Jean-Claude Juncker a fost ales preşedintele Comisie Europene, oficial.
“La presiunea strãzii” cum se zice. Nici cei mai fanatici federalişti nu credeau
acum un an cã alegerile primare vor “produce” şeful executivului european. E
paradoxal, dar nici chiar dupa alegerile europene din 25 mai 2014, şansele nu erau
mai mai de 50% ca învingãtorului, sã i se acorde titlul meritat.
Socialiştii europeni au fost primii care au forţat sistemul şi mã
bucur cã mi-am putut aduce şi eu contribuţia pe acest palier (a se citi mesajul
din august 2010 - Un
calendar pentru alegerile primare europene).
Insã consolidarea alegerilor primare a venit când Angela
Merkel a intrat în jocul nominalizãrilor pe culoarul PPE. Lidera de la
Berlin a înţeles rapid cã Europa are nevoie de conexiunea cu proprii cetãţeni,
iar primarele europene pot oferi falia de luminã necesarã pentru a reconstrui
Uniunea Europeanã dupã 2015.
Marea Britanie însã, cu actuali lideri fãrã viziune, nu înţelege nici
pânã astazi contemporanitatea secolului 21. Discursurile naţionaliste, protecţioniste,
fac deliciul unui electorat care pare sã fie fermecat de nişte politicieni rupţi
parcã din naţionalismul balcanic al anilor ’90.
Paşii
democratizãrii UE trebuie sã continue. E timpul să pregătim deja schema alegerilor
din 2019. Acesta trebuie sã fie subiectul de baza al congreselor partidelor
politice europene care se vor organiza în toamna lui 2014. Dacă am avea
alegerile primare, pregătite cu câţiva ani înainte de alegerile europene, activiştii locali ar putea înţelege mai devreme importanţa confruntărilor europene, ar putea
convinge şi pe alţii că implicarea în astfel de acţiuni are relevanţă pentru
ei, iar astfel se va realiza o masă critică de dezbateri, utile pentru
decriptarea mesajelor, în care presa s-ar “bate” pentru a le mediatiza.
Şi de ce nu, cetăţeanul
să fie invitat sã vizualizeze clar liderii europeni, nu liste preîncalizite
de mecanismele netrasparente ale partidelor naţionale.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu