E deja de notorietate expresia “dupã
pandemie vom schimba multe lucruri în societate”. Desigur, impactul crizei actuale este enorm, dar în
unele sectoare putem acţiona acum. Subiectul educaţiei m-a
preocupat de ani de zile şi aici vreau sa propun o nouã abordare.
Factual,
sistemele educaţionale au fost impinse brusc spre o dimensiune ″virtual education″. Toţi, fãrã excepţie,
cã este la învãţamânt şcolar sau universitar, în Belgia sau în România, cadre
tinere sau seniori, au fost nevoiţi sã facã trecerea bruscã. S-a plonjat masiv într-un
necunoscut, iar implicaţiile sunt enorme. Nu doresc sã dau calificative despre
abordarea fiecãrei şcoli sau facultãţi, dar vreau sã accentuez menirea educaţiei.
Este mai mult decât a transmite o forma de ″cunoaştere″ de la un profesor cãtre
student. Deţine o profundã dimensiune a integrãrii sociale, a pregãti oameni
pentru societatea globalizatã în care trãim.
Virtualul, e
normal, nu poate sã acopere întreaga dimensiune a transmiterii ″înţelegerii″,
dar la ceas de crizã e soluţia practicã. Trebuie însã sã vizualizãm întreg
conceptul educativ, mai mult decât o relaţionare profesor-elev. Mã voi referi
acum la tânãrul care e puternic marcat de momentul actual. Chiar şi cei cu
experienţa vieţii nu pot sã îşi explice situaţia Corona, iar o minte crudã e şi
mai bulversatã. Haideţi sã îi ajutãm pe cât putem ! Acum, nu doar dupã
pandemie…
Salut modelul italian de a decide rapid continuarea anului academic fãrã
evaluãri, dar cu decizia ca toatã lumea promoveazã anul. Nu e o idee rea, accentuez, adaptatã la situaţia
actualã. Continuaţi cursurile, aduceţi noul, daţi teme de casã, interactionaţi
virtual, dar nu mai puteţi presiune suplimentarã pe elev. Profesorul, fãrã
abordarea ″te evaluez″, devine un coleg care interactioneazã în mod plãcut cu tânãrul.
Testaţi idei noi, conversaţii atipice, dar transmiteţi ceea ce stiţi celor care
vã urmãresc şi, de ce nu, vã idolizeazã.
Repet, cred în
calitatea învãţãmântului, în factori de evaluare, note, dar trãim vremuri
inimaginabile. Tineri forţaţi sã stea în ″cuşca familialã″ de câţiva metri pãtraţi
îşi cautã locul în societate, iar intrebãrile pãrinţilor de genul ″ce notã ai
luat″, într-un context de carantinã, nu poate aduce liniştea.
Doar câteva gânduri,
dar nu începe totul aşa…
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu