Înca de acum 11 ani prezentam metodologia racordãrii multinaţionalelor
la spaţiul legislativ al Bruxelles-ului european. E normal şi benefic ca
sectorul de afaceri sã interacţioneze cu decidenţii politico-administrativi…
Transparenţa acestui process este necesarã şi s-au fãcut paşi concreţi prin
introducerea registrului european.
Scopul acestui
mesaj este însã altul, în a prezenta un unghi diferit, mai ales cã în 6 luni
avem alegeri europene cruciale pentru viitorul UE. Corporaţiile au un rol enorm în a
clãdi sistemul comunitar. Nu doar crearea locurilor de muncã, atât de necesare
cetãţenilor europeni, dar mai ales implicarea în marile proiecte integratoare. Piaţa
internã europeanã şi mai apoi lansarea monedei comune euro s-a realizat cu
ajutorul sectorului privat. Paradoxal însã, liderii politici au încercat prin
2003-2005 proiectul constituţiei europene, fãrã a implica business-ul european.
Rezultat
– zero barat! Şi mulţi zic cã de fapt startul
crizei instituţionale europene a fost anul de graţie 2005.
Brexitul forţeazã
o dezbatere asupra viitorului proiect european. Discutãm tot mai mult despre bugetul
euro, securitatea frontierelor europene, extinderea Uniunii Europene şi chiar
reforma instituţiilor europene. Ne îndreptãm spre un nou Tratat European?
Desigur necesar, dar imposibil de imaginat în actualul context politic
european.
Ce putem face
din punct de vedere al conectãrii sectorului de afaceri cu proiectul european? Deşi
nu trebuie sã confundãm proiectul definirii UE pentru anul 2040 cu alegerile
europene de anul viitor, câteva conexiuni sunt necesare. Discutând recent cu
reprezentanţii multinaţionalelor la Bruxelles aceştia sunt puşi în faţa unei
dileme de poziţionare. “Iubim piaţa internã, dar e greu sã ieşim cu un mesaj
pro-european în campania electoralã de anul viitor. La nivel de corporaţii
Comisia Europeanã, în special, este vãzutã ca o mânã feroce care impune nonstop
noi norme legislative. În acest context existã o repulsie faţã de instituţiile
europene…”
Prea puţin în
momentul de faţã se observã o strategie macro concretã de reindustrializare la
nivel european. Concurenţa cu celelelte puteri economice conduce la reevaluarea
proiectul campionilor industriali europeni, dar în acelaşi timp avutã mare grijã
în a nu strivi IMM-urile. Europa trebuie sã aibã o capacitate industrialã puternicã,
nu poate deveni doar un continent de servicii…
Desigur
corporaţiile pot sã îşi recalibreze mesajul în urmãtoarele luni, cu accent pe
cetãţeni. Dacã vorbim de cetãţeni atragem atenţia politicienilor... E vorba de
banala traducere a jargonului… Câteva exemple:
Ø Militãm
pentru o Europa competitivã din punct de vedere economic = dorim sã creãm mai
multe locuri de muncã în UE,
Ø Tindem
spre o economie circulară cu emisii scăzute de carbon = pentru cetãţeni avem
nevoie de un mediu înconjurãtor mai bun.
Dan LUCA / Bruxelles