Impact alegerilor primare asupra cetăţenilor

Alegerile pentru Parlamentul European sunt văzute ca fiind o opţiune secundară în rândul alegătorilor. De ce oare această percepţie, când Parlamentul European creşte ca putere şi influenţă?

Nu cetăţenii sunt problema când vorbim despre alegerile europene. 43% a fost rata de participare în 2009, vreo 45% în 2004 şi tot aşa. Şi ne mai întrebăm care e legitimitatea instituţiilor europene în actuala formulă de alegeri? Iar dacă vom continua în aceeaşi formulă garantez că în 2014 nici măcar 40% nu se vor prezenta la vot.

Specialiştii au început să admită faptul că succesul integrării europene impune mai mult decât implementarea unor instituţii eficiente şi armonizarea politicilor la nivel naţional cu cel european. E nevoie în egală măsură de respectarea principiilor democraţiei la nivel comunitar. Uniunea Europeană speră să îmbunătăţească participarea cetăţenilor pentru crearea unei democraţii supranaţionale, participarea activă a populaţiei fiind un factor cheie în acest mecanism. Dar cum?

Uniunea Europeană a reuşit cu siguranţă să atragă anumiţi oameni şi să îi convingă de faptul că merită să investească timp şi energie pentru a înţelege complicatele mecanisme ce stau la baza funcţionării ei. UE are “fanii” săi. Dar cât de prezentă în conştiinţa oamenilor obişnuiţi este Uniunea Europeană dacă ne deplasăm în afara cartierului european? Cine mai este interesat de UE când avansăm pe străzile Bruxelles-ului şi dacă mergem de acolo mai departe în toate cele 27 de state membre? Cine mai ştie ce structură au instituţiile europene şi cu ce se ocupă fiecare? Uniunea Europeană are acum aproape 500 de milioane de locuitori, dintre care cei într-adevăr informaţi în legătură cu felul în care funcţionează sunt doar o picătură într-un ocean. UE are fanii săi, dar cum rămâne cu cetăţenii săi?

Relaţia UE-cetăţeni pare a fi într-o stare de somnolenţă, animată din când în când de câte un referendum, adesea cu rezultate negative. Cetăţenii îşi amintesc de Uniune atunci când sunt nemulţumiţi, iar UE îşi aminteşte de cetăţeni atunci când aceştia îi resping proiectele. Specialiştii explică acest fapt prin prisma unui concept destul de cunoscut în zilele noastre: lipsa comunicării. Să fie doar asta?

Organizarea alegerilor primare ar putea schimba percepţia cetăţenilor despre construcţia europeană. Alegerile europene ar avea cel puţin feţe umane, necesare în demonizarea unui sistem opac.

Dacă am avea alegerile primare, pregătite cu 2-3 ani înainte de alegerile europene, activiştii locali ar putea înţelege mai devreme importanţa confruntărilor europene, ar putea convinge şi pe alţii că implicarea în astfel de acţiuni are relevanţă pentru ei. S-ar realiza o masă critică de dezbateri, utile pentru decriptarea mesajelor. Presa s-ar mobiliza mult în mediatizarea unor astfel de dezbateri.

De câţiva ani, Obama a devenit idolul politicienilor, brandul politic cel mai cunoscut, chiar şi în Uniunea Europeană. Preşedintele american are merite deosebite, dar şi un sistem care l-a “inventat”. Obama este un produs al sistemului american, aşa cum vom avea alţi lideri americani aleşi cel puţin o dată la 8 ani. Alegerile primare i-au dat posibilitatea liderului american în a se afirma, nu o campanie de două luni, survenită după nominalizarea de către Partidul Democrat ca şi candidat oficial la funcţia supremă în Stat.

Dacă legitimitatea este dobândită prin vot, iar Preşedintele Comisiei nu îşi face campanie pentru a câştiga titlul, atunci schimbarea metodei este încă o chestiune ce ar trebuie avută în vedere.

Să nu uităm de asemenea că membrii Parlamentului European sunt aleşi mai degrabă din listele preliminare naţionale şi regionale decât din mandate directe.

Democraţia va fi cu adevărat instaurată numai atunci când se vor oferi reforme democratice autentice, care vor face în final comunicarea despre Europa un exerciţiu mai uşor.

Dan LUCA / Bruxelles