luni, 26 iulie 2010

Decalogul frustrării românului din Diasporă

O scurtă introducere este necesară. De peste 13 ani trăiesc în afara României, dar interacţionez pe diverse paliere cu sistemul românesc. Îmi permit să scriu câteva idei despre cum văd eu românul din Diasporă şi să prezint câteva sugestii pentru cei care îşi doresc să (re)intre în contact cu România.

Ca o traumă a sistemului comunist, România are încă abordări confuze faţă de Diasporă. Dacă în anii ’90 discuţia despre românii plecaţi era ceva de domeniul fantasticului, un adevărat tabuu instituţional, subiectul a explodat când ne-am dat seama că 10% de-ai noştri trăiesc în afara României, iar aceştia “pompează” către familiile din ţară sume imense care ajung să aibă impact la nivel macro (s-a ajuns chiar la 5% din PIB acum vreo 2-3 ani).

Pare de domeniul incredibilului dar expresii de genul “nu aţi mâncat salam cu soia cu noi în ţară” sau “ce ştiţi voi ce este în România” prind încă şi la nivelul României anului 2010.

Pe acest fundal, şi mai ales când lucrurile nu merg aşa cum am dori în România, românul din Diasporă se motivează, devine sfătos chiar şi e pregătit pentru acţiune. Şi bine face!

Românul este pragmatic, iar deşi integrarea personală în alte sisteme ia timp, reuşeşte în cele mai mai multe cazuri inserţia. Aici dă piept cu o cultură managerială diferită faţă de cea din România. Diferenţa fundamantală este că directorii din Vest apreciează subalternii, neezitând să îi laude de fiecare dată când e cazul, pe când în România lucrurile nu stau la fel. Brandul de ţarã ne urmãreşte peste tot şi încep să circule expresii de genul: “de ce nu are România mai mulţi ca tine”, “pe tine trebuie să te pună ministru în ţara ta nu şi pe X”, “tu trebuie să faci ceva să îi schimbi”, “tu eşti viitorul” şi alte clasice şabloane care flatează şi care – de cele mai multe ori – sunt rostite sincer.

Şi românul nostru se motivează şi începe să îşi îndreapte “vectorii” către ţară. Se reînvie un patriotism nebănuit şi - din nou subliniez - e bine că există astfel de reacţii.

Ce urmează de multe ori e de domeniul incredibilului pentru cei care nu au încercat şi dezamăgitor pentru cei care au luptat pe acest front. Refugierea pe forumuri e de multe ori benefică apoi, dar nu rezolvă frustrarea personală de cele mai multe ori, iar – hai să fim sinceri – impactul nu e chiar aşa cum l-am dorit. Experienţe traumatizante la iniţiative pornite cu dragă inimă, fac din unii români plecaţi să se izoleze şi mai mult faţă de România. Şi e mare păcat.

E ceva de făcut? Mi-am permis – cred că în premieră – să realizez un decalog pentru românul din Diasporă care doreşte implicarea faţã de ţara sa:

1. Orice român poate să aibă o contribuţie pozitivă la dezvoltarea ţării sale. Implicarea este necesară pentru România!
2. Sistemul românesc este complex şi nu înseamnă că ideile prezentate – chiar dacă sunt cu bună intenţie – sunt primite cu entuzism. Încercaţi să cunoaşteţi sitemul politico-administrativ şi chiar mai mult din România contemporană!
3. Interacţionarea cu semenii (fie din ţară sau din afara ţării) trebuie să fie şi directă, nu doar virtuală. Comunicarea virtuală, mai ales la început, poate să fie distructivă. Organizaţi întâlniri fizice între români!
4. Există o suspiciune istorică a românilor faţă de semeni, puţină transparenţă nu strică. Prezentaţi-vã deschis de unde veniţi, de când sunteţi plecat din ţară, ce activitate desfăşuraţi în prezent şi cum vedeţi România şi ce soluţii propuneţi!
5. Toleranţa nu este calitatea pe care o au românii, iar munca în echipă are multe sensuri. Căutaţi în mod real să înţelegeţi ce idei au colegii despre proiecte asemănătoare!
6. De multe ori sunt prea multe discuţii fără cap şi coadă, “filozofie de pahar”, exerciţii de refulare împotriva unor adversari de multe ori imaginari. Structuraţi pe o pagină proiectul pe care doriţi să-l realizaţi!
7. Un proiect bun dacă nu e comunicat eficient şi monitorizat poate eşua lamentabil. Realizaţi tactica de prezentare şi mediatizare a iniţiativei!
8. Respectul faţă de cei aleşii sau delegaţii care coordoneazã activităţi este scăzut în rândul comunitãţii româneşti. Nu treceţi la implementarea unui proiect până nu aveţi clar regulile de lucru în echipă!
9. Prea mult se vehiculează în România expresii de genul “politicianul independent din punct de vedere politic”. Ne place sau nu, omul politic conduce sistemul politic, iar marile doctrine au reprezentanţă. Încercaţi o racordare personală la sitemul politic din ţara de adopţie sau (şi) ţara de origine (România) dacã chiar doriţi impactul maxim!
10. Este tentant să dai vina pe alţi români pentru nereuşita unui proiect. Este uşor a arunca cu noroi în stânga şi dreapta. România nu are nimic împotriva voastră – e ţara voastră cu bune şi rele! Ajutaţi-o dacă puteţi!

Dan LUCA / Bruxelles

3 comentarii:

Irina spunea...

Dane, din nou, iti admir energia, perseverenta, si de ce nu?... curajul. De cand te cunosc (suficient de multi ani ca sa pot spune: te cunosc) ai o atitudine egala si un punct de vedere foarte 'sanatos' in tot ce are de-a face cu grupurile, cluburile etc romanesti. Esti mereu pe o linie de plutire - le 'juste milieu'- care te ajuta sa-ti duci intelligent, munca pana la capat, de fiecare data. Nu esti cineva care sa 'depuna armele', oricat de grea ar fi lupta. Eram si eu ca tine, pana cand drobul de sare chiar a cazut... Nu-nseamna ca am capitulat, doar ca gustul amar pe care-l am este din ce in ce mai pronuntat... sigur ca vorbesc despre Romania, dar MAI ALES despre politica din Romania. Tu ai dreptate (cateodata... :-)) sa spui 'nu sa criticam, ci sa gasim solutii problemelor existente etc...' DAR, alteori, crede-ma e bine sa SI criticam (la modul cat se poate de civilizat, nu balciul si mahalaua de la tv din tara), exista si 'positive criticism' pe lumea asta si multe tari civilizate o fac. Tu aduci mereu solutii excelente si ai un entuziasm de neegalat... dar te lupti cu morile de vant de cele mai multe ori (stiu cat este de frustrant). Ai nenumarate realizari (ma refer pe partea Romania) si (mai mult ca sigur) nu ai dezamagit pe multi, ca n-ai avea de ce. ESTI SERIOS SI RESPECTI OAMENII. Asta este diferenta intre tine si multi altii. Sigur ca exceptii exista (fiecare crede ca este 'o exceptie' - dar nu e chiar asa). Iti scriu la gramada toate astea, pentru ca toate au de-a face cu articolul tau complex. Mobilizarea si mesajul pe care le-incerci aici sunt de laudat, si probabil ca mai exista inca oameni care sa ni se-alature. Problema este insa ca-n (scurt) timp, dispar. Devin muti, surzi, plictisiti si satui de ce vad si ce-aud din Romania. Cat despre cei din Romania care spun 'ce stii tu...', este aroganta tipica a romanului limitat. Am ajuns la sfarsitul epistolei, si trebuie sa mentionez cele doua lucruri cu care nu sunt de acord: 1. 'Romanul este pragmatic' / majoritatea romanilor pe care ii cunosc eu, nu sunt pragmatici – deinde cercurile pe care le frecventezi; 2. 'Diferenţa fundamantală este că directorii din Vest apreciează subalternii, neezitând să îi laude de fiecare dată când e cazul' / nu stiu daca seful meu mi-a multumit de 5 ori in 12 ani; cat despre apreciere... singura dovada este ca sunt inca aici, mai ales dupa comentariul cat se poate de inteligent (mai ales pentru un sef) 'everyone is expendable' – si sunt inca aici pentru ca este o cauza in care cred cu-adevarat, aici la EASA... S-aici ma opresc. Te pup si te felicit pt TOT, Dane, sincer. P.S. Te rog reciteste ce-am scris a propos la intrarea Romaniei in UE... sunt 3 ani deja, nu esti macar un pic, de-acord cu mine?...

nd spunea...

Unii romani din anumite state (prefer sa nu dau exemple) au intr-adevar exacerbata aceasta suspiciune istorica, imaginandu-si ca, pe plaiurile mioritice, din anumite puncte de vedere, nu s-a schimbat mare lucru fata de decembrie 89- nici ca mentalitate, nici ca sistem.

Suspiciunile- sau frustrarile, sunt, probabil, reciproce. Articolul dvs. ar trebui completat cu altul, de genuș Decalogul frustrarii romanului din Romania, in care sa aratati si ce se reproseaza de aici, celor plecati, dincolo de istoria salamului cu soia (mai valabila ca oricand).

Dan Luca spunea...

Draga Irina,

Iti multumesc pentru mesaj. Am gasit in studiul Clubului Romania-UE Bruxelles (publicat in martie 2007 – www.euro-club.org) opinia ta de la aderarea Romaniei in UE:

„Consider (ca persoană lipsită de calităţi politice) că România nu este încă pregătită pentru intrarea în Uniunea Europeană: pe plan naţional cred că sunt încă probleme care să pună la îndoială „influenţa pozitivă” a aderării, iar pe plan internaţional ar trebui să se formeze şi consolideze (urgent) o imagine mai puţin „balcanică” a României. Fără îndoială, noua generaţie este pe calea cea bună şi va face exact ceea ce trebuie pentru schimbarea acestei imagini, dar în timp. Din păcate, 20 de ani nu au fost suficienţi pentru a schimba radical mentalitatea unui popor întreg. Noi, românii din vest, care trăim, muncim şi plătim taxe aici de-o vreme, suntem insuficient de mulţi şi suficient de neputincioşi ca să putem (singuri) schimba imaginea României sau a românilor. Ce construim astăzi, se poate nărui mâine, datorită unui articol nefavorabil din ziar sau a unui anunţ de jurnal televizat, care îi prezintă pe români într-un context nefavorabil. Ce mă surprinde însă este că se aude prea puţin despre realizările oamenilor de valoare din România (profesori, doctori, scriitori, oameni de ştiinţă etc) şi că de atâta vreme nu se iau măsuri pentru promovarea adevăratei valori româneşti. Sunt româncă şi mă doare sufletul când citesc articolul Cristinei Irimie, dar mai ales comentariile de pe marginea articolului. Mi-aş fi dorit să fie alta realitatea.“

Dan