Brandul de media sau chiar mai mult?

Activând în domeniul comunicãrii, cercetarea asupra evoluţiei presei europene m-a fascinat de ani de zile. Am considerat cã este bine sã ne exprimãm gândurile deschis, iar articolele precum ″Presa viitorului″ (din PR Romania) sau ″Jurnalistul Twitter şi finanţarea sa″ au avut un impact plãcut la timpul lor.

De câteva sãptãmâni, în calitate de vicepreşedinte al Grupului EURACTIV, îmi axez activitatea şi pe aducerea inovaţiei practice în media europeanã. Acum o lunã explicam prin intermediul Ziarului Financiar cum COVID-19 are un impact enorm şi asupra afacerilor din domeniul presei. Era chiar o intrebare despre cum va primi piaţa organizarea de evenimente media virtuale; având în vedere cã organizarea de conferinţe media este un segment profitabil. 

În numite sectoare, criza Corona va produce o adevãratã nebuloasã. Statele europene vor interveni la greu, naţionalizând parţial anumite companii strategice, aşa cum s-a întâmplat cu sectorul bancar dupã criza financiarã din 2008. E posibil sã asistãm la anumite consolidãri la nivel european – ideea cu campionii industriali europeni de care ziceam anul trecut -, în domeniul aviatic, dar – de ce nu – şi în cel al construcţiilor de maşini.

Sectorul media este însã unul special, iar naţionalizarea sau consolidarea nu sunt preconizate. Zic asta fiindcã segmentarea presei europene e asociatã cu limba şi cultura ţãrii respective, dar şi având în vedere cã segmental media este prea integrat în sistemul politic naţional, presa fiind un jucator activ în spaţiul public naţional. Deşi avem instituţii europene e greu sã preconizam o întãrire a sferei publice europene dupã crizã, deci presa nu va avea şanse mari sã se federalizeze.

Sã nu uitãm cã însuşi definiţia presei evolueazã pe zi ce trece, iar mulţi prevãd cã de fapt în 2035 platformele tehnologice vor înghiţi media. O dezbatere importantã, mai ales cã aceste corporaţii dispun de lichiditãţi enorme, depãşing cu mult chiar şi bugetele televiziunilor de succes.

Care este soluţia pentru presa europeanã? E în direcţia diversificãrii, utilizând brandul de presã. Aşa cum am precizat, trecerea la organizarea de evenimente este deja de notorietate, doar la EURACTIV organizãm aproximativ 100 de conferinţe pe an.

Dacã privim mediul universitar, acesta a înţeles diversificarea ca sursã de venit şi existenţã. În 2008 prezentam cum e structurat bugetul instituţiilor de învãţãmânt, care pe lângã componenta educaţionalã mai abordeazã şi trainingul, cercetarea şi consultanţa.

Presa s-a mişcat bine, absorbind tehnologia internetului în pozitionare. Acum 3 ani am fost invitat de cãtre Asociaţia Bãncilor Europene la “Innovation Conference” (Gearing up for digitisation – Adapting Retail Banking to the Digital Age) sã prezint adaptarea presei la mediul online, un domeniul în care bãncile fãceau paşi modeşti la acea datã.

Ce ne va rezerva viitorul? Depinde în mare parte de fiecare brand de presa în a re-evalua ecosistemul în care îşi deruleazã activitatea şi cum, prin intermediul unor parteneriate strategice, va ″impinge″ eventual brandul de presã spre alte sectoare.

Dan LUCA / Bruxelles

Un plan Marshall pentru educaţia europeanã?

M-am alãturat cu mare plãcere experţiilor care au trimis recent un “Open Letter for a EU Marshall Plan for Training and Education To Avoid the Socio-Economic Collapse”.

Am sprijinit acest demers fiindcã sunt activ pe segmentul educaţional de peste 20 de ani, iar criza actualã dinamizeazã şi mai mult abordarea.

În cadrul tezei de doctorat, pe care am prezentat-o in 2007, analizasem tendinţele de dezvoltare pentru programele educaţionale comunitare într-o Europă extinsă. Motivaţia cercetării a reprezentat-o analiza politicii educaţionale a Uniunii Europene şi impactul acesteia asupra tinerilor din Europa, dorinţă exprimată deschis de a propune noi programe educaţionale comunitare. 

În ultimii 12 ani am colaborat cu 13 universitãţi din 4 ţãri. Cea mai recentã interacţie cu studenţii a fost acum douã sãptãmâni, cursul virtual susţinut la Universitatea Catolicã din Leuven. În 2013 am ajutat SNSPA în lansarea în premieră în învățământul universitar din România a primului program masteral din România specializat în studiul comunicării şi guvernanţei în Uniunea Europeană – Master in EU Communication and Governance. Dimensiunea europeană a acestui program se pune în valoare prin cooperarea de prestigiu cu Institutul de Studii Europene de la Bruxelles (partea a VUB).

Derulez o muncã academicã intensã care mã ajutã enorm sã fiu la curent cu dezvoltãrile contemporane legate de comunicarea europeanã şi chiar sã public 5 cãrţi despre acest subiect.

Am organizat zeci de traininguri în Bruxelles-ul european pe teme precum ″Cum sã gasim un job în Bruxelles-ul european ?″ sau ″Cum sã facem bani în afacerile europene ? ″. Acum câţiva ani, am fost rugat sã derulez anumite prezentãri stagiarilor (Blue Book) de la Comisia Europeanã.

Acum 10 ani, lansasem programul de training Yellow Academy al EURACTIV, încã foarte popular în lumea asociaţiilor europene. 

Student fiind, am activat în cadrul Asociaţiei Studenţiilor Europeni (AEGEE-Europe), implicându-mã în sprijinirea programului Erasmus. Excelente amintiri despre conferinţa “Education for 2020”, derulatã în Parlamentul European în 1999.

Îmi face mare plãcere sã comunic idei pentru dezvoltarea educaţiei şi prin intermediul presei româneşti, mai ales prin parteneriatul cu revista Cariere. Recenta mea intervenţie, despre abordarea educaţiei pe timp de pandemie, a fãcut ceva valuri…

Voi continua activitatea pe acest segment şi sper ca în calitate de Vicepreşedinte pentru Inovaţie Strategicã al Grupului EURACTIV, încercând sã identific şi o ofertã educaţionalã mai puternicã venitã de la brandul EURACTIV. Legatura dintre media, tehnologie şi educaţie poate prinde contur foarte rapid şi în lumea afacerilor europene…

Dan LUCA / Bruxelles

8 sãptãmâni fãrã piaţa Schuman… m-am întors!

De 20 de ani am fost aproape în fiecare zi în piaţa Schuman, acest kilometru zero al Uniunii Europene. Dupã o pauzã de 8 sãptãmâni revin din nou la birou, parcã ajungând pe altã planetã sau într-un univers paralel...

E o senzaţie stranie sã intri într-un birou, open space, de 65 de locuri şi ocupat doar de 6 colegi… Fiecare purtam o mascã pe faţã, chiar şi dacã avem destulã distanţã socialã… O întalnire internã cu 3 colegi, într-o salã cu 30 de scaune, fiecare cu mascã şi discutând strategii de marketing…

La amiaza, un sandwich fugar, în parcul de lângã birou, îţi dã posibilitatea sã scoţi masca dupã 4 ore de purtare neîntreruptã. Nu vã mai povestesc de câte ori mi-am curãţat ochelarii cã de la mascã se aburesc în permanenţã…

Cum am ajuns la birou ? Cu un autobuz şi un metrou, nu doar cu masca pe faţã, dar şi cu manuşi de plastic. O lume irealã, de apocalipsa, ceva de genul filmelor ″ziua de dupã expozia nuclarã″…

Am mai scris un astfel de mesaj în data de 26 martie 2016, dupã atentatele teroriste din Bruxelles, dar poate asta este şi menirea acestui blog.

Evenimentele majore, globale, afecteazã şi minuscula lume a afacerilor europene. Ce va urma ? Vom mai avea 100 de evenimente pe zi în Bruxelles ? Vom mai merge la recepţii în care avem 50 de nationalitãţi prezente ? Greu de a face previziuni acum, mai ales când dimineaţa citeşti o ştire de genul ″suntem într-o pandemie, care în general dureazã 18 luni. Am ajuns în luna a 4-a″.

Dan LUCA / Bruxelles

Plan Marshall sau Pasãre Phoenix pentru UE?

Decriptez anumite semnale care sunt proiectate vizibil în spaţiul public european, iar urmãtorul mesaj mã intrigã. “Uniunea Europeanã are nevoie de un Plan Marshall pentru relansare economicã”.

Planul Marshall e menţionat la greu de mulţi ani, cu mult înainte de criza Corona, şi are o conotaţie particularã, ceva de genul “avem o problemã şi cu aceastã abordare rezolvãm totul”. Chiar şi la nivelul naţional sau regional, în UE se foloseşte acest brand pentru a avea un impact, de multe ori doar mediatic, aşa cum a fost cazul Flandrei în 2015 cu faimosul Plan Marshall 4.0.

Dacã ne întoarcem însã la cartea de istorie, clarificãm mecanismul de atunci. Planul Marshall (oficial Programul European de Recuperare, ERP) a fost o inițiativă americană adoptată în 1948 pentru ajutor extern către Europa de Vest. Statele Unite au transferat peste 12 miliarde de dolari (echivalentul a peste 128 de miliarde de dolari în 2020) în programele de recuperare economică către economiile din Europa de Vest după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Nu vreau sã fiu negativ, dar cu siguranţã nu suntem în situaţia politicã şi economicã de acum 70 de ani, deci nici nu se pune în discuţie sã avem un ajutor financiar extern, fie el american sau din terţe pãrţi. Întreaga poveste cu Panul Marshall trebuie sã evolueze cãtre ceva realist, în direcţia unei mai curând pasare Phoenix europeanã. Uniunea Europeanã este “adolescentul permanent″ în care trebuie sã credem aşa cum avem grijã de copiii nostri. Nu putem sã-l lãsãm la voia sorţii, mai ales acum când proiectele naţionaliste prin putere în fiecare ungher de Europã.

Soluţia unei UE puternice nu poate veni doar de la instituţiile europene sau de la clasa politicã. E nevoie de o abordare inclusivã, în care societatea europeanã e implicatã real în proiect. Media e un partener evident, nu doar din punct de vedere al canalului de comunicare cu cetãţenii, dar şi din cel al stabilirii pulsului societal. Aşa cum proiectul pieţii interne sau cel a monedei comune europene au avut ca partener sectorul de afaceri, e nevoie ca proiectul ″Europei reale″ sã împuterniceascã media în a structura şi facilita discuţia. 

Între Ziua Presei şi Ziua Europei, pe fondul unei crize de identitate pentru Uniunea Europeanã, a gândi larg, atipic, e ceea ce dorim. Dacã reuşim sã clãdim împreunã o Europã mai bunã, mai normalã, un proiect comun funcţional, vom rezolva indirect şi marea problemã a structurii federative – comunicarea proiectului european cu proprii cetãţeni. Acum e momentul perfect pentru a scrie istoria Uniunii Europene cu cetãţenii !

Dan LUCA este  VP Strategic Innovations a grupului EURACTIV. Conferenţiază în universităţi din Bruxelles şi Bucureşti; fiind şi autorul cãrţii Mapping the Influencers in EU Policies.

Marshall Plan or European Phoenix?

The Marshall Plan has been mentioned for many years, long before the Corona crisis, and has a particular connotation, something like "we have a problem and with this approach we solve everything." Even at national or regional level, this brand has been used to have an impact, often only in the media.

But if we return to the history books, we can clarify the mechanism of that time. The Marshall Plan (officially the European Recovery Program, ERP) was an American initiative adopted in 1948 to provide external aid to Western Europe. The United States has transferred more than $ 12 billion (the equivalent of more than $ 128 billion in 2020) in economic recovery programs to Western European economies after the end of World War II.

I don't want to be negative, but we are certainly not in the political and economic situation of 70 plus years ago, so there is no question of having foreign financial aid, be it American or third parties. The whole story of the Marshall Plan must evolve into something realistic, in the direction of a rather European Phoenix. The European Union is the "permanent teenager" in which we must believe as we care for our children. We cannot leave it to chance, especially now that nationalist projects are gaining momentum in every corner of Europe.

The solution of a strong EU cannot come only from the European institutions or the political class. An inclusive approach is needed, in which European society really is involved in the project. The media is an obvious partner, not only in terms of the channel of communication with citizens, but also in terms of establishing the societal pulse. As the project of the internal market or that of the common European currency had as partner the business sector, it is necessary that the project of ″Real Europe″ empowers the media in structuring and facilitating the discussion.

Between Press Day and Europe Day, on the background of an identity crisis for the European Union, to think broadly is what we want. If we succeed in building a better, more normal Europe together, a common functional project, we will indirectly solve the great problem of the federal structure - the communication of the European project with its own citizens. Now is the perfect time to write the history of the European Union with its citizens!

Dan LUCA is VP Strategic Innovations of the EURACTIV group. He is lecturer at universities in Brussels and Bucharest; and the author of the book “Mapping the Influencers in EU Policies”.