Deşi suntem în perioada vacanţei parlamentare, nu pot să nu readuc în discuţie subiectul fondurilor europene şi cel al dezbaterilor legate de înfiinţarea posibilului nou minister – pentru gestionarea acestora.
Modelul propus de premierul român nu este o noutate, Polonia reuşind o foarte bună absorbţie cu această structură, iar Bulgaria urmându-i deja exemplul.
Măsura este bine văzută la Bruxelles şi în plus, Comisia Europeană oferă posibilitatea utilizării experţilor străini pentru îmbunătăţirea ratei absorbţiei.
Dan LUCA / Bruxelles
duminică, 31 iulie 2011
joi, 28 iulie 2011
Relaţia româno-spaniolă
Deşi criza economică a dat peste cap planurile în domeniul construcţiilor, succesul investitorilor până în 2009, români sau străini, nu este pentru nimeni o noutate. Spaniolii se află în topul dezvoltatorilor străini din România.
O Românie aflată într-o tranziţie continuă, dar nu numai, a făcut ca un milion dintre conaţionalii noştri să-şi desfăşoare activitatea în Spania, mulţi dintre ei derulând servicii în domeniul construcţiilor. Totul părea că merge în direcţia bună, drept de muncă, acte, afaceri, până recent, când Guvernul spaniol face ca piaţa spaniolă să se re-închidă pentru muncitorii români de la 1 august 2011. Mă întreb... ce s-ar întâmpla dacă şi Guvernul Român ar cere permise speciale de contrucţie firmelor spaniole din România? Dar desigur, nu aceasta este soluţia.
Recent am vizitat şi eu Madridul, iar câteva impresii despre atmosfera de acolo le-am prezentat în iunie pe blog.
Dan LUCA / Bruxelles
O Românie aflată într-o tranziţie continuă, dar nu numai, a făcut ca un milion dintre conaţionalii noştri să-şi desfăşoare activitatea în Spania, mulţi dintre ei derulând servicii în domeniul construcţiilor. Totul părea că merge în direcţia bună, drept de muncă, acte, afaceri, până recent, când Guvernul spaniol face ca piaţa spaniolă să se re-închidă pentru muncitorii români de la 1 august 2011. Mă întreb... ce s-ar întâmpla dacă şi Guvernul Român ar cere permise speciale de contrucţie firmelor spaniole din România? Dar desigur, nu aceasta este soluţia.
Recent am vizitat şi eu Madridul, iar câteva impresii despre atmosfera de acolo le-am prezentat în iunie pe blog.
Dan LUCA / Bruxelles
De la dorinţa de plecare, la adaptare
Fie că au ales să studieze sau să muncească în America sau în Vestul Continentului european, românii plecaţi au avut de depăşit nostalgia părăsirii locurilor natale, emoţia drumului şi mai mult, s-au confruntat cu diferenţele culturale din ţările gazdă.
Fiecare are povestea lui – şi “drumul” parcurs este de fiecare dată o poveste interesantă pe care o asculţi cu entuziasm. Ca şi în cazul lui Codrin Arsene, care vorbeşte despre viaţa în Statele Unite şi legătura pe care o are cu România.
Dan LUCA / Bruxelles
Fiecare are povestea lui – şi “drumul” parcurs este de fiecare dată o poveste interesantă pe care o asculţi cu entuziasm. Ca şi în cazul lui Codrin Arsene, care vorbeşte despre viaţa în Statele Unite şi legătura pe care o are cu România.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 27 iulie 2011
Un congres pentru cetăţeni
Interesantă abordarea propusă recent de Valéry Giscard d'Estaing, Coordonatorul Convenţiei Europene (dacă îşi mai aminteşte cineva de aşa ceva) - organizarea unui “Congres al cetăţenilor” în care Parlamentul European şi cele naţionale să dezbată împreună provocările cu care se confruntă Uniunea.
Congresul ar apropia mai mult cetăţenii de UE, o mare necesitate având în vedere lipsa de interes pe care aceştia o manifestă cu privire la problemele comunitare. Fostul Preşedinte al Franţei precizează că actualii lideri europeni sunt mult prea focalizaţi pe măsurile cu rezultate pe termen scurt, influenţaţi de alegerile care se apropie, lasă la urmă orientările strategice, pe termen lung, care să contribuie la adevărata integrare europeană şi la o reală conectare cu cetăţenii.
Dan LUCA / Bruxelles
Congresul ar apropia mai mult cetăţenii de UE, o mare necesitate având în vedere lipsa de interes pe care aceştia o manifestă cu privire la problemele comunitare. Fostul Preşedinte al Franţei precizează că actualii lideri europeni sunt mult prea focalizaţi pe măsurile cu rezultate pe termen scurt, influenţaţi de alegerile care se apropie, lasă la urmă orientările strategice, pe termen lung, care să contribuie la adevărata integrare europeană şi la o reală conectare cu cetăţenii.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 26 iulie 2011
Nou cadru legislativ pentru afacerile europene în România!
Acum doi ani, un grup de români din Bruxelles au decis sã treacã peste frustrãrile tipice românului din Diaspora şi sã realizeze o analizã asupra rolului pe care trebuie sã îl joace România în Uniunea Europeanã.
Sub brandul GrupRomânia am încercat sã vizualizãm schimbãrile sectoriale necesare în sistemul românesc pentru o mai bunã articulare la agenda comunitarã. Rolul Parlamentului naţional nu trebuie neglijat, iar dreptul la reprezentarea în negocierile comunitare trebuie valorificat la maxim. Parlamentarii români ar trebui implicaţi mai mult de către autorităţi, dar şi de către stakeholderi, Parlamentul fiind acel receptacol al intereselor legitime venite din sfera asociativă şi economică a poporului pe care îl reprezintă.
De asemnea, este îmbucurător faptul că europarlamentarii români sunt deschişi dialogului şi se arată extreme de dornici în a susţine probleme sectoriale, în special cele mai puţin abordate de media. Însă, pentru reprezentarea fundamentată şi incluzivă la Bruxelles a intereselor din România, este necesară catalizarea a doi vectori: intensificarea pe de o parte a practicii consultării stakeholder-ilor dinspre sfera instituţională şi, pe de altă parte, conştientizarea, crearea unui reflex în rândul acestora, de a urmări actualitatea legislativă europeană, de a se poziţiona, de a comunica la timp poziţiile şi de a le promova la Bucureşti şi Bruxelles în mod activ.
Public, în conferinţa organizatã recent de cãtre Clubul “România-UE” Bruxelles, am lansat primele concluzii ale cercetãrii, încercând sã rãspundem la o întrebare genericã “Cum să transformăm succesul individual al românilor din Bruxelles într-un succes de ţară?”.
Pornind de la motto-ul “Nu vrem revoluţie, vrem evoluţie”, lansãm acum o consultare publicã, iar rezultatele obtinuţe intenţionãm sã le prezentãm în luna octombrie, prin intermediul unui document cadru, numit Carte Albã. Acest material va sta la baza unei initiative legislative românesti pe care intenţionãm sã o lansãm pânã la sfarşitul acestui an. Toate acestea în speranţa unei imbunãtãţiri a cadrului legislativ în domeniul afacerilor europene în România, adaptat la realitãţiile contemporane.
Dacã existã sugestii legate de acest subiect, nu ezitaţi sã ne contactaţi direct pe email la raul.radoi@gmail.com sau info@casaeuropei.com.
Raul RÃDOI & Dan LUCA / Bruxelles
Sub brandul GrupRomânia am încercat sã vizualizãm schimbãrile sectoriale necesare în sistemul românesc pentru o mai bunã articulare la agenda comunitarã. Rolul Parlamentului naţional nu trebuie neglijat, iar dreptul la reprezentarea în negocierile comunitare trebuie valorificat la maxim. Parlamentarii români ar trebui implicaţi mai mult de către autorităţi, dar şi de către stakeholderi, Parlamentul fiind acel receptacol al intereselor legitime venite din sfera asociativă şi economică a poporului pe care îl reprezintă.
De asemnea, este îmbucurător faptul că europarlamentarii români sunt deschişi dialogului şi se arată extreme de dornici în a susţine probleme sectoriale, în special cele mai puţin abordate de media. Însă, pentru reprezentarea fundamentată şi incluzivă la Bruxelles a intereselor din România, este necesară catalizarea a doi vectori: intensificarea pe de o parte a practicii consultării stakeholder-ilor dinspre sfera instituţională şi, pe de altă parte, conştientizarea, crearea unui reflex în rândul acestora, de a urmări actualitatea legislativă europeană, de a se poziţiona, de a comunica la timp poziţiile şi de a le promova la Bucureşti şi Bruxelles în mod activ.
Public, în conferinţa organizatã recent de cãtre Clubul “România-UE” Bruxelles, am lansat primele concluzii ale cercetãrii, încercând sã rãspundem la o întrebare genericã “Cum să transformăm succesul individual al românilor din Bruxelles într-un succes de ţară?”.
Pornind de la motto-ul “Nu vrem revoluţie, vrem evoluţie”, lansãm acum o consultare publicã, iar rezultatele obtinuţe intenţionãm sã le prezentãm în luna octombrie, prin intermediul unui document cadru, numit Carte Albã. Acest material va sta la baza unei initiative legislative românesti pe care intenţionãm sã o lansãm pânã la sfarşitul acestui an. Toate acestea în speranţa unei imbunãtãţiri a cadrului legislativ în domeniul afacerilor europene în România, adaptat la realitãţiile contemporane.
Dacã existã sugestii legate de acest subiect, nu ezitaţi sã ne contactaţi direct pe email la raul.radoi@gmail.com sau info@casaeuropei.com.
Raul RÃDOI & Dan LUCA / Bruxelles
luni, 25 iulie 2011
Sugestii poloneze
Este de notorietate cã Polonia a fost puţin afectată de criza economică, obtinând şi un procent excelent de absorbţie a fondurilor europene. Adevarat exemplu pentru România.
Pe lângă fondurile UE, investiţiile poloneze s-au bucurat de cofinanţare naţională. Fie că a fost vorba de infrastructură, investiţii în educaţie, IT sau sănătate, procesul a decurs foarte bine, statul polonez oferind sumele aferente contractelor din bugetul naţional, în avans, primind ulterior banii europeni.
Ministerul Dezvoltării Regionale are ultimul cuvânt în finanaţarea proiectelor europene în Polonia. Sfatul ministrului pentru România este unul foarte categoric – “Să ţină totul într-o singură mână. Asta ajută foarte mult. În Polonia, ultimul cuvânt în problema fondurilor europene îl are întotdeauna Ministerul Dezvoltării Regionale. În felul acesta, fiecare ştie cine şi pentru ce răspunde. Aş mai adăuga că în Polonia avem peste 2.000 de comune, dintre care doar aproximativ 30 nu s-au străduit să acceseze fonduri europene. Explicaţia că „este prea complicat” nu ţine.
Dan LUCA / Bruxelles
Pe lângă fondurile UE, investiţiile poloneze s-au bucurat de cofinanţare naţională. Fie că a fost vorba de infrastructură, investiţii în educaţie, IT sau sănătate, procesul a decurs foarte bine, statul polonez oferind sumele aferente contractelor din bugetul naţional, în avans, primind ulterior banii europeni.
Ministerul Dezvoltării Regionale are ultimul cuvânt în finanaţarea proiectelor europene în Polonia. Sfatul ministrului pentru România este unul foarte categoric – “Să ţină totul într-o singură mână. Asta ajută foarte mult. În Polonia, ultimul cuvânt în problema fondurilor europene îl are întotdeauna Ministerul Dezvoltării Regionale. În felul acesta, fiecare ştie cine şi pentru ce răspunde. Aş mai adăuga că în Polonia avem peste 2.000 de comune, dintre care doar aproximativ 30 nu s-au străduit să acceseze fonduri europene. Explicaţia că „este prea complicat” nu ţine.
Dan LUCA / Bruxelles
duminică, 24 iulie 2011
Dan LUCA – interviu în Făclia de Cluj – Europa în crizã
Vă recomand un nou interviu pe care l-am acordat prietenilor de la Făclia de Cluj, în care răspund întrebărilor legate de cum văd eu raportarea clujenilor faţă de proiectul european, în actualul context al crizei economice.
Dan LUCA / Bruxelles
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 22 iulie 2011
Coeziune românească
Interesantă lucrarea Roxanei Dascălu, care tratează subiectul implementării Politicii Regionale şi de Coeziune, cu rol în europenizare şi măsura în care efectele europenizării, prezentate teoretic, se regăsesc în cazul României. Toate acestea, în contextul în care, europenizarea reprezintă “procesul ce schimbă ordinea politică naţională în asemenea măsură încât dinamica economică şi politică a Uniunii Europene devine o parte a logicii organizaţionale a politicii şi procesului de elaborare a politicilor la nivel naţional”.
Analiza realizată de autoare relevă faptul că România a creat cadrul instituţional necesar pentru punerea în aplicare a politicii UE, respectând cerinţele obligatorii impuse de Comisie, dar când vine vorba de elementele ce nu apar menţionate expres, fiind doar recomandate a fi utilizate în planificarea şi implementarea proiectelor de Politică Regională, managerii de proiect preferă să nu le îndeplinească.
Dan LUCA / Bruxelles
Analiza realizată de autoare relevă faptul că România a creat cadrul instituţional necesar pentru punerea în aplicare a politicii UE, respectând cerinţele obligatorii impuse de Comisie, dar când vine vorba de elementele ce nu apar menţionate expres, fiind doar recomandate a fi utilizate în planificarea şi implementarea proiectelor de Politică Regională, managerii de proiect preferă să nu le îndeplinească.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 19 iulie 2011
Dan LUCA – articol în PR Romania – Comunicarea europeanã
Dan LUCA – articol în PR Romania – Comunicarea europeanã
Europa are nevoie de un proiect politic puternic, cetăţenii o cer, chiar dacă există încă voci care încearcă să perturbe această direcţie. Comunicarea este uşoară dacă ai produsul pe care trebuie să îl “expui” publicului.
Mai multe pe această temă în noul articol pe care l-am semnat pentru PR Romania.
Dan LUCA / Bruxelles
Europa are nevoie de un proiect politic puternic, cetăţenii o cer, chiar dacă există încă voci care încearcă să perturbe această direcţie. Comunicarea este uşoară dacă ai produsul pe care trebuie să îl “expui” publicului.
Mai multe pe această temă în noul articol pe care l-am semnat pentru PR Romania.
Dan LUCA / Bruxelles
Brandul Erasmus. La Bruxelles
Spuneam că trebuie investit mult mai mult în educaţia europeană. Se promite acestui sector o creştere cu 71% a finanţării din bugetul comunitar pentru 2014-2020, încercându-se în acelaşi timp şi o reorganizare a învăţământului european, prin unirea tuturor programelor educaţionale sub acelaşi brand – Erasmus.
Această propunere naşte insa controverse la Bruxelles, se discută încă de rebranding şi în acelaşi timp stakeholderii consideră că eliminarea unor nume gen “Youth in Action” va conduce implicit şi la pierderea unor fonduri importante.
Personal susţin mobilitatea europeana si printr-un Erasmus de vara.
Dan LUCA / Bruxelles
Această propunere naşte insa controverse la Bruxelles, se discută încă de rebranding şi în acelaşi timp stakeholderii consideră că eliminarea unor nume gen “Youth in Action” va conduce implicit şi la pierderea unor fonduri importante.
Personal susţin mobilitatea europeana si printr-un Erasmus de vara.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 18 iulie 2011
De la poziţionare la branding în Bruxelles
Continuã schimbarea numelui şi implicit rebrãnduirea unor grupuri de interese foarte active în Bruxelles-ul european. Este tendinţa pe care o prezentam recent pe blog.
Cel mai recent exemplu - în această vară în cadrul unui eveniment organizat la Bruxelles, CIAA (Confederation of the Food and Drink Industries of the EU) devinind FoodDrinkEurope.
Dan LUCA / Bruxelles
Cel mai recent exemplu - în această vară în cadrul unui eveniment organizat la Bruxelles, CIAA (Confederation of the Food and Drink Industries of the EU) devinind FoodDrinkEurope.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 15 iulie 2011
Universitatea Educaţiei Nonformale
Am mai scris despre necesitatea adaptării educaţiei la cerinţele actuale, la corelarea între pregătirea teoretică, experienţa practică şi realitate.
Mi-a atras atenţia un material al Forbes care încurajează “autoînvăţarea”, ca “proces centrat pe fiecare individ în parte, pe nevoile fiecăruia şi pe pasiunile fiecăruia; un proces în care oamenii să se dezvolte, nu să devină şabloane”.
Încă tineri, dar observând diferenţa între ceea ce oferă sistemul de educaţie şi ceea ce se caută, ceea ce ar prinde mai bine, cei de la CROS încearcă să schimbe imaginea asociaţiilor studenteşti în societate, să dezvolte un alt fel de educaţie, care evident ar reuşi să formeze un alt fel de indivizi.
Educaţia nonformală pe care o promovează de câţiva ani Traian Brumă împreună cu colegii lui este complementară învaţământului superior şi adună în acest moment 120 de reprezentanţi ai organizaţiilor studenţeşti pasionaţi de două domenii vaste şi dinamice - Resurse Umane şi Comunicare. Aceştia “au acces la mentori şi la coachi, la traininguri, la stagii de practică în diverse companii şi la bibliografia şi informaţiile centralizate în comunitate. În plus, prin interacţiunea cu ceialţi pasionaţi, comunităţile lor de practică funcţionează ca un hub unde învaţă să înveţe singuri”.
Concret la ce se aşteaptă tinerii fondatori? Ca peste 5 ani proiectul lor să se prezinte ca o adevarată universitate la care să predea mentori şi coachi, în cadrul căreia să aibă realizări concrete, proiecte implementate şi numeroase contacte profesionale.
Dan LUCA / Bruxelles
Mi-a atras atenţia un material al Forbes care încurajează “autoînvăţarea”, ca “proces centrat pe fiecare individ în parte, pe nevoile fiecăruia şi pe pasiunile fiecăruia; un proces în care oamenii să se dezvolte, nu să devină şabloane”.
Încă tineri, dar observând diferenţa între ceea ce oferă sistemul de educaţie şi ceea ce se caută, ceea ce ar prinde mai bine, cei de la CROS încearcă să schimbe imaginea asociaţiilor studenteşti în societate, să dezvolte un alt fel de educaţie, care evident ar reuşi să formeze un alt fel de indivizi.
Educaţia nonformală pe care o promovează de câţiva ani Traian Brumă împreună cu colegii lui este complementară învaţământului superior şi adună în acest moment 120 de reprezentanţi ai organizaţiilor studenţeşti pasionaţi de două domenii vaste şi dinamice - Resurse Umane şi Comunicare. Aceştia “au acces la mentori şi la coachi, la traininguri, la stagii de practică în diverse companii şi la bibliografia şi informaţiile centralizate în comunitate. În plus, prin interacţiunea cu ceialţi pasionaţi, comunităţile lor de practică funcţionează ca un hub unde învaţă să înveţe singuri”.
Concret la ce se aşteaptă tinerii fondatori? Ca peste 5 ani proiectul lor să se prezinte ca o adevarată universitate la care să predea mentori şi coachi, în cadrul căreia să aibă realizări concrete, proiecte implementate şi numeroase contacte profesionale.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 14 iulie 2011
Evoluţia României în afacerile comunitare: Europarlamentarii
După cum arată analizele, trei sferturi din legislaţia din România îşi are originile la Bruxelles – “Europa este deja o parte a politicii interne pentru România” – aşa cum explică Raul Rădoi într-un material publicat de EurActiv.
Ceea ce este îmbucurător este faptul că europarlamentarii români sunt deschişi dialogului şi se arată extreme de dornici în a susţine probleme sectoriale, în special cele mai puţin abordate de media.
Însă, pentru reprezentarea fundamentată şi incluzivă la Bruxelles a intereselor din România, este necesară catalizarea a doi vectori: intensificarea pe de o parte a practicii consultării stakeholder-ilor dinspre sfera instituţională şi, pe de altă parte, conştientizarea, crearea unui reflex în rândul acestora, de a urmări actualitatea legislativă europeană, de a se poziţiona, de a comunica la timp poziţiile şi de a le promova la Bucureşti şi Bruxelles în mod activ.
Dan LUCA / Bruxelles
Ceea ce este îmbucurător este faptul că europarlamentarii români sunt deschişi dialogului şi se arată extreme de dornici în a susţine probleme sectoriale, în special cele mai puţin abordate de media.
Însă, pentru reprezentarea fundamentată şi incluzivă la Bruxelles a intereselor din România, este necesară catalizarea a doi vectori: intensificarea pe de o parte a practicii consultării stakeholder-ilor dinspre sfera instituţională şi, pe de altă parte, conştientizarea, crearea unui reflex în rândul acestora, de a urmări actualitatea legislativă europeană, de a se poziţiona, de a comunica la timp poziţiile şi de a le promova la Bucureşti şi Bruxelles în mod activ.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 13 iulie 2011
Autori de cãrţi
Ori de câte ori am considerat utile pentru cititorii blogului, am recomandat lucrări interesante apărute pe teme europene. Astfel, încearcând să explice că programele europene trebuie adaptate situaţiilor naţionale, iar Uniunea Europeană trebuie văzută ca o entitate culturală, europarlamentarul Sylvie Goulard publică “Europa pentru nuli”.
Citind cartea Irinei Tănăsescu, “Comisia Europeană şi grupurile de interese”, se va înţelege care este poziţia Comisiei Europene cu privire la lobby.
Am recomandat “Apusul Occidentului nu a venit încă”, semnată de regretatul Iulian Tucă, considerând că lucrarea va contribui la crearea unei imagini mult mai clare asupra problemelor europene, ca sumă a tuturor experienţelor naţionale.
Să nu o uităm pe Codruţa Filip pentru excelenta lucrare, “Micul manual al marii Uniuni Europene” sau pe Alina Bârgăoanu, pentru recenta realizare “Examenul Schengen – În căutarea sferei publice europene” - temă de actualitate, admiterea României în spaţiul Schengen, proiectată în conceptul sferei publice europene.
În acest context, făceam recent o restrospectivă a lucrărilor pe care le-am semnat în ultimii ani – cele trei cărţi despre UE şi România.
Dan LUCA / Bruxelles
Citind cartea Irinei Tănăsescu, “Comisia Europeană şi grupurile de interese”, se va înţelege care este poziţia Comisiei Europene cu privire la lobby.
Am recomandat “Apusul Occidentului nu a venit încă”, semnată de regretatul Iulian Tucă, considerând că lucrarea va contribui la crearea unei imagini mult mai clare asupra problemelor europene, ca sumă a tuturor experienţelor naţionale.
Să nu o uităm pe Codruţa Filip pentru excelenta lucrare, “Micul manual al marii Uniuni Europene” sau pe Alina Bârgăoanu, pentru recenta realizare “Examenul Schengen – În căutarea sferei publice europene” - temă de actualitate, admiterea României în spaţiul Schengen, proiectată în conceptul sferei publice europene.
În acest context, făceam recent o restrospectivă a lucrărilor pe care le-am semnat în ultimii ani – cele trei cărţi despre UE şi România.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 12 iulie 2011
România 5 ani în UE: bilanţ şi analiză
De ce să nu recunoaştem, Bruxelles-ul este locul ideal pentru a discuta profilul României în Uniunea Europeană. La început de săptămână, peste 100 de persoane, comasate într-o sală a Reprezentanţei Permanente a României pe lângă UE, au făcut un bilanţ de aproape 3 ore asupra performanţelor ţării noastre la nivel comunitar.
Evenimentul Clubului “România-UE” Bruxelles a dat multor români posibilitatea să îşi exprime părerea despre actuala situaţie, dar să prezinte şi soluţii pertinente. Ambasadorul Mihnea Moţoc puncta chiar în deschidere “prin prestanţa sa Clubul a devenit o instituţie”, observaţie care îmi face mare plăcere dacă îmi amintesc cum lansam proiectul Clubului cum vreo 8-9 ani.
Revenind la dezbatere, pe lângă intervenţiile care au făcut deliciul presei, şi aici subliniez declaraţia actualului consilier prezidenţial Leonard Orban (despre interesul scăzut al clasei politice româneşti pentru afacerile europene), dar şi cea a europarlamentarului Theodor Stolojan (asupra ministerului afacerilor europene), au fost şi abordări tehnice, axate pe calibrarea fină a României la mecanismul comunitar.
Nu s-au schimbat prea multe în România pe hârtie din punct de vedere al mecanismului legislativ, bază fiind încă HG din 2008.
Se observă treptat o activare a Parlamentului României în mecanismul comunitar.
România a creat prea multe “insule instituţionale” în pregătirea mandatului naţional de negociere, iar după aderarea la UE hemorogia de personal calificat a accentuat această lipsă de coordonare.
Analizele sunt mixte supra performanţelor României: am reuşit să promovăm şi să impunem dosare mari, precum Strategia Dunării, dar nu ne-am valorificat încă potenţialul, nu suntem încă în logica de stat membru UE.
Trebuie să avem mai mult consens politic pe palierul afacerilor europene.
România realizează alianţe politice ad-hoc în funcţie de dosarele în lucru.
Este important în negocieri să avem sprijinul sau cel puţin neutralitatea Comisiei Europene, să găsim alianţe în rândul statelor mari pentru dosarele pe care le promovăm.
Sunt foarte complexe dosarele inter-sectoriale şi urmărim unicitatea mesajului.
Încă există prea mult formalism între europarlamentari pe de o parte şi deputaţii şi senatorii din ţară, pe de altă parte, în problematica europeană.
Colaborarea cu Parlamantul României a crescut în intensitate în special în 2011, 2010 fiind aproape inexistent din acest punct de vedere.
Este important să avem un mecanism de networking stimulat de către autorităţile româneşti.
Foarte bine apreciată a fost şi intervenţia GrupRomânia, cu o propunere concretă de strângere a ideilor vehiculate într-o formă “instituţionalizată”, de genul Cărţii Verzi.
Salut de asemnea implicarea reprezentanţilor corporaţiilor, patronatelor, sindicatelor şi ONG-urilor în dezbatere, o premieră pentru evenimentele româneşti, în care figurile instituţionale domină agenda.
Personal, am punctat legatura acestei dezbateri cu conferinţa Clubului din martie 2007 de la Parlamentul European, la care întrebarea cheie a fost: Cum să transformăm succesul individual al românilor – recunoscut de toţi cei prezenţi - într-un succes de ţară, al “echipei România”? Cred că întrebarea este încă de actualitate.
Dan LUCA / Bruxelles
Evenimentul Clubului “România-UE” Bruxelles a dat multor români posibilitatea să îşi exprime părerea despre actuala situaţie, dar să prezinte şi soluţii pertinente. Ambasadorul Mihnea Moţoc puncta chiar în deschidere “prin prestanţa sa Clubul a devenit o instituţie”, observaţie care îmi face mare plăcere dacă îmi amintesc cum lansam proiectul Clubului cum vreo 8-9 ani.
Revenind la dezbatere, pe lângă intervenţiile care au făcut deliciul presei, şi aici subliniez declaraţia actualului consilier prezidenţial Leonard Orban (despre interesul scăzut al clasei politice româneşti pentru afacerile europene), dar şi cea a europarlamentarului Theodor Stolojan (asupra ministerului afacerilor europene), au fost şi abordări tehnice, axate pe calibrarea fină a României la mecanismul comunitar.
Nu s-au schimbat prea multe în România pe hârtie din punct de vedere al mecanismului legislativ, bază fiind încă HG din 2008.
Se observă treptat o activare a Parlamentului României în mecanismul comunitar.
România a creat prea multe “insule instituţionale” în pregătirea mandatului naţional de negociere, iar după aderarea la UE hemorogia de personal calificat a accentuat această lipsă de coordonare.
Analizele sunt mixte supra performanţelor României: am reuşit să promovăm şi să impunem dosare mari, precum Strategia Dunării, dar nu ne-am valorificat încă potenţialul, nu suntem încă în logica de stat membru UE.
Trebuie să avem mai mult consens politic pe palierul afacerilor europene.
România realizează alianţe politice ad-hoc în funcţie de dosarele în lucru.
Este important în negocieri să avem sprijinul sau cel puţin neutralitatea Comisiei Europene, să găsim alianţe în rândul statelor mari pentru dosarele pe care le promovăm.
Sunt foarte complexe dosarele inter-sectoriale şi urmărim unicitatea mesajului.
Încă există prea mult formalism între europarlamentari pe de o parte şi deputaţii şi senatorii din ţară, pe de altă parte, în problematica europeană.
Colaborarea cu Parlamantul României a crescut în intensitate în special în 2011, 2010 fiind aproape inexistent din acest punct de vedere.
Este important să avem un mecanism de networking stimulat de către autorităţile româneşti.
Foarte bine apreciată a fost şi intervenţia GrupRomânia, cu o propunere concretă de strângere a ideilor vehiculate într-o formă “instituţionalizată”, de genul Cărţii Verzi.
Salut de asemnea implicarea reprezentanţilor corporaţiilor, patronatelor, sindicatelor şi ONG-urilor în dezbatere, o premieră pentru evenimentele româneşti, în care figurile instituţionale domină agenda.
Personal, am punctat legatura acestei dezbateri cu conferinţa Clubului din martie 2007 de la Parlamentul European, la care întrebarea cheie a fost: Cum să transformăm succesul individual al românilor – recunoscut de toţi cei prezenţi - într-un succes de ţară, al “echipei România”? Cred că întrebarea este încă de actualitate.
Dan LUCA / Bruxelles
Decãderea imperiului WWW
Ce industrie mai creşte cu 200% pe an? Aplicaţiile mobile, fie că sunt create pentru telefoane sau tablete, sunt la tot mai mare căutare, deşi sunt scumpe şi nu întotdeauna uşor de găsit. Rata de creştere a internetului mobil este de 12 ori mai mare decât a celui clasic.
Încă din toamna anului trecut s-a anunţat căderea liberă a web-ului, Internetul fiind mai nou doar mijloc de transport al datelor, fără accesarea aplicaţiilor aferente lui.
Verificarea mailului de tip Yahoo, citirea ştirilor sau consultarea reţelelor de socializare de genul Facebook sau Twitter, de pe telefonul mobil, sunt deja parte a unui univers paralel cu WWW-ul.
Chiar dacã nu este evident încã, observãm decãderea marelui imperiu WWW.
Dan LUCA / Bruxelles
Încă din toamna anului trecut s-a anunţat căderea liberă a web-ului, Internetul fiind mai nou doar mijloc de transport al datelor, fără accesarea aplicaţiilor aferente lui.
Verificarea mailului de tip Yahoo, citirea ştirilor sau consultarea reţelelor de socializare de genul Facebook sau Twitter, de pe telefonul mobil, sunt deja parte a unui univers paralel cu WWW-ul.
Chiar dacã nu este evident încã, observãm decãderea marelui imperiu WWW.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 11 iulie 2011
Back in business: România
Mi s-a părut interesant un material din Cariere, prezentând situaţia angajaţilor care se reîntorc la muncă după o pauză de durată (concediu de maternitate, an sabatic) şi dificultăţile pe care le întâmpină pentru a se reintegra în mediul din care au plecat.
Extrem de utile sunt recomandările pe care le face Adrian Stanciu – CEO Smartree: “Deoarece ritmul în care se lucrează la ora actuală în companii este unul foarte alert, cantitatea de informaţii pe care o asimilează un angajat în fiecare zi este extrem de mare. Din acest motiv, persoana care revine la locul de muncă trebuie să facă toate eforturile pentru a recupera rapid pe partea de informare, fie că vorbim despre noutăţi legate de job în sine sau despre schimbări în structura organizaţională”.
Cred că o interesantă paralelă se poate face şi pentru românii care doresc să se întoarcă în România. Este într-un fel o reîntoarcere în mediul românesc, dar atenţie, într-un mediu care a evoluat sau – mai precis spuns – în care s-au schimbat multe. Util pentru această abordare este decalogul prezentat anul trecut, care sugerează celor plecaţi abordări de a lucra din nou cu România.
Dan LUCA / Bruxelles
Extrem de utile sunt recomandările pe care le face Adrian Stanciu – CEO Smartree: “Deoarece ritmul în care se lucrează la ora actuală în companii este unul foarte alert, cantitatea de informaţii pe care o asimilează un angajat în fiecare zi este extrem de mare. Din acest motiv, persoana care revine la locul de muncă trebuie să facă toate eforturile pentru a recupera rapid pe partea de informare, fie că vorbim despre noutăţi legate de job în sine sau despre schimbări în structura organizaţională”.
Cred că o interesantă paralelă se poate face şi pentru românii care doresc să se întoarcă în România. Este într-un fel o reîntoarcere în mediul românesc, dar atenţie, într-un mediu care a evoluat sau – mai precis spuns – în care s-au schimbat multe. Util pentru această abordare este decalogul prezentat anul trecut, care sugerează celor plecaţi abordări de a lucra din nou cu România.
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 9 iulie 2011
Despre jurnalismul de la Bruxelles
Reijo Kemppinen, cu un trecut şi o importantă experienţă în comunicarea europeană, într-un interviu acordat EurActiv, vorbeşte despre declinul numărului de jurnalişti din capitala europeană.
Pe lângă diminuarea corespondenţilor publicaţiilor tradiţionale din motive ce ţin de criza financiară şi dezvoltările tehnologice, noile tendinţe în strategia de comunicare a instituţiilor afectează acest segment din ce în ce mai mult.
Dacă până acum un jurnalist tânăr avea nevoie de 6 luni pentru a se adapta mediului, acum nu numai că trebuie să se acomodeze imediat, dar are de realizat materiale care să se preteze atât formatului print, audiovizualului, şi mai ales pentru online. Astfel, adaugă Kemppinen, jurnalistul trebuie să devină mai rapid şi implicit este mai puţin profund.
În plus, se observă că reţelele sociale, gen Twitter, au devenit un mijloc de comunicare pentru instituţiile europene şi membrii acestora, care nu se mai rezumă la a-şi mediatiza activitatea doar pe site-urile personale, metodă ce în opinia sa ajută în relaţia cu audienţele naţionale.
Directorul General pentru Presă şi Comunicare al Consiliului European este de părere că apelarea la comunicarea online ar fi utilă mai ales în cazul ţărilor fără prezenţă în capitala europeană, caz în care corespondenţii la Bruxelles lipsesc.
Dan LUCA / Bruzelles
Pe lângă diminuarea corespondenţilor publicaţiilor tradiţionale din motive ce ţin de criza financiară şi dezvoltările tehnologice, noile tendinţe în strategia de comunicare a instituţiilor afectează acest segment din ce în ce mai mult.
Dacă până acum un jurnalist tânăr avea nevoie de 6 luni pentru a se adapta mediului, acum nu numai că trebuie să se acomodeze imediat, dar are de realizat materiale care să se preteze atât formatului print, audiovizualului, şi mai ales pentru online. Astfel, adaugă Kemppinen, jurnalistul trebuie să devină mai rapid şi implicit este mai puţin profund.
În plus, se observă că reţelele sociale, gen Twitter, au devenit un mijloc de comunicare pentru instituţiile europene şi membrii acestora, care nu se mai rezumă la a-şi mediatiza activitatea doar pe site-urile personale, metodă ce în opinia sa ajută în relaţia cu audienţele naţionale.
Directorul General pentru Presă şi Comunicare al Consiliului European este de părere că apelarea la comunicarea online ar fi utilă mai ales în cazul ţărilor fără prezenţă în capitala europeană, caz în care corespondenţii la Bruxelles lipsesc.
Dan LUCA / Bruzelles
vineri, 8 iulie 2011
Corporaţii şi comunicarea 2.0
Indiferent de cum este numit sau de cât de bine este pus la punct, procesul de comunicare internă există în cadrul oricărei organizaţii. Ce înseamnă însă investiţia în îmbunătăţirea acestuia explică un material al PR Romania – “este un factor cheie al implicării şi motivării angajaţilor”.
Pentru că cea mai mare realizare a noului stil de management este circulaţia în ambele sensuri a mesajelor între nivelele ierarhice – se apelează din ce în ce mai des la discuţii libere faţă în faţă, iar când acestea nu sunt posibile, sunt înlocuite de chat, forumuri sau bloguri interne.
Un exemplu foarte bun îl dă Petrom, de a avea un blog al angajaţilor, în care oricare dintre aceştia pot publica materiale, moderate de specialiştii echipei de comunicare internă – un fel de revistă a companiei, în format 2.0, dar care oferă şi posibilitatea comentariilor vis-a-vis de subiectele abordate.
Această metodă nouă de comunicare internă, aşa cum spune şi autoarea, crează o adevărată comunitate în cadrul organizaţiei.
Dan LUCA / Bruxelles
Pentru că cea mai mare realizare a noului stil de management este circulaţia în ambele sensuri a mesajelor între nivelele ierarhice – se apelează din ce în ce mai des la discuţii libere faţă în faţă, iar când acestea nu sunt posibile, sunt înlocuite de chat, forumuri sau bloguri interne.
Un exemplu foarte bun îl dă Petrom, de a avea un blog al angajaţilor, în care oricare dintre aceştia pot publica materiale, moderate de specialiştii echipei de comunicare internă – un fel de revistă a companiei, în format 2.0, dar care oferă şi posibilitatea comentariilor vis-a-vis de subiectele abordate.
Această metodă nouă de comunicare internă, aşa cum spune şi autoarea, crează o adevărată comunitate în cadrul organizaţiei.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 7 iulie 2011
Lobby – proceduri unificate
De ani buni există la Bruxelles o dezbatere despre lobby şi despre faimosul “Transparency register”. Într-un mesaj postat la sfârşitul anului 2010, subliniam: “Nu doar lobby-ştii trebuie să dea dovadă de transparenţă în munca pe care o depun, dar şi politicienii trebuie să se supună anumitor reguli”. Şi cred că dinamica evenimentelor ultimelor luni mi-a dat dreptate.
Dacă urmărim subiectul “unificării” registrării lobby-iştilor la instituţiile europene, e bine de semnalat că încă din iunie 2011, avem Comisia Europeană şi Parlamentul European convenind asupra procedurii. De asemenea Consiliul e mai mult favorabil acum în a se alătura celor două instituţii în procedură.
Dan LUCA / Bruxelles
Dacă urmărim subiectul “unificării” registrării lobby-iştilor la instituţiile europene, e bine de semnalat că încă din iunie 2011, avem Comisia Europeană şi Parlamentul European convenind asupra procedurii. De asemenea Consiliul e mai mult favorabil acum în a se alătura celor două instituţii în procedură.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 6 iulie 2011
Evoluţia României în afacerile comunitare: Parlamentul
România are nevoie de consolidarea mecanismului de stat membru UE, iar modul de eficientizare trebuie imbunãtãţit în permanenţã. GrupRomânia explică situaţia existentă: Rolul Parlamentului naţional nu trebuie neglijat, iar dreptul la reprezentarea în negocierile comunitare trebuie valorificat la maxim.
Luând exemple concrete, sunt dezbătute principiul subsidiarităţii şi cel al proporţionalităţii, precum şi posibilităţile la îndemâna Parlamentului pentru a fi cu adevărat un actor european şi a susţine astfel interesele naţionale. Aşa cum sugerează Raul Rădoi, “parlamentarii români ar trebui valorificaţi mai mult şi de către autorităţi, dar şi de către stakeholderi”, Parlamentul fiind acel “receptacol al intereselor legitime venite din sfera asociativă şi economică a poporului pe care îl reprezintă”.
Dan LUCA / Bruxelles
Luând exemple concrete, sunt dezbătute principiul subsidiarităţii şi cel al proporţionalităţii, precum şi posibilităţile la îndemâna Parlamentului pentru a fi cu adevărat un actor european şi a susţine astfel interesele naţionale. Aşa cum sugerează Raul Rădoi, “parlamentarii români ar trebui valorificaţi mai mult şi de către autorităţi, dar şi de către stakeholderi”, Parlamentul fiind acel “receptacol al intereselor legitime venite din sfera asociativă şi economică a poporului pe care îl reprezintă”.
Dan LUCA / Bruxelles
De la News Room la Social Media Press Room
O interesantă tendinţă începe să prindă contur şi în lumea Bruxelles-ului european, dacă vorbim din punct de vedere al comunicării. Majoritatea federaţiilor europene au online aşa numita rublică News Room, cum se observă de exemplu la EWEA – European Wind Energy Association. Recent încep să aibă loc discuţii despre oportunitatea intrării în Web 2.0 şi la nivelul comunicării europene. Începem să vorbim tot mai mult şi la Bruxelles despre Social Media Press Room, în care regăsim la un loc toate facilităţile canalelor de comunicare contemporane.
Nu am găsit prea multe example practice, o companie de consultanţă de exemplu are o interfaţa Web 2.0 foarte clară. Ca şi branduri cunoscute e interesantă pagina de Social Media de la Electrolux.
Dan LUCA / Bruxelles
Nu am găsit prea multe example practice, o companie de consultanţă de exemplu are o interfaţa Web 2.0 foarte clară. Ca şi branduri cunoscute e interesantă pagina de Social Media de la Electrolux.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 5 iulie 2011
Nou program educaţional comunitar: instituţionalizarea „Universităţilor de Vară”?
În cadrul tezei de doctorat, pe care am prezentat-o acum 4 ani, analizasem tendinţele de dezvoltare pentru programele educaţionale comunitare într-o Europă extinsă. Motivaţia cercetării a reprezentat-o analiza politicii educaţionale a Uniunii Europene şi impactul acesteia asupra tinerilor din Europa, dorinţă exprimată deschis de a propune noi programe educaţionale comunitare. Dogma cercetării a fost înţelegerea tineretului şi ce aşteaptă acesta de la structura europeană. Ce oferă Europa pentru ca tineretul „să devină mai european”?
Am pornit cercetarea de la o reflecţie asupra necesităţilor actuale în educaţie, în care un mare număr de europeni nu percep încă termenul de „cetăţean european”; prezentele programe educaţionale comunitare implicând doar un număr limitat de beneficiari, iar prezentul sistem educaţional nu integrează suficient educaţia formală, informală şi non-formală. Ca şi rezultat al cercetării am identificat atunci nişa “universităţilor de vară” ca un potenţial încă neexploatat de către factorii de decizie europeni. Este practic ideea unei semi-instituţionalizări a numeroaselor „Cursuri de Vară”, în cadrul unui program educaţional european, complet şi compact. Am propus atunci un program nou, un fel de „Erasmus de Vară”.
În prezent există desigur numeroase Cursuri de Vară, însă datorită taxei de participare ridicate doar un număr restrâns de persoane pot să acopere cheltuielile; să nu uităm universităţile dispun de facilităţi neutilizate pe perioada verii (săli, profesori, spaţiu de cazare), structura de studii Bachelor / Master nu mai acordă destul spaţiu pentru mobilităţi de durată; iar unii studenţi sunt încă reticenţi în a participa în schimburi de durată, în special din cauza restricţiilor financiare.
Există însă alte paliere care m-au condus spre această concluzie. Uniunea Europeană trebuie să se implice financiar în subvenţionarea acestor mobilităţi scurte, trebuie ca programul să fie deschis tinerilor în general, nu doar studenţilor, iar implementarea programului trebuie să evite pe cât posibil structuri naţionale anchilozare în proceduri birocratice. O agenţie europeană şi agenţii regionale, coordonate de echipe tinere provenind în special din mediul nonguvernamental.
Dan LUCA / Bruxelles
Am pornit cercetarea de la o reflecţie asupra necesităţilor actuale în educaţie, în care un mare număr de europeni nu percep încă termenul de „cetăţean european”; prezentele programe educaţionale comunitare implicând doar un număr limitat de beneficiari, iar prezentul sistem educaţional nu integrează suficient educaţia formală, informală şi non-formală. Ca şi rezultat al cercetării am identificat atunci nişa “universităţilor de vară” ca un potenţial încă neexploatat de către factorii de decizie europeni. Este practic ideea unei semi-instituţionalizări a numeroaselor „Cursuri de Vară”, în cadrul unui program educaţional european, complet şi compact. Am propus atunci un program nou, un fel de „Erasmus de Vară”.
În prezent există desigur numeroase Cursuri de Vară, însă datorită taxei de participare ridicate doar un număr restrâns de persoane pot să acopere cheltuielile; să nu uităm universităţile dispun de facilităţi neutilizate pe perioada verii (săli, profesori, spaţiu de cazare), structura de studii Bachelor / Master nu mai acordă destul spaţiu pentru mobilităţi de durată; iar unii studenţi sunt încă reticenţi în a participa în schimburi de durată, în special din cauza restricţiilor financiare.
Există însă alte paliere care m-au condus spre această concluzie. Uniunea Europeană trebuie să se implice financiar în subvenţionarea acestor mobilităţi scurte, trebuie ca programul să fie deschis tinerilor în general, nu doar studenţilor, iar implementarea programului trebuie să evite pe cât posibil structuri naţionale anchilozare în proceduri birocratice. O agenţie europeană şi agenţii regionale, coordonate de echipe tinere provenind în special din mediul nonguvernamental.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 4 iulie 2011
Concepte ale sferei publice europene
Foarte interesantă cartea Alinei Bârgăoanu “Examenul Schengen – În căutarea sferei publice europene”. O temă de actualitate, admiterea României în spaţiul Schengen, proiectată în conceptul sferei publice europene, dă viaţă unei lucrări pe care o recomand celor interesaţi de dinamica comunitară.
Câteva concepte prezentate sunt bine de subliniat:
Integrarea europeană poate fi interpretată ca erodarea organizată a puterii şi a ariei de acţiune a statului naţional, ceea ce are ca efect secundar potenţial periculos eludarea/estomparea responsabilităţii (Wielowieyski).
Europei îi trebuie o nouă viziune, o inovaţie socială de genul celei lansate de părinţii fondatori ai UE, aceea de a crea solidaritate de facto între statele membre şi între cetăţenii acestora.
Niciodată în punctele de cotitură ale integrării europene nu s-a acţionat într-un mod atât de elitist şi de birocratic. În felul acesta, clasa politică transmite mesajul că este privilegiul guvernelor să decidă destinul Europei în spatele uşilor închise (Habermans).
Este semnificativ faptul că, în ultima vreme, eurobaromerele indică un val de euroscepticism fără precedent, confirmând ideea că integrarea europeană a fost una dintre primele victime ale crizei.
Nu este suficient ca politicile comune să fie instituţionalizate la Bruxelles, iar cetăţenii europeni să influenţeze aceste politici prin alegerea unui parlament în care sunt reprezentate diferitele fracţiuni. Dacă vrem ca toţi cetăţenii să fie în postura de a-şi exercita dreptul de vot şi, în acest proces, să-şi dezvolte un simţ al solidarităţii, trebuie ca procesul european de luare a deciziilor să devină transparent şi accesibil în sferele publice naţionale (Habermas).
Dan LUCA / Bruxelles
Câteva concepte prezentate sunt bine de subliniat:
Integrarea europeană poate fi interpretată ca erodarea organizată a puterii şi a ariei de acţiune a statului naţional, ceea ce are ca efect secundar potenţial periculos eludarea/estomparea responsabilităţii (Wielowieyski).
Europei îi trebuie o nouă viziune, o inovaţie socială de genul celei lansate de părinţii fondatori ai UE, aceea de a crea solidaritate de facto între statele membre şi între cetăţenii acestora.
Niciodată în punctele de cotitură ale integrării europene nu s-a acţionat într-un mod atât de elitist şi de birocratic. În felul acesta, clasa politică transmite mesajul că este privilegiul guvernelor să decidă destinul Europei în spatele uşilor închise (Habermans).
Este semnificativ faptul că, în ultima vreme, eurobaromerele indică un val de euroscepticism fără precedent, confirmând ideea că integrarea europeană a fost una dintre primele victime ale crizei.
Nu este suficient ca politicile comune să fie instituţionalizate la Bruxelles, iar cetăţenii europeni să influenţeze aceste politici prin alegerea unui parlament în care sunt reprezentate diferitele fracţiuni. Dacă vrem ca toţi cetăţenii să fie în postura de a-şi exercita dreptul de vot şi, în acest proces, să-şi dezvolte un simţ al solidarităţii, trebuie ca procesul european de luare a deciziilor să devină transparent şi accesibil în sferele publice naţionale (Habermas).
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 2 iulie 2011
Interviuri în presă
Răspund cu mare plăcere invitaţiilor pentru interviuri cu detalii despre Bruxelles-ul european, dinamica structurii comunitare şi implicaţiile pentru România.
Într-un interviu pentru platforma de bloguri BlogActiv explicam de unde a plecat “mişcarea politică din Bruxelles-ul european”, despre românii din Diasporă, despre rezultatele euroalegerilor din 2009, dar şi despre ce va urma, cu o ţintă precisă: 2014 - Dan Luca: Romanians abroad want to impact on their country.
Un material interesant a fost realizat pentru Evenimentul Zilei, în care vorbesc despre pregătirea sau experienţă de care trebuie să dispună românii pentru a ocupa un loc de muncă în Bruxelles-ul european. Acest material este o continuare a materialului realizat de cei de la Strada32 - reţeaua globală a românilor din Diasporă. Interviul a fost preluat şi de Rombel, portalul românilor din Belgia.
Revistei Glare am acordat un interviu despre activitatea PSD din Bruxelles şi Belgia. Îi felicit pe colegii de la Iaşi pentru iniţiativa de a “asculta” voci politice din afara ţării.
Am avut deosebita plăcere să răspund întrebărilor Radio România Actualităţi la emisiunea Românii în lume. Am amintit cu această ocazie de chestiunea prezenţei românilor în Belgia şi în Bruxelles, fie că ei lucrează în cadrul instituţiilor europene, fie că îşi desfăşoară activitatea în sectorul privat.
Nu pot să nu amintesc şi materialele publicate în Făclia de Cluj în ultimii 14 ani.
Dan LUCA / Bruxelles
Într-un interviu pentru platforma de bloguri BlogActiv explicam de unde a plecat “mişcarea politică din Bruxelles-ul european”, despre românii din Diasporă, despre rezultatele euroalegerilor din 2009, dar şi despre ce va urma, cu o ţintă precisă: 2014 - Dan Luca: Romanians abroad want to impact on their country.
Un material interesant a fost realizat pentru Evenimentul Zilei, în care vorbesc despre pregătirea sau experienţă de care trebuie să dispună românii pentru a ocupa un loc de muncă în Bruxelles-ul european. Acest material este o continuare a materialului realizat de cei de la Strada32 - reţeaua globală a românilor din Diasporă. Interviul a fost preluat şi de Rombel, portalul românilor din Belgia.
Revistei Glare am acordat un interviu despre activitatea PSD din Bruxelles şi Belgia. Îi felicit pe colegii de la Iaşi pentru iniţiativa de a “asculta” voci politice din afara ţării.
Am avut deosebita plăcere să răspund întrebărilor Radio România Actualităţi la emisiunea Românii în lume. Am amintit cu această ocazie de chestiunea prezenţei românilor în Belgia şi în Bruxelles, fie că ei lucrează în cadrul instituţiilor europene, fie că îşi desfăşoară activitatea în sectorul privat.
Nu pot să nu amintesc şi materialele publicate în Făclia de Cluj în ultimii 14 ani.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 1 iulie 2011
România în capitala Europei (2007 – 2011)
În cadrul unei conferinţe organizate acum vreo 4 ani de către Clubul “România-UE” Bruxelles, am prezentat studiul “România în capitala Europei”. Cu acest prilej românii din Bruxelles-ul european propuneau 12 recomandări în ceea ce priveşte viitorul reprezentării româneşti la Bruxelles şi modalităţile în care România se poate afirma cu succes în cadrul Uniunii Europene.
Le redau în forma respectivă, cu menţiunea că majoritatea sunt încă valabile, şi – din păcate însă - nematerializate:
1. Este important ca Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană, fiind vocea instituţonală a României în Bruxelles-ul european, să dezvolte un segment comunicativ foarte puternic, implicând în acest mecanism şi alte instituţii româneşti.
2. Oamenii de afaceri din România trebuie să înţeleagă că doar împreună, prin coagulare sectorială naţională, pot să reprezinte o voce credibilă la nivel european. Formarea structurilor industriale naţionale, alegerea democratică a reprezentanţilor, racordarea la federaţiile europene şi o prezenţă europeană activă este cheia succesului. Prezenţa fizică în Bruxelles este crucială pentru sectoarele româneşti cu valenţe de top european.
3. Reprezentanţele regionale din România, şi în special cele 8 regiuni de dezvoltare, trebuie să îşi intensifice prezenţa în Bruxelles, iar deschiderea reprezentanţelor permanente la Bruxelles trebuie luată în considerare pentru strategia pe termen mediu.
4. Presa românească trebuie să îşi definească în mod clar strategia pentru noul statut al României, de ţară membră a UE. Informarea asupra dezvotărilor europene majore este deosebit de importantă, trecând peste informaţia de senzaţie care nu aduce de cele mai multe ori consistenţă dezbaterii. Investiţia în a avea jurnalişti acreditaţi în permanenţă la instituţiile europene este cheia către înţelegerea dinamicii politicilor europene, având un beneficiu indiscutabil asupra calităţii informaţiei.
5. Sectorul neguvernamental din România trebuie să îşi dezvolte progresiv afilierea la reţelele europene neguvernamentale, majoritatea cu sedii europene în Bruxelles. Vizibilitatea europeană este necesară în atragerea fondurilor atât de vitale proiectelor derulate.
6. Universităţile din România trebuie să pună accent tot mai mare pe cercetare. Milioanele de euro alocate acestui sector din bugetul comunitar sunt accesibile, dar e nevoie de o informare în timp real şi o pregătire a personalului calificat în asigurarea managementului proiectelor.
7. Partidele politice şi reprezentanţii acestora din Parlamantul European trebuie să încerce să aducă în oferta politică, cât mai multe dezbateri politice europene, pe care să le proiecteze pe structura naţională sau chiar pe cea locală. Cetăţenii au nevoie de mesaje simple despre UE, iar parlamantarii europeni trebuie să îşi asigure rolul de intermediari între structurile europene şi cetăţenii români.
8. Firmele de consultanţă din România trebuie să înţeleagă că au nevoie de o vizibilitate puternică în Bruxelles dacă emit pretenţii la fonduri europene de milioane.
9. Românii sunt aşteptaţi în Bruxelles-ul european. Ei nu trebuie să ezite în a efectua vizite de informare, stagii de formare la Bruxelles sau în a studia politicile europene în instituţii academice din Bruxelles.
10. Funcţionarii români din instituţiile europene, chiar dacă în majoritatea lor cu contracte temporare, trebuie să fie mândri că provin din România. Identitatea naţională nu trebuie pierdută lucrând în administraţia europeană, iar colegii lor europeni îi vor aprecia mai mult dacă sunt la curent cu dezvoltările României.
11. În România, la nivel local trebuie dezvoltate platforme locale de comunicare, care grupează: instituţii (Primărie, Prefectură, Consiliul Judeţean, Consiliul Local), Camera de Comerţ şi Industrie, universităţi, presa locală, ONG-uri şi filiale locale ale partidelor politice. Interesul local este foarte important în dezvoltările europene, iar noile mecanisme trebuie formate cât mai rapid.
12. Clubul „România-UE” Bruxelles trebuie să se dezvolte în continuare şi să se deschidă nu doar românilor care lucrează în sectorul privat al afacerilor europene din Bruxelles, ci şi celorlalţi actori din capitala europeană (funcţionarilor europeni de origine română, reprezentanţilor de afaceri sau din mass-media). Numai împreună, românii care lucrează în structura europeană pot asigura succesul global al României în Bruxelles-ul european.
Dan LUCA / Bruxelles
Le redau în forma respectivă, cu menţiunea că majoritatea sunt încă valabile, şi – din păcate însă - nematerializate:
1. Este important ca Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană, fiind vocea instituţonală a României în Bruxelles-ul european, să dezvolte un segment comunicativ foarte puternic, implicând în acest mecanism şi alte instituţii româneşti.
2. Oamenii de afaceri din România trebuie să înţeleagă că doar împreună, prin coagulare sectorială naţională, pot să reprezinte o voce credibilă la nivel european. Formarea structurilor industriale naţionale, alegerea democratică a reprezentanţilor, racordarea la federaţiile europene şi o prezenţă europeană activă este cheia succesului. Prezenţa fizică în Bruxelles este crucială pentru sectoarele româneşti cu valenţe de top european.
3. Reprezentanţele regionale din România, şi în special cele 8 regiuni de dezvoltare, trebuie să îşi intensifice prezenţa în Bruxelles, iar deschiderea reprezentanţelor permanente la Bruxelles trebuie luată în considerare pentru strategia pe termen mediu.
4. Presa românească trebuie să îşi definească în mod clar strategia pentru noul statut al României, de ţară membră a UE. Informarea asupra dezvotărilor europene majore este deosebit de importantă, trecând peste informaţia de senzaţie care nu aduce de cele mai multe ori consistenţă dezbaterii. Investiţia în a avea jurnalişti acreditaţi în permanenţă la instituţiile europene este cheia către înţelegerea dinamicii politicilor europene, având un beneficiu indiscutabil asupra calităţii informaţiei.
5. Sectorul neguvernamental din România trebuie să îşi dezvolte progresiv afilierea la reţelele europene neguvernamentale, majoritatea cu sedii europene în Bruxelles. Vizibilitatea europeană este necesară în atragerea fondurilor atât de vitale proiectelor derulate.
6. Universităţile din România trebuie să pună accent tot mai mare pe cercetare. Milioanele de euro alocate acestui sector din bugetul comunitar sunt accesibile, dar e nevoie de o informare în timp real şi o pregătire a personalului calificat în asigurarea managementului proiectelor.
7. Partidele politice şi reprezentanţii acestora din Parlamantul European trebuie să încerce să aducă în oferta politică, cât mai multe dezbateri politice europene, pe care să le proiecteze pe structura naţională sau chiar pe cea locală. Cetăţenii au nevoie de mesaje simple despre UE, iar parlamantarii europeni trebuie să îşi asigure rolul de intermediari între structurile europene şi cetăţenii români.
8. Firmele de consultanţă din România trebuie să înţeleagă că au nevoie de o vizibilitate puternică în Bruxelles dacă emit pretenţii la fonduri europene de milioane.
9. Românii sunt aşteptaţi în Bruxelles-ul european. Ei nu trebuie să ezite în a efectua vizite de informare, stagii de formare la Bruxelles sau în a studia politicile europene în instituţii academice din Bruxelles.
10. Funcţionarii români din instituţiile europene, chiar dacă în majoritatea lor cu contracte temporare, trebuie să fie mândri că provin din România. Identitatea naţională nu trebuie pierdută lucrând în administraţia europeană, iar colegii lor europeni îi vor aprecia mai mult dacă sunt la curent cu dezvoltările României.
11. În România, la nivel local trebuie dezvoltate platforme locale de comunicare, care grupează: instituţii (Primărie, Prefectură, Consiliul Judeţean, Consiliul Local), Camera de Comerţ şi Industrie, universităţi, presa locală, ONG-uri şi filiale locale ale partidelor politice. Interesul local este foarte important în dezvoltările europene, iar noile mecanisme trebuie formate cât mai rapid.
12. Clubul „România-UE” Bruxelles trebuie să se dezvolte în continuare şi să se deschidă nu doar românilor care lucrează în sectorul privat al afacerilor europene din Bruxelles, ci şi celorlalţi actori din capitala europeană (funcţionarilor europeni de origine română, reprezentanţilor de afaceri sau din mass-media). Numai împreună, românii care lucrează în structura europeană pot asigura succesul global al României în Bruxelles-ul european.
Dan LUCA / Bruxelles
Respectul pentru campaniile sociale
Şi anul acesta am făcut parte din juriul EACA Care Awards, o acţiune la care am participat pentru prima dată anul trecut.
În urma unui proces de selecţie, la sfârşitul lunii iunie a avut loc la Bruxelles Gala Laureaţilor, în care s-au prezentat cele 10 campanii câştigătoare.
Să fiu sincer sunt surprins de neimplicarea agenţiilor de comunicare româneşti în această competiţie, în contextul în care companii din Serbia sau Ungaria se numără chiar printre câştigători.
Dan LUCA / Bruxelles
În urma unui proces de selecţie, la sfârşitul lunii iunie a avut loc la Bruxelles Gala Laureaţilor, în care s-au prezentat cele 10 campanii câştigătoare.
Să fiu sincer sunt surprins de neimplicarea agenţiilor de comunicare româneşti în această competiţie, în contextul în care companii din Serbia sau Ungaria se numără chiar printre câştigători.
Dan LUCA / Bruxelles