Dan LUCA – editorial în Făclia: “Raid cultural”

Despre experienţe culturale trăite în această varã în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

 

Deși trăim într-un secol al informației permanente, cunoaștem așa de puțin cu adevărat despre alții... Nu mă refer aici la alte personae, ci la diverse țări, unele chiar apropiate geografic.

Îmi place să petrec vacanţa de varã în locuri noi, pe care nu le-am vizitat încă. Ca familie, avem ca obiectiv principal să călătorim împreună, dar și să stăm cel puțin trei săptămâni în diverse zone. Planificăm totul începând cu zece luni înainte pentru a avea prețuri mici la biletele de avion și cazare.

 

Anul acesta am avut ca destinație Georgia și Armenia, țări care m-au impresionat în primul rând prin autenticitate. Am văzut mănăstiri ortodoxe pline de istorie și respect, am urcat munți uriași, admirând peisaje de vis.

 

Acest material nu este un spot publicitar, ci doar încearcă să compare anumite lucruri întâlnite cu cele din România. Sper să reușesc în acest exercițiu jurnalistic.

În Tibilisi abundă steagurile UE, dar și simbolistica europeană. Clar, Georgia are potențial de a deveni membră UE. Să fiu sincer, sunt mai multe steaguri ale UE pe stradă decât în România sau la Bruxelles.

 

Ceva special în Tibilisi este Chacha Corner, locul unde se poate degusta chacha, băutura națională, un fel de țuică de Georgia.

Orașul Sighnaghi din Georgia este un fel de Sighișoara pentru Georgia. Îi mai zic și orașul iubirii... Zidul de fortificație al cetății medievale e foarte bine conservat.

Nu am mai făcut baie în Marea Neagră din anul 2000, la Mamaia... Am revenit, dar printr-o intrare de cealaltă parte a mãrii, prin Batumi. Apa e fantastică, dar plaja e o colecție de bolovani. Batumi, se zice că e precum un Las Vegas la Marea Neagră. Dar să fiu sincer e mai mult un Dubai dacă observăm gigantele clădiri de pe malul mãrii. Orașul este în plin avânt, construcția e continuă. Am înțeles că sunt multe investiții private venite în special din Turcia și Rusia.

Am ajuns și la Gori, orașul de naștere a lui Stalin. Interesant Muzeul Stalin... Colecție de fotografii, artă și suveniruri din viața celebrului lider al Partidului Comunist Sovietic. Desigur, personaj deosebit de controversat, dar parte a istoriei.

Kutaisi este acum poartă de intrare în Georgia. Aeroportul regional este mic, mult sub cel din Cluj-Napoca, dar care aduce turiști pentru toată țara. Autostrada de la Kutaisi până la Tibilisi, este impresionantă, are vreo 250 km, cu multe tunele. Sunt însă și mici porțiuni de drum de finalizat, iar aici îi găsim activi pe inginerii chinezi.

O cină sau un mic dejun în Georgia sunt foarte asemănătoare cu cele din România.

M-am bucurat să văd prezente românești în Georgia. Benzinăriile Rompetrol sunt vizibile în Batumi sau Kutaisi, dar și în alte zone. Iar Dacia e de multe ori mașina poliției.

Când pitorescul acoperă cuvintele... Biserica Gergeti Trinity este cel mai emblematic lăcăș de cult al Georgiei. Aflată în Caucazul Mare, cel mai subestimat lanț muntos din Europa... înălțimea atinsă 5642 m! Nu cred că avem nici o mănăstire în România la o astfel de altitudine...

Dacă trecem la Armenia, spectacolul de balet din sala Teatrului și Operei din Erevan este ceva special. Sala plină, fantastic totul. Îmi amintește mult de cocheta atmosferã a Teatrului din Cluj-Napoca.

În Armenia avem turiști din Iran, India sau Rusia... E interesant cum mulți ruși au decis să se instaleze în Georgia în permanenţă, derulând afaceri direct de aici și având întreaga familie integrată. Dacă vorbiți cu un sârb, vã va explica un fenomen asemănător şi la Belgrad. Mai este şi o dimensiune puţin vizibilã. Un tânăr iranian care fuge de înrolarea în armata iraniană alege refugiul studenției armene.

Armenia, mai ales cea rurală, este o adevărată călătorie în timp, o Românie de la mijlocul anilor '80. Peste tot, în restaurante sau case închiriate, aveam pahare de cristal și farfurii de porțelan colorat. Totuși, nu am văzut pești de sticlă și macrameuri...

Am vizitat mănăstirea Khor Virap în Armenia. Este considerat ca locul de naștere al creștinității, în jurul anului 300. Muntele Ararat din fundal dã și mai multă prestanțã locului. Într-o zonã muntoasă, aproape de confluența a trei țări (Armenia, Azerbaidjan și Iran), se află perla mănăstirilor armene. Mănăstirea Tatev a fost ctitorită în secolul al IX-lea, iar în secolul al XIV-lea găzduia cea mai importantă universitate din Armenia.

La final, să intrăm un pic pe geopolitică Caucazului... În nici o lunã am fost aproape de zone geografice tulburi, de fiecare dată fiind în siguranță, vã asigur. În Armenia, am fost la câțiva kilometri de frontiera cu Iran, dar am trecut pe un drum de munte pe lângă frontiera cu Azerbaidjan. Era calm, fără mișcări în zona Nargorno-Karabakh. În Georgia, am fost la câțiva pași de frontiera rusă, dar și la buza Turciei în Batumi. Am trecut cu mășina la câțiva kilometri și de Osetia de Sud și mai apoi de Abkhazia, cele două republici separatiste.

Am întâlnit oameni extraordinari atât în Georgia, cât și în Armenia. Respect pentru atitudine și le mulțumesc pentru ospitalitate!

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA articol în Cluj24 despre turismul de inovație

O conexiune puțin vizibilă între turism și inovație în materialul publicat astăzi în Cluj24.

 

Dan Luca este clujean și lucrează în calitate de expert european în Bruxelles încă din anul 1997. Acesta propune un altfel de turism în România, turismul de inovație, inspirat din ceea ce a văzut în alte țări.

 

Trăim vremuri în care ne permitem să citim și chiar să vedem totul în lume. Democratizarea informației este vizibilă, chiar dacă mulți vor zice că de fapt calitatea este o mare problemã. Scopul acestui material nu este însă de a evalua sursele de informare, nici măcar de a face recomandări spre lectură. Este un unghi nou pe care îl abordez, care încearcă să conecteze turismul de inovație.

 

Încă de la început e bine de precizat că prin inovație nu mă voi referi la cea tehnologică, de prea multe ori singura vizibilă, ci la alte categorii pe care nici nu le luăm în considerare.

 

Călătorim, vedem, analizăm, comparăm și chiar avem idei. Asta se întâmplă în anul de grație 2024 și sperăm ca pacea și prosperitatea să țină planeta pentru a aprofunda această dimensiune. Nu înseamnã că orice sugestie sau idee nouă ne împinge să plonjăm în spațiul antreprenorial, dar putem să lansăm subiecte publice, dezbateri utile, pentru o societate deschisă. Nu trebuie să se sesizeze instituțiile statului, nici măcar grupurile de afaceri. Dar desigur, acestea pot să o facă, căci astfel ajutăm evoluția societală.

 

Să întru pe anumite exemple concrete care mi-au ieșit în cale în călătoriile mele recente.

 

Acum câteva săptămâni am fost în Georgia, o țară care se mândrește cu vinul sãu. Am fost plăcut surpins să gust dintr-un produs  special, înghețată cu aromă de vin, după modelul clasic al vaniliei, ciocolãţii sau cireșelor. Chiar și băutura spirtoasă națională, produsul chacha, de fapt e o țuică georgiana, are o poziționare și narativã fantastică. Există o adevărată cultură, divesificare, etichetare, centre de degustare în jurul acestei băuturi.

 

Anul trecut am petrecut aproape o lunã în Vietnam. Într-un oraș puțin cunoscut de români, am fost cu familia la un curs practic de gătit. Nu vã încarc memoria cu numele mâncării, dar povestea e genială. La ora 8 dimineață eram în piață cu bucătarul, am cumpărat produsele, am mers la el acasă, am gătit împreună și am mâncat apoi. Prețul foarte acceptabil, desigur. Nu știu dacă putem proiecta la sarmale o astfel de strategie, dar măcar o ciorbă rădăuțeană putem să vizualizãm. V-am facut poftã?

 

Vorbim de Africa și gândul ne duce la animalele sălbatice. Safari este o excursie, de cele mai multe ori cu un ghid, în care turiștii descoprã fauna caracteristică zonei. Acum, desigur, Clujul nu este Namibia sau Africa de Sud, dar ați văzut propuneri turistice pentru a vedea ursul în România? Să nu îmi spuneți că e mai greu decât cu elefanți sau pantere.

 

Poveștile americane sunt fantastice, iar o excursie în SUA e benefică ca experiență, desigur. Mi-a plăcut în special conceptul de a vizita locuri celebre, pe unde au trecut personalități, sau chiar străzi sau clădiri unde s-au filmat filme sau seriale de impact. Ce ziceți de un tur în Cluj pentru a vedea locurile serialului Pistruiatul? Putem începe pe stradă Pavlov de pe vremuri, cu o casă plină de amintiri plãcute pentru mine.

 

Nu orice idee poate prinde și nu mă refer doar la o dezvoltarea de afacere. Cultura sau timpurile joacă un rol important. De exemplu, în Armenia, am căutat urme ale simbolului Radio Erevan. Nimic, nici măcar un tricou nu există... Îmi amintesc că și România era foarte reticență în anii '90 la a comercializa brandul Dracula, nu mai e cazul acum.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan Luca – articol în Revista Cariere: “Sfaturi pentru un job în Bruxelles”

Pentru cei interesați de politicile europene am publicat un material în Revista Cariere despre oportunitățile de a lucra în Bruxelles.

 

----

 

Trăind de peste 25 ani în Bruxelles-ul european şi fiind în permanent contact cu piaţa muncii de aici, mi-am propus să prezint experienţe practice, utile pentru cei care îşi doresc un job în capitala comunitară. Îmi face mare plăcere să prezint realităţile Bruxelles-ului european într-un format academic. În ultimii ani mi-au trecut prin mână masteranzi de la ULB Bruxelles, KU Leuven, SNSPA Bucureşti sau UBB Cluj. Sunt impresionat de implicarea acestor tineri de 22-28 de ani în a dobândi cunoştinţe despre UE, comunicare, politici europene, toate acestea necesare în a găsi un loc de muncă în mult râvnitul Bruxelles european.

Acum câţiva ani, chiar am experimentat un “nou produs”, un training de o zi la Bruxelles, în care cei atraşi de afaceri europene aflau mai multe despre cerinţele ce trebuie îndeplinite pentru a obţine un job în capitala comunitară, indiferent dacă acesta ar fi în cadrul federaţiilor industriale, firmelor de consultanţă, corporatii, ONG-uri sau reprezentanţe ale regiunilor sau oraşelor.

Cum spuneam, e nevoie să cunoşti piaţa Bruxelles-ului şi să ştii cum poţi să îţi vinzi profilul unui posibil angajator. Ai nevoie de un CV bine structurat şi o scrisoare de intenţie perfectă, dar de asemenea trebuie să ştii unde să trimiţi documentele şi ce paşi să urmezi apoi.

Ce muncă urmează să desfăşoare un candidat admis? Tot ceea ce ţine de activitatea de lobby, obţinerea finanţărilor europene sau de crearea şi dezvolarea de parteneriate. Bruxelles este locul în care se adoptă aproximativ jumătate din legislaţia şi reglementările naţionale. Dacă e vorba de mediul înconjurător, de euro, de politica concurenţială, despre numărul de urgenţă 112, mişcarea liberă a persoanelor şi bunurilor sau standardele europene comune, toate sunt rezultatul influenţei exercitate de grupurile de interese asupra factorilor de decizie de la Bruxelles.

Fiecare ţară este reprezentată instituţional la Bruxelles. România, ca ţară membră a Uniunii Europene, dispune de o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea Europeană. Chiar şi ţările care nu sunt membre ale UE dispun de reprezentări similate şi aici mă refer la exemple precum China, SUA sau chiar Australia.

Reprezentarea permanentă în Bruxelles la nivelul regiunilor şi oraşelor este o “agomeraţie” de peste 400 de entităţi juridice, în care lucrează permanent cel puţin 2.000 de persoane. Câteva exemple: fiecare din cele 20 de regiuni italiene au un birou în Bruxelles-ul european (precum: Veneto, Piemonte) şi toate cele 16 landuri germane (Bavaria, Hamburg, Bremen) sunt şi ele vizibile cu staff permanent în capitala Europei.

Dacă luăm cazul Biroului european al Regiunii Stockholm, scopul acestuia este de a încuraja şi a promova interesele economice ale membrilor regiunii, păstrând un dialog activ între membrii săi şi organizaţii de genul Asociaţia Suedeză a Autorităţilor Locale şi Regionale, guvernământ, parlament, ministere, universităţi sau organizaţii industriale, pe de o parte şi cu factorii de decizie europeni în influenţarea politicilor şi programelor comunitare. De asemenea Biroul susţine membrii când e vorba de sesiunile plenare ale Comitetului Regiunilor în Bruxelles.

S-au creat şi asociaţii naţionale pentru interacţia cu Bruxelles-ul. Casa Regiunilor din Slovacia reprezintă cele 8 regiuni slovace, având în secretariat persoane trimise din fiecare regiune, dar şi experţi care se ocupă de managementul proiectelor europene sau comunicarea externă.

Oraşele sunt şi ele prezente cu apariţii precum: Amsterdam, Paris sau chiar Riga. De exemplu, reprezentanţa oraşului Praga ajută la stabilirea parteneriatelor între municipalităţile oraşelor şi regiunilor din statele membre. Aşa cum este normal, unele municipalităţi s-au grupat în asociaţii naţionale precum: Asociaţia Autorităţilor Locale din Lituania.

Mai există unele asociaţii europene care trebuie amintite pentru a întregi poza reprezentării regiunilor şi oraşelor la Bruxelles: Eurocities, Consiliul European al Municipalităţilor şi Regiunilor sau Adunarea Europeană a Regiunilor.

Continuând prezentarea pentru găsirea unui job în Bruxelles-ul european, mă opresc de această dată asupra reprezentanţelor federaţiilor industriale şi corporaţiilor. În limbajul de Bruxelles, dar nu numai, întâlnim des expresii de genul “grupul de interese din industria X s-a întâlnit cu comisarul european Y”, fără absolut nici o problemă juridică şi nici măcar de etică, deşi în România încă acest gen de acţiuni au conotaţii negative.

Cum s-au format aceste grupuri de interese din capitala europeană? Aproximativ 400 de multinaţionale, pe care le întâlnim în marea lor majoritate şi în România (vezi: Total, Shell, Oracle), au un sediu permanent şi la Bruxelles. Nu este însă ceva similar cu sediile din alte capitale europene, ci este de fapt o “ambasadă” a corporaţiei respective pe lângă instituţiile europene. Aşa cum România are o ambasadă în Belgia, care răspunde de relaţiile bilaterale dintre Belgia şi România, dar şi o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea Europeană, aşa şi Microsoft are un birou care se ocupă de “piaţa de desfacere a produselor sale” în Belgia, dar şi de un birou care se ocupă de dinamica legislativă europeană. Iar dacă observăm ştiri de genul “Justiţia dă dreptate Comisiei Europene în disputa cu Microsof”  ne cam imaginăm munca celor din aceste structuri: monitorizări, informări ale sediului central sau european despre tendinţele legislative, strategii de lobby şi campanii de comunicare, toate pe “nivelul comunitar”.

Se recomandă “coagularea grupurilor industriale” în asociaţii europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale ale membrilor şi Secretariat permanent în Bruxelles, pentru o mai mare vizibilitate şi implicit mai multă eficienţă în prezentarea intereselor actorilor industriali, afectate de deciziile luate la nivel comunitar. Astfel se pot prezenta “opinii comune ale industriei despre acel subiect”. Un exemplu concludent pentru cele menţionate mai sus este Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini - ACEA, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci binecunoscute. Asociaţia îşi exprimă foarte vizibil opinia despre subiectul menţionat, în numele sectorului pe care este împuternicit să-l reprezinte, conform statutului organizaţiei: “Road safety is essential in ensuring mobility”.

În Bruxelles sunt aproximativ 3.000 (trei mii – nu e nici o greşeală!) de birouri ale asociaţiilor europene sectoriale. Cu totul cam 20.000 de oameni îşi derulează activitatea în acest sector doar la Bruxelles. Fiecare structură este coordonată de o persoană purtând fie titlul de Secretar General, Director General sau Head of Office. Sunt oameni foarte influenţi în mecanismul legislaţiei europene, calităţile lor fiind de multe ori determinante pentru ramurile industriale pe care le reprezintă. Secretarul General coordonează activitatea unui Secretariat. Salariile acestor persoane sunt excelente, în concordanţă cu reponsabilitatea pe care o au, atingând 5.000 euro sau chiar 10.000 euro pe lună, în funcţie de industria pe care o reprezintă.

Ce fac aceste asociaţii? Dacă luăm exemplul “Eurometaux“, asa cum scrie pe pagina lor de web www.eurometaux.eu, această entitate constituie interfaţa între reprezentanţii europeni ai industriei neferoase şi autorităţile europene. Succesul acestor organizaţii se măsoară prin recunoaşterea la nivel înalt de către factorii de decizie europeni a organizaţiei ca influentă şi indispensabilă în procesul evolutiv al legii comunitare.

BUSINESSEUROPE este principala organizaţie la nivel european ce reuneşte federaţii naţionale (patronatele naţionale). Şi tot aşa, dacă le luăm pe cele mai mari, de exemplu, CEFIC, Consiliul European al Industriei Chimice, sau Wind Europe, Asociaţia Europeană pentru Energie Eoliană, sunt nume de care se leagă cea mai mare parte a deciziilor europene în sectoare majore, în ceea ce priveşte dezvoltarea societăţii sau schimbările globale cum ar fi schimbărilor climatice.

Probabil mulţi se întrebă dacă pregătirea pe care o au le-ar permite să găsească un loc de muncă în Bruxelles-ul european. Concursurile EPSO, pentru a deveni funcţionar comunitar, trezesc mare interes, dar viaţa poate să fie însă interesantă şi lucrând în sectorul privat al capitalei Europei. Sutele de români care activează deja în acest sistem pot să confirme că dimensiunea privată a afacerilor europene nu este de neglijat. Dar, să revenim la pregătirea necesară pentru a lucra în Bruxelles. Dacă ne referim la educaţia formală, candidatul trebuie să aibă deja o diplomă, chiar dacă aceasta este dintr-o universitate românească. Un master efectuat într-o ţară vest-europeană este de asemenea extrem de util. Limbile străine sunt foarte importante. Fără limba engleză nu se poate face nimic, franceza este un punct în plus, iar dacă ai cunoştinţe de limba germană este şi mai bine. Italiana si spaniola nu fac diferenţa, fiind mulţi italieni şi spanioli în Bruxelles.

Dacă doriţi să lucraţi în Bruxelles căutaţi să înţelegeţi mai mult decât mecanismul instituţional, să vă specializaţi treptat pe anumite politici sectoriale, fie cea de mediu, energie, trasporturi, finanţe. Nu dă bine dacă la un interviu nu ai habar ce reprezintă prescurtări precum WWF sau EEB şi soliciţi un job ca expert pe politicile de mediu.

ONG-urile sunt privite cu mare atenţie în lumea capitalei Europei. Alături de instituţiile europene şi de “grupuri de interese industriale”, ONG-urile întregesc “triunghiul de aur”, al celor care “produc” legislaţia europeană. Există sute de ONG-uri la Bruxelles, majoritatea formate dintr-o persoană sau două, care “trăiesc” dintr-o finanţare anuală provenită în special de la Comisia Europeană. Acţiunile lor sunt importante în special în mecanismul “comunicării UE” către cetăţenii europeni.

Avem şi anumite “ONG-uri mărci”, care se remarcă în anumite politici sectoriale. Majoritatea dintre acestea au un secretariat propriu în Bruxelles-ul european, cu persoane plătite şi strategii de comunicare bine puse la punct. Lobby-urile lor sunt foarte eficiente în marea majoritate, reuşind să “ţină piept“ celor din industrie în toate aspectele dezvoltării europene.

Cele mai puternice ONG-urile de mediu sunt grupate în Green 10 cu comunicări comune precum cea despre Eficienţa Energeticã. Privind atent activitatea WWF de la Bruxelles, observăm ca biroul UE structurează clar priorităţile pe temele europene de actualitate.

Bine apreciate la Bruxelles sunt şi Oxfam, Solidar, European Social Platform, European Public Health Alliance, Inclusion Europe, Transparency International sau Amnesty International.

 

Consultanţii sunt şi ei masiv reprezentaţi în Bruxelles. Câteva sute de companii îşi prezintă serviciile celor interesaţi, oferta fiind diferită ca preţ sau calitate de la o marcă la alta.

E greu de clasificat firmele de consultanţă. În opinia mea acestea se grupează în 4 categorii mari: specializate pe relaţiile cu presa (PR), pe lobby-ul legislativ (PA), pe managementul proiectelor europene şi pe managementul asociativ. Unele firme din Bruxelles se pot încadra în fiecare din cele 4 categorii, altele doar în una sau două.

Să încep cu firmele de “Public Relations“. Sunt câţiva mari jucători pe piaţă precum: Teneo, Fleishman Hillard, Logos, BCW, Hannover, Edelman sau Ogilvy. Deşi e greu de trasat o frontieră între PR şi PA, voi încerca să prezint câteva dintre brand-urile care fac diferenţa când e vorba de un lobby eficient: Kreab, Rud Pedersen sau FIPRA.

Cele mai cunoscute companii care au ca principală activitate “EU project management“ sunt: ISF Mostra, Tipik, Ecorys, Qwentes. Când vedeţi de exemplu o pagină de web a Comisiei Europene sau un reportaj video despre, să zicem, eficienţa energetică la nivel comunitar, să fiţi sigur că aceşti consultanţi şi-au adus o mare contribuţie la realizarea “produsului finit“.

A patra categorie este cea a consultanţilor de “association management“, cu nume faimoase precum Kellen sau MCI.

E bine de amintit şi organizaţiile sectoriale, care grupează diferiţi consultanţi în Bruxelles, precum The European Public Affairs Consultancies' Association (EPACA) sau The Society of European Affairs Practitioners (SEAP).

Şi de această dată, poate chiar mai mult decât în cazul celorlalte domenii, candidaţii pentru astfel de joburi trebuie să fie dedicaţi meseriei, cu aptitudini de buni comunicatori, dar în primul rând este nevoie de un bagaj vast de cunoştinţe tehnice din diferite domenii şi o bună înţelegere a sistemului în ansamblu.

Sunt deja zeci de români care lucrează în firmele de consultanţă din capitala comunitară şi asta arată ca cei interesaţi de acest sector pot să aplice fără nici o problemă.

 

 

Dr. Dan LUCA este expert în afaceri europene şi comunicare strategică, derulându-şi activitatea în Bruxelles încă din 1997. Conferenţiazã la universităţi din Belgia, Italia, Germania şi România, iar cartea să fundamentală este „Mapping the Influencers in EU Policies”.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “Alegerile primare europene şi dezbaterile Spitzenkandidat în 2024”

În cercetarea publicată astăzi în Ziarul Financiar, am evidențiat câteva repere despre cum au abordat partidele politice alegerile primare europene 2024.

 

---

 

Pe 7 martie 2024, Congresul PPE de la București a ales-o, în urma unui vot secret, pe Ursula von der LEYEN drept principala candidată a PPE la Președintele Comisiei Europene înaintea alegerilor pentru Parlamentul European din 2024. Ea a fost singura candidată. Eveniment simbolic care a dat oficial tonul alegerii liderilor europeni ai mandatului 2024-2029.

 

Cu câteva zile înainte, pe 2 martie 2024, socialiștii europeni îl alegeau pe Nicolas Schmit ca si candidat principal la cea mai inaltã poziţie a executivului european. Schmit, comisarul european pentru locuri de muncă și drepturi sociale, a primit mandatul prin aclamație la finalul congresului partidului de la Roma. Politicianul a condus necontestat cursa internă, el fiind singurul nume propus.

 

La sfârşitul aceleiaşi luni, pe 20 martie 2024, liberalii europeni s-au reunit la Bruxelles pentru Congresul Extraordinar al Partidului ALDE. Delegații de partid au votat pentru aprobarea nominalizării lui Marie-Agnes Strack-Zimmermann (Germania) de la FDP, membru al partidului ALDE, în Germania, ca principal candidat liberal pentru alegerile din iunie. Mai exista şi o Echipã Europa, care alaturi de  deputata Marie-Agnes Strack-Zimmermann, îi mai avea pe eurodeputaţii Valérie Hayer (Franţa) şi Sandro Gozi (Italia).

 

În luna precenentã chiar, pe 3 februarie 2024, Verzii europeni îi prezentau pe europarlamentarii Terry Reintke (Germania) și Bas Eickhout (Olanda) drept candidați de top pentru alegerile UE. Cei doi europarlamentari au fost numiți de delegații tuturor partidelor Verzilor din Europa la congresul de la Lyon, Franța.

 

Pe data de 24 aprilie 2024, Partidul ECR adoptă manifestul pentru alegerile europene, şi decide să nu prezinte un candidat principal. „Refuzând să nominalizeze un candidat pentru funcția de vârf, ECR trimite un semnal puternic că partidul rămâne fidel liniei sale că nu a fost niciodată în favoarea sistemului Spitzenkandidat.”

 

Dacă continuăm analiza despre abordarea electorală a celorlalte partide europene, observăm că pe 24 februarie 2024, Stânga Europeană radicalã îl alege pe Walter Baier (Austria) drept candidat principal la alegerile europene. A fost ales într-o adunare internã în Slovenia.

 

Unele partide, mai mici desigur, au avut o decizie asupra acestui subiect încã de anul trecut. Maylis Roßberg (Germania) și Raül Romeva (Spania) au fost ratificaţi ca tandem EFA Spitzenkandidaten în cadrul Congresului de la Strasbourg (13-14 octombrie 2023). Interesant profilul-simbol al acestor candidaţi. Raül Romeva (52 de ani, Catalonia) este un fost europarlamentar. A fost membru al Guvernului Catalan care a organizat referendumul pentru autodeterminare în 2017, după care a petrecut 4 ani ca prizonier politic. Iar Maylis Roßberg (23 de ani, regiunea de graniță daneză-germană) este membru al minorității daneze din Germania.

 

După alegerile pentru Parlamentul European din 2019, Miscarea Politicã Creştin Europeanã a obținut trei locuri în Parlamentul European: Peter Van Dalen de la Uniunea Creștină (Olanda), Bert-Jan Ruissen de la SGP (Olanda) și Helmut Geuking de la Partidul Familiei din Germania. Peter Van Dalen și Helmut Geuking fac parte din Grupul PPE, în timp ce Bert-Jan Ruissen face parte din ECR. Un al patrulea europarlamentar, Cristian Terheș, membru al Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat din România, s-a alăturat partidului în mai 2020. Președintele și Spitzenkandidat pentru acest partid a fost Valeriu Ghilețchi, membru în Parlamentul Republicii Moldova.

 

Chiar şi Partidul Identitate şi Democraţie a fãcut o alegere. Extrema dreaptã îl alegea pe europarlamentarul danez Anders Vistisen drept „candidat principal”.

 

În primavara lui 2024, înainte de alegerile europene din iunie, au fost 3 dezbateri oficiale, clasificate ca Spitzenkandidat.

 

Orașul Maastricht a fost și de data aceasta locul primei dezbateri Spitzenkandidaten înainte de alegerile pentru Parlamentul European. După 2014 și 2019, ziua de 29 aprilie 2024 a fost aleasã pentru a reuni ofertele electorale ale partidelor politice europene pentru președinția viitoarei Comisii Europene. La dezbaterea de 90 de minute care a avut loc începând cu ora 19.00 CET, au fost prezenți 8 candidați. Foarța actualului președinte a fost observată din primele minute ale interacției. Ursula von der Leyen a pendulat între a prezenta ideile pentru următorul mandat, dar a și explicat mult actualele acțiuni politice. La un moment dat aveam impresia că este o conferință de presă în care ceilalți candidați întreabă actualul președinte al Comisiei Europene despre subiectele politice contemporane.

 

Nicolas Schmit a fost bun, forța de comisar european în exercițiu i-a dat gravitate și structurã prezentării. Bas Eickhout a jucat și el bine, experiența sa ca lider de grup politic în Parlamentul European fiind bine pusă în evidență. Maylis Roßberg, de doar 24 de ani, a jucat cartea tinerilor, mai ales că în salã erau prezenți doar tineri. E aceeași abordare precum cea a candidatei verzilor din 2014 și 2019, Ska Keller. Anders Vistisen a atacat brutal încă din prima clipă când a avut microfonul. A lovit în tot ce mișcă european și a subliniat voalat problema alegerilor europene. “Ursula von der Leyen dorește un mandat de președinte al Comisiei Europene, dar nu candideazã pe nici o listã electorală în alegerile europene”. Neavând ECR candidat în dezbatere, ID a intrat pe palierul euroscepticilor mai mult decât credeam.

 

Marţi, 21 mai 2024, s-a derulat a doua dezbatere dintre posibilii presedinţi ai viitoarei Comisii Europene. Evenimentul a fost organizat de think tank-ul Brugel şi prestigioasa publicaţie Financial Times. Tema principalã a fost legatã de dezvoltarea economicã a UE. La intrevederea de 75 de minute, începând cu ora 17.00 CET, au fost prezenți 4 candidați: Ursula von der Leyen, Nicolas Schmit, Sandro Gozi si Anders Vistisen.

 

Câteva citate de la dezbatere:

Ajutoarele de stat nu trebuie să fragmenteze piața internă (Schmit),

Ne trebuie campioni industriali pentru a avea competitivitate pe plan mondial (von der Leyen),

E nevoie atât campioni industriali, dar şi să sprijinim IMM-urile (Schmit),

Criza pandemică ne-a învățat ce important este să avem diversitate în lanțul de aprovizionare (von der Leyen),

Ne trebuie noi resurse pentru bugetul european, să cheltuim mai bine împreună (Schmit),

E nevoie de mai multă cooperare europeană pentru apărare și securitate (von der Leyen),

Apărarea europeană are un cost, trebuie finanțată (Schmit),

Trebuie să avem un mai mare budget european, să ieșim din schema anului 1988 cu contribuția țărilor membre de doar 1% (Gozi),

Cred în proiectul “Made in EU” (von der Leyen),

UE trebuie sã fie putere militarã şi economicã (Gozi).

 

Interesant cum Nicolas Schmit a pomenit în intervențiile sale de patru ori numele lui Jacques Delors, iar Sandro Gozi de două ori trioda liberală Macron – Breton – Kallas.

 

Joi, 23 mai 2024, s-a derulat ultima dezbatere dintre posibilii președinţi ai viitoarei Comisii Europene. Conform tradiție, cu 10 zile înainte de alegerile europene, evenimentul a avut loc în sala mare a Parlamentului European din Bruxelles. La fel a fost în 2014 sau în 2019. Surprinzător, dar oficial evenimentul s-a intitulat "Eurovision debate between lead candidates for the Commission presidency". Spun surprinzător fiindcă utilizarea termenului Eurovizion, atât de drag EBU, era plin de controverse după scandalul de anul acesta, rezultat chiar printr-o plângere oficială semnată de vicepreședintele Comisiei Europene, Margaritis Schinas, pentru interzicerea steagului UE la evenimentul muzical Eurovision 2024.

 

Un alt amănunt de semnalat, s-a decis începerea evenimentului la ora 15, într-o zi de lucru. Este prima dată de la apariția dezbaterilor Spitzenkandidat când se preferă ora gospodinelor pentru un eveniment televizat în care se dorește o dezbatere live pentru destinul Europei în următorii 5 ani. Sau poate se consideră că astfel de interacții sunt doar pentru cei care lucrează în sistemul afacerilor europene, nu pentru publicul larg?

 

Dr. Dan LUCA este expert în afaceri europene și comunicare strategică, derulându-și activitatea în Bruxelles încă din 1997. Conferenţiazã la universități din Belgia, Italia, Germania și România, iar cartea să fundamentală este „Mapping the Influencers in EU Policies”.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Menirea universitară”

Despre rolul strategic al educației în editorialul semnat astăzi în Făclia.

 

----

 

Suntem prea obişnuiţi să vedem în universităţi doar centre de învăţământ superior. Îmi amintesc cu mare plăcere o cercetare pe care am desfăşurat-o cu o echipă europeană prin care analizam activitatea universităţilor din România pe patru paliere: educaţie, training, cercetare şi consultanţă. Observam atunci că unele universităţi din România s-au adaptat treptat la astfel de activităţi, iar situaţia lor financiară este de invidiat acum, arătând că şi la noi “se poate“. Remarcabil era ceea ce spunea referitor la acest subiect Radu Munteanu, fostul Rector al Universităţii Tehnice din Cluj: “Universităţile sunt cel mai mare angajator din judeţul Cluj”.

Să încercăm să schiţăm ce găzduieşte Bruxelles-ul european din punct de vedere universitar. Unele universităţi europene au înţeles de mulţi ani cum funcţionează sistemul şi şi-au implantat “reprezentanţe“ în capitala Europei. Acum câţiva ani Directorul Departamentului Relaţii Internaţionale de la Universitatea din Madrid îmi prezenta de ce această instituţie are 10 persoane în permanenţă în Bruxelles: “UE finanţează anual programe de cercetare de milioane de euro pentru universitatea noastră. E normal să avem oameni care să gestioneze această relaţie.”

Având în vedere puţinele competenţe pe care le are UE în politicile educaţionale, majoritatea universităţilor îşi axează activitatea din Bruxelles pe programele de cercetare şi pe lobby pentru a avea venituri comunitare. Această prioritate este confirmată şi de Asociaţia Universităţilor Europene, care reprezintă în Bruxelles interesele a aproximativ 800 de universităţi, printre care şi zeci de entităţi româneşti.

Universitatea din Madrid, cea mai mare dintre universităţile din UE ca număr de studenţi, nu este singura cu o prezenţă fízică în Bruxelles: Universitatea din Helsinki are ca suport Reprezentanţa Helsinki la UE, Universitatea din Lubliana se bazează pe Asociația Slovenă de Afaceri și Cercetare, iar Universitatea din Parma pe Reprezentanţa Regiunii Emilia-Romagna la Bruxelles. Nu există nicio universitate din România care să aibă o reprezentanţă permanentă la Bruxelles.

Este de remarcat cum, la Bruxelles, universităţile cooperează bine cu reprezentanţele instituţiilor locale sau regionale, dar nu reuşesc însă o apropiere de structurile “camerelor de comerţ şi industrie locale”.

 

Ce urmează din punct de vedere al relaționării universităților cu lumea capitalei europene? Există un potențial fantastic în a avea un ax de dezvoltare în care cercetările practice să fie comunicate mai putenic către decidenții europeni. Există centre de gândire, thank tank-uri în jargonul european, care își bazează activitatea pe relaționarea cu academicul. Dacă s-ar suprapune în această ecuație și expertiza anumitor institute de cercetare, vom avea o combinație plină de conținut și impact.

 

Academicul are importanţa sa societală, iar Uniunea Europeană are nevoie de studii practice, conectate mai bine la realitatea de zi cu zi a Europei. Este un mesaj deschis al ˝cetății˝ către oamenii de știință în a se deschide și ieși din ermeticul academic pentru a contribui efectiv la o societate europeană mai bună și mai prosperă.

 

Dan LUCA / Bruxelles

O lunã în Georgia și Armenia. Adevărat raid cultural!

Ne place să petrecem vacanţa de varã în locuri noi, pe care nu le-am vizitat încă. Avem ca obiectiv principal să călătorim cu întreaga familie, dar și să stăm cel puțin trei săptămâni împreună. Planificăm totul începând cu zece luni înainte pentru a avea prețuri mici la biletele de avion și cazare, rezervãri la restaurante sau la spectacole celebre.

Anul acesta am plonjat într-o experiență culturală enormă de aproape o lunã în Georgia și Armenia. Merită să vizitezi Georgia și Armenia? Cu siguranță! Noi am fost în aceste două țări, și am avut 11 locuri de cazare (hotele, motele, cabane, conace, case de oaspeți), am străbătut mii de km, am fost la mare și la munte. Am văzut mănăstiri ortodoxe pline de istorie și respect, am urcat munți uriași, admirând peisaje de vis.


1. Georgia are 3,6 milioane de locuitori, dintre care 1,3 milioane trăiesc în Tibilisi.

Tibilisi este un oraș plăcut și bine aranjat. Se pot vedea ușor, la pas chiar, lucruri interesante ca turist: Bridge of Peace, Holy Trinity Cathedral, Aerian Tramway sau Mother of Georgia.

Foarte interesant monumentul dedicat celor 2000 de ani de la apariția creștinismului în Georgia. Lângă Tibilisi avem Chronicle of Georgia, ceva enom, asemănător prin grandoare cu Templul Karnak din Egipt.

În Tibilisi abundă steagurile UE, dar și simbolistica europeană. Clar, Georgia are potențial de a deveni membră UE.

Alergarea în Tibilisi e posibilă, există trasee decente dacă le cauți. Este și un mod plăcut de a vedea orașul la ora 8 dimineață, într-o luni. Surprinzător, mult calm, georgienii nu sunt persoane matinale din câte am înțeles.

Ceva special în Tibilisi este Chacha Corner, locul unde se poate degusta chacha, băutura națională, un fel de țuică de Georgia.

Nu uitați să mâncați un Khachapuri Acharuli și un beți un pahar de vin georgian. Merită!

Sighnaghi este un fel de Sighișoara pentru Georgia. Îi mai zic și orașul iubirii... Zidul de fortificație al cetății medievale e foarte bine conservat.

Nu am mai făcut baie în Marea Neagră din anul 2000, la Mamaia... Am revenit, dar printr-o intrare de cealaltă parte a mãrii, prin Batumi. Apa e fantastică, dar plaja e o colecție de bolovani.

Batumi, acest Las Vegas al Marii Negre, cel puțin așa se prezintă turiștilor... Avem și Piața Europa cu statuia necesară. Ali & Nino Statue este ceva unic. Batumi Alphabel Tower e plăcut la vedere.

Batumi, ziceam că e precum un Las Vegas la Marea Neagră. Dar să fiu sincer e mai mult un Dubai dacă observăm gigantele clădiri de pe malul mãrii. Orașul este în plin avânt, construcția e continuă. Am înțeles că sunt multe investiții private venite în special din Turcia și Rusia.

De dimineață, o alergare plăcută pe faleză din Batumi e recomandabilă.

În Batumi se află cea mai intersantã clădire McDonald's din câte cred că există.

Ceva foarte turistic în Georgia! Mestia! Un oraș de munte din nord-vestul Georgiei, la o altitudine de 1.500 de metri în Munții Caucaz. Orașul este vechi, la bazã, și e dominat de turnuri de apărare din piatră. Peisaje incredibile! Se poate încerca telescaunul și telegondola în Mestia mai ales dacă doriți să aveți o priveliște la versanții de 4000m care înconjoară stațiunea turistică.

Ceva foarte autentic: Uplistsikhe este un oraș antic tăiat în stâncă.

Am ajuns și la Gori, orașul de naștere a lui Stalin. Interesant Muzeul Stalin... Colecție de fotografii, artă și suveniruri din viața celebrului lider al Partidului Comunist Sovietic. Desigur, personaj deosebit de controversat, dar parte a istoriei.

Peisaje și geopolitică... Pe Autostrada Militară, am trecut la două palme de Osetia de Sud. Am ajuns într-o zona mirifică, cu peisaje magice, la doar câțiva km de frontiera rusă.

Ceva interesant... Monumentul prieteniei Rusia-Georgia a fost construit în 1983 pentru a sărbători bicentenarul Tratatului de la Georgievsk și prietenia continuă dintre Georgia sovietică și Rusia sovietică. Priveliștea e mai bună decât monumentul...

Kutaisi, acum poartă de intrare în Georgia. Aeroport regional mic, mult sub cel din Cluj-Napoca, dar care aduce turiști pentru toată țara. Impresionantă este Bagrati Cathedral, acoperișul fiind de un albastru intens.

Autostrada de la Kutaisi până la Tibilisi, este impresionantă, are vreo 250 km și are și multe tunele. Sunt însă și mici porțiuni de finalizat, iar aici îi găsim activi pe inginerii chinezi.

Vaci, mai ales, dar și cai, măgari, porci, câini, pisici, sunt în permanenţă pe străzile Georgiei. Și asta chiar și pe autostrăzi... E o realitate care îmi amintește de Botswana, vizitată în 2018.

Pentru prima dată am mâncat înghețată cu vin. Conceptul de wine ice creame este bine dezvoltat în Georgia, o țară care se mândrește cu un vin excelent.

Pâine georgianã! Shotis puri! De mult timp nu am mai avut un mic dejun așa de plăcut. Ajută și dacă asiști la metodologia de fabricare.

Încă de la început am înțeles un lucru foarte util. Datorită războiului din Ucraina, în Georgia majoritatea plăților se fac cash. Explicația: Turiștii ruși nu pot plăti cu card, le sunt blocate tranzacțiile bancare internaționale. De fapt e interesant cum mulți ruși au decis să se instaleze în Georgia în permanenţă, derulând afaceri direct de aici și având întreaga familie integrată. Dacă vorbiți cu un sârb, vã va explica un fenomen asemănător şi la Belgrad.

În jurul Marii Negre, idei din Batumi... Acum vreo 20 de ani, când împărțeam sediul de la Bruxelles cu experții think tank-ului CEPS, aceștia îmi povesteau un concept interesant. Ziceau atunci că poate există pace în zonã când vom avea o autostradã care face turul Mãrii Negre. E mult mai greu acum, doar partea sudică pare fezabilă: Constanța, Varna, Istanbul, Batumi. Nordul e cu Sochi, Yalta și Odessa... imposibil. Interesant că Batumi e înfrățit cu municipiul Constanța.... un început de strategie?

Când Yuri Gagarin a aterizat pe Pământ după incursiunea sa din 1961 în spațiul cosmic, primul lucru pe care l-a cerut a fost o sticlă de Borjomi. Această este apa minerală fantastică a Georgiei.

E foarte interesant cum produsele belgiene devin branduri internaționale. Alături de faimoasa bere belgiană sau ciocolata belgiană, apare acum vizibil și Belgian waffle. Asta în plin centru orașului Batumi din Georgia...

Înainte de a veni în Georgia auzisem că e plin de câini vagabonzi pe străzile din Tibilisi și ale altor orașe. Venisem aici cu trauma trăită în Bucureștiul anului 2000, atunci când să intri în bloc trebuia să ai răbdare ca cei 7 câini agresivi să se plictisească și să își găsească altă locație. E drept, e plin de căței vagabonzi în Georgia. Dar toți sunt calmi, dorm practic tot timpul, pe străzi și în parcuri. Am înțeles că există un program guvernamental, am observat că toți câinii au cipuri în urechi. Se pare că totul funcționează, cel puțin eu m-am simțit în siguranță călcând printre câinii georgieni.

O cină sau un mic dejun în Georgia sunt foarte asemănătoare cu cele din România.

M-am bucurat să văd prezente românești în Georgia. Benzinăriile Rompetrol sunt vizibile în Batumi sau Kutaisi, dar și în alte zone. Iar Dacia e de multe ori mașina poliției.


2. Mănăstiri în Georgia

A. Mănăstirea David Goreji este ctitorită în secolul al VI-lea. Platoul pe care este mănăstirea este parțial în Azerbaidjan, ceea ce dã naștere unei discuții teritoriale între cele două țări. Călugării georgieni de la mănăstire spun că „văd disputa ca rezultat al uneltirilor sovietice de a submina relațiile dintre georgienii creștini și azerbaii musulmani". Dacă urmăriți semnul spre mănăstirea Udabno, după 200m întâlniți doi grăniceri azeri care vã invită să faceți cale întoarsă...

B. Orășelul Mtskheta e la doi pași de Tibilisi. Este unul dintre cele mai vechi orașe din Georgia, precum și unul dintre cele mai vechi orașe locuite continuu din lume. Dovezile arheologice indică așezările umane în zona Mtskheta din mileniul ÎI î.Hr.. Mănăstirea Mtskheta e de vizitat, desigur.

C. Când pitorescul acoperă cuvintele... Gergeti Trinity Church este cel mai emblematic lăcaș de cult al Georgiei. Aflată în Caucazul Mare, cel mai subestimat lanț muntos din Europa... înălțimea atinsă 5642m!


3. Tiblisi - Erevan

Distanța de la Tibilisi la Erevan este de 272 km. Practic 6 ore, într-un taxi, e o experiență intereresantã. Am trecut munții la 2000 metri altitudine, iar înapoi aproape de frontiera Armenia - Azerbaidjan. Google Maps chiar zicea că am trecut frontiera lejer, desigur imposibil știind disputa teritorială între Armenia și Azerbaidjan.


4. Armenia are 3 milioane populație, dintre care 1 milion în Erevan.

Sunt câteva locuri plăcute de vizitat în Erevan. De exemplu se poate începe cu Cafesjian Center for the Arts (interesant conceptul de galerii de artă de sub cascada de beton). De pe terasa de la finalul scărilor (atenție sunt și scări rulante în interior pentru cele 500 de trepte), se vede muntele Ararat. Acesta este situat în Turcia, la doar 57 km de Erevan. Nu e ușor însă de ajuns acolo, 6 ore cu mașina, un ocol de 400 km, căci trebuie găsit un punct de trecere a frontierei turco-armeană.

De văzut în Erevan: Charles Aznavour Square, Republic Square și Vernissage.

Armenian Genocide Memorial este un loc care trebuie vizitat pentru a înțelege Armenia.

Spectacol de balet în sala Teatrului și Operei este ceva special. Sala plină, fantastic totul.

În Erevan am avut parte de una dintre cele mai plăcute alergări de oraș. Parcuri, bulevarde largi, aproape nimeni pe stradă la ora 8 dimineață.

Lacul Sevan, un fel de lacul Balaton pentru Armenia. Este situat la 1900m altitudine și asta îl face special. E enorm, acoperă 1/6 parte din teritoriul Armeniei. O plăcere să petreci două nopți într-o zonã plină de apă, munte, păsări și vegetație.

Sevan Writers' House... Pe peninsula Sevan, la doi pași de Mănăstirea Sevanavank, se află Casa Scriitorilor, un loc de legendă în perioada sovietică. Acum un restaurant cu priveliști elvețiene.

Drumul de la Erevan la Tatev e o experiență... un loc al confluențelor, aproape de frontiera turcă, aproape de Azerbaijan, chiar la o palmă de Iran.

Drumul Mătăsii e vizibil și în Armenia. În munți, am vizitat un han/popas din secolul al XIV-lea.

Există o simpatie pentru limba rusă în Armenia.

În Armenia avem turiștii din Iran, Rusia... și unii care chiar s-au instalat în permanenţă aici. Un tânăr iranian care fuge de înrolarea în armata iraniană alege refugiul studenției armene.

Normal, am încercat ceva specialități în Armenia. Au avut gust bun ciorba de fasole, zacusca și pepenele. Recomand și o cafea armenească și o limonadă cu mentă.

Specialitate armeană - supă cu aveluk. Într-un peisaj fantastic la Wings of Tatev... iar ca desert, clătite crocante cu cașcaval și șuncă.

Nici urmă de Radio Erevan... să fiu sincer sunt surprins. Doream să îmi cumpăr un tricou...

Șoselele din Armenia nu sunt grozave, în unele părți chiar catastrofale. Singura autostradã în Armenia este cea între Erevan și lacul Sevan.

Armenia, mai ales cea rurală, este o adevărată călătorie în timp, o Românie de la mijlocul anilor '80.

Peste tot, în restaurante sau case închiriate, aveam pahare de cristal și farfurii de porțelan colorat. Îmi reamintește de o Românie de prin anii '80. Totuși, nu am văzut pești de sticlă și macrameuri...


5. Mănăstiri în Armenia

A. Am vizitat mănăstirea Khor Virap. Este considerat ca locul de naștere al creștinitățîi, în jurul anului 300. Muntele Ararat din fundal dã și mai multă prestanțã locului.

B. Mănăstirea Noravank din secolul al XIII-lea. Ascunsă în inima munților.

C. Într-o zonã muntoasă, aproape de confluența a 3 țări (Armenia, Azerbaidjan și Iran), se află perla mănăstirilor armene. Mănăstirea Tatev a fost ctitorită în secolul al IX-lea, iar în secolul al XIV-lea găzduia cea mai importantă universitate din Armenia.

D. Mănăstire Sevanavank, pe peninsula Sevan. Unul dintre cele mai vizitate obiective turistice în Armenia.


6. În loc de final...

La 4000 km de Bruxelles, din Tibilisi sau Erevan, dar mai ales din zonele rurale ale Georgiei sau Armeniei, înțelegi mai bine conceptele europene de pace sau prosperitate economică.

În luna această am fost aproape de zone geografice tulburi, de fiecare dată fiind în siguranță, vã asigur. În Armenia, am fost la câțiva km de frontieră cu Iran, dar am trecut pe șosea pe lângă frontiera cu Azerbaidjan. Era calm, fără mișcări în zona Nargorno-Karabakh. În Georgia, am fost la câțiva km de frontieră rusă, dar și la buza Turciei în Batumi. Am trecut cu mașină la câțiva km și de Osetia de Sud și mai apoi de Abkhazia, cele două republici separatiste.

Am întâlnit oameni extraordinari atât în Georgia, cât și în Armenia. Respect pentru atitudine și le mulțumesc pentru ospitalitate!

Este al 5-lea raid cultural de minim 3 săptămâni organizat cu familia după cele din Botswana/Namibia/Africa de Sud (2018), Danemarca/Suedia/Finlanda/Estonia/Letonia (2019), Statele Unite ale Americii (2022) şi Vietnam/Laos/Tailanda (2023). Povestea sperăm să continue!

Dan LUCA / reîntors la Bruxelles