în jurul principiului susţinut de  Jürgen Thumann, care afirma că Europa trebuie “să educe în vederea angajării”.

Dan LUCA / Bruxelles

Încã avem tandem România – Bulgaria in UE?

După cum declara recent ministrul de finaţe al Bulgariei, vecina noastră va începe discuţiile cu privire la adoptarea monedei euro, țara putând intra în faza preliminară a mecanismul ratei de schimb pentru intrarea din zona euro până la sfârșitul anului 2018.

În ciuda problemelor bancare existente la nivel naţional, Vladislav Goranov susţinea în faţa jurnalilor, posibilitatea ca acest lucru să se întâmple în timpul mandatului său, motiv pentru care va solicita celor 19 state ale eurolandului mai multe detalii privind aderarea la ERM-2.

În 2007 aderam împreună cu Bulgaria la Uniunea Europeană, e drept că în multe clasamente ne-am “bătut” pentru o mai bună poziţionare în rândul statelor europene, şi iată că acum dezbatem, în tandem momentul  în care vom scăpa de MCV, când vom primi acceptul pentru a intra în Schengen, sau când cetăţenii ţării vor încasa pentru prima data salariile în euro, ca urmare a intrării în euroland.

Dan LUCA / Bruxelles

Românii cred în proiectul “România”

La începutul acestui an, un nou studiu al IRES relevă că 52% dintre respondenţii românii sunt de părere că ţara merge într-o direcţie bună, şi totodată peste jumătate dintre cetăţenii chestionaţi consideră că un proiect de ţară trebuie iniţiat de Preşedinte. Peste 90% dintre aceştia admit că perioada actuală este un moment bun pentru lansarea unui asemenea proiect, scria EurActiv.

Studiul realizat de IRES şi Revista “Sinteza” sesizează că ne aflăm într-un “moment în care optimismul românilor cu privire la direcţia în care merge ţara se află la unul dintre cele mai ridicate nivele de după 1997, trend care se păstrează din noiembrie 2014, după alegerile prezidenţiale. Studiul de faţă arată că optimismul ridicat se manifestă nu numai în percepţia asupra prezentului, dar şi în proiecţia cu privire la propria persoană. 77% dintre respondenţi se declară optimişti şi foarte optimişti cu privire la situaţia României peste 25 de ani, optimism ridicat cu precădere în rândul celor cu studii elementare”.

Dezvoltarea industriei este indicată de mai mult de două treimi dintre respondenţi drept principala măsură care să determine creşterea economică în România, în timp ce sectorului serviciilor este menţionat de 21% dintre respondenţi.

Românii simt un potenţial naţional de îmbunătăţire a sistemului de sănătate şi a învăţământului, a nivelului de trai şi a infrastructurii, ceea ce e bine. Dar însă, “la polul opus se află puterea de cumpărare, speranţa de viaţă, starea mediului înconjurător, poziţia României în competiţia internaţională şi energia”, dimensiuni ale societăţii extrem de importante.

Mă bucur să văd că doua treimi dintre români cred că România poate deveni, în viitor, o ţară cu influenţă  în lume, şi că trei sferturi susţin că poate deveni influentă în Europa. Pentru aceasta evident e necesară formarea echipei adecvate.

Românii sunt de altfel şi cetăţenii europeni care păstrează şi optimismul pro-european încă la un nivel destul de ridicat, având încredere în viitorul Uniunii Europene.

Dan LUCA / Bruxelles

Iohannis of Romania/Luxembourg

Romania has surprised Europe by electing Klaus Iohannis, an ethnic German, as president of the country. There has been much speculation about an imminent powerful link of Romania to Berlin.

It seems that Mr. Iohannis is also perfect in relating with the European Commission. Jean Claude Juncker, the ex-Luxembourg prime minister, has recently said that he knows the new Romanian President for many years already, given that he, as mayor of Sibiu, has had close relations with Luxembourg.

"The Mayor of Sibiu links with Luxembourg were so close that Iohannis attended the signing of the Accession Treaty of Romania to the European Union in April 2005. He was however not invited by the country that signed the treaty, but by the small country that, at that time had the EU Presidency", writes HotNews, an episode which Iohannis also presented in his autobiographical book, "Step by Step".

Interestingly, Sibiu became the European Capital of Culture in 2007, together with Luxembourg (city), a relationship that mattered enormously, but also a historical one, if we refer to the Saxon origin from the Sibiu area. The first Saxons came from Luxembourg. "We can assume that there were people who came from the German speaking part, likely Flemish, that colonized Transylvania in the XII – XIII centuries", summarizes Iohannis in his book on the Saxon ethnic origin.

Dan LUCA / Brussels

Conexiunea Sibiu-Luxemburg în relaţionarea României la UE

Recent, Preşedintele ales al Romaniei, Klaus Iohannis, a efectuat prima sa vizitã externã. Asa cum era normal, aceasta s-a derulat la Bruxelles, a doua capitalã a României. Plinã de simboluri a fost întâlnirea cu preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, fostul premier luxemburghez precizând că se cunoaşte de mulţi ani cu noul Preşedintele român, în contextul în care, acesta, ca primar al Sibiului, a avut relaţii strânse cu Luxemburgul.  

”Legăturile primarului Sibiului cu Luxemburgul au fost atât de strânse încât Klaus Iohannis a participat în aprilie 2005 la semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană invitat fiind nu de ţara al cărei preşedinte a ajuns între timp, ci de către mica ţară ce, la momentul respectiv deţinea preşedinţia UE”, scrie HotNews, episod relatat şi de Iohannis în cartea sa autobiografică, “Pas cu Pas”.

Preşedintele României sublinia că “am participat la acea ceremonie, cu o simbolistică importantă - şi nu doar pentru România - nu a fost deloc o întâmplare, ci dovada faptului că tratativele duse pentru a face din Sibiu prima Capitală Culturală Europeană a României au cântărit simtitor în procesul de integrare europeană a ţării". Interesant, Sibiul a devenit Capitală Culturală în 2007, împreună cu Luxemburg, o relaţie care a contat enorm, dar şi una istorică, dacă ne referim la originea saşilor din zona Sibiului. Primii sasi au venit din zona Luxemburgului. "Putem sa presupunem ca au fost oameni care au venit din partea de limba germana, probabil flamanzi, care au colonizat Transilvania in secolele XII - XIII. Au urmat mai multe valuri de colonisti, chemati la vremea respectiva de regele Ungariei, care a vrut sa consolideze Ardealul si granita de est", rezuma Iohannis în cartea sa originea etnicilor saşi. 

Iată că titlul de Capitală Culturalã Europeană, deţinut de un oraş al României, contează în relaţiile politice, chiar şi la 8 ani de la acest eveniment!

Dan LUCA / Bruxelles

 

Born in a European capital…

Many have asked me if the title of "European Youth Capital 2015" is important to Cluj (Romania). Concrete benefits can still be seen from the period in which Sibiu (also in Romania) carried the title of "Cultural Capital" in 2007, but what matters is the great European symbolism for Cluj.

Although I live in the administrative capital of Europe for already 18 years, I have not forgotten Cluj, with my childhood neighbourhood - Grigorescu, my high school “Emil Racoviţă” or the university I attended - the "Babes-Bolyai" University; they all are a part of my life away from the country.

Cluj’s association with youth and Europe perhaps reaches its pinnacle of the past 25 years of activity. I remember the "European vibrations" of the '90s when, as the president of the Cluj branch of the European Students’ Forum (AEGEE), we organized truly European events, where MEPs discovered a city full of students and young people. This was not the only organization that made steps towards Brussels. Certainly colleagues at BEST, AIESEC and ELSA had the similar initiatives.

In 1997 we started to take European responsibilities more seriously, personally being the first Romanian in the European Executive Board (in Brussels) of AEGEE-Europe, the organization mentioned above. It was just the start, because for the following 7 years in a row amongst the 9 students "coordinating Europe" there was always one from Cluj, even following elections every 6 months.

When I launched in 1996 "House of Europe" in Cluj, I was attacked about daring to propose that a European city as Cluj should have street signs not only in Romanian, but also in international languages. I’m glad to see that this has been realised and that one can find these now in the European youth capital in 2015.

Cluj is open to Europe and it is not by incident that the volume of debates about Europe exceeds even the average of other big cities in Central and Eastern Europe.

Cluj was also part of the young team that managed, under the guidance of Professor Vasile Puscas, to lead Romania to its membership of the European Union. Even now, after more than 8 years of membership, we still remember that 2001-2004 was not the easiest period. And there were young people who have contributed greatly to this project at that time.

I look very much forward to participating in this year's European Youth Capital events. “Clujean, you are born, not raised”. That is my opinion, but also the more than 100 “clujeni” from EUBrussels.

Dan LUCA / Brussels