Managementul inovaţiei

Angajaţii sunt o sursă de idei, un real beneficiu pentru organizaţie, atunci când sunt ascultaţi. Am mai atins acest subiect când am vorbit despre intraprenor. Acelaşi lucru este susţinut şi de teoria managementului – angajaţii sunt cei care influenţează activitatea firmei, sau a sectorului, prin inovaţiile pe care le aduc.

De aici, legătura dintre leader şi ceilalţi angajaţi, precum şi comunicarea între aceştia, au condus la apariţia unei noi ramuri a managementului – managementul inovaţiei. Aşa cum este definit într-un articol al PR Romania, foarte bine argumentat cu note academice, “managementul inovaţiei subliniază faptul că angajaţii pot fi implicaţi în procesul inovaţiei de către aşa-numiţii promotori, persoane cheie care reuşesc să plaseze o anumită problemă sau subiect de discuţie în centrul atenţiei stakeholder-ilor relevanţi şi să promoveze beneficiile inovaţiei în interiorul organizaţiei şi dincolo de graniţele ei”.

Ar fi bine ca această teorie să fie mult mai mult aplicată, sprijinită evident de o comunicare eficientă. Care este rolul comunicării în această matrice? Tot autorul articolului explică: “inovaţiile apar doar în urma interacţiunii dintre diferiţi actori sociali”. “Acest lucru indică faptul că şi comunicarea trebuie să fie parte integrală a procesului inovaţiei, sprijinind fiecare etapă, de la generarea ideilor până la penetrarea pe piaţă, construirea relaţiilor cu angajaţii, partenerii de cercetare şi dezvoltare, clienţii, concurenţa, politicile organizaţiei, organizaţiile non-guvernamentale, jurnaliştii şi alţi stakeholderi relevanţi”.

Dan LUCA / Bruxelles