UE – atitudine narcisistã?

Subiectul comunicării europene, intens dezbătut, explicat de teoreticieni, cercetat de specialişti şi simţit individual de fiecare în parte, va continua să rămână o dilemă, asta până când, aşa cum spunea şi Dragoş-Constantin Popa, se va putea răspunde la o serie de întrebări: “Cât de departe poate şi se doreşte să fie dus procesul de integrare? În ce măsură afectează acest proces identitatea naţională a statelor membre şi care sunt implicaţiile unor asemenea efecte secundare? Cât de mult poate fi continuat procesul de extindere a Uniunii Europene? Care sunt limitele – geografice, civilizaţionale, de identitare – ale Europei?”

Contextul actual face extrem de dificilă găsirea acestor răspunsuri, şi deci “Europa va continua să plutească în „zona crepusculară” dintre realitatea postmodernă internă şi cea modernă/pre-modernă externă şi să intrige, atragă şi în egală măsură să repugne diverselor persoane şi interese la nivel intern şi extern. Europa va continua să pună accentul pe domeniile puţin controversate în relaţia cu partenerii internaţionali, precum relaţiile economice şi comerciale sau colaborarea în domeniul educaţiei şi culturii. Afacerile externe şi politicile din domeniul securităţii şi al apărării sau discuţiile despre drepturile omului şi standarele umanitare occidentale vor fi şi în viitor puncte de dezbatere şi tensiune între UE, statele membre ale Uniunii Europe şi diverşii săi interlocutori internaţionali. Europa va continua să diferenţieze între vecinătatea apropiată şi restul lumii, să inspire şi să încerce să influenţeze ţările vecine prin atracţia modelului comunitar pe care îl reprezintă, bazat pe ordine, prosperitate şi diversitate – refăcând, la scară regională, un sistem imperial în variantă postmodernă”.

Europa actuală este caracterizată de „anormalităţi în percepţia şi exprimarea realităţii internaţionale, datorându-se moştenirii ereditare a proiectului european închegat după al Doilea Război Mondial şi atitudinii narcisiste întreţinute de construirea Uniunii Europene după sfârşitul Războiului Rece pe de o parte, şi dificultăţii de a comunica eficient cu lumea exterioară, pe de altă parte”.

Alte idei despre comunicarea europeană se pot citi în cartea recent lansată „Dilemele comunicarii Uniunii Europene”.

Dan LUCA / Bruxelles

eBooks în UE

La scurt timp după lansarea bibliotecii digitale Europeana şi mână în mână cu puternica dezvoltare a “concurentului” său, serviciul Google Books, controversele legate de legalitatea reproducerii digitale a lucrărilor sunt din ce în ce mai vizibile.

Părţile implicate sunt cei de la Google, Comisia Europeană, publish-erii, autorii şi publicul, fiecare cu puncte de vedere diferite.

Cei care au motiv să se împotrivească dezvoltării acestui proiect sunt bineînţeles editorii şi autorii. Primii vor pierde din clienţii care ar cumpăra ediţiile tipărite, şi implicit, prin tiraje mai mici, nici autorii nu ar avea aceleaşi câştiguri.

Dar să trecem peste partea financiară, şi aşa cum susţin cei de la Google, există un număr mare de lucrări de valoare, mai vechi sau mai noi, care s-au epuizat, sau ale căror autori au decedat, şi care nu pot fi altfel găsite de către cititori.

Legat de partea legală, a dreptului de autor, atât în Statele Unite cât şi în Uniunea Europeană, acesta are o valabilitate de 70 de ani. Atunci întrebarea care apare în mod evident este - digitalizarea lucrărilor înseamnă susţinerea accesului la informare şi cultură, sau reprezintă o încălcare a dreptului de autor?

Într-adevăr, cel mai cinstit ar fi ca dezvoltarea Google Books să nu influenţeze piaţa deja existentă, prin publicarea cu exclusivitate a lucrărilor care nu se mai comercializează, şi în plus, astfel se crează noua piaţă, a cărţilor digitale, însă fără aceleaşi beneficii financiare pentru autori.

Destinul Google Books este condiţionat de viitoarele decizii şi proiecte legislative, dar trebuie să recunoaştem că au partea lor de dreptate, poziţia lor este foarte bine argumentată de acea situaţie “win-win-win”, în care prin această bibliotecă digitală fiecare dintre cei implicaţi au beneficiile lor.

Chiar dacă europenii sunt mult mai sceptici comparative cu americanii, proiectul se bucură şi de susţinători cu funcţii importante în cadrul Comisiei Europene. Exemplul Europeana nu este singular, mai mult, Comisia Europeană a lansat pe 16 octombrie, o nouă librărie digitală, EUBookShop, iar dacă ne uităm la nivel naţional, ţări precum Germania sau Franţa oferă cetăţenilor importante lucrări în format digital.

Dan LUCA / Bruxelles

50 de români despre comunicarea europeană

Pe 18 noiembrie 2009 am lansat la Bruxelles cartea “Dilemele comunicării Uniunii Europene”. A fost un experiment reuşit în care 50 de români şi-au adus contribuţia la această publicaţie. Pentru cei interesaţi, cuprinsul arată astfel:

1. Prefaţa – Comunicarea europeană - Vasile Puşcaş
2. Cuvântul de introducere din partea coordonatorului - Antropologia unei dileme europene – Dan Luca
3. Dilemele comunicării Uniunii Europene – Dan Luca
4. Harta Bruxelles-ului european – Dan Luca
5. Ce spunem, cine ne ascultă? – MEP Corina Creţu (Parlamentul European)
6. Mijloace de comunicare politică la dispoziţia unui europarlamentar – Mihaela Militaru (Parlamentul European)
7. Comunicarea politică la Parlamentul European – completarea dintre Grupul Politic şi Delegaţiile naţionale – Radu Magdin (Parlamentul European)
8. Comunicarea politică în perioade extra-electorale - Susana Dragomir (Parlamentul European)
9. Reconectarea Europei cu cetăţenii prin politica de comunicare – doar o himeră? – Titus Poenaru (Parlamentul European)
10. Comunicarea inter-instituțională la nivel comunitar - Mădălina Ivănică (Comisia Europeană)
11. Comunicarea instituţională (experienţa de comunicare cu presa românească) - Ioana Gligor (Comisia Europeană)
12. De ce este limitată comunicarea europeană? – Alina Ujupan (Comisia Europeană)
13. Comunicarea afacerilor europene: pentru, cu şi între cetăţeni – Arabela Ster (Comisia Europeană)
14. Comunicarea cercetării la nivel comunitar – Alexandra Gurău (Comisia Europeană)
15. Regiunile instituţionalizate şi comunicarea europeană - Mihaela Vasile (Comitetul Regiunilor)
16. Comunicarea instituţională – România în Bruxelles-ul european - Brînduşa Chiribuţă (Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă UE)
17. Dilemele comunicării europene - Gabi Sopanda (Ambasada României din Washington)
18. Decriptarea politicilor sectoriale şi comunicarea lor către cetăţeni - Radu Şerban (Ambasada României din Londra)
19. Eficienţa comunicării europene “este admirabilă, sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire” – Eugen Babău
20. În spatiul public european, a comunica înseamnă a exista – Mădălina Sişu
21. Impactul tehnologiei asupra comunicării politice în Statele Unite ale Americii - Raluca Viman-Miller (SUA)
22. Dificultăţi de traducere: Paradigma europeană şi realităţile externe la început de secol XXI – Dragoş Popa (Canada)
23. Comunicarea Politică – Partidul Popular European şi iniţiativa sa – Cleopatra Rusu-Deaconu (EPP – SME Union)
24. Grupurile de interese din Bruxelles-ul european – Dan Luca
25. Comunicarea europeană şi procesul decizional comunitar – Anca Toma (Burson-Marsteller)
26. Lobby-ul în afacerile europene: noile provocări – Cazimir Precup (Kreab Gavin Anderson)
27. "Blestemul comunicării" în UE - Silvia Andreescu (Eamonn Bates Public Affairs)
28. Cine ne ajută să comunicăm Europa acasă? – Roxana Lesovici (Hydro Bruxelles)
29. Provocări ale comunicării în mediul corporatist – Adnana Manda (Swift Bruxelles) şi Mariana Florea
30. Dilemele comunicării - Între deficit democratic şi adaptarea post-integrare - Simona Popa (ACT - Association of Commercial Television in Europe)
31. Riscurile comunicării în asigurarea securităţii europene – Constantin Manolache
32. Grupuri de interese – poziţionare şi comunicare europeană - Nicoleta Raportaru (EHMA - European Health Management Association)
33. Politica de sănătate europeană – comunicare şi lobbying. Exemplul organizaţiilor de pacienţi – Roxana Rădulescu (European Patients' Forum)
34. Visul american este european – Condruţa Filip (EFFAT-European Federation of Food, Agriculture and Tourism Trade Unions)
35. Managementul asociaţiilor industriale - cât e comunicare şi cât e lobby? – Dana Popp (Kellen Europe)
36. Pentru un lobby românesc în Bruxelles-ul european – Raul Rădoi (UNNPR - Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România – biroul Bruxelles)
37. Comunicarea la nivel comunitar – etica şi strategie - Irina Little (EASA - European Advertising Standards Alliance)
38. Presa afacerilor europene - Adriana Băncianu (ITP Europe)
39. Cinci ani de comunicare a informaţiei europene. EurActiv România – Adrian Lungu (EurActiv România)
40. Comunicarea europeană prin intermediul televiziunii acreditate în Bruxelles – Magdalena Moreh (TVR – biroul Bruxelles)
41. Impresiile unui reporter neintegrat - Denise Theodoru (Radio România Actualităţi)
42. Uniunea Europeană, ignorată de presă pentru că „nu vinde” – Vasile Măgrădean (Mediafax – biroul Cluj)
43. Comunicarea în contextul pieţei unice europene – Ştefan Morcov (SIVECO – biroul Bruxelles)
44. Proiectele europene şi importanţa comunicării – Cezara Iacoboaiei (EurActiv Bruxelles)
45. Absorbţia fondurilor UE evoluează greu, comunicarea în domeniu "se mişcă" în acelaşi ritm - Ioana Morovan (HotNews / EurActiv România)
46. Comunicare şi identitate competitivă – Costin Lianu
47. Filiale de partid în afara teritoriului statului naţional – Dan Luca şi Mihaela Mereşi
48. Politica europeană de tineret şi cetăţenia activă din perspectiva comunicării europene - Raluca Voinea (EURODESK)
49. UE - materie optională în şcoli - Codruţa Filip
50. Comunicarea unui nou program educaţional comunitar – Dan Luca
51. Comunicarea digitală: mai puţin elitism, mai multă popularitate – Anda Ghiran
52. Dialogul Social – cadru de comunicare între autorităţiile administraţiei publice şi reprezentanţii angajaţilor şi angajatorilor – Ciprian Dragomir (Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale din România)
53. Despre asumarea responsabilităţii celor două Românii – Dan Luca şi Codruţa Filip
54. Comunicarea intereselor diasporei româneşti – Dan Luca
55. Strategii de comunicare pentru Stânga europeană – Dan Luca şi Mihaela Mereşi
56. Rombel - o comunitate şi un fenomen media - Dorin Fleşeriu (Rombel)
57. Clubul „România-UE” – Comunicare şi reţea de afaceri europene în Bruxelles - Radu Magdin şi Nicu Ştefănuţă
58. Casa Europei Cluj – localizarea europeanului pe plan local - Raluca Petruţa (Casa Europei Cluj)
59. În loc de încheiere - Comunicarea europeană în următorii 10 ani - Dan Luca

Vreau să le multumesc şi prietenilor de la QualMedia din Cluj pentru publicarea cărţii.

Dan LUCA / Bruxelles

Politica de comunicare a UE şi academicul

Una dintre cele mai prestigioase universităţi din Bruxelles, VUB, în colaborare cu Institutul de Studii Europene realizeazã o interesantă ofertă celor preocupaţi să-şi aprofundeze cunoştinţele despre afacerile europene. Este un Master în European Integration and Development, iar participanţii sunt funcţionari din instituţiile europene, lideri de federaţii industriale sau tineri care doresc să intre pe piaţa muncii în Bruxelles-ul european.

Recent am răspuns cu mare plăcere prof. Irina Tănăsescu de a avea o prezentare despre “Politica de comunicare a UE”, în cadrul cursului de “Institutional and Political Aspects of the European Integration”.

Mă bucur că în cercurile academice politica de comunicare a UE începe să devină importantă, concurând cu succes în faţa politicilor “grele” ale UE, precum cea agricolă, de coeziune sau cea de securitate.

Dan LUCA / Bruxelles

La Mulţi Ani EurActiv Bruxelles!

În luna noiembrie am sărbătorit 10 de la înfiinţarea EurActiv la Bruxelles, printr-un eveniment organizat la Parlamentul European. Cu acest prilej s-au decernat şi premiile pentru dezbaterea Europei la nivel naţional. Casa Europei din Cluj a fost o propunere pentru aceste premii şi asta mă bucură, chiar dacă alte iniţiative – mult mai puternice – au fost cele recompensate în urma procesului de selecţie.

De vreo 9 ani lucrez şi eu pentru EurActiv, apreciind în special încercarea de a dezvolta o presă cu adevărat europeană, de impact pentru sfera publică europeană. Mi-au venit multe idei din “incubatorul EurActiv”, multe le “proiectez” în cursurile pe care le predau în diverse universităţi.

EurActiv România are deja mai bine de 5 ani de existenţă, iar marca este apreciată de cei care doresc să înţeleagă complexitatea mecanismului UE şi adaptarea României la statutul de membru comunitar.

Dan LUCA / Bruxelles

Trandafiri de la Bruxelles

Cine crede că în comunicarea politică totul este tehnic, se înşeală. Broşura “Trandafiri de la Bruxelles”, lansată de curând, este un exemplu de o altfel de “exprimare politică”, una apelând la metafore. Îi mulţumesc domnului Manolache pentru ideea prezentată în iunie 2009 şi pentru implementare.

Împreună cu colegii mei de la Organizaţia Social Democraţilor Români din Bruxelles, am încercat să ne imaginăm această carte, prezentând totul ca un proces de apariţie a unei plante: primele seminţe social-democrate din Grădina Europei; rădăcinile orientate spre interesele românilor din diasporă; tulpina concretizată într-un program politic inspirat din cultura politică europeană şi tradiţia politică a românilor; florile roşii ale organizaţiei care redau acţiunile politice şi aprecierile unor personalităţi din ţară şi străinătate; frunzele care vor să semnifice managementul politic al organizaţiei: structură, organizare, misiune, participare în campanii electorale, proiecte politice.

Cartea se adresează tuturor românilor din Bruxelles, Belgia şi din întreaga diasporă, dar şi a celor din ţară, cu scopul de a prezenta iniţiativa unui grup de români din capitala comunitară care au transformat simbolurile trandafirilor într-o realitate politică social-democrată.

Măsura în care această metodă va prinde, va demonstra necesitatea renunţării la exprimările greoaie şi mult prea tehnice. Am mers pe ideea că este mult mai uşor de înţeles şi de reţinut un discurs politic atunci când este astfel “împachetat”.

Dan LUCA / Bruxelles

Educaţie sau afacere?

Avem nevoie de specialişti bine pregătiţi, însă nu ştiu dacă producerea acestora pe bandă rulantă este cea mai bună soluţie.

Am atins şi în alte mesaje importanţa pregătirii continue şi a experienţei acumulate. Însă dacă e vorba de educaţie superioară, atunci ideea este să se realizeze o structurare potrivită a timpului destinat pregătirii, care să asigure o însuşire temeinică a informaţiei şi a deprinderilor practice, în cazul acesta pe modelul Bologna, şi atunci “Bruges Process” este cu totul şi cu totul altceva.

Educaţie este şi trebuie să fie înţeleasă ca fiind mult mai mult decât o afacere! Este un proces în urma căruia trebuie să scoatem oameni, nu maşini!

Dan LUCA / Bruxelles

România şi priorităţile europene

Am participat recent la o dezbatere a Clubului “România-UE” Bruxelles, organizată pe tema “Priorităţiilor României în mediul instituţional european în următorii cinci ani". Discuţie deschisă, plină de substanţă, în care comisarul european Leonard Orban, ambasadorul Ovidiu Dranga, europarlamentarii Victor Boştinaru, Theodor Stolojan şi Cristian Preda au încercat să creioneze ce doreşte România de la structura comunitară în următorii ani.

S-au accentuat din nou deficienţele de cooperare între Guvernul României şi europarlamentarii români, problemele României în capacitatea de absorbţie a fondurilor europene, dar şi capacităţii administrative româneşti, insuficientă cerinţelor europene.

La nivel de UE se discută mult despre ce va urma după „Strategia Lisabona”. Se pare că urmează ceva de genul „Strategia către 2020”, structurată pe două cincinale, cel puţin aşa zicea comisarul european. Dar pentru ca România să fie influentă în UE avem nevoie de sprijin de „acasă”. E nevoie de consistenţă în deciziile interne, un mecanism intern de luare a deciziilor. Se observă că Parlamentul României este aproape inexistent în această poză, iar prin adoptarea Tratatului de la Lisabona acesta trebuie să se implice mult mai mult.

Buna cooperare între Guvernul României şi românii din Bruxelles-ul european, în special cei din mediul instituţional comunitar, este o prioritate pentru România. Germania are astfel de întâlniri, la Berlin, în care funcţionari de grad înalt din Comisia Europeană sunt invitaţi de către Guvernul German într-un cadru informal cel puţin o dată la 6 luni.

Mulţi au subliniat necesitatea dezvoltării „reţelei România în Bruxelles-ul european”. Cu acest scop am înfiinţat în 2003 Clubul „România-UE” Bruxelles şi am reamintit aceasta factorilor de decizie din România prin conferinţa de „bun venit” din martie 2007, prin care am lansat şi studiul „România în capitala Europei - de la succes individual la un posibil succes global”.

S-a discutat despre alianţele pe care trebuie să le aibă România în UE şi mi s-a părut interesantă sugestia domnului Orban, prin care România trebuie să se sprijine în special pe ţările care vor integrarea politică, nu doar cea economică la nivel european. În caz contrar, Uniunea poate merge către un mecanism cu mai multe viteze, care ar împinge România spre periferia UE.

Contextul actual, criza politică internă, criza economică mondială, trebuie să îl asociem la dezvoltările contemporane. Trebuie să înţelegem că ne aflăm în pragul unei „noi revoluţii industriale”, legată în special de gestionarea surselor de energie în mod eficient. Dacă în ultimii 10 ani am avut parte de revoluţia digitală, acum avem în faţă noi provocări. România are nevoie de linişte internă pentru a se remarca pe „platourile continentale”.

Dan LUCA / Bruxelles

Interese româneşti şi UE

Am explicat recent ce reprezintă şi care este importanţa activităţii de lobby.

Iată că mai există ceva, aceasta nu se rezumă doar la sectorul industrial sau la interesele private şi la cele publice, ci “este momentul să fie dezvăluit şi locul celei de-a treia componente a prezenţei româneşti la Bruxelles: al membrilor instituţiilor comunitare, funcţionari sau demnitari, cei care ar trebui să constituie destinaţia predilectă a acţiunilor de lobby, a comunicării intereselor româneşti din sfera publică şi privată”, spune Raul Rădoi, expert în afaceri europene, în articolul cu care a contribuit la cartea “Dilemele comunicării UE”.

În paginile aceluiaşi articol mai pot fi găsite câteva idei, care ar fi bine de reţinut.

… Oricum “reprezentarea sferei private româneşti la Bruxelles este la început, şi starea de fapt este deocamdată aceea în care adevăratul lobby românesc, care să ia în considerare atât interesele private cât şi cele publice, care să coordoneze mecanismele de acţiune între acestea, lipseşte”. Este însă nevoie de mai multă implicare.

… Şi “ există începuturi şi perspective bune pentru coagularea intereselor româneşti la Bruxelles, cu condiţia ameliorării anumitor deficienţe ale stării de fapt, unele de ordin obiectiv, altele de resortul schimbării de paradigmă şi mentalitate, atât la nivelul public-instituţional, cât şi la cel asociativ-privat”.

… Asta pentru că “parlamentarii europeni, principalii destinatari ai acţiunilor de lobby dinspre mediul privat, ar putea juca rolul de interfaţă de comunicare şi armonizare a unor interese româneşti între cele două sfere.”

Deci nu trebuie să ne facem griji, ci să vedem ca o oportunitate de care trebuie profitat, faptul că “cea mai mare parte a parlamentarilor europeni din România sunt deschişi, chiar nerăbdători să promoveze interesele asociaţiilor româneşti care îşi trimit reprezentanţii la birourile lor.”

Dan LUCA / Bruxelles

20.000 de cititori pentru blog

Acum mai bine de doi ani am intrat în lumea magică a blogosferei şi nu credeam că voi ajunge să am 20.000 de cititori la un moment dat. E o experienţă greu de descris în cuvinte, dar care mă ajută în multe, inclusiv la cursurile academice pe care le ţin despre Uniunea Europeană şi New Media.

Motivaţia pentru a scrie o carte despre “Dilemele comunicării UE” vine tot de la acest blog, iar în comunicarea acţiunilor politice pe care le desfăşor, blogul are un loc aparte.

Dacă după doi ani, voi cititorii îmi sunteţi încă alături, înseamnă că nu am dezamagit!

Vă aştept să intraţi în contact cu mine în continuare, fie prin intermediul comentariilor, fie direct pe adresa info@casaeuropei.com.

Vă mulţumesc pentru interes!

Dan LUCA / Bruxelles

Repere pe “harta” comunicării europene

…mă refer aici la o comunicare “vizuală”, la o asociere a comunicării europene prin “Metoda Loci”, cu evenimente, persoane, locuri, situaţii.

Aceasta este o tactică de memorare, utilizată încă din antichitate, în care datele învăţate sunt asociate cu “loci”, porţiuni fizice din cadrul în care se află persoana respectivă în momentul memorării. Ulterior, aceşti “loci” sunt folosiţi ca puncte de reper urmăriţi pentru reproducerea întocmai a informaţiei memorate.

Această metodă, pe cât de simplă, pe atât de eficientă, se poate adapta, pentru a obţine rezultatele dorite în procesul de comunicare. Urmărind fiecare element considerat reper, scade riscul omiterii ideilor importante, şi totodată se poate realiza urmărirea cronologică şi sistematică a evenimentelor.

Pe de altă parte, respectând aceleaşi reguli, aceasta este o metodă de a înţelege şi a fixa în minte, mult mai bine şi mai clar, interacţiunea dintre elementele avute în vedere.

Îmi place abordarea teoretică, dar experienţa practică aduce de fiecare dată senzaţionalul. De aceea m-am hotărât ca la recenta lansare a cărţii “Trandafiri de la Bruxelles” – care prezintă primii doi ani de activitate pentru Organizaţia Social Democraţilor Români din Bruxelles - să experimentez metoda. Mi-am axat discursul pe 5 paliere, prezentând principalele activităţi derulate. Iar pe pereţii sălii unde am ţinut discursul am lipit 5 postere: Bruxelles, Belgia, PSD, Socialişti belgieni şi Socialişti europeni.

Şi a mers perfect. A fost o experienţă excelentă, pe care o recomand cu căldură şi altora. Am vorbit liber, structurat, natural, iar cei prezenţi au urmărit şi memorat principalele mesaje ale reuniunii.

Dan LUCA / Bruxelles

Ce contează în comunicarea europeană?

Când vorbim despre comunicare, structura comunitară are o traumă. Oboseala din ultimii ani pentru ratificarea tratatelor îi face pe decidenţii europeni să tremure doar la auzul unor posibile proiecte comunicative, în care cetăţenii trebuie să îşi exprime din nou votul.

“Orice exerciţiu de comunicare, pentru a fi credibil, eficient şi pentru a-şi atinge obiectivele pe durată lungă, trebuie să fie bazat pe realitate, corectitudine, transparenţă reală şi diseminarea fără discriminare a informaţiilor, într-o modalitate cât mai simplă şi clară pentru publicul general care este afectat”, explică Eugen Babău, reporter şi consultant în comunicare, în articolul din viitoarea “culegere” “Dilemele comunicării UE”.

Exemple concrete, elemente esenţiale şi argumente bine întemeiate, îl îndreptăţesc să afirme că într-adevăr, eficienţa comunicării europene "este admirabilă, sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire".

Dan LUCA / Bruxelles

Fundaţii politice europene şi România

Acum doi ani prezentam principalele “centre de gândire” din Bruxelles-ul european, subliniind cât de puternice sunt fundaţiile politice germane, care au birouri şi în capitala comunitară. Tot atunci atenţionam asupra aprobării înfiinţarii şi finanţării de către instituţiile europene a fundaţiilor politice, organisme care au primit în 2008 şapte milioane de euro din fondurile europene.

Se observă că aceste structuri de think-tank au activităţi deja. Unele dintre ele au chiar şi membru în România. FEPS (Fundaţia Europeană pentru Studii Progresiste) are ca membru din România Institutul Ovidiu Şincai din Bucureşti. La liberali avem Forumul Liberal European (ELF), cu proiecţia românească Institutul pentru Studii Liberale.

La Partidul Popular European (EPP) avem CES (Centrul pentru Studii Europene), fără membru în România, iar la Partidul Verzilor Europeni avem Fundaţia Europeană Verde (GEF), din nou fără contact în România.

Dan LUCA / Bruxelles

Dezbateri la Bruxelles

La începutul acestui an am interacţionat cu colegii noştri social-democraţi din Bruxelles-ul european şi am cerut unele sfaturi privind activitatea PSD în capitala comunitară.

MEP Javier MORENO, Secretar General al PSOE Europa ne-a recomandat să organizăm “conferinţe şi evenimente de bună calitate, în măsură să atragă românii care locuiesc în străinătate şi să colaboreze cu alte partide socialiste”, iar Alberto CORSINI, Chair al PD Bruxelles, sugera “construirea relaţiei dintre PSD şi românii din Belgia".

După campania electorală din iunie 2009, am invitat românii care doresc implicarea politică la Bruxelles să propună idei de evenimente, formate convenabile şi metode de implementare. Printr-o mobilizare fantastică am reuşit să organizăm în 4 luni 4 evenimente de succes, pe teme de interes pentru românii din Bruxelles şi Belgia.

În iunie am discutat despre Democraţia structurilor comunitare, comunicarea cu cetăţenii, iar câteva idei desprinse se pot vizualiza în mesajul despre Democraţie şi comunicare.

A urmat în luna august o dezbatere despre Cota de ţară a României în instituţiile europene, cu mesaje interesante venite de la participanţi.

Luna septembrie am oferit o întâlnire pe tema Diasporei şi culturii româneşti, iar opinia mea despre acest subiect am prezentat-o recent.

Acum câteva zile am încheiat seria celor 4 dezbateri prin alegerea temei lunii octombrie – Afacerile româneşti în afaceri europene, cu un mesaj pe acest subiect publicat pe acest blog.

Dan LUCA / Bruxelles

Comunicarea politicilor sectoriale

Voi continua seria mesajelor în care prezint viziunea autorilor care au contribuit cu articole la cartea “Dilemele comunicării UE”, cu materialul semnat de Dr. Radu Şerban, participant activ la negocierile de aderare ale României la UE.

În paginile articolului sunt prezentate exemple concrete ale evoluţiei diferitelor politici sectoriale europene şi măsura în care se poate afirma că acestea sunt într-adevăr politici europene “comune”.

Frumos explicat de autor, aceste politici ale UE nu îşi propun altceva decât să “stimuleze competitivitatea pe piaţa globală”, un proiect macro de construcţie europeană, la care cetăţenii trebuie să fie conectaţi. Prin consultările publice “instituţiile europene oferă societăţii civile oportunitatea de a-şi exprima opiniile cu privire la politicile sectoriale.”

Aici, ca de fiecare dată când intervine în discuţie participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor europene, din nou apare acceaşi problemă, a comunicării, a principiilor ce trebuie respectate şi a accesului la informaţie … “premisă a accesului la beneficiile integrării”.

Dan LUCA / Bruxelles

Germania şi studiile europene

E al treilea an când predau un curs de 20 de ore studenţilor veniţi din Germania pentru a “descifra” afacerile europene. Deşi este doar o facultate axată pe jurnalism şi afaceri, cei care au realizat curricula academică şi-au dat seama de importanţa afacerilor europene şi astfel studenţii anului doi petrec o lună la Bruxelles, unde studiază intensiv mecanismul comunitar.

În România sunt vreo 40-50 facultăţi de studii europene, dar nu am auzit de nici o programă universitară care “aduce” studenţii pentru un timp la Bruxelles. Poate prin astfel de iniţiative academice putem să dezvoltăm şi noi un adevărat mecanism “reality EU”, iar în timp, să avem resurse umane suficiente pentru a avea o adevărată prezenţă românească în capitala Europei.

Dan LUCA / Bruxelles