Un nou articol publicat
azi, 24 iunie, de ziarul
Argeşul, ilustrează câteva dintre opţiunile de reformă instituţională prin
care Uniunea Europeană poate deveni mai funcţională.
Redau în continuare
materialul pe care l-am semnat pe acest subiect:
…………….
Acum 14 ani,
Joschka Fischer, pe atunci ministru de Externe al Germaniei, vorbea despre
viitorul Europei la Universitatea Humboldt din Berlin, aducând în dezbare
procesul de extindere, integrare şi federalizare a Europei, paşi istorici ai
construcţiei europene. Printre opţiunile de reformă instituţională propuse atunci
figurau dezvoltarea Consiliului European într-un guvern european, format din
guvernele naţionale, sau pe structura existentă a Comisiei, ca punct de
plecare, dar se sublinia că s-ar putea opta pentru alegerea directă a unui
preşedinte cu ample puteri executive.
Interesant cum
acum, în an de cumpănă pentru Uniunea Europeană, de reformă instituţională,
preşedintele Comisiei Europene, în discursul susţinut la aceeaşi universitate
din capitala Germaniei, reia ideea, sugerând comasarea funcţiei de preşedinte
al Comisiei Europene cu cea de preşedinte al Consiliului European.
Barroso a numit
în faţa audienţei trei lacune în modul de funcţionare a UE. În primul rând el a
sesizat un decalaj de guvernare, pentru că statele membre, pe cont propriu, nu
pot oferi ceea ce au nevoie cetăţenii, în timp ce instituţiilor europene încă
le lipseşte o parte a “echipamentului” pentru a face acest lucru. El a menţionat apoi un decalaj de legitimitate,
pentru că din partea cetăţenilor mecanismul legislativ este perceput a decide
la un nivel prea îndepărtat de ei. În al treilea rând, el a spus că a fost un
decalaj în privinţa aşteptărilor, pentru că oamenii doresc mai mult decât
sistemul politic poate oferi.
Frumoasă şi
comparaţia evoluţiei Europei cu evoluţia internetului. El a numit prima fază a
proiectului european “Europa 1.0″ – conceput după Al Doilea Război Mondial,
proiectul european a fost axat pe salvgardarea păcii şi prosperităţii în partea
liberă a Europei, prin integrarea economică şi pe baza reconcilierii
franco-germane. Reproiectată după căderea Cortinei de Fier şi Zidul Berlinului
– “Europa 2.0″ s-a concentrat pe extinderea beneficiilor pieţelor deschise şi a
societăţii deschise. Cu consecinţele pe care le simţim, criza financiară şi
economică şi apariţia lumii multipolare a globalizării, a treia etapă va
presupune reactualizarea spre ceea ce am putea numi “Europa 3.0″.
Să nu uităm că,
încă din 2012, preşedintele Comisiei Europene, aflat la al doilea mandat,
susţinea cu tărie că Uniunea Europeană trebuie să devină o federaţie a statelor
naţiune, în opinia acestuia fiind necesară o cooperare autentică între
parlamentele naţionale şi Parlamentul European, fiind imposibilă rezolvarea
problemele europene doar cu soluţii naţionale.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu