Cine poate învinge în primarele europene?

La recenta întâlnire a filialelor partidelor social-democrate şi socialiste din capitala comunitară am abordat foarte deschis necesitatea alegerilor primare care să preceadă alegerile europene din 2014.

Sunt încă multe de clarificat, dar ideea de bază este că trebuie să schimbăm ceva în organizarea alegerilor europene, e nevoie de transparenţă pentru a reconecta cetăţenii la proiectul european.

Câteva gânduri pe această temă le-am prezentat în materialul SIMULARE ŞI IMPACT: Alegerile primare în UE (ţinta – alegerile europene din 2014). Este o simulare a campaniei pentru alegerile europene. Am estimat cine sunt posibilii lideri socialişti care ar avea potenţial de reuşită.

Este interesant de urmărit însă şi impactul asupra activiştilor de stânga prin implicarea în astfel de campanii, impact asupra presei naţionale, impact asupra cetăţenilor, impact asupra instituţiilor europene şi cum se poziţionează stânga europeană după astfel de campanie.

Cred că încă este fezabil un calendar de implementare pe care îl sugerasem într-un mesaj recent.

Dan LUCA / Bruxelles

Oscarurile comunicării în Europa

Recent am participat la gala EACA Euro Effies 2010, un fel de festivitate de decernare a “Oscarurilor în Comunicare” la nivel european. O experienţă foarte interesantă şi plăcută.

Şi de data aceasta, ca şi la acordarea premiilor CARE, România nu a avut o reprezentare vizibilă, firmele din Olanda, Germania şi Marea Britanie câştigând majoritatea premiilor.

Dan LUCA / Bruxelles

Aniversare la puterea 2.0.

Dacă EurActiv se poziţionează ca portalul de afaceri europene, axat în prezent în special pe Web 1.0, ceea ce încearcă BlogActiv de trei ani este o proiecţie în lumea Web 2.0 a afacerilor europene.

Ca urmare a conexiunii tot mai puternice a afacerilor europene cu Web 2.0, ceea ce se comunică prin bloguri pe teme europene devine încet la fel de important ca ceea ce se transmite printr-un raport de ştiri, doar cã în blogostefă se oferă în plus posibilitatea dezbaterii pe subiectele publicate.

La trei ani de la lansarea Blogactiv.eu, iniţiatorii acestui proiect îşi reînnoiesc invitaţia către toţi cei care au ceva de spus pe teme de interes european. Toţi aceştia fiind chemaţi să se alăture celor care scriu deja pe această platformă, 9 dintre ei, ocupând locuri importante în topul celor mai influenţi 40 de bloggeri europeni, conform studiului realizat de Waggener Edstrom.

Experienţa scrierii unui blog în afaceri europene o testez de mai bine de 3 ani şi e un mod ideal de a comunica cu cei interesaţi de acest subiect.

Dan LUCA / Bruxelles

Impactul alegerilor primare asupra instituţiilor europene

Uniunea Europeană are un sistem complex de luare a deciziei care este greu de înţeles şi există lipsă de interes pentru această construcţie din partea sistemele educaţionale naţionale. Factorii de decizie naţionali au tendinţa să acuze UE când este nevoie să fie introduse măsuri nepopulare şi să îşi adjudece meritele pentru deciziile populare.

UE reprezintă “adăugarea” unui judecător în luarea deciziilor în faţa statelor membre. Numeroase studii au subliniat rolul oficialilor nealeşi în procesul de luare a deciziilor. O problemă frecvent discutată este sistemul complex al “comitologiei“, prezentat adesea ca fiind un caz extrem de reversiune al circuitului puterii. Uniunea a fost caracterizată ca o entitate pe mai multe nivele şi policentrică - o guvernare policentrică. Diversitatea culturală se adaugă la acestea. Este cât se poate de clar că UE nu a produs o identitate colectivă până în prezent.

Uniunea Europeană se joacă de-a puterea, iar comunicarea sa, puţin confuză, oscilează între “cucerirea puterii” şi “exercitarea puterii”. Alegerile pentru Parlamentul European sunt văzute ca fiind o opţiune secundară în rândul alegătorilor. Politicile trebuie individualizate şi neapărat personificate pentru a avea succes, toate celelalte lucruri fiind imparţiale.

Brandul “Parlamentul European” este mai puternic decât IBM sau HP, dar totuşi e dificil în a convinge “consumatorii”. Unii spuneau că se pune accentul prea mult pe “mecanism” şi prea puţin pe “produsul finit”. Un “consumator” este interesat de maşina pe care o cumpără, nu de procesul tehnologic al producerii autovehicolului.

Votul direct de care vorbea recent şi Preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, ar fi cea mai importantă măsură prin care să se amelioreze deficitul de legitimitate şi să se rezolve o problemă de democraţie europeană. Vizibilitatea şi notorietatea liderilor comunitari ar creşte semnificativ, impusă de crearea unui nou mecanism de selecţie a acestora, mult mai benefic şi pentru cetăţenii europeni.

E imperativ ca grupările politice europene să-şi numească proprii lideri pentru a-şi conduce campaniile chiar dacă nu avem practic un electorat pan-european. Acest lucru va pune la un loc feţe şi nume, prin programe politice.

E nevoie de “ruptură” strategică în jurul anului 2011, iar semnalul trebuie să vină din partea partidelor politice europene, nu din partea instituţiilor europene. Se simte nevoia unor “mişcări doctrinare”, trecând peste fantomaticele “umbrele europene”. Se vor coagula strategii de alegeri cu adevărat europene, în care partidele politice îşi vor alege democratic şi vizibil liderii europeni, la înaltele funcţii, la nivel comunitar.

Europa are nevoie de un proiect politic puternic, cetăţenii o cer, chiar dacă există încă voci care încearcă să perturbe această direcţie.

Alegerile primare dau mult mai multă vizibilitate instituţiilor europene, majoritatea dezbaterilor fiind axate pe rolul Parlamentului European şi a Comisiei Europene în a răspunde cerinţelor cetăţenilor UE într-o lume tot mai complexă.

Visul instituţiilor europene poate deveni de asemenea realitate prin organizarea alegerilor primare: dezbateri pe teme europene, reflectate pe prima pagină a cotidianelor şi ore întregi de emisiuni televizate pentru mediatizarea liderilor europeni.

Dan LUCA / Bruxelles

Poziţionare şi branding în afacerile europene

În ultimii 10 ani am studiat evoluţia grupurilor de interese din Bruxelles-ul european, strategia lor de comunicare, dar şi relaţionarea lor cu entităţile româneşti.

S-a mers pentru mult timp doar pe poziţionarea grupurilor în afaceri europene din Bruxelles, fără a da o prea mare importanţă brandului utilizat. Mulţi îşi amintesc încă acronimul UNICE, care „acoperea” patronatul european, şi nu au trecut mai mult de 7 ani de când avem BUSINESSEUROPE ca interfaţă a sectorului de afaceri cu instituţiile europene şi actorii europeni. La fel s-a întâmplat cu Berarii Europei (Brewers of Europe), o asociaţie fondată în 1958, care până acum vreo 8 ani purta numele CBMC (Confédération des brasseurs du marché commun).

Având în vedere dinamica legislativă comunitară, complexitatea deciziilor din sfera europeană şi „jungla” entităţilor reprezentate în Bruxelles, estimez o coagulare a multor grupuri de interese existente sub branduri mult mai clare, accesibile ca înţelegere nu doar specialiştilor europeni, dar şi publicului larg.

Dan LUCA / Bruxelles

Pot crea reţelele sociale branduri?

Comunicarea organizaţiilor prin utilizarea reţelelor sociale este un subiect la modă. Cu toate avantajele pe care le oferă însă, nu ne putem hazarda în a apela la acestea fără o analiză a fiecărei situaţii în parte.

Comunicarea în reţelele sociale depinde foarte mult de tipul de organizaţie şi de categoriile de public-ţintă. „Reţelele sociale pot ajuta la creşterea nivelului de awareness al unei organizaţii, la crearea unor comunităţi în jurul unui brand, la interacţiunea cu o anumită categorie de public-ţintă”, remarca Rareş Petrişor. Însă, asta nu înseamnă neapărat că eforturile de comunicare se pot traduce automat în creşterea vânzărilor sau obţinerea de voturi.

Comunicarea personalizată este tendinţa actuală, remarca Cristi Cretzan de la Grayling România, referindu-se în special la atractivitatea utilizării reţelelor sociale. Însă acest tip de comunicare, mai spune el, nu se va putea susţine. „Vom reveni la elementele de bază: brandurile puternice, susţinute de oameni care, dacă vor şti să comunice simplu şi deschis, vor avea câştig de cauză”.

Dan LUCA / Bruxelles

Impact alegerilor primare asupra cetăţenilor

Alegerile pentru Parlamentul European sunt văzute ca fiind o opţiune secundară în rândul alegătorilor. De ce oare această percepţie, când Parlamentul European creşte ca putere şi influenţă?

Nu cetăţenii sunt problema când vorbim despre alegerile europene. 43% a fost rata de participare în 2009, vreo 45% în 2004 şi tot aşa. Şi ne mai întrebăm care e legitimitatea instituţiilor europene în actuala formulă de alegeri? Iar dacă vom continua în aceeaşi formulă garantez că în 2014 nici măcar 40% nu se vor prezenta la vot.

Specialiştii au început să admită faptul că succesul integrării europene impune mai mult decât implementarea unor instituţii eficiente şi armonizarea politicilor la nivel naţional cu cel european. E nevoie în egală măsură de respectarea principiilor democraţiei la nivel comunitar. Uniunea Europeană speră să îmbunătăţească participarea cetăţenilor pentru crearea unei democraţii supranaţionale, participarea activă a populaţiei fiind un factor cheie în acest mecanism. Dar cum?

Uniunea Europeană a reuşit cu siguranţă să atragă anumiţi oameni şi să îi convingă de faptul că merită să investească timp şi energie pentru a înţelege complicatele mecanisme ce stau la baza funcţionării ei. UE are “fanii” săi. Dar cât de prezentă în conştiinţa oamenilor obişnuiţi este Uniunea Europeană dacă ne deplasăm în afara cartierului european? Cine mai este interesat de UE când avansăm pe străzile Bruxelles-ului şi dacă mergem de acolo mai departe în toate cele 27 de state membre? Cine mai ştie ce structură au instituţiile europene şi cu ce se ocupă fiecare? Uniunea Europeană are acum aproape 500 de milioane de locuitori, dintre care cei într-adevăr informaţi în legătură cu felul în care funcţionează sunt doar o picătură într-un ocean. UE are fanii săi, dar cum rămâne cu cetăţenii săi?

Relaţia UE-cetăţeni pare a fi într-o stare de somnolenţă, animată din când în când de câte un referendum, adesea cu rezultate negative. Cetăţenii îşi amintesc de Uniune atunci când sunt nemulţumiţi, iar UE îşi aminteşte de cetăţeni atunci când aceştia îi resping proiectele. Specialiştii explică acest fapt prin prisma unui concept destul de cunoscut în zilele noastre: lipsa comunicării. Să fie doar asta?

Organizarea alegerilor primare ar putea schimba percepţia cetăţenilor despre construcţia europeană. Alegerile europene ar avea cel puţin feţe umane, necesare în demonizarea unui sistem opac.

Dacă am avea alegerile primare, pregătite cu 2-3 ani înainte de alegerile europene, activiştii locali ar putea înţelege mai devreme importanţa confruntărilor europene, ar putea convinge şi pe alţii că implicarea în astfel de acţiuni are relevanţă pentru ei. S-ar realiza o masă critică de dezbateri, utile pentru decriptarea mesajelor. Presa s-ar mobiliza mult în mediatizarea unor astfel de dezbateri.

De câţiva ani, Obama a devenit idolul politicienilor, brandul politic cel mai cunoscut, chiar şi în Uniunea Europeană. Preşedintele american are merite deosebite, dar şi un sistem care l-a “inventat”. Obama este un produs al sistemului american, aşa cum vom avea alţi lideri americani aleşi cel puţin o dată la 8 ani. Alegerile primare i-au dat posibilitatea liderului american în a se afirma, nu o campanie de două luni, survenită după nominalizarea de către Partidul Democrat ca şi candidat oficial la funcţia supremă în Stat.

Dacă legitimitatea este dobândită prin vot, iar Preşedintele Comisiei nu îşi face campanie pentru a câştiga titlul, atunci schimbarea metodei este încă o chestiune ce ar trebuie avută în vedere.

Să nu uităm de asemenea că membrii Parlamentului European sunt aleşi mai degrabă din listele preliminare naţionale şi regionale decât din mandate directe.

Democraţia va fi cu adevărat instaurată numai atunci când se vor oferi reforme democratice autentice, care vor face în final comunicarea despre Europa un exerciţiu mai uşor.

Dan LUCA / Bruxelles

Borna 2020 pentru UE şi România

Mă bucur să observ că există o dezbatere şi în mediul românesc despre strategia Europa 2020, chiar dacă aceasta prinde contur mai mult în cercurile de la Bruxelles.

2020 este acum borna instituţională şi e plăcut să îmi reamintesc iniţiativele neguvernamentale la care am participat în anii ’90 pe acest subiect.

Dan LUCA / Bruxelles

Job la Bruxelles

În recentul interviu publicat în Adevărul povesteam despre oportunităţile capitalei comunitare, iar la ceas de criză orice informaţii despre locuri de muncă şi idei de afaceri sunt binevenite.

Vreau însă să clarific câteva noţiuni. Consider cu tărie că există două pieţe a forţelor de muncă în Bruxelles, care din cauza suprapunerii geografice creează confuzie. Există un Bruxelles-Belgia şi mai există un Bruxelles-UE, cu oportunităţi caracteristice.

Dacă sunteţi interesaţi de job-uri în Bruxelles am lansat câteva recomandări încă de la începutul acestui an.

Chiar dacă în România puţini mai cred că expertiza pe anumite sectoare contează, consider că există oportunităţi pentru cei care au cunoştinţe despre mecanismul comunitar. Este paradoxal, dar pentru românii care doresc să activeze în acest domeniu oportunităţile contemporane sunt mai prezente în Bruxelles, decât la Bucureşti sau – cu siguranţă – la Cluj.

Iar ca şi tendinţe întrevăd o dublare a numărului de români din Bruxelles-ul european în următorii 5 ani, prezenţă datorată cotei României în instituţiile europene, dar şi unei „penetrări” a Secretariatelor grupurilor de interese de către români.

Dan LUCA / Bruxelles

Popularitatea comunicării digitale

Comunicarea digitală nu mai este o noutate, nici când e vorba de simple relaţii interpersonale, dar nici când e vorba de afaceri europene.

“În cazul comunicării UE, apariţia noilor technologii de comunicare nu a fost doar rezultatul unui progres ştiinţific, ci şi expresia unor strategii politice de a implica cetăţenii, de a-i apropia de o realitate care părea complicată, ba chiar ascunsă şi slujită de birocraţi bogaţi. În plus, dorinţa de conectivitate şi instinctul de comunicare atât de evidente în cultura contemporană, au potenţat demistificarea administraţiei din Bruxelles”, scria clujeanca Anda Ghiran, care acum lucrează în domeniul comunicării la Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Comunicare UE cu accent pe preşedinte

Deşi are de îndeplinit sarcini în mai multe domenii ale politicilor europene, Viviane Reading îşi ţine promisiunea şi se implică vizibil în demersurile pentru îmbunătăţirea comunicării europene.

Recent, chiar a propus o nouă strategie pentru aducerea în prim-plan a Preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso. Comisia Europeană reprezintă “Guvernul UE”, deci comunicarea trebuie să se axeze pe imaginea Preşedintelui.

Noua strategie înseamnă un pas spre “personalizarea” instituţiilor europene şi spre găsirea răspunsului la vechea întrebare – “Cine prezintă Starea Naţiunii în UE?”

Dan LUCA / Bruxelles

Impactul primarelor europene asupra presei naţionale

Recent am prezentat impactul primarelor europene asupra activiştilor de Stânga, iar acum îmi îndrept atenţia asupra unui sector foarte dificil de abordat, prin definiţie, de cãtre structurile comunitare: presa.

Afacerile europeane sunt prin definiţie plictisitoare şi neinteresante pentru privitori şi ascultători. Rolul mass media în societăţile democratice este însă foarte important, este mijloc de informare pentru cetăţeni, crează opinia publică şi susţinerea publică. Mass media este recunoscută ca fiind forum pentru discuţiile socio-politice şi a conflictelor, ea poate în acelaşi timp să susţină sau să distrugă integrarea socială.

Media joacă un rol important în europenizarea sferei publice, dar acoperirea temelor ştirilor este legată de sursele de informare şi de evenimentele care generează ştiri, neglijând politicile europene.

Organizaţiile media naţionale dedică mai curând resurse limitate pentru infrastructura de la Bruxelles, iar „corespondenţii de la Bruxelles” înfruntă competiţia acerbă cu „corespondenţii din străinătate”.

În concordanţă cu punctul de vedere predominant asupra rolului pe care îl are media în comunicarea politică europenizată, media pune în evidenţă, în general, probleme dintr-o pură perspectivă naţională. Media ar tinde să neglijeze dimensiunea europeană şi să trateze, de preferabil, problemele în termeni naţionali.

Dacă am avea un sistem electoral bazat pe alegerile primare europene, presa naţională ar reflecta cu mult mai multă atenţie subiectul alegerilor europene, cu mult timp înainte de data scrutinului. Este mult mai uşor de acoperit mediatic numele celor care intră în campania electorală, dezbaterile din fiecare ţară şi – bineînţeles – rezultatele primarelor din cele 27 de ţări.

Să zicem – un exerciţiu imaginar - că 3 candidaţi pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene (Tony Blair, Jose Luis Zapatero şi Alfred Gusenbauer) ajung să deruleze o campanie electorală pentru a atrage voturile membrilor de Stânga din România. Cu săptămâni înainte de data alegerilor primare din România vom asista la editoriale, interviuri şi ştiri proaspete despre candidaţii respectivi. Cotidianele vor avea pe primele pagini titluri precum „Tony Blair în campanie în România” sau „Zapatero vrea voturile PSD-iştilor”. Dezbaterile televizate vor invada şi ele ecranele românilor, prezentând cu lux de amănunt programul european al candidaţilor şi încercând să sugereze teme de discuţie atractive pentru România. Iar subiectele de campanie vor avea substanţă europeană, căci având un candidat european (care nu e cel mai probabil din ţara ta) subiectele vor converge către tematice europene, detaşate de rutina subiectelor locale şi naţionale. Şi astfel visul Uniunii Europene devine realitate: dezbateri pe teme europene, reflectate pe prima pagină a cotidianelor şi ore întregi de emisiuni televizate pentru mediatizarea liderilor europeni.

Iar dezbaterile din „campania românească” se vor mediatiza – normal, nu cu aceeaşi intensitate – şi în celelalte 26 de ţări europene, interesate desigur de opiniile candidaţilor şi - desigur - de scorul alegerilor.

Iar dacă multiplicăm cu 27 astfel de campanii putem afirma fără reţinere că primarele sunt o mină de aur pentru mediatizarea alergerilor europene, a Parlamentului European în particular şi a Uniunii Europene în general.

Dan LUCA / Bruxelles

La 3 ani de blog…

Numărul cititorilor blogului Casei Europei s-a dublat în ultimul an, ajungând la peste 35.000 de cititori acum.

Este pentru mine un indicator clar că demersul început acum trei ani de a prezenta subiecte interesante, atrage persoane interesate de fenomenul afacerilor europene, “povestite” din capitala comunitară.

Mesajul care mi s-a părut cel mai interesant, scris în ultimele 12 luni:
Snagov 2 pentru integrarea României în UE

Mulţumesc vechilor prieteni, noilor admiratori şi viitorilor cititori!

Dan LUCA / Bruxelles

Dan Luca – interviu în Adevãrul despre Bruxelles

Câteva opinii despre Bruxelles-ul european le-am prezentat într-un interviu publicat în Adevãrul.

Vi-l recomand din toatã inima.

Dan LUCA / Bruxelles

UE la ONU

În prezent Uniunea Europeană este observator fără drept de vot în cadrul ONU, dar se vorbeşte acum despre acordarea unui statut special, care ar da dreptul şefului diplomaţiei europene să reprezinte “vocea europenă” în cadrul procesului de luare a deciziilor.

După negocierile purtate, în urma unui vot pozitiv, Catherine Ashton ar putea lua cuvântul la următoarea întâlnire a ONU, însă doar în cadrul Adunării Generale, nu şi în Consiliul de Securitate. Acelaşi rezultat, pe lângă faptul că ar cauza o pierdere a influenţei pentru Franţa şi Marea Britanie, ar putea genera decizia altor organizaţii, de genul Ligii Arabe sau Uniunii Africane, de a solicita acest statut.

“Părţile implicate” sunt rezervate în privinţa răspunsului la aceasta problemă, însă UE doreşte mult să aibă un impact tot mai mare la nivel mondial, iar “upgrade”-ul de reprezentare la ONU este pe o direcţie strategică.

Să nu uităm însă că şi ONU dă importanţă Uniunii, lucru perfect vizibil şi când e vorba de reprezentarea pe care o are în Bruxelles-ul european.

Dan LUCA / Bruxelles

Tehnologia în următorii 10 ani

Zeci de mii de cercetători şi oameni de afaceri doresc să descopere tehnologia viitorului. De vreo 15 ani trăim revoluţia digitală, adusă de Internet şi calculatorul personal, şi ne întrebăm ce urmează?

Nu sunt nici cercetător în domeniul tehnologiei, nici măcar un businessman, dar risc să îmi dau cu părerea despre tendinţele următorilor 10 ani. Aşa cum zicea şi Kai Falkenberg, într-un material publicat recent în Forbes, suntem în prezent scufundaţi într-un ocean de informaţii. “Teoria cum că, cu cât mai multe informaţii, cu atât mai bine, este greşită pentru că se bazează pe o neînţelegere a psihologiei de luare a deciziei”, zicea prof. Carl E. Schneider.

Majoritatea oamenilor nu strâng o mare cantitate de informaţii pentru a încerca apoi să o analizeze. În schimb, iau decizii complicate reducându-şi atenţia la câţiva factori uşor de înţeles. Pentru a lua hotărâri mai bune, oamenii au nevoie de ceva în plus, nu doar de fapte – au nevoie de expertiză. Expertiza le permite să pună întâmplările în context şi să-şi simplifice alegerile.

Dacă e să transpun această teorie pe plaja tehnologică, în ultimii ani am fost invadaţi – în sensul bun al cuvântului – de facilităţi tehnologice pe care le utilizăm la muncă sau în privat. Nu mai trecem pe la agenţii de voiaj să ne rezervăm bilete de avion sau vacanţe, totul îl rezolvăm conectându-ne la Intenet şi plătind cu cardul. Nu mai trebuie să fugim pentru a vedea serialul preferat la TV, televiziunea digitală ne permite acum să înregistrăm programele favorite. Şi exemplele pot continua la nesfârşit.

Ceea ce cred că se va schimba mult în viitor este sustenabilitatea unor tehnologii şi interfaţa de utilizare. Desigur generaţiile care vin sunt crescute în cultura telefonului mobil şi a Internetului, dar cred că încă modularitatea alegerii trebuie dezvoltată. Plătim sute de euro pentru programe soft şi utilizăm doar 5% din facilităţile achiziţionate. Vreau să salut ideea Microsoft de a realiza ediţii precum Home and Student, cu mai puţine facilităţi, dar cu preţul adaptat la bugetul sectorului vizat.

Tehnologia va avea o dezvoltare pe două direcţii, cea “de lux”, în care facilităţile sunt la mare preţ. Web 3.0 e de urmărit, şi aici nu vorbim doar de calculator şi telefoane mobile. Geamuri care prezintă informaţii despre prognoza meteo sau frigidere care furnizează detalii tehnice despre alimente vor face deliciul multora.

În acelaşi timp palierul “de masă” trebuie dezvoltat. Tehnologie ieftină şi sustenabilă, uşor de manevrat, cu miliarde de utilizatori. Aşa văd eu următorii 10 ani.

Dan LUCA / Bruxelles

România, stat eşuat?

Dacă am scris recent despre statele falimentare, ating acum un subiect şi mai delicat legat de “statele eşuate”. Foreign Policy prezintă Indexul acestora, realizat pe criterii precum: “exodul creierelor sclipitoare”, serviciilor proaste oferite, încălcarea drepturilor omului, toate pe fondul declinului economic.

Dacă în capul listei sunt ţări precum Somalia, Yemen, Irak sau Afganistan, între cele 177 de state analizate, România se află undeva “la limită”, e drept, fără probleme grave la capitolul refugiaţi, guvernare nelegitimă sau mişcări interne care să genereze plecarea masivă a elitelor.

Pe lângă cele 15 state aflate în stare “critică”, întâlnim ţări aflate “în pericol”: Moldova, China, Algeria, Egipt.

Pe plan european, în afară de România şi Bulgaria – state “la limita”, celelalte membre UE sunt considerate "stabile" sau "foarte stabile".

Dan LUCA / Bruxelles