Discuţia despre posibile alegeri primare la nivel european începe să prindă contur. Cred că este interesant să realizăm o simulare asupra impactului pe care l-ar avea un astfel de mecanism asupra anumitor sectoare.
M-am gândit să analizez pentru început impactul asupra activiştilor de Stânga.
Îmi amintesc cu mare plăcere lansarea candidaţilor PSD pentru alegerile europene din 2009. Atunci, la Piteşti, într-o sală plină de activişti social-democraţi din România, preşedintele PSD ne-a explicat că datorită activiştilor şi „campaniei la bază” voturile vor veni către PSD şi PSD-ul va avea reprezentanţi în Parlamentul European. Iar ce mi-a atras atenţia a fost mesajul: „Nu uitaţi de cei care au lucrat la campania voastră după ce sunteţi aleşi. Datorită lor sunteţi la Bruxelles şi Strasbourg.”
Un partid politic nu poate exista fără activişti, iar rolul lor este vital în orice campanie electorală. E nevoie ca marea masă a membrilor de partid să înţeleagă importanţa fiecărei campanii şi rolul aleşilor în forurile legislative locale, regionale, naţionale sau europene.
Dacă este să mă refer la campania pentru europene, activistul social-democrat, desigur cu excepţii, a reuşit cu greu să se calibreze la o acţiune de 2-3 luni, premergătore datei de 7 iunie 2009, în care o mână de oameni erau trimişi la Bruxelles, pe bani grei, să le reprezinte interesele. Opacitatea mecanismului european, complexitatea unei organizaţii precum Uniunea Europeană, face ca omul simplu să nu reuşească să se identifice în mod real cu marile slogane europene. Iar cu expresii de genul „dacă socialiştii câştigă alegerile la nivel european vom avea influenţă în alegerea comisarilor europeni” nu rezolvăm nimic. Chiar de multe ori are un efect de bumerang.
Activistul la bază doreşte implicarea, dar vrea să fie tratat cu respect. Jocurile de culise sunt importante în politică, dar competiţiile politice deschise, alegerile, sunt cele care aduc sarea şi piperul oricărei dezbateri.
Dacă am avea alegerile primare, pregătite cu 2-3 ani înainte de alegerile europene, activiştii locali ar putea înţelege mai devreme importanţa confruntărilor europene, ar putea convinge şi pe alţii că implicarea în astfel de acţiuni are relevanţă pentru ei.
Un candidat la o funcţie publică este mult mai deschis în campania electorală, şi de ce nu, pentru obţinerea nominalizării social-democraţilor români (şi implicit acordării – să zicem – a celor 14 voturi pe care România le are în Consiliu) candidaţi precum Tony Blair sau José Luis Rodrigues Zapatero, ar încerca să convingă PSD-iştii din Bucureşti, Iaşi sau Cluj?
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 31 august 2010
luni, 30 august 2010
Migraţie în ambele sensuri
Fenomenul migraţiei a existat mereu şi în ciuda restricţiilor de tot felul lumea a circulat, trecând frontiere, adaptându-se stilurilor de viaţă din alte ţări. Contextul crizei pe care o trăim a condus la schimbări de direcţie în fluxul mobilităţilor. Astfel, “muncitorii” din statele aflate în recesiune caută oportunităţi pentru a emigra spre ţări cu o situaţie economică mai bună.
Polonia, ţara europeană cel mai puţin afectată de criza economică, devine astfel gazdă a emigranţilor din statele care până acum erau foarte atractive pentru forţa de muncă, datorită dezvoltării lor economice.
Din Germania se întorc tinerii turci spre ţara de origine a părinţilor, asta pentru că, la pregătirea profesională pe care au dobândit-o, sunt mult mai bine cotaţi pe piaţa muncii locale.
Irlandezii plecaţi s-au reîntors de ani buni, dar mulţi pleacă din nou acum. Ce să mai vorbim de greci, care sunt loviţi masiv de actuala criză şi care îşi caută norocul în ţări mai prietenoase.
Un studiu interesant pe care l-am prezentat în 2008 despre Diaspora românească este încă de mare actualitate. Vom asista în viitor la o revenire masivă a românilor plecaţi în ţară?
Dan LUCA / Bruxelles
Polonia, ţara europeană cel mai puţin afectată de criza economică, devine astfel gazdă a emigranţilor din statele care până acum erau foarte atractive pentru forţa de muncă, datorită dezvoltării lor economice.
Din Germania se întorc tinerii turci spre ţara de origine a părinţilor, asta pentru că, la pregătirea profesională pe care au dobândit-o, sunt mult mai bine cotaţi pe piaţa muncii locale.
Irlandezii plecaţi s-au reîntors de ani buni, dar mulţi pleacă din nou acum. Ce să mai vorbim de greci, care sunt loviţi masiv de actuala criză şi care îşi caută norocul în ţări mai prietenoase.
Un studiu interesant pe care l-am prezentat în 2008 despre Diaspora românească este încă de mare actualitate. Vom asista în viitor la o revenire masivă a românilor plecaţi în ţară?
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 27 august 2010
Vizibilitatea comunicatelor de presă în UE
De ani buni mă preocupă subiectul surselor de informare despre în Uniunea Europeană. De vreo 3 ani chiar predau cursuri masteranzilor care conţin şi explicaţii despre acest subiect.
În urmă cu un an, EurActiv lansa un nou serviciu, prin care jurnaliştii, dar nu numai, puteau identifica direct şi gratuit comunicatele de presă emise de intituţiile europene, federaţiile industriale, organizaţii neguvernamentale şi alte “entităţi” interesate de dinamica legislativă comunitară. O adevărată oportunitate dacă ne gândim la volumul de informaţie europeană diseminat şi la complexitatea acesteia. Avantajele constau în special prin vizualizarea comunicatelor de presă într-o manieră centralizată, solidă, accesând o sursă de încredere.
Un serviciu mult îmbunătăţit stă acum la dispoziţia “consumatorilor de informaţie europenă”. Motoarele de căutare sunt optimizate pentru a găsi comunicate de presă pe subiectele politicilor sectoriale, de la sursa dorită, în intervalul definit de timp, sau toate 3 în acelaşi timp.
Press Release Service dispune acum şi de un sistem automatic de alertă. Comunicatele de presă sunt publicate online şi cei care doresc se pot înregistra pentru a recepţiona un email cu un scurt rezumat al conţinutului publicat şi un link cãtre textul complet.
Dan LUCA / Bruxelles
În urmă cu un an, EurActiv lansa un nou serviciu, prin care jurnaliştii, dar nu numai, puteau identifica direct şi gratuit comunicatele de presă emise de intituţiile europene, federaţiile industriale, organizaţii neguvernamentale şi alte “entităţi” interesate de dinamica legislativă comunitară. O adevărată oportunitate dacă ne gândim la volumul de informaţie europeană diseminat şi la complexitatea acesteia. Avantajele constau în special prin vizualizarea comunicatelor de presă într-o manieră centralizată, solidă, accesând o sursă de încredere.
Un serviciu mult îmbunătăţit stă acum la dispoziţia “consumatorilor de informaţie europenă”. Motoarele de căutare sunt optimizate pentru a găsi comunicate de presă pe subiectele politicilor sectoriale, de la sursa dorită, în intervalul definit de timp, sau toate 3 în acelaşi timp.
Press Release Service dispune acum şi de un sistem automatic de alertă. Comunicatele de presă sunt publicate online şi cei care doresc se pot înregistra pentru a recepţiona un email cu un scurt rezumat al conţinutului publicat şi un link cãtre textul complet.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 26 august 2010
E timpul marilor idei la nivel european….
Ceea ce pãrea de domeniul fantasticului se pare cã se întâmplã acum: Grassroots socialists push for EU election primaries.
Şi au trecut doar 14 luni de la mesajul meu pe acest subiect.
Vreau sã felicit FEPS pentru implicarea de care dã dovadã, lansând o dezbatere plinã de conţinut pe subiectul alegerilor primare. Se pot observa comentariile de pe mesajul de acum cateva zile.
Dan LUCA / Bruxelles
Şi au trecut doar 14 luni de la mesajul meu pe acest subiect.
Vreau sã felicit FEPS pentru implicarea de care dã dovadã, lansând o dezbatere plinã de conţinut pe subiectul alegerilor primare. Se pot observa comentariile de pe mesajul de acum cateva zile.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 25 august 2010
Adaptarea la 2.0
Dacă până acum câţiva ani Internetul oferea cea mai bună şi mai rapidă sursă de informare, azi înseamnă mult mai mult. Apariţia Web 2.0. în afacerile europene, a adus schimbări majore în ultimii ani.
Recent, un raport realizat şi prezentat de KPMG International, “Tehnologii Dinamice pentru o Guvernare mai inteligentă”, arată că deşi avantajele pe care le oferă investiţia în tehnologie – reducerea timpului de operare, posibilitatea schimbului de informaţii cu fluxul acestora în ambele sensuri - reticenţa instituţiilor guvernamentale în apelarea la ele este încă mare. Procesul de modernizare este mult îngreunat de folosirea în continuare a metodelor şi mijloacelor tradiţionale de interacţionare cu publicul.
Este crucială depăşirea temerilor privind riscul în ceea ce priveşte securitatea infomaţiilor. Pentru că, dacă revenim la avantajele pe care la oferă circulaţia în ambele sensuri a informaţiei, acest lucru oferă posibilitatea implicării active a publicului, consultarea acestuia, identificarea problemelor reale şi soluţionarea mult mai eficiantă a acestora. E drept, un lucru greu de realizat fără conştientizarea din partea managementului şi schimbarea culturii organizaţionale în instituţii.
Dacă acţiunile şi apariţiile online nu ar fi avut rezultatele aşteptate, pe lângă exemplele pe care le-am dat până acum, nu am mai fi putut aminti de pildă de Tony Blair care foloseşte Messenger-ul pentru a discuta cu contribuabilii, sau de primul ministru britanic care a apelat la Facebook pentru a căuta soluţii de redresare economică, şi asta într-o ţară care într-adevăr are un mare renume ca fiind conservatoare.
Dan LUCA / Bruxelles
Recent, un raport realizat şi prezentat de KPMG International, “Tehnologii Dinamice pentru o Guvernare mai inteligentă”, arată că deşi avantajele pe care le oferă investiţia în tehnologie – reducerea timpului de operare, posibilitatea schimbului de informaţii cu fluxul acestora în ambele sensuri - reticenţa instituţiilor guvernamentale în apelarea la ele este încă mare. Procesul de modernizare este mult îngreunat de folosirea în continuare a metodelor şi mijloacelor tradiţionale de interacţionare cu publicul.
Este crucială depăşirea temerilor privind riscul în ceea ce priveşte securitatea infomaţiilor. Pentru că, dacă revenim la avantajele pe care la oferă circulaţia în ambele sensuri a informaţiei, acest lucru oferă posibilitatea implicării active a publicului, consultarea acestuia, identificarea problemelor reale şi soluţionarea mult mai eficiantă a acestora. E drept, un lucru greu de realizat fără conştientizarea din partea managementului şi schimbarea culturii organizaţionale în instituţii.
Dacă acţiunile şi apariţiile online nu ar fi avut rezultatele aşteptate, pe lângă exemplele pe care le-am dat până acum, nu am mai fi putut aminti de pildă de Tony Blair care foloseşte Messenger-ul pentru a discuta cu contribuabilii, sau de primul ministru britanic care a apelat la Facebook pentru a căuta soluţii de redresare economică, şi asta într-o ţară care într-adevăr are un mare renume ca fiind conservatoare.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 23 august 2010
Un calendar pentru alegerile primare europene
În luna iunie a anului trecut, încă înainte de alegerile pentru Parlamentul European, subliniam nevoia adaptării sistemului de alegeri la nivel comunitar după modelul american – You need to have European leaders who can campaign for two or three years, a bit like the American model.
Apoi, împreună cu colegii de la PSD Bruxelles, am lansat întâlniri bilaterale cu socialiştii şi democraţii din Bruxelles, încă din luna iulie 2009. Am ascultat opiniile şi informaţiile colegilor vis-a-vis de rezultatele alegerilor, din punctul lor (naţional) de vedere şi am analizat potenţialul existent. Ca o consecinţă naturală a acestor dezbateri şi schimburi de idei, pe 10 septembrie 2009 am lansat „Manifestul 2014 – pentru o Europă Progresistă”.
Ideea a prins, iar în toamna lui 2009, liderii europeni au început să înţeleagă forţa unui astfel de mecanism pentru Stânga europeană: Martin Schulz, Preşedintele Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European (eveniment organizat pe 6 octombrie 2009) şi Poul Nyrup Rasmussen, Preşedintele Partidului Socialiştilor Europeni (întâlnirea din 14 octombrie 2009).
Din conversaţia avută ulterior cu Secretarul General PES, Philip Cordery, la începutul anului 2010, am dedus că modelul propus de noi coincide cu ambiţiile PES, care doreşte să convingã partidele politice socialiste şi social-democrate pentru susţinerea unui candidat unic la Preşedenţia Comisiei Europene în 2014.
Acum constat cu plăcere că cele sugerate intră în “dezbaterea socialistă”: Socialists want US-style primaries for commission president candidate. Sper din toată inima să se înţeleagă importanţa acestei posibile schimbări, nu doar pentru Stânga europeană, dar şi pentru construcţia europeană contemporană.
Calendarul pe care îl propun pentru derularea “alegerilor primare” din Uniunea Europeană este următorul:
Până pe 1 mai 2011:
Comunicare internă în rândul PES;
Dezvoltarea mecanismului de alegere a liderului de Stânga.
Până pe 1 octombrie 2011:
Depunerea candidaturilor celor care vor să candideze ca Preşedinte al Comisiei Europene din partea Stângii europene.
Până pe 1 decembrie 2011:
Validarea candidaţilor.
2012:
Campanie de fundraising din partea candidaţilor.
2013:
Desfăşurarea alegerilor primare în cele 27 de ţări membre ale UE;
Fiecare ţară are un număr de voturi egal cu numărul de voturi în Consiliu (ex. Franţa – 29, Spania – 27, România – 14, Irlanda – 7, Malta – 3).
Martie 2014:
Convenţia Socialistă Europeană care desemnează oficial liderul socialist candidat la preşedinţia Comisiei Europene.
Dan LUCA / Bruxelles
Apoi, împreună cu colegii de la PSD Bruxelles, am lansat întâlniri bilaterale cu socialiştii şi democraţii din Bruxelles, încă din luna iulie 2009. Am ascultat opiniile şi informaţiile colegilor vis-a-vis de rezultatele alegerilor, din punctul lor (naţional) de vedere şi am analizat potenţialul existent. Ca o consecinţă naturală a acestor dezbateri şi schimburi de idei, pe 10 septembrie 2009 am lansat „Manifestul 2014 – pentru o Europă Progresistă”.
Ideea a prins, iar în toamna lui 2009, liderii europeni au început să înţeleagă forţa unui astfel de mecanism pentru Stânga europeană: Martin Schulz, Preşedintele Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European (eveniment organizat pe 6 octombrie 2009) şi Poul Nyrup Rasmussen, Preşedintele Partidului Socialiştilor Europeni (întâlnirea din 14 octombrie 2009).
Din conversaţia avută ulterior cu Secretarul General PES, Philip Cordery, la începutul anului 2010, am dedus că modelul propus de noi coincide cu ambiţiile PES, care doreşte să convingã partidele politice socialiste şi social-democrate pentru susţinerea unui candidat unic la Preşedenţia Comisiei Europene în 2014.
Acum constat cu plăcere că cele sugerate intră în “dezbaterea socialistă”: Socialists want US-style primaries for commission president candidate. Sper din toată inima să se înţeleagă importanţa acestei posibile schimbări, nu doar pentru Stânga europeană, dar şi pentru construcţia europeană contemporană.
Calendarul pe care îl propun pentru derularea “alegerilor primare” din Uniunea Europeană este următorul:
Până pe 1 mai 2011:
Comunicare internă în rândul PES;
Dezvoltarea mecanismului de alegere a liderului de Stânga.
Până pe 1 octombrie 2011:
Depunerea candidaturilor celor care vor să candideze ca Preşedinte al Comisiei Europene din partea Stângii europene.
Până pe 1 decembrie 2011:
Validarea candidaţilor.
2012:
Campanie de fundraising din partea candidaţilor.
2013:
Desfăşurarea alegerilor primare în cele 27 de ţări membre ale UE;
Fiecare ţară are un număr de voturi egal cu numărul de voturi în Consiliu (ex. Franţa – 29, Spania – 27, România – 14, Irlanda – 7, Malta – 3).
Martie 2014:
Convenţia Socialistă Europeană care desemnează oficial liderul socialist candidat la preşedinţia Comisiei Europene.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 20 august 2010
De la IDEE la MANAGER DE PROIECT
Românul e creativ şi implicit plin de idei. E foarte bine că există un astfel de potenţial şi nu multe naţii se mândresc cu această calitate (cel puţin ne place să credem asta).
În ultimii ani, şi Internetul a accentuat enorm această tendinţă, numeroase idei sunt lansate de cãtre români, dar majoritatea – şi unele chiar bune - se pierd din lipsă de strategie. O lipsă de strategie a celor care lansează ideile şi o carenţă a sistemului asociativ românesc - toţi sunt lideri, dar prea puţini doresc să respecte munca în echipă.
M-am gândit să prezint o posibilă soluţie a acestei probleme, foarte complexă şi plină desigur de controverse. Dogma pe care o prezint este cea a managerului de proiect. Să trecem practic de la o IDEE, aruncată pe una dintre listele “miracolului online”, la ceva palpabil, care să aibă şanse de reuşită.
Este foarte important să avem o structură clară a ceea ce dorim să facem. Sunt 4 piloni principali care trebuie să ne ghideze strategia: conţinut, administrativ, comunicare şi buget. Adică mai direct spus, avem ideea, “conţinutul”, cum o gestionăm? De ce echipă avem nevoie pentru a administra proiectul? Iar dacă expresii de genul, “îmi trebuie 2-3 persoane care să fie 8 ore pe zi într-un birou şi să...” e bine, dar intrăm deja pe palierul 4, bugetul. Cine plăteşte biroul, oamenii, aparatura tehnică, etc? Partea de atragere de fonduri pentru proiect reprezintã de multe ori (şi mă refer în special la structurile ONG din care fac parte de 17 ani) 90% din timpul alocat proiectului. O idee, fie ea chiar genială, “îmbrăcată” desigur într-un proiect, nu “se vinde” singură. Superficialitatea şi aroganţa nu ajută în strângerea fondurilor.
Am sărit peste pilonul 3, cel al comunicării. Mă refer în special la comunicarea externă. Suntem o naţie extrovertită, dar comunicarea avem impresia că e ceva banal. A mediatiza un proiect din faza incipientă, până la încheierea sa, ia timp şi nu se întâmplă automat. A considera presa un partener al proiectului e ceva vital.
Iar peste tot e nevoie de un manager de proiect, o persoană care să ia responsabilitate, nu cineva care lansează doar idei, iar apoi dispare fiindcă este ocupat cu alte treburi. Dacă totul are o supleţe, e plăcut şi lumea începe să se intereseze de proiectul pe care îl derulaţi – şi implict de faimoasa idee – fiindcă cineva coordonează acest mecanism.
Trecând puţin la “lumea mare”, cea a afacerilor, mi-a plăcut mult un material recent publicat în revista Cariere, despre meseria de „Business Process Manager”, care prezintă importanţa acesteia în ţările occidentale şi carenţele de implementare în sistemul românesc.
Dan LUCA / Bruxelles
În ultimii ani, şi Internetul a accentuat enorm această tendinţă, numeroase idei sunt lansate de cãtre români, dar majoritatea – şi unele chiar bune - se pierd din lipsă de strategie. O lipsă de strategie a celor care lansează ideile şi o carenţă a sistemului asociativ românesc - toţi sunt lideri, dar prea puţini doresc să respecte munca în echipă.
M-am gândit să prezint o posibilă soluţie a acestei probleme, foarte complexă şi plină desigur de controverse. Dogma pe care o prezint este cea a managerului de proiect. Să trecem practic de la o IDEE, aruncată pe una dintre listele “miracolului online”, la ceva palpabil, care să aibă şanse de reuşită.
Este foarte important să avem o structură clară a ceea ce dorim să facem. Sunt 4 piloni principali care trebuie să ne ghideze strategia: conţinut, administrativ, comunicare şi buget. Adică mai direct spus, avem ideea, “conţinutul”, cum o gestionăm? De ce echipă avem nevoie pentru a administra proiectul? Iar dacă expresii de genul, “îmi trebuie 2-3 persoane care să fie 8 ore pe zi într-un birou şi să...” e bine, dar intrăm deja pe palierul 4, bugetul. Cine plăteşte biroul, oamenii, aparatura tehnică, etc? Partea de atragere de fonduri pentru proiect reprezintã de multe ori (şi mă refer în special la structurile ONG din care fac parte de 17 ani) 90% din timpul alocat proiectului. O idee, fie ea chiar genială, “îmbrăcată” desigur într-un proiect, nu “se vinde” singură. Superficialitatea şi aroganţa nu ajută în strângerea fondurilor.
Am sărit peste pilonul 3, cel al comunicării. Mă refer în special la comunicarea externă. Suntem o naţie extrovertită, dar comunicarea avem impresia că e ceva banal. A mediatiza un proiect din faza incipientă, până la încheierea sa, ia timp şi nu se întâmplă automat. A considera presa un partener al proiectului e ceva vital.
Iar peste tot e nevoie de un manager de proiect, o persoană care să ia responsabilitate, nu cineva care lansează doar idei, iar apoi dispare fiindcă este ocupat cu alte treburi. Dacă totul are o supleţe, e plăcut şi lumea începe să se intereseze de proiectul pe care îl derulaţi – şi implict de faimoasa idee – fiindcă cineva coordonează acest mecanism.
Trecând puţin la “lumea mare”, cea a afacerilor, mi-a plăcut mult un material recent publicat în revista Cariere, despre meseria de „Business Process Manager”, care prezintă importanţa acesteia în ţările occidentale şi carenţele de implementare în sistemul românesc.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 19 august 2010
Cine mai crede în turismul românesc?
România a avut parte recent de noua campanie de branding, lansată de cei care gestionează promovarea turismului în România. Doamna Udrea nu este la prima încercare, în primăvara anului trecut lansând brandul de ţară şi sloganul “România, the land of choise”.
Dacă prima dată lucrurile au fost aceptate şi creatorii au avut parte de ceva mai multă admiraţie din partea publicului, iată că de această dată criticile lansării sunt mai mari decât mesajul campaniei în sine. De la şeful statului, la specialişti din diferite domenii, până la simpli cetăţeni, timp de mai bine de două săptămâni, au dezbătut această problemă.
România are o problemă în a propune soluţii turiştilor, iar la 20 de ani de la Revoluţie se bâjbâie încă nepermis pentru o ţară cu potenţial uriaş. Să fie oare acesta rezultatul faptului că "pachetul turistic România” lipseşte, afectat în special de infrastructură, calitatea serviciilor sau coerenţa cluster-ului "turism România"?
Păcat pentru o ţară aşa de frumoasă!
Dan LUCA / Bruxelles
Dacă prima dată lucrurile au fost aceptate şi creatorii au avut parte de ceva mai multă admiraţie din partea publicului, iată că de această dată criticile lansării sunt mai mari decât mesajul campaniei în sine. De la şeful statului, la specialişti din diferite domenii, până la simpli cetăţeni, timp de mai bine de două săptămâni, au dezbătut această problemă.
România are o problemă în a propune soluţii turiştilor, iar la 20 de ani de la Revoluţie se bâjbâie încă nepermis pentru o ţară cu potenţial uriaş. Să fie oare acesta rezultatul faptului că "pachetul turistic România” lipseşte, afectat în special de infrastructură, calitatea serviciilor sau coerenţa cluster-ului "turism România"?
Păcat pentru o ţară aşa de frumoasă!
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 18 august 2010
Autostrăzi chinezeşti în Polonia
O bună dovadă că ceea ce anticipam pentru România în privinţa construirii în viitor a infrastructurii de către chinezi, este situatia din Polonia, unde o firmă de stat din China debutează pe piaţa europeană, construind un tronson de autostradă în Polonia.
Pentru firmele autohtone poloneze, contractul acordat companiei de stat din China este o lovitură sub centura preţurilor cu iz de cartel.
Dan LUCA / Bruxelles
Pentru firmele autohtone poloneze, contractul acordat companiei de stat din China este o lovitură sub centura preţurilor cu iz de cartel.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 17 august 2010
Studenţii români din străinătate
Liderii Ligii Studenţilor Români din Străinătate sprijină întoarcerea în România a absolvenţilor cu pregătire universitară şi post universitară în străinătate. Asta pentru că mulţi tineri români s-ar întoarce acasă dacă ar găsi ceva de făcut, pe măsura pregătirii lor.
În ţară se caută specialişti cu diplome din afară pentru domenii ca: economie, finanţe, ştiinţe politice, consultanţă pentru companii internaţionale sau avocatură. Liga deţine 3.100 membri, în special din Anglia, Franţa, SUA şi Canada. Statisticile arată că în prezent ar fi cam 50.000 de studenţi români în srăinătate, dintre care 26.000 în Europa, dar la aceştia se adaugă cei care au absolvit deja, cărora Liga se adresează de asemenea.
Liga Studenţilor Români din Străinătate consideră că societatea civilă şi presa sunt receptive la iniţiativele lor, şi asta e foarte bine, însă e păcat dacă acest lucru nu e valabil şi în cazul autorităţilor publice şi a partidelor politice.
Pentru a fi încurajat să se întoarcă în ţară, un tânăr absolvent are nevoie de mult mai mult, de o schimbare majoră a sistemului, dar în primul rând de schimbarea mentalităţii. Scriam încă din 2008 despre reîntoarcerea românilor în ţară şi despre percepţia asupra României contemporane.
Dan LUCA / Bruxelles
În ţară se caută specialişti cu diplome din afară pentru domenii ca: economie, finanţe, ştiinţe politice, consultanţă pentru companii internaţionale sau avocatură. Liga deţine 3.100 membri, în special din Anglia, Franţa, SUA şi Canada. Statisticile arată că în prezent ar fi cam 50.000 de studenţi români în srăinătate, dintre care 26.000 în Europa, dar la aceştia se adaugă cei care au absolvit deja, cărora Liga se adresează de asemenea.
Liga Studenţilor Români din Străinătate consideră că societatea civilă şi presa sunt receptive la iniţiativele lor, şi asta e foarte bine, însă e păcat dacă acest lucru nu e valabil şi în cazul autorităţilor publice şi a partidelor politice.
Pentru a fi încurajat să se întoarcă în ţară, un tânăr absolvent are nevoie de mult mai mult, de o schimbare majoră a sistemului, dar în primul rând de schimbarea mentalităţii. Scriam încă din 2008 despre reîntoarcerea românilor în ţară şi despre percepţia asupra României contemporane.
Dan LUCA / Bruxelles
duminică, 15 august 2010
Nokia, Germania şi românul
Afacerea Nokia la Cluj a făcut mult zgomot acum vreo doi ani şi prea puţin s-a scris apoi. Recent însă am descoperit un articol despre un român, Răzvan Olosu, a cărui companie, Novero, crează bijuterii high tech, iniţiativa salvând iniţial de la închidere fabrica Nokia atât de discutată din Germania.
Afacerea este de remarcat, atât pentru noutatea pe care o aduce în domeniul tehnologiei, dar totodată pentru faptul că iniţiatorul este un român, unul dintre cei care au succes în afara ţării, unul dintre cei despre care nu ştim foarte multe, sau aflăm destul de târziu.
Dan LUCA / Bruxelles
Afacerea este de remarcat, atât pentru noutatea pe care o aduce în domeniul tehnologiei, dar totodată pentru faptul că iniţiatorul este un român, unul dintre cei care au succes în afara ţării, unul dintre cei despre care nu ştim foarte multe, sau aflăm destul de târziu.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 11 august 2010
Corporaţii şi social media
Am văzut cum clasa politică utilizează deja Web 2.0 în comunicare, dar iată ce spun specialiştii în legătură cu prezenţa companiilor private pe social media - un “nu” hotărât din partea departamentelor juridice, însă firmele de PR şi consultanţă în comunicare propun prezenţa pe acest tip de media.
Dacă în Europa specialiştii PR consideră că interacţiunile din cadrul comunităţilor online se menţin în limitele “bunului simţ”, pe continentul american, se pare că acest lucru poate fi controlat doar cu ajutorul unor reguli şi penalizarea prin amenzi. Pe lângă baza de date de “best practices”, pe care americanii o deţin, aceştia au pus la punct şi un sistem de agenţii guvernamentale, de exemplu FTC, care urmăresc activităţile online ale companiilor. Evident nu este etic să oferi premii celor care postează comentarii pozitive. Asta ar însemna să îţi creezi o imagine a companiei, care ar putea fi ireală, pe baza unor laude exagerate.
Costurile publicităţii pe social media sunt mult mai scăzute, dar există totuşi şi riscuri. Aşa cum spune şi Sorana Savu de la Premium Communication, în România clienţii se simt încă suspicioşi să vadă companiile pe social media, mai ales dacă acestea sunt mai noi, nu au încă notorietate, sau o piată matură.
Dan LUCA / Bruxelles
Dacă în Europa specialiştii PR consideră că interacţiunile din cadrul comunităţilor online se menţin în limitele “bunului simţ”, pe continentul american, se pare că acest lucru poate fi controlat doar cu ajutorul unor reguli şi penalizarea prin amenzi. Pe lângă baza de date de “best practices”, pe care americanii o deţin, aceştia au pus la punct şi un sistem de agenţii guvernamentale, de exemplu FTC, care urmăresc activităţile online ale companiilor. Evident nu este etic să oferi premii celor care postează comentarii pozitive. Asta ar însemna să îţi creezi o imagine a companiei, care ar putea fi ireală, pe baza unor laude exagerate.
Costurile publicităţii pe social media sunt mult mai scăzute, dar există totuşi şi riscuri. Aşa cum spune şi Sorana Savu de la Premium Communication, în România clienţii se simt încă suspicioşi să vadă companiile pe social media, mai ales dacă acestea sunt mai noi, nu au încă notorietate, sau o piată matură.
Dan LUCA / Bruxelles
duminică, 8 august 2010
România văzută de la Londra
Să ai sub 35 de ani? Să fii român? Şi să ai o afecere de succes într-o ţară vest-europeană? Sună ireal?
Nu este nimic irealizabil. Exemplul Danei Denis-Smith dovedeşte că se poate. Ea a reuşit acest lucru în Marea Britanie, începând ca jurnalist pentru BBC, The Economist, apoi profesând ca avocat. Următoarea etapă a fost însă înfiinţarea unei firme de consultanţă la Londra, Marker Global, specializată pe analiza de risc în ţările emergente, multe dintre cercetările realizate având ca subiect România.
Care sunt ingredientele pe care le consideră sibianca indispensabile pentru o afacere de succes? Curajul, încrederea în sine, o idee, şi un calculator bun, conectat la internet. Pe lângă toate acestea să nu lipsească bineînţeles iniţiativa şi multă muncă. Creativitatea este un alt atribut care nu lipseşte românilor, însă din păcate, în unele domenii uităm să îl folosim.
“Investitorilor în pieţele de capital le-aş sugera să urmărească cu atenţie schimbările la nivel macroeconomic şi riscul politic al ţării”. “România e o destinaţie bună, pentru că încă există oportunităţi. Dar le-aş sugera să nu se bazeze pe mitul existenţei unei forţe de muncă supracalificată, pentru că sunt lacune serioase în România în domeniul acesta şi ele sunt foarte specifice sectorului în care operezi. Le-aş sugera să facă un studiu al pieţei foarte serios înainte de a se lansa într-o investiţie”. Ceea ce crede Dana Denis-Smith despre România trebuie să fie un semnal de alarmă nu pentru investitorii străini, ci pentru români.
Dan LUCA / Bruxelles
Nu este nimic irealizabil. Exemplul Danei Denis-Smith dovedeşte că se poate. Ea a reuşit acest lucru în Marea Britanie, începând ca jurnalist pentru BBC, The Economist, apoi profesând ca avocat. Următoarea etapă a fost însă înfiinţarea unei firme de consultanţă la Londra, Marker Global, specializată pe analiza de risc în ţările emergente, multe dintre cercetările realizate având ca subiect România.
Care sunt ingredientele pe care le consideră sibianca indispensabile pentru o afacere de succes? Curajul, încrederea în sine, o idee, şi un calculator bun, conectat la internet. Pe lângă toate acestea să nu lipsească bineînţeles iniţiativa şi multă muncă. Creativitatea este un alt atribut care nu lipseşte românilor, însă din păcate, în unele domenii uităm să îl folosim.
“Investitorilor în pieţele de capital le-aş sugera să urmărească cu atenţie schimbările la nivel macroeconomic şi riscul politic al ţării”. “România e o destinaţie bună, pentru că încă există oportunităţi. Dar le-aş sugera să nu se bazeze pe mitul existenţei unei forţe de muncă supracalificată, pentru că sunt lacune serioase în România în domeniul acesta şi ele sunt foarte specifice sectorului în care operezi. Le-aş sugera să facă un studiu al pieţei foarte serios înainte de a se lansa într-o investiţie”. Ceea ce crede Dana Denis-Smith despre România trebuie să fie un semnal de alarmă nu pentru investitorii străini, ci pentru români.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 5 august 2010
Informaţia va costa?
Interesante opinii formulate de cãtre Dinu Patriciu, patronul actual al trustului “Adevărul”. În câteva săptămâni fiecare ziarist va putea publica articolele apărute în ziar şi pe blogul personal, unde să poată primi feed-back-ul direct din partea cititorilor. Însă această schimbare nu va fi singura - dacă ne-am obişnuit să obţinem informaţii gratuite accesând diferite pagini de internet, pe viitor, varianta online a publicaţiilor nu va putea fi citită integral decât de către abonaţi, metodă adoptată deja de bine-cunoscutul “The Times”.
Dacă fiecare jurnalist va publica articolele personale pe propriul blog, atunci care va fi “comportamentul cititorului”? Va alege să citească variantele online ale unor publicaţii sau se va orienta spre a citi doar blogurile personale ale unor jurnalişti care scriu pe gustul lor? Lăsând la o parte chestiunile financiare, metoda va oferi cu siguranţă o mai mare vizibilitate ziariştilor.
Toate acestea, bineînţeles, în contextul în care online-ul se dovedeşte pe zi ce trece tot mai apreciat de către cititori, şi să fim sinceri, nici nu ar putea fi altfel la câte avantaje oferă.
Dan LUCA / Bruxelles
Dacă fiecare jurnalist va publica articolele personale pe propriul blog, atunci care va fi “comportamentul cititorului”? Va alege să citească variantele online ale unor publicaţii sau se va orienta spre a citi doar blogurile personale ale unor jurnalişti care scriu pe gustul lor? Lăsând la o parte chestiunile financiare, metoda va oferi cu siguranţă o mai mare vizibilitate ziariştilor.
Toate acestea, bineînţeles, în contextul în care online-ul se dovedeşte pe zi ce trece tot mai apreciat de către cititori, şi să fim sinceri, nici nu ar putea fi altfel la câte avantaje oferă.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 2 august 2010
Despre regândirea României
Spuneam recent că România are nevoie de un aşa-zis “Snagov 2”, pentru integrarea europeană. Nu doresc să critic ce nu s-a făcut pânã acum sau ceea ce s-a făcut prost, însă “trebuia construit un nou proiect de ţară, înlocuirea economiei socialiste cu una capitalistă, reformarea şi modernizarea statului, reformarea sistemelor educaţionale şi de sănătate. Nu este întâmplător că sistemele de educaţie şi sănătate au rămas în tiparele comuniste, înghit resurse enorme fără a produce rezultatele de care societatea are nevoie” - asta spune Ştefan Vlaston, autorul unui interesant material publicat de Hotnews.
Şi tot aici încă o idee bună completează concluziile articolului - “orice proiect trebuie să ţină cont de planurile de evoluţie” ale Uniunii Europene, asta pentru că facem parte din această construcţie. În contextul crizei financiare, este oare mai dificil de realizat acest lucru, sau din contră, măsurile de redresare economică ar putea, adoptând şi adaptând soluţiile de succes ale vecinilor, să reprezente cu adevărat proiecte cu o “dublă utilitate”?
Dan LUCA / Bruxelles
Şi tot aici încă o idee bună completează concluziile articolului - “orice proiect trebuie să ţină cont de planurile de evoluţie” ale Uniunii Europene, asta pentru că facem parte din această construcţie. În contextul crizei financiare, este oare mai dificil de realizat acest lucru, sau din contră, măsurile de redresare economică ar putea, adoptând şi adaptând soluţiile de succes ale vecinilor, să reprezente cu adevărat proiecte cu o “dublă utilitate”?
Dan LUCA / Bruxelles