Vă recomand un nou material despre lobby-ul de la Bruxelles, despre serviciile de consultanţă şi sumele care sunt rulate în activităţile de comunicare. Articolul integral a fost publicat de Ziarul Financiar.
........
De 15 ani îmi desfăşor activitatea în Bruxelles-ul european. Mai precis în sectorul privat al afacerilor europene. Nu sunt singurul care mă poziţionez pe această piaţă, cam alţi 50.000 oameni derulează acţiuni asemănătoare. Nici măcar nu pot să spun că sunt singurul român de la Bruxelles care trăieşte "în jurul instituţiilor europene".
Câteva consideraţii despre serviciile de consultanţă ale unei capitale europene, care, paradoxal, se extind de la an la an (noi ţări în Uniunea Europeană, mai multă legislaţie de la Bruxelles în "sferele naţionale", mai multe evenimente în Bruxelles, etc). Consultanţii sunt masiv reprezentaţi în Bruxelles, având în vedere plaja largă de activităţi derulate în capitala europeană. Nu întâmplător cele peste 300 de companii de consultanţă îşi prezintă serviciile celor interesaţi, oferta fiind diferită ca preţ sau calitate de la o marcă la alta.
Un clasament al firmelor de consultanţă nu e uşor de realizat. În opinia mea, acestea se grupează în 4 categorii mari: specializate pe relaţiile cu presa (PR), pe lobby-ul legislativ (PA), pe managementul proiectelor europene şi pe managementul asociativ. Unele firme din Bruxelles se pot încadra în fiecare din cele 4 categorii, fiind aşa-numitele "full-service", altele doar în una sau două.
Analizând firmele de "Public Relations" observăm mari jucători pe piaţă: Burson-Marsteller, Hill & Knowlton, Ogilvy (aparent firme aflate în competiţie, dar aparţinând aceluiaşi grup - WPP), Edelman, Fleishman Hillard, Pleon, Chelgate, Interel, Weber Shandwick. Sunt nume care impun respectul în Bruxelles când vorbim de expertiză pe comunicare.
Când spui Bruxelles, zici automat "lobby". Când e vorba de un lobby eficient Kreab Gavin Anderson, GPlus, Cabinet DN, EPPA şi FIPRA, sunt mărcile care fac diferenţa.
Dacă atenţia vă este îndreptată către o pagină de web a unui DG (Directorat General al Comisiei Europene) sau un reportaj video despre, să zicem, eficienţa energetică la nivel comunitar, să fiţi sigur că toate acestea sunt produse de către consultanţi. Cele mai cunoscute companii care au ca principală activitate "EU project management" sunt: Tipik, ECORYS, Mostra, Qwentes şi Gopa Cartemill.
Nume faimoase la Bruxelles, ca Kellen Europe, MCI sau AGS, fac parte din a patra categorie, cea a consultanţilor de "association management".
Pentru ca peisajul să fie complet, trebuie amintite şi organizaţiile sectoriale, care reprezintă interesele a diferiţi consultanţi în Bruxelles, precum The European Public Affairs Consultancies' Association (EPACA) sau The Society of European Affairs Practitioners (SEAP).
Sunt deja zeci de români care activează cu succes în domeniul consultantei europene de la Bruxelles.
Sumele alocate la Bruxelles de către multinaţionale pentru comunicare sunt fabuloase. Un studiu al EurActiv, realizat în 2009, a evaluat bugetul de comunicare al celor aproximativ 400 corporaţii inserate în Bruxelles (vorbim doar de birourile de afaceri europene) la aproximativ 71 milioane de euro anual. Aceasta cifra este doar raportată la sectorul privat. Fără nici o problemă putem adăuga aproximativ alte 50 milioane europene pe an puse la dispoziţia consultanţilor de către instituţiile europene.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 29 februarie 2012
Reţetă de promovare turistică
Se ia o ţară cu potenţial turistic, de anvergura României, se pun la dospit proiecte îndrăzneţe, gândite cu gust şi bun simţ, după care, asezonate cu un “zâmbet” sincer, se lansează pe piaţa turistică. Succesul este garantat!
Campinguri, rezervaţii bine organizate, festivaluri şi mai multă curaţenie, sunt ingredientele lipsă în prezent în România, subliniate de specialiştii români din domeniul turismului.
După modele din ţări cu tradiţie în industria turistică, România are încă multe de făcut. Fără nici o urmă de exagerare are multe lucruri interesante de oferit, obiective specifice ţării, tradiţie gastronomică, mituri şi legende, care merită exploatate. În plus, aceeaşi veche problemă – infrastructura, degradează şi mai mult “peisajul”, şi e păcat.
Dan LUCA / Bruxelles
Campinguri, rezervaţii bine organizate, festivaluri şi mai multă curaţenie, sunt ingredientele lipsă în prezent în România, subliniate de specialiştii români din domeniul turismului.
După modele din ţări cu tradiţie în industria turistică, România are încă multe de făcut. Fără nici o urmă de exagerare are multe lucruri interesante de oferit, obiective specifice ţării, tradiţie gastronomică, mituri şi legende, care merită exploatate. În plus, aceeaşi veche problemă – infrastructura, degradează şi mai mult “peisajul”, şi e păcat.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 28 februarie 2012
Social media – noua piaţă a locurilor de muncă
Cu investiţie zero, sau aproape zero, specialiştii HR explică cum îşi recrutează mai nou angajaţii – “Una dintre principalele «probleme» în recrutare şi în derularea unui interviu este tocmai aceea de a obţine informaţii valide şi necosmetizate de la exact cel care este cel mai interesat să se prezinte într-o lumină mai bună. În afară de acest beneficiu, analiza cercului de prieteni şi a gradului de activism social spune o mulţime de lucruri despre cineva, de exemplu dacă este o persoană populară, dacă şi ce «share»-uieşte cu prietenii, locurile pe care le-a vizitat, impresiile pe care le comunică, lucrurile care îi plac. Pe LinkedIn, de exemplu, din simpla observare a grupurilor de discuţie în care cineva este înrolat se pot trage concluzii consistente privind profilul profesional”, părerea lui Sorin Faur, director human resources&outsourcing services în cadrul firmei de audit şi consultanţă fiscală BDO.
Sunt companii care postează informaţii despre locurile vacante direct pe reţelele sociale, iar cu ajutorul acestora, anunţul ajunge direct la ţintă.
Un studiul BestJobs arată că 33% dintre angajatori verifică profilul unui posibil viitor angajat înainte de interviu, iar datele colectate sunt foarte relevate pentru angajare, însă, în acelaşi timp, 28% din angajatori sunt interesaţi de activitatea în social media a candidatului, fără ca aceasta să influenţeze recrutarea.
Dezavantajele care pot să apară în astfel de recrutări sunt eliminate dacă procesul este completat de metodele tradiţionale de intervievare care sunt mult mai obiective.
"În ceea ce priveşte candidaţii, 74% din aceştia susţin că preferă să îşi caute un loc de muncă prin intermediul site-urilor de recrutare, în timp ce numai 3% caută şi printre anunţurile postate în social media. Doar 19% din respondenţi afirmă că sunt sau au fost angajaţi în urma recrutării prin social media", declară Andreea Mihăescu, BestJobs.
Foarte bine subliniază Sorin Faur, fără prezenţa online a companiilor, acestora le-ar fi extrem de dificil să interacţioneze complet cu generaţia tânără, atât de preocupată de ceea ce se întâmplă în mediul virtual.
Dan LUCA / Bruxelles
Sunt companii care postează informaţii despre locurile vacante direct pe reţelele sociale, iar cu ajutorul acestora, anunţul ajunge direct la ţintă.
Un studiul BestJobs arată că 33% dintre angajatori verifică profilul unui posibil viitor angajat înainte de interviu, iar datele colectate sunt foarte relevate pentru angajare, însă, în acelaşi timp, 28% din angajatori sunt interesaţi de activitatea în social media a candidatului, fără ca aceasta să influenţeze recrutarea.
Dezavantajele care pot să apară în astfel de recrutări sunt eliminate dacă procesul este completat de metodele tradiţionale de intervievare care sunt mult mai obiective.
"În ceea ce priveşte candidaţii, 74% din aceştia susţin că preferă să îşi caute un loc de muncă prin intermediul site-urilor de recrutare, în timp ce numai 3% caută şi printre anunţurile postate în social media. Doar 19% din respondenţi afirmă că sunt sau au fost angajaţi în urma recrutării prin social media", declară Andreea Mihăescu, BestJobs.
Foarte bine subliniază Sorin Faur, fără prezenţa online a companiilor, acestora le-ar fi extrem de dificil să interacţioneze complet cu generaţia tânără, atât de preocupată de ceea ce se întâmplă în mediul virtual.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 27 februarie 2012
Bucureştiul – aşa de cool!
Un clasament realizat recent aşează Bucureştiul pe locul doi in Europa, la capitolul “cool”.
Dacă nu demult scriam despre “Cool România”, iată că avem şi o capitală în care este interesant să trăieşti.
Dan LUCA / Bruxelles
Dacă nu demult scriam despre “Cool România”, iată că avem şi o capitală în care este interesant să trăieşti.
Dan LUCA / Bruxelles
Dan LUCA - articol în Capital – “Cum să intri pe piața de consultanță din capitala UE?”
Recent am răspuns cu mare plăcere invitaţie revistei Capital de a vorbi despre firmele de consultanţă de la Bruxelles, despre sumele care se cheltuiesc pentru astfel de activităţi, amintind totodată cele mai puternice nume din domeniu. În finalul articolului găsiţi câteva sfaturi pentru cei care îşi doresc să intre pe această piaţă.
Iată materialul, semnat de Mona Scărişoreanu:
……..
“Sumele alocate la Bruxelles de către multinaţionale pentru comunicare sunt fabuloase. Dan Luca, directorul Reţelei Europene EurActiv, a evaluat bugetul de comunicare al celor aproximativ 400 corporaţii care își desfășoară activitatea în capitala UE (referindu-se doar la birourile de afaceri europene) la aproximativ 71 milioane de euro anual. Această cifră este raportată doar la sectorul privat. Luca spune că, la această sumă se adaugă aproximativ alte 50 milioane de euro pe an puse la dispoziţia consultanţilor de către instituţiile europene.
Deci, nu e întâmplător faptul că numărul consultanților este în continuă creștere, iar cele peste 300 de companii de profil au o ofertă diferită ca preţ și calitate, concurența fiind acerbă.
Sunt deja zeci de români care activează cu succes în domeniul consultanţei europene de la Bruxelles. Însă, majoritatea își desfășoară activitatea în cadrul firmelor anglo-americane prezente în Bruxelles-ul european.
Cine sunt cei care conduc firmele de consultanţa
<<“Când Irlanda a intrat în Uniunea Europeană ne-am dat seama că este o oportunitate pentru noi. Ne-am apucat să înţelegem cum putem ajuta regiunile irlandeze, dar şi companiile în a maximiza noul context economic şi politic. Treptat însă am diversificat portofoliul serviciilor şi cel al clienţilor, în prezent acordând consultanţă către HP, Philips, dar şi românilor de la Siveco. Suntem într-o permanentă mişcare, recent lansând un serviciu pentru entităţile care doresc să aplice în Programul Cadru de Cercetare 7”, îmi spunea Gerard McNamara, care conduce în prezent firma Schuman Associates>>, își amintește Luca.
Patrick Vastenaekels coordonează Departamentul de Business Development de la Mostra Communications, o companie cu aproximativ 100 de consultanţi. “Noi ne axăm foarte mult pe clienţii instituţionali, în special Comisia Europeană. Cred că derulăm cu aceştia contracte de câteva milioane de euro pe an. La bază suntem o firmă belgiană, care am crescut sănătos pe contracte sigure din domeniu public”, spune Vastenaekels.
O figură exotică printre europeni este Aida Axelsson-Bakri de origine etiopiană, care din 2001 este Managing Director la ADS insight, o firmă de consultanţă care numără vreo 10 angajați. Cum își ghidează aceasta afacerile? “Important este să ai viziune, să îţi redactezi un plan de afaceri treptat, realist şi să angajezi profesionişti în echipă”, este de părere aceasta.
Și ca dovadă că orientările politice nu stau în calea afacerilor, doi danezi, foşti asistenţi de eurodeputaţi, care au lucrat unul pentru Creştin-Democraţi şi altul pentru Socialişti au pus bazele unui business. “Am achiziţionat două imobile la 50 de metri de Place Luxemburg, le-am recondiţionat şi am început să le închiriem federaţiilor industriale care căutau locaţii în Bruxelles-ul european. În acelaşi timp am lansat un serviciu de Public Affairs, foarte apreciat în special de cei care închiriază de la noi spaţiu locativ”, povestește Timme Bertolt Dossing, unul dintre fondatorii Cabinet DN.
Eamonn Bates este tot un expert din capitala UE, care explică oportunitățile pieţei: “Lucram la Camera de Comerţ Americană din Bruxelles şi după un timp am zis că este momentul să îmi înfiinţez firmea mea de consultanţă, pe care am intitulat-o Eamonn Bates Public Affairs”.
Însă, la Bruxelles nu există doar povești de succes. ”Îmi amintesc că acum vreo cinci ani, slovenii de la Pristop veniseră să se înşurubeze pe piaţă. În prezent nu mai e nici o urmă a acestui brand prin oraş”, spune Dan Luca.
Recomandări pentru consultanţii români
”Atacați piața din capitala UE, dar atenţie la detalii!”, îi sfătuiește Luca pe românii care doresc să pătrundă în business-ul de la Bruxelles. Acesta detaliază: dacă, de exemplu, se doreşte o intrare a unei firme de consultanţă din România pe piaţa afacerilor europene, este recomandabilã o abordare în trepte, pentru a atenua riscul.
Pentru servicii dedicate sectorului privat este bine pentru început să se colaboreze cu anumite federaţii industriale din România, cum ar fi ROMALIMENTA - Federaţia Patronală Română din Industria Alimentară, FNPAR - Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli din România sau PNVV - Patronatul Naţional al Viei şi Vinului, care au nevoie de mai multã “prezenţă” la Bruxelles.
Desigur aceste asociaţii sunt membre la randul lor ale organizaţiilor europene și de aceea trebuie să se găsească valoarea adaugată a reprezentării directe la Bruxelles.
Un alt sfat: este preferabil să se intre doar pe un sector, de exemplu agricultura, iar doar apoi să se extindă serviciile și la nivelul altor politici comunitare.
De asemenea, nu trebuie neglijate alianțele strategice cu firme de consultanță din Bruxelles și afilierea la rețele de profil.”
Dan LUCA / Bruxelles
Iată materialul, semnat de Mona Scărişoreanu:
……..
“Sumele alocate la Bruxelles de către multinaţionale pentru comunicare sunt fabuloase. Dan Luca, directorul Reţelei Europene EurActiv, a evaluat bugetul de comunicare al celor aproximativ 400 corporaţii care își desfășoară activitatea în capitala UE (referindu-se doar la birourile de afaceri europene) la aproximativ 71 milioane de euro anual. Această cifră este raportată doar la sectorul privat. Luca spune că, la această sumă se adaugă aproximativ alte 50 milioane de euro pe an puse la dispoziţia consultanţilor de către instituţiile europene.
Deci, nu e întâmplător faptul că numărul consultanților este în continuă creștere, iar cele peste 300 de companii de profil au o ofertă diferită ca preţ și calitate, concurența fiind acerbă.
Sunt deja zeci de români care activează cu succes în domeniul consultanţei europene de la Bruxelles. Însă, majoritatea își desfășoară activitatea în cadrul firmelor anglo-americane prezente în Bruxelles-ul european.
Cine sunt cei care conduc firmele de consultanţa
<<“Când Irlanda a intrat în Uniunea Europeană ne-am dat seama că este o oportunitate pentru noi. Ne-am apucat să înţelegem cum putem ajuta regiunile irlandeze, dar şi companiile în a maximiza noul context economic şi politic. Treptat însă am diversificat portofoliul serviciilor şi cel al clienţilor, în prezent acordând consultanţă către HP, Philips, dar şi românilor de la Siveco. Suntem într-o permanentă mişcare, recent lansând un serviciu pentru entităţile care doresc să aplice în Programul Cadru de Cercetare 7”, îmi spunea Gerard McNamara, care conduce în prezent firma Schuman Associates>>, își amintește Luca.
Patrick Vastenaekels coordonează Departamentul de Business Development de la Mostra Communications, o companie cu aproximativ 100 de consultanţi. “Noi ne axăm foarte mult pe clienţii instituţionali, în special Comisia Europeană. Cred că derulăm cu aceştia contracte de câteva milioane de euro pe an. La bază suntem o firmă belgiană, care am crescut sănătos pe contracte sigure din domeniu public”, spune Vastenaekels.
O figură exotică printre europeni este Aida Axelsson-Bakri de origine etiopiană, care din 2001 este Managing Director la ADS insight, o firmă de consultanţă care numără vreo 10 angajați. Cum își ghidează aceasta afacerile? “Important este să ai viziune, să îţi redactezi un plan de afaceri treptat, realist şi să angajezi profesionişti în echipă”, este de părere aceasta.
Și ca dovadă că orientările politice nu stau în calea afacerilor, doi danezi, foşti asistenţi de eurodeputaţi, care au lucrat unul pentru Creştin-Democraţi şi altul pentru Socialişti au pus bazele unui business. “Am achiziţionat două imobile la 50 de metri de Place Luxemburg, le-am recondiţionat şi am început să le închiriem federaţiilor industriale care căutau locaţii în Bruxelles-ul european. În acelaşi timp am lansat un serviciu de Public Affairs, foarte apreciat în special de cei care închiriază de la noi spaţiu locativ”, povestește Timme Bertolt Dossing, unul dintre fondatorii Cabinet DN.
Eamonn Bates este tot un expert din capitala UE, care explică oportunitățile pieţei: “Lucram la Camera de Comerţ Americană din Bruxelles şi după un timp am zis că este momentul să îmi înfiinţez firmea mea de consultanţă, pe care am intitulat-o Eamonn Bates Public Affairs”.
Însă, la Bruxelles nu există doar povești de succes. ”Îmi amintesc că acum vreo cinci ani, slovenii de la Pristop veniseră să se înşurubeze pe piaţă. În prezent nu mai e nici o urmă a acestui brand prin oraş”, spune Dan Luca.
Recomandări pentru consultanţii români
”Atacați piața din capitala UE, dar atenţie la detalii!”, îi sfătuiește Luca pe românii care doresc să pătrundă în business-ul de la Bruxelles. Acesta detaliază: dacă, de exemplu, se doreşte o intrare a unei firme de consultanţă din România pe piaţa afacerilor europene, este recomandabilã o abordare în trepte, pentru a atenua riscul.
Pentru servicii dedicate sectorului privat este bine pentru început să se colaboreze cu anumite federaţii industriale din România, cum ar fi ROMALIMENTA - Federaţia Patronală Română din Industria Alimentară, FNPAR - Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli din România sau PNVV - Patronatul Naţional al Viei şi Vinului, care au nevoie de mai multã “prezenţă” la Bruxelles.
Desigur aceste asociaţii sunt membre la randul lor ale organizaţiilor europene și de aceea trebuie să se găsească valoarea adaugată a reprezentării directe la Bruxelles.
Un alt sfat: este preferabil să se intre doar pe un sector, de exemplu agricultura, iar doar apoi să se extindă serviciile și la nivelul altor politici comunitare.
De asemenea, nu trebuie neglijate alianțele strategice cu firme de consultanță din Bruxelles și afilierea la rețele de profil.”
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 25 februarie 2012
Communication Budgets of Brussels’ EU Affairs stakeholders
There are many entities in Brussels, including the EU institutions and the private sector, and they make the market unstructured and chaotic. How does communication fit into the market?
In 2009 EurActiv, Kellen Europe and a consortium of main associations of consultancy agencies (SEAP, EPACA, and ECPA) conducted a research. One of the research topics was the communication budget of some 3.000 EU Affairs interest groups - the total is estimated at 158 million euro per year.
A similar study was done by EurActiv in 2009 on the communication budget of 400 corporations with an EU Affairs office in Brussels – they arrived at an estimate of 71 million euro in total per year. An interesting conclusion is that 49% of the participating companies have an annual budget of over 300.000 euro per year.
Communication in EU Affairs is not standard or traditional, with a focus on the brand. It is a complex, arduous and long road of interaction with all kinds of stakeholders for better positioning of themselves within the ‘EU legislation battles’. The PR and communication representatives in Brussels have as a main object to support the lobby actions and business people know that this is a necessary investment.
Dan LUCA / Brussels
In 2009 EurActiv, Kellen Europe and a consortium of main associations of consultancy agencies (SEAP, EPACA, and ECPA) conducted a research. One of the research topics was the communication budget of some 3.000 EU Affairs interest groups - the total is estimated at 158 million euro per year.
A similar study was done by EurActiv in 2009 on the communication budget of 400 corporations with an EU Affairs office in Brussels – they arrived at an estimate of 71 million euro in total per year. An interesting conclusion is that 49% of the participating companies have an annual budget of over 300.000 euro per year.
Communication in EU Affairs is not standard or traditional, with a focus on the brand. It is a complex, arduous and long road of interaction with all kinds of stakeholders for better positioning of themselves within the ‘EU legislation battles’. The PR and communication representatives in Brussels have as a main object to support the lobby actions and business people know that this is a necessary investment.
Dan LUCA / Brussels
România văzută din Diaspora
“Din Praga, evoluţia economică a României este văzută ca extrem de lentă. Însă, cu siguranţă este conectată deja la noua economie sau, mai precis, la lumea nouă”, după cum spune Marilen Kenington, manager al grupului StarBev.
Nici dinspre Rusia nu avem semnale mai favorabile – “În Rusia nu se vorbeşte prea mult despre România. O simplă comparaţie: din Moscova către Sofia există trei zboruri directe zilnic, în timp ce către Bucureşti sunt doar două pe săptămână. Asta reflectă relaţiile economice dintre ţările noastre. Totuşi, mari companii precum Gazprom vin să investească în România şi companii mari din România exportă în Rusia. Poate că lucrurile vor progresa şi relaţiile economice se vor intensifica în viitor”, subliniază foarte bine Angela Creţu, o româncă care la 37 de ani, conduce de la Moscova grupul est european al Avon, după experienţa acumulată în SUA şi Serbia.
Mihai Bârsan, gândea până de curând marketingul Pivovary Topvar din Slovacia, parte a grupului SABMiller, recent întorcându-se la Ursus Breweries. El consideră că „fiecare marcă românească ce îşi respectă promisiunile ne dovedeşte că suntem şi noi românii capabili de profesionalism şi calitate. Avem nevoie de mai multe şi mai puternice asemenea dovezi. Parcă prea ne-a lovit pesimismul şi lipsa de încredere în noi înşine şi unii în alţii”.„Cu doar câţiva ani în urmă, românii erau printre cei mai încrezători. Sper să ne reaşezăm aşteptările, să ne mai echilibrăm, pentru că încrederea nejustificată a dus la aventuri şi cheltuieli nesăbuite, dar lipsa de încredere de acum pare să ne paralizeze”.
Andrei Haret conduce operaţiunile Dreher Breweries, parte a grupului SABMiller Ungaria. În opinia acestuia se resimte cam acelaşi climat economic de acum cinci ani. Economia României nu se vede prea bine, nici din punctul său de vedere, “dar situaţia nu este la fel de gravă ca cea a altor ţări membre UE, în condiţiile în care gradul de îndatorare este relativ rezonabil”.
Românii au împânzit lumea, atinând cele mai înalte poziţii în organizaţii de renume, şi asta nu se întâmplă numai de ieri, de azi... Mare păcat că aşa cum avem exemple de români excepţionali nu putem avea la fel de multe exemple execepţionale la nivel de ţară!
Dan LUCA / Bruxelles
Nici dinspre Rusia nu avem semnale mai favorabile – “În Rusia nu se vorbeşte prea mult despre România. O simplă comparaţie: din Moscova către Sofia există trei zboruri directe zilnic, în timp ce către Bucureşti sunt doar două pe săptămână. Asta reflectă relaţiile economice dintre ţările noastre. Totuşi, mari companii precum Gazprom vin să investească în România şi companii mari din România exportă în Rusia. Poate că lucrurile vor progresa şi relaţiile economice se vor intensifica în viitor”, subliniază foarte bine Angela Creţu, o româncă care la 37 de ani, conduce de la Moscova grupul est european al Avon, după experienţa acumulată în SUA şi Serbia.
Mihai Bârsan, gândea până de curând marketingul Pivovary Topvar din Slovacia, parte a grupului SABMiller, recent întorcându-se la Ursus Breweries. El consideră că „fiecare marcă românească ce îşi respectă promisiunile ne dovedeşte că suntem şi noi românii capabili de profesionalism şi calitate. Avem nevoie de mai multe şi mai puternice asemenea dovezi. Parcă prea ne-a lovit pesimismul şi lipsa de încredere în noi înşine şi unii în alţii”.„Cu doar câţiva ani în urmă, românii erau printre cei mai încrezători. Sper să ne reaşezăm aşteptările, să ne mai echilibrăm, pentru că încrederea nejustificată a dus la aventuri şi cheltuieli nesăbuite, dar lipsa de încredere de acum pare să ne paralizeze”.
Andrei Haret conduce operaţiunile Dreher Breweries, parte a grupului SABMiller Ungaria. În opinia acestuia se resimte cam acelaşi climat economic de acum cinci ani. Economia României nu se vede prea bine, nici din punctul său de vedere, “dar situaţia nu este la fel de gravă ca cea a altor ţări membre UE, în condiţiile în care gradul de îndatorare este relativ rezonabil”.
Românii au împânzit lumea, atinând cele mai înalte poziţii în organizaţii de renume, şi asta nu se întâmplă numai de ieri, de azi... Mare păcat că aşa cum avem exemple de români excepţionali nu putem avea la fel de multe exemple execepţionale la nivel de ţară!
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 24 februarie 2012
Cât de inteligent este televizorul?
Aşa cum aşteptăm să avem frigidere sau ferestre inteligente, ne putem aştepta ca următoarea generaţie de televizoare să nu fie doar HD sau 3D, ci de un concept mult mai interesant: televizorul vorbãreţ.
Aceste noi televizoare, folosind tehnologia recunoaşterii faciale, utilizată deja pe scară destul de largă, ar putea să recunoască şi diferite tipologii de telespectator, ar ştii ce emisiuni urmăreşte, ce trebuie înregistrat şi mesaje publicitare trebuie să îi “arate”. Telespectatorul ar putea dialoga cu aparatul său, atât prin limbajul verbal cât şi prin cel al gesturilor, după cum preconizează specialiştii. Iar dacă până acum nu a adoptat încă nimeni ideea integrării Facebook cu televizoarele, asta nu înseamnă că un astfel de proiect nu ar avea priză la public.
Dacă analizăm ce fac în acest moment telefoanele inteligente, tabletele şi calculatoarele, atunci acest televizor al viitorului nu ar fi altceva decât un fiu sau un nepot, care moşteneşte câte puţin din ceea ce ştiau deja predecesorii săi.
Dan LUCA / Bruxelles
Aceste noi televizoare, folosind tehnologia recunoaşterii faciale, utilizată deja pe scară destul de largă, ar putea să recunoască şi diferite tipologii de telespectator, ar ştii ce emisiuni urmăreşte, ce trebuie înregistrat şi mesaje publicitare trebuie să îi “arate”. Telespectatorul ar putea dialoga cu aparatul său, atât prin limbajul verbal cât şi prin cel al gesturilor, după cum preconizează specialiştii. Iar dacă până acum nu a adoptat încă nimeni ideea integrării Facebook cu televizoarele, asta nu înseamnă că un astfel de proiect nu ar avea priză la public.
Dacă analizăm ce fac în acest moment telefoanele inteligente, tabletele şi calculatoarele, atunci acest televizor al viitorului nu ar fi altceva decât un fiu sau un nepot, care moşteneşte câte puţin din ceea ce ştiau deja predecesorii săi.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 23 februarie 2012
Dan LUCA – articol în PR Romania – “Francizele presei europene”
Ca Director al reţelei europene EurActiv, am explicat într-un recent material publicat de PR Romania despre gestiona parteneriate de francize pentru 15 ţări, dar şi ce înseamnă a forma echipe capabile pentru a susţine afacerea EurActiv pe pieţele respective.
...............
De vreo 14 luni am preluat în cadrul companiei EurActiv responsabilitatea de Director al reţelei europene EurActiv şi mulţi mă întrebă în ce constă această nouă provocare.
Poate nu e rău să explic pentru început cum este structurată afacerea EurActiv şi doar apoi să prezint rolul meu în acest mecanism. EurActiv este o companie britanică (PLC), care are biroul reţelei (să îi zicem sediul central) la Bruxelles. Bruxelles-ul are un rol dublu pentru EurActiv, este în primul rând locul în care se relatizează EurActiv.com, nu doar din punct de vedere editorial, dar în special din punct de vedere al dezvoltării surselor de venit pentru a susţine portalul gratuit utilizatorilor.
O a doua componentă a sediului de la Bruxelles este gestionarea parteneriatelor de francize EurActiv pentru 15 ţări care au achiziţionat “licenţa EurActiv”. O muncă complexă de identificare a posibililor parteneri (media) pentru a reprezenta EurActiv în “teritoriul respectiv” (şi au fost vreo 6 noi parteneriate de când am preluat eu această împuternicire), dar şi de a forma echipe capabile de a susţine afacerea EurActiv în ţările respective.
Mulţi cred că problema este în a găsi corespondenţi care scriu pentru EurActiv. Este mult mai complicat decât pare. E important desigur să avem portalurile bune, axate pe afacerile europene, în limbile ţării respective, respectând culturile ţărilor unde se localizează produsul. Acesta este rolul echipelor editoriale, conduse în fiecare capitală de un redactor şef. Partea complexă este în a pune pe picioare o afacere sustenabilă. E nevoie de un CEO în fiecare ţară (să nu uităm că în fiecare “ţară EurActiv” există o companie care deţine franciza EurActiv, entitate independentă juridic şi financiar de compania EurActiv PLC). Peste tot e nevoie de o echipă puternică de business, capabilă să găsescă fondurile pentru acoperirea cel puţin a costurilor de dezvoltare (platforma web, resurse umane, sediu, transport, etc).
Pentru ca axul colaborării să fie şi mai adânc între capitale şi Bruxelles, în câteva ţări strategice pentru EurActiv (Germania, Franţa, Italia, Polonia, Slovacia) s-a decis ca EurActiv PLC să deţină acţiuni în cadrul companiilor care operează în ţările respective. Procentul acţiunilor este aproximativ 34%, practic o cotă de blocaj, dar fără a deţine majoritatea acţiunilor. Astfel echipele din ţările respective deţin majoritatea şi înţeleg că ei sunt posesorii afacerii, nu doar filiale finanţate de Bruxelles.
Acum cred că vă puteţi imagina cam ce dosare gestionez în munca de zi cu zi. În ţările unde EurActiv PLC deţine acţiuni avem Consilii de Administraţie trimestiale, în care se prezintă raportul de activitate, inclusiv cel financiar, dar se şi analizează resursele umane alocate şi bugetul următoarelor 3 luni. În plus, în fiecare lună avem teleconferinţe cu fiecare dintre cele 15 birouri în care discutăm de la statistici financiare până la idei de proiecte de impact.
O parte foarte interesantă a muncii pe care o desfăşor o reprezintă deplasările în teritoriu pentru a-mi ajuta colegii în stabilirea parteneriatelor comerciale, recrutări sau planificarea strategică.
Ca o concluzie, pot să zic că este foarte interesant să faci parte dintr-o echipă de aproximativ 100 de persoane (dintre care vreo 50 sunt ziarişti), care dezvoltă ceva unic – produsul EurActiv, în care sunt zeci de proceduri legate de guvernarea reţelei şi a afacerilor din capitale, finanţare şi bugete, planificare şi resurse umane.
Dan LUCA / Bruxelles
...............
De vreo 14 luni am preluat în cadrul companiei EurActiv responsabilitatea de Director al reţelei europene EurActiv şi mulţi mă întrebă în ce constă această nouă provocare.
Poate nu e rău să explic pentru început cum este structurată afacerea EurActiv şi doar apoi să prezint rolul meu în acest mecanism. EurActiv este o companie britanică (PLC), care are biroul reţelei (să îi zicem sediul central) la Bruxelles. Bruxelles-ul are un rol dublu pentru EurActiv, este în primul rând locul în care se relatizează EurActiv.com, nu doar din punct de vedere editorial, dar în special din punct de vedere al dezvoltării surselor de venit pentru a susţine portalul gratuit utilizatorilor.
O a doua componentă a sediului de la Bruxelles este gestionarea parteneriatelor de francize EurActiv pentru 15 ţări care au achiziţionat “licenţa EurActiv”. O muncă complexă de identificare a posibililor parteneri (media) pentru a reprezenta EurActiv în “teritoriul respectiv” (şi au fost vreo 6 noi parteneriate de când am preluat eu această împuternicire), dar şi de a forma echipe capabile de a susţine afacerea EurActiv în ţările respective.
Mulţi cred că problema este în a găsi corespondenţi care scriu pentru EurActiv. Este mult mai complicat decât pare. E important desigur să avem portalurile bune, axate pe afacerile europene, în limbile ţării respective, respectând culturile ţărilor unde se localizează produsul. Acesta este rolul echipelor editoriale, conduse în fiecare capitală de un redactor şef. Partea complexă este în a pune pe picioare o afacere sustenabilă. E nevoie de un CEO în fiecare ţară (să nu uităm că în fiecare “ţară EurActiv” există o companie care deţine franciza EurActiv, entitate independentă juridic şi financiar de compania EurActiv PLC). Peste tot e nevoie de o echipă puternică de business, capabilă să găsescă fondurile pentru acoperirea cel puţin a costurilor de dezvoltare (platforma web, resurse umane, sediu, transport, etc).
Pentru ca axul colaborării să fie şi mai adânc între capitale şi Bruxelles, în câteva ţări strategice pentru EurActiv (Germania, Franţa, Italia, Polonia, Slovacia) s-a decis ca EurActiv PLC să deţină acţiuni în cadrul companiilor care operează în ţările respective. Procentul acţiunilor este aproximativ 34%, practic o cotă de blocaj, dar fără a deţine majoritatea acţiunilor. Astfel echipele din ţările respective deţin majoritatea şi înţeleg că ei sunt posesorii afacerii, nu doar filiale finanţate de Bruxelles.
Acum cred că vă puteţi imagina cam ce dosare gestionez în munca de zi cu zi. În ţările unde EurActiv PLC deţine acţiuni avem Consilii de Administraţie trimestiale, în care se prezintă raportul de activitate, inclusiv cel financiar, dar se şi analizează resursele umane alocate şi bugetul următoarelor 3 luni. În plus, în fiecare lună avem teleconferinţe cu fiecare dintre cele 15 birouri în care discutăm de la statistici financiare până la idei de proiecte de impact.
O parte foarte interesantă a muncii pe care o desfăşor o reprezintă deplasările în teritoriu pentru a-mi ajuta colegii în stabilirea parteneriatelor comerciale, recrutări sau planificarea strategică.
Ca o concluzie, pot să zic că este foarte interesant să faci parte dintr-o echipă de aproximativ 100 de persoane (dintre care vreo 50 sunt ziarişti), care dezvoltă ceva unic – produsul EurActiv, în care sunt zeci de proceduri legate de guvernarea reţelei şi a afacerilor din capitale, finanţare şi bugete, planificare şi resurse umane.
Dan LUCA / Bruxelles
Incubatorul tinerilor întreprinzători
Foarte interesant acest gen de proiect – “incubatorul de afaceri”. Bogdan Georgescu şi Tudor Chindea sunt co-fondatorii unui astfel de incubator, prin intermediul căruia şi-au propus să dezvolte o nouă generaţie de întreprinzători. Echipa cu care lucrează are membri cu vârste cuprinse între 22 şi 32 de ani, dar pe durata verii, cel mai tânăr participant avea 19 ani.
Este important de subliniat şi dorinţa de promovare a tinerilor în cadrul poziţiilor ierarhice superioare, un lucru inteligent în situaţiile în care aceştia au pregătirea şi calităţile necesare. Ei aduc un suflu nou şi strategiile pe care le propun sunt mult mai inovative şi caracterizate de flexibilitate.
“Protagonistul” de azi a înţeles în anii petrecuţi la conducerea unei multinaţionale că “motivaţia angajaţilor trebuie să fie strâns legată de munca acestora”. “La motivaţie se adaugă atmosfera din birou, plăcerea de a lucra şi calitatea echipei. O echipă care va creşte apoi, făcând performanţă aproape din reflex”.
Dan LUCA / Bruxelles
Este important de subliniat şi dorinţa de promovare a tinerilor în cadrul poziţiilor ierarhice superioare, un lucru inteligent în situaţiile în care aceştia au pregătirea şi calităţile necesare. Ei aduc un suflu nou şi strategiile pe care le propun sunt mult mai inovative şi caracterizate de flexibilitate.
“Protagonistul” de azi a înţeles în anii petrecuţi la conducerea unei multinaţionale că “motivaţia angajaţilor trebuie să fie strâns legată de munca acestora”. “La motivaţie se adaugă atmosfera din birou, plăcerea de a lucra şi calitatea echipei. O echipă care va creşte apoi, făcând performanţă aproape din reflex”.
Dan LUCA / Bruxelles
Italia şi UE văzute de la Roma (2012)
Vizitasem ultima dată Roma în primăvara anului trecut şi m-am bucurat să revăd zilele trecute din nou capitala unei ţări fondatoare a Uniunii Europene.
Schimbarea majoră din ultimele luni, spre fericirea multor italieni, este că acum “Italia joacă din nou la nivel comunitar”. Prestaţia noului prim ministru italian, Mario Monti, dă siguranţă cetăţenilor că Italia este guvernată cu responsabilitate acum. Premierul se bucură de suportul principalelor partide politice italiene, practic neexistând premizele unor crize politice până la alegerile programate pentru primăvara anului 2013.
Monti, profitând de situaţia actuală, a pornit o serie de reforme îndrăzneţe axate pe liberalizare, simplificarea procedurilor, dar şi pe o reformă a dreptului muncii, toate cu scopul unei consolidări a finanţelor publice.
Criza euro este urmărită cu mare atenţie în Italia, “exemplul” Greciei fiind foarte prezent în conştiinţa peninsularilor. Desigur rata somajului nu este la fel de alarmantă precum cea din Spania, dar totuşi tinerii italieni au mari probleme să îşi găsească un loc de muncă.
În rest, în întâlnirile tehnice pe care le-am avut cu colegii de la EurActiv Italia, dar şi cu reprezentanţi ai federaţiilor industriale italiene, corporaţii italiene sau multinaţionale prezente în Italia, e clar se caută soluţii pentru dinamizarea sectorului de afaceri. Uniunea Europeană este din acest punct de vedere mult mai apropiată de italieni decât acum un an şi asta nu poate decât să ajute în a identifica proiectele politice pe axul Roma–Bruxelles spre beneficiul populaţiei.
Dan LUCA / Bruxelles
Schimbarea majoră din ultimele luni, spre fericirea multor italieni, este că acum “Italia joacă din nou la nivel comunitar”. Prestaţia noului prim ministru italian, Mario Monti, dă siguranţă cetăţenilor că Italia este guvernată cu responsabilitate acum. Premierul se bucură de suportul principalelor partide politice italiene, practic neexistând premizele unor crize politice până la alegerile programate pentru primăvara anului 2013.
Monti, profitând de situaţia actuală, a pornit o serie de reforme îndrăzneţe axate pe liberalizare, simplificarea procedurilor, dar şi pe o reformă a dreptului muncii, toate cu scopul unei consolidări a finanţelor publice.
Criza euro este urmărită cu mare atenţie în Italia, “exemplul” Greciei fiind foarte prezent în conştiinţa peninsularilor. Desigur rata somajului nu este la fel de alarmantă precum cea din Spania, dar totuşi tinerii italieni au mari probleme să îşi găsească un loc de muncă.
În rest, în întâlnirile tehnice pe care le-am avut cu colegii de la EurActiv Italia, dar şi cu reprezentanţi ai federaţiilor industriale italiene, corporaţii italiene sau multinaţionale prezente în Italia, e clar se caută soluţii pentru dinamizarea sectorului de afaceri. Uniunea Europeană este din acest punct de vedere mult mai apropiată de italieni decât acum un an şi asta nu poate decât să ajute în a identifica proiectele politice pe axul Roma–Bruxelles spre beneficiul populaţiei.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 22 februarie 2012
Dan LUCA – video-interviu pentru Observator European
Despre românii din Diaspora, dreptul lor de vot în ţările de adopţie, dar si despre o posibilã strategie a României în Bruxelles-ul european, într-un recent interviu realizat de Radio România şi preluat de Observator European.
Dan LUCA / Bruxelles
Dan LUCA / Bruxelles
Dilema investiţiilor subvenţionate
Foarte provocator îşi începe autorul articolul din Forbes, o expunere despre proiectul energiilor alternative în Spania: “Politicienii spanioli au profitat din plin de pe urma acestor subvenţii, ieşind în faţa electoratului cu cele circa 55.000 de locuri de muncă „verzi” create. Nici politicienii, nici electoratul nu s-au gândit însă la un aspect cu mult mai important: câte locuri de muncă s-ar fi născut (în mod natural), dacă toţi acei bani de subvenţii – proveniți din taxe şi impozite – ar fi rămas în buzunarele cetăţenilor?”
Criza poate fi un moment nefast pentru adoptarea tehnologiilor alternative. După modelul spaniol, unde s-a adoptat dezvoltarea energiilor, într-un fel cu “insucces”, se poate spune că această decizie duce la împuţinarea numărului de lucrători, deci implicit a locurilor de muncă disponibile, pe lângă costurile enorme de înlocuire a vechilor sisteme tehnice.
Dan LUCA / Bruxelles
Criza poate fi un moment nefast pentru adoptarea tehnologiilor alternative. După modelul spaniol, unde s-a adoptat dezvoltarea energiilor, într-un fel cu “insucces”, se poate spune că această decizie duce la împuţinarea numărului de lucrători, deci implicit a locurilor de muncă disponibile, pe lângă costurile enorme de înlocuire a vechilor sisteme tehnice.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 20 februarie 2012
Europa – chichiţã de campanie electoralã americanã?
Campania electorală americană mi-a sugerat adevarate teme de discuţie pentru o Europã a cetãţenilor. Anul acesta asistãm din nou la marketingul politic american, contracandidaţii acuzându-l acum pe Barack Obama că ar promova un model european pe care ei îl consideră neadecvat Americii.
E drept, de-a lungul istoriei între cele două continente s-a dat o luptă continuă de identitate, accentuată de migraţia spre “cealaltă parte a Atlanticului”. Nicăieri nu dă bine ca în campania electorală să se recurgă la argumente “ad hominem”, însă exemplele bune trebuie recunoscute la orice nivel. Măsurile care generează succes sunt un model bun doar dacă se potrivesc unei situaţii date, dacă nu, pot fi “modele rele”.
Întrebarea care se pune, după ce citesc materialul semnat de Thomas Kleine-Brockhoff, este dacă acest anti-europenism este în realitate atât de serios, sau este doar o chichiţă amplificată în campania electorală americană?
Dan LUCA / Bruxelle
E drept, de-a lungul istoriei între cele două continente s-a dat o luptă continuă de identitate, accentuată de migraţia spre “cealaltă parte a Atlanticului”. Nicăieri nu dă bine ca în campania electorală să se recurgă la argumente “ad hominem”, însă exemplele bune trebuie recunoscute la orice nivel. Măsurile care generează succes sunt un model bun doar dacă se potrivesc unei situaţii date, dacă nu, pot fi “modele rele”.
Întrebarea care se pune, după ce citesc materialul semnat de Thomas Kleine-Brockhoff, este dacă acest anti-europenism este în realitate atât de serios, sau este doar o chichiţă amplificată în campania electorală americană?
Dan LUCA / Bruxelle
duminică, 19 februarie 2012
Nouă rebranduire în afacerile europene
COLIPA, Asociaţia Europeană a Producătorilor de Cosmetice şi Parfumuri, este acum “Cosmetics Europe”. Este vorba şi de această dată despre o nouă "rebranduire" în afacerile europene după linia prezentată în vara anului trecut, când CIAA (Confederation of the Food and Drink Industries of the EU) devenea FoodDrinkEurope.
Nu va surprinde pe nimeni ca de acum să avem din ce în ce mai multe astfel de evenimente în capitala europeană. Misiunea acestor asociaţii este aceeaşi, însă vizibilitatea şi implicarea lor este tot mai puternică.
Dan LUCA / Bruxelles
Nu va surprinde pe nimeni ca de acum să avem din ce în ce mai multe astfel de evenimente în capitala europeană. Misiunea acestor asociaţii este aceeaşi, însă vizibilitatea şi implicarea lor este tot mai puternică.
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 18 februarie 2012
Self PR
Nu doar organizaţiile, persoanele publice sau marile companii au nevoie de PR. Specialiştii americani au publicat chiar şi o carte în care subliniază avantajele şi importanţa respectării câtorva reguli esenţiale de PR pentru ca orice candidat să poată avea succes pe piaţa muncii.
Am mai subliniat şi cu alte ocazii că în lumea reţelelor sociale în care prezenţa este obligatorie în multe categorii de joburi, trebuie creată cu foarte mare atenţie imaginea utilizatorilor, profilele astfel schiţate fiind adevărate cărţi de vizită.
Pe lângă corectitudinea în exprimare, "nu te duce niciodată la un interviu de angajare fără să te fi documentat solid cu privire la companie", îşi sfătuieşte Jessica Kleiman cititorii. "Nici noi, PR-iştii, nu abordăm niciodată un jurnalist fără să vedem ce articole a mai scris, care îi e stilul şi cum îşi alege subiectele", spune aceasta.
Refuzurile la aplicaţiile făcute, nu trebuie să dezamăgească. Nu înseamnă neapărat că nu eşti suficient de pregătit pentru postul pus la dispoziţie. Sunt cazuri în care chiar şi o prea mare experienţă sau o supracalificare pentru postul vacant, care atrage după sine o pretenţie mai mare de salarizare poate influenţa decizia angajatorului. "PR-iştii trimit uneori zeci de solicitări fără succes şi nu sunt decepţionaţi", spun autorii aceleiaşi lucrări. Perseverenţa şi pregătirea continuă sunt de neînlocuit. În PR relaţiile de colaborare trebuie întreţinute şi consolidate pentru că doar fiind "în centrul acţiunii" poţi fi la curent în orice moment cu tot ceea ce se petrece în domeniu.
Dan LUCA / Bruxelles
Am mai subliniat şi cu alte ocazii că în lumea reţelelor sociale în care prezenţa este obligatorie în multe categorii de joburi, trebuie creată cu foarte mare atenţie imaginea utilizatorilor, profilele astfel schiţate fiind adevărate cărţi de vizită.
Pe lângă corectitudinea în exprimare, "nu te duce niciodată la un interviu de angajare fără să te fi documentat solid cu privire la companie", îşi sfătuieşte Jessica Kleiman cititorii. "Nici noi, PR-iştii, nu abordăm niciodată un jurnalist fără să vedem ce articole a mai scris, care îi e stilul şi cum îşi alege subiectele", spune aceasta.
Refuzurile la aplicaţiile făcute, nu trebuie să dezamăgească. Nu înseamnă neapărat că nu eşti suficient de pregătit pentru postul pus la dispoziţie. Sunt cazuri în care chiar şi o prea mare experienţă sau o supracalificare pentru postul vacant, care atrage după sine o pretenţie mai mare de salarizare poate influenţa decizia angajatorului. "PR-iştii trimit uneori zeci de solicitări fără succes şi nu sunt decepţionaţi", spun autorii aceleiaşi lucrări. Perseverenţa şi pregătirea continuă sunt de neînlocuit. În PR relaţiile de colaborare trebuie întreţinute şi consolidate pentru că doar fiind "în centrul acţiunii" poţi fi la curent în orice moment cu tot ceea ce se petrece în domeniu.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 17 februarie 2012
Branding in EU Affairs
Due to the complexity of the EU-Institutions and its mechanisms, visibility and branding are a priority for EU Federations. I already touched upon EU federations more generally in an earlier post, but now I will go more in-depth into their situation.
EU Federations need more than their brand to communicate in Brussels. It is imperative for them to have good relations with other key stakeholders in their field of expertise in order to position themselves. This investment is necessary to support lobbying, and the federations are well aware of that.
How to explain the trend of evolution with some of the Brussels EU Affairs brands? To give a couple of example’s of changed brands you might recognise:
- BusinessEurope. Formerly known as Union des Industries de la Communauté européenne (UNICE), they changed their name five years ago (2007);
- FoodDrinkEurope: they used to be known as Confédération des Industries Agro-Alimentaires (CIAA), until they changed to FoodDrinkEurope in June 2011;
- Brewers of Europe changed their name from Confédération des brasseurs du marché commun (CBMC) in 2005;
- And the most recent example: COLIPA changed their name to Cosmetics Europe last month (January 2012).
The transition of French acronyms to an English brand name (not another acronym) makes it easier to understand what sector the federation represents – thus making it easier to position itself.
Moreover, I am convinced that federations active in Brussels on a European level, which represent the same or similar sectors, will merge in order to favour brand consistency in the market. A good example of this is found in the glass industry, which is represented in Brussels by ‘Glass for Europe’ – grouping the 4 main corporations in the sector, but also by the Comité Permanent des Industries du Verre Européennes (CPIV), FEVE – the European Container Glass Federation & Glassfiber Europe. This makes it confusing for journalists, politicians, etc. to know where to go for what and who to listen to.
Dan LUCA / Brussels
EU Federations need more than their brand to communicate in Brussels. It is imperative for them to have good relations with other key stakeholders in their field of expertise in order to position themselves. This investment is necessary to support lobbying, and the federations are well aware of that.
How to explain the trend of evolution with some of the Brussels EU Affairs brands? To give a couple of example’s of changed brands you might recognise:
- BusinessEurope. Formerly known as Union des Industries de la Communauté européenne (UNICE), they changed their name five years ago (2007);
- FoodDrinkEurope: they used to be known as Confédération des Industries Agro-Alimentaires (CIAA), until they changed to FoodDrinkEurope in June 2011;
- Brewers of Europe changed their name from Confédération des brasseurs du marché commun (CBMC) in 2005;
- And the most recent example: COLIPA changed their name to Cosmetics Europe last month (January 2012).
The transition of French acronyms to an English brand name (not another acronym) makes it easier to understand what sector the federation represents – thus making it easier to position itself.
Moreover, I am convinced that federations active in Brussels on a European level, which represent the same or similar sectors, will merge in order to favour brand consistency in the market. A good example of this is found in the glass industry, which is represented in Brussels by ‘Glass for Europe’ – grouping the 4 main corporations in the sector, but also by the Comité Permanent des Industries du Verre Européennes (CPIV), FEVE – the European Container Glass Federation & Glassfiber Europe. This makes it confusing for journalists, politicians, etc. to know where to go for what and who to listen to.
Dan LUCA / Brussels
Stânga şi alegerile europeane din 2014
Am spus şi cu alte ocazii şi revin acum. Este nevoie de lideri europeni aleşi prin consultarea cetăţenilor, ceea ce ar creşte încrederea acestora în construcţia europeană, marcată în prezent de mult scepticism. În plus ar contribui la consolidarea unei Europe a cetăţenilor, o Europă mult mai democrată.
La doi ani de alegerile europene, pregătirea acestora trebuie sã fie o prioritate. Stânga poate să ofere mult dacă crează un mecanism transparent şi eficient de alegere a liderilor propuşi.
Proaspătul Preşedintele al Partidului Socialiştilor Europeni, Sergei Stanishev, are o misiune dificilă în acest context, dar plină de sens. L-am întâlnit recent, la Întâlnirea Anuală a Partidului Socialiştilor Europeni şi cred că este un poţential real pentru a duce Stânga la victorie in 2014.
Dan LUCA / Bruxelles
La doi ani de alegerile europene, pregătirea acestora trebuie sã fie o prioritate. Stânga poate să ofere mult dacă crează un mecanism transparent şi eficient de alegere a liderilor propuşi.
Proaspătul Preşedintele al Partidului Socialiştilor Europeni, Sergei Stanishev, are o misiune dificilă în acest context, dar plină de sens. L-am întâlnit recent, la Întâlnirea Anuală a Partidului Socialiştilor Europeni şi cred că este un poţential real pentru a duce Stânga la victorie in 2014.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 16 februarie 2012
Dan LUCA – articol în Cariere – “Acolo unde semnalele fac diferenţa”
Plecând de la ideea obţinerii unui job în capitala europeană, am expus “teoria semnalelor” la nivelul Bruxelles-ului european într-un material publicat recent în Cariere.
………
De aproximativ 5 ani expun cursuri despre tehnici de comunicare UE la universităţi din Belgia, Italia şi România. Punctul forte îl consitutuie, de fiecare dată, prezentarea “actorilor” din Bruxelles-ul european, nu atât lumea instituţiile comunitare, ci aşa-zisul “sector privat al afacerilor europene”.
În toamna anului trecut, simţind o nişă încă nexploatată, am lansat un produs destinat celor care doresc să-şi găsească un loc de muncă în Bruxelles. Iar dacă concurile EPSO (necesare pentru a deveni funcţionar european) beneficiază de zeci de traininguri, nu la fel se poate spune despre sectorul privat. Reamintesc, avem în Bruxelles 100.000 de oameni implicaţi în mecanismul comunitar, 50% în instituţiile comunitare, iar restul în “mecanismul privat”.
Practic, într-o zi, cei interesaţi de a găsi un loc de muncă în Bruxelles vor învăţa care este “piaţa angajatorilor”, de la federaţii industriale la sindicate, de la corporaţii la firme de consultanţă, de la regiuni la ONG-uri. Iar pentru ca expunerea să fie completă am rugat un expert al HR-ului de Bruxelles să explice concret: cum se redactează un CV şi o scrisoare de motivare pentru un job în Bruxelles, cum se pregăteşte un interviu, ce trebuie să facem în timpul interviului şi care este interacţia după interviu. Totul axat şi proiectat pe Bruxelles-ul european.
Programul a prins fantastic, cu aplicaţii masive pentru evenimentul din decembrie şi cel din februarie, în prezent pregătind sesiunea din mai. Sper surpriza noastră, am fost contactaţi şi de Comisia Europeană pentru a preda ceea ce ştim şi stagiarilor de la instituţiile europene, invitaţie concretizată printr-o prezentare de succes la începutul lunii februarie.
Scopul acestui material nu este însă de a face reclamă produselor noastre, ci de a prezenta câteva obsevaţii din timpul trainingului. Există o expertiză fantastică în Bruxelles, tineri “cu un teanc de diplome”, dar aceştia înţeleg prea puţin piaţa de lângă ei. Sectorul privat este la nivel educaţional foarte superficial abordat, ajungându-se ca absolvenţi de Colegiul Europei de la Bruges să nu “vadă” de exemplu cele 20.000 de joburi din Bruxelles în secretariatele federaţiilor industriale europene. Iar pentru ca poza să fie şi mai frustrantă, din aceste joburi, statisticile arată că 5.000 sunt disponibile în fiecare an, datorită dinamicii pieţei forţei de muncă din euro-Bruxelles.
Da, Bruxelles este o piaţă atipică, dar plină de sens. Cei care vor să se înşurubeze aici (şi avem deja aproximativ 200 studenţi de la Bruges pe an, peste 100 de absolvenţi pe an de la Natolin, aproximativ 600 de stagiari de la Comisie la fiecare 6 luni, etc.) să înţeleagă “piaţa angajatorilor” şi să se plieze pe dorinţele lor. E un paradox, dar 95% din recrutările sectorului privat din Bruxelles sunt făcute de oameni care nu au nici o pregătire din punct de vedere al HR-ului. Sunt Secretari Generali, Directori sau Consultanţi, care conduc structuri juridice suple la Bruxelles (majoritatea sub 10 persoane) şi care preiau, împreună cu colegii, şi procesul de selecţie şi de recrutare. E bine? E rău? Asta e realitatea!
Ţinând seama de particularităţile angajatorilor, dar şi de mediul intercultural de multe ori foarte confuz, emiterea semnalelor este ceea ce face diferenţa în majoritatea cazurilor. “A studiat dreptul, înseamnă ca înţelege mecanismul legislativ”. “A făcut masterul la Londra, înseamnă că ştie să scrie în limba engleză cu adevărat”. “A fost asistent de eurodeputat, înseamnă că are conexiuni politice bune”. “A fost activ în ONG-ul studenţesc, înseamană că ştie să se facă util fără prea multe comentarii”. Şi cum altfel, dacă trăim într-o lume în care o pagină în engleză se citeşte în 30 de secunde (de fapt se “scanează vizual” pagina), în care se analizează un CV în maxim două minute, în care o întârziere de 5 minute poate fi fatală pentru a avea şanse de angajare în acel sistem.
Sunt filtre şi filtre, care fac selecţia, elimină pe unii şi pe alţii, pentru a avea pe cel mai “bun” în micro-sistemele de Bruxelles.
Dan LUCA / Bruxelles
………
De aproximativ 5 ani expun cursuri despre tehnici de comunicare UE la universităţi din Belgia, Italia şi România. Punctul forte îl consitutuie, de fiecare dată, prezentarea “actorilor” din Bruxelles-ul european, nu atât lumea instituţiile comunitare, ci aşa-zisul “sector privat al afacerilor europene”.
În toamna anului trecut, simţind o nişă încă nexploatată, am lansat un produs destinat celor care doresc să-şi găsească un loc de muncă în Bruxelles. Iar dacă concurile EPSO (necesare pentru a deveni funcţionar european) beneficiază de zeci de traininguri, nu la fel se poate spune despre sectorul privat. Reamintesc, avem în Bruxelles 100.000 de oameni implicaţi în mecanismul comunitar, 50% în instituţiile comunitare, iar restul în “mecanismul privat”.
Practic, într-o zi, cei interesaţi de a găsi un loc de muncă în Bruxelles vor învăţa care este “piaţa angajatorilor”, de la federaţii industriale la sindicate, de la corporaţii la firme de consultanţă, de la regiuni la ONG-uri. Iar pentru ca expunerea să fie completă am rugat un expert al HR-ului de Bruxelles să explice concret: cum se redactează un CV şi o scrisoare de motivare pentru un job în Bruxelles, cum se pregăteşte un interviu, ce trebuie să facem în timpul interviului şi care este interacţia după interviu. Totul axat şi proiectat pe Bruxelles-ul european.
Programul a prins fantastic, cu aplicaţii masive pentru evenimentul din decembrie şi cel din februarie, în prezent pregătind sesiunea din mai. Sper surpriza noastră, am fost contactaţi şi de Comisia Europeană pentru a preda ceea ce ştim şi stagiarilor de la instituţiile europene, invitaţie concretizată printr-o prezentare de succes la începutul lunii februarie.
Scopul acestui material nu este însă de a face reclamă produselor noastre, ci de a prezenta câteva obsevaţii din timpul trainingului. Există o expertiză fantastică în Bruxelles, tineri “cu un teanc de diplome”, dar aceştia înţeleg prea puţin piaţa de lângă ei. Sectorul privat este la nivel educaţional foarte superficial abordat, ajungându-se ca absolvenţi de Colegiul Europei de la Bruges să nu “vadă” de exemplu cele 20.000 de joburi din Bruxelles în secretariatele federaţiilor industriale europene. Iar pentru ca poza să fie şi mai frustrantă, din aceste joburi, statisticile arată că 5.000 sunt disponibile în fiecare an, datorită dinamicii pieţei forţei de muncă din euro-Bruxelles.
Da, Bruxelles este o piaţă atipică, dar plină de sens. Cei care vor să se înşurubeze aici (şi avem deja aproximativ 200 studenţi de la Bruges pe an, peste 100 de absolvenţi pe an de la Natolin, aproximativ 600 de stagiari de la Comisie la fiecare 6 luni, etc.) să înţeleagă “piaţa angajatorilor” şi să se plieze pe dorinţele lor. E un paradox, dar 95% din recrutările sectorului privat din Bruxelles sunt făcute de oameni care nu au nici o pregătire din punct de vedere al HR-ului. Sunt Secretari Generali, Directori sau Consultanţi, care conduc structuri juridice suple la Bruxelles (majoritatea sub 10 persoane) şi care preiau, împreună cu colegii, şi procesul de selecţie şi de recrutare. E bine? E rău? Asta e realitatea!
Ţinând seama de particularităţile angajatorilor, dar şi de mediul intercultural de multe ori foarte confuz, emiterea semnalelor este ceea ce face diferenţa în majoritatea cazurilor. “A studiat dreptul, înseamnă ca înţelege mecanismul legislativ”. “A făcut masterul la Londra, înseamnă că ştie să scrie în limba engleză cu adevărat”. “A fost asistent de eurodeputat, înseamnă că are conexiuni politice bune”. “A fost activ în ONG-ul studenţesc, înseamană că ştie să se facă util fără prea multe comentarii”. Şi cum altfel, dacă trăim într-o lume în care o pagină în engleză se citeşte în 30 de secunde (de fapt se “scanează vizual” pagina), în care se analizează un CV în maxim două minute, în care o întârziere de 5 minute poate fi fatală pentru a avea şanse de angajare în acel sistem.
Sunt filtre şi filtre, care fac selecţia, elimină pe unii şi pe alţii, pentru a avea pe cel mai “bun” în micro-sistemele de Bruxelles.
Dan LUCA / Bruxelles
Redresarea României
România a pierdut din cauza migraţiei spre ţările din vest, pe lângă muncitori harnici, şi o mare parte a elitelor profesionale. Asta, aşa cum scrie Ovidiu Nahoi într-un material publicat în Adevărul (referindu-se la specialişti din diferite domenii, de la agricultori şi constructori până la ingineri şi medici), cu aceşti oameni, reîntorşi acasă, asigurându-li-se condiţiile necesare, România ar putea să stea mult mai bine decât în prezent.
Ceea ce spuneam legat de aşteptările lor pentru a se întoarce acasă, a rămas valabil chiar şi după 4 ani, iar faptul că lucrurile se mişcă atât de încet, face ca totul să fie şi mai frustrant. Situaţiile din şcoli, spitale, dar şi drumurile din ţară sunt elemente îngrijorătoare pentru ei, după ce au cunoscut condiţiile de care pot avea parte în ţările de inserţie.
Mă bucură faptul că se trag din ce în ce mai multe semnale de alarmă, că se conştientizează valoarea celor plecaţi şi ajutorul enorm pe care îl pot acorda ţării. E drept, până la schimbarea contextului actual mai este mult de muncă, şi asta implică multe resurse şi necesită timp, însă recunoaşterea greşelilor reprezintă poate cel mai mare pas spre redresare.
Dan LUCA / Bruxelles
Ceea ce spuneam legat de aşteptările lor pentru a se întoarce acasă, a rămas valabil chiar şi după 4 ani, iar faptul că lucrurile se mişcă atât de încet, face ca totul să fie şi mai frustrant. Situaţiile din şcoli, spitale, dar şi drumurile din ţară sunt elemente îngrijorătoare pentru ei, după ce au cunoscut condiţiile de care pot avea parte în ţările de inserţie.
Mă bucură faptul că se trag din ce în ce mai multe semnale de alarmă, că se conştientizează valoarea celor plecaţi şi ajutorul enorm pe care îl pot acorda ţării. E drept, până la schimbarea contextului actual mai este mult de muncă, şi asta implică multe resurse şi necesită timp, însă recunoaşterea greşelilor reprezintă poate cel mai mare pas spre redresare.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 15 februarie 2012
Dan LUCA – articol în Cadran Politic – “Comunicare europeană sau diplomaţia publică”
Din dorinţa de a clarifica noţiuni de genul “comunicării europene” sau “diplomaţiei” în contextul Bruxelles-ului european, am realizat un material publicat recent de Cadran Politic.
…………..
Vorbim atât de mult la Bruxelles despre comunicarea europeană, încât avem impresia că există o abordare consistentă a acestei politici de zeci de ani. E surprizător să constaţi că de fapt doar în iunie 2001 Comisia a adoptat un cadru de cooperare pentru activităţi ce privesc informarea şi politica de comunicare în UE. Pentru prima dată a fost recunoscută importanţa rolului statelor membre în diseminarea informaţiilor pe politicile europene.
Alegerile din 2004 pentru Parlamentul European au sublinit agravarea lipsei de interes al cetăţenilor pentru politicile UE. În acelaşi an noua “Comisie Barroso” a reacţionat prin numirea unui nou comisar pentru comunicare şi a numit-o în această funcţie pe fosta comisară pentru mediu Margot Wallström. La scurt timp însă, în 2005, liderii UE au fost şocaţi de problemele ivite în ratificarea Constituţiei Europene, adevãrat punct nodal în comunicarea cu cetãţenii.
Dacă încercăm să vizualizăm “faimoasa” comunicare a Uniunii Europene cu proprii cetăţeni, este interesant să o urmărim şi dintr-o perspectivă “diplomatică”. Este clar că strategiile de comunicare ale UE utilizează o diversitate de politici ale diplomaţiei publice pentru a-şi atinge ţelurile. Se urmăreşte înţelegerea reciprocă şi cooperarea în abordarea procesului de comunicare şi informare, iar pentru aceasta, strategiile de comunicare ale UE pot fi imaginate ca iniţiative bine-dezvoltate ale diplomaţiei publice.
Diplomaţia Standard e ceva foarte vizibil şi poate fi descrisă ca fiind căile prin care liderii guvernamentali comunică între ei la cele mai înalte nivele. Diplomaţia Publică, prin contrast, se axează pe căile prin care o ţară (sau o organizaţie multi-laterală) comunică cu cetăţenii. Democraţia publică efectivă începe de la premisa că dialogul, mai mult decât o prezentare cu scopul de a vinde ceva, este adesea elementul central pentru realizarea ţelurilor politicilor externe.
Strategiile de comunicare ale UE trebuie astfel gândite, încât să amelioreze lipsa de interes a cetăţenilor, dar şi evidenta lipsă de informare. Într-o Europă a cetăţenilor, acesta vrea să înţeleagă sistemul comunitar şi felul în care politicile europene şi deciziile produce îi influentează viaţa, dar nu trebuie plictisit cu detalii tehnice, care pentru el par irelevante.
Cetăţenii trebuie să fie informaţi corect şi complet, trebuie să îşi cunoască drepturile şi trebuie să şi le exercite, cunoscând situaţia reală existentă la nivel european, pe plan politic, social, economic, etc. Comunicarea cu cetăţenii UE şi cu cei din ţările care aspiră la statutul de membru UE, reflectă majoritatea eforturilor diplomaţiei publice a Comisiei.
Dan LUCA / Bruxelles
…………..
Vorbim atât de mult la Bruxelles despre comunicarea europeană, încât avem impresia că există o abordare consistentă a acestei politici de zeci de ani. E surprizător să constaţi că de fapt doar în iunie 2001 Comisia a adoptat un cadru de cooperare pentru activităţi ce privesc informarea şi politica de comunicare în UE. Pentru prima dată a fost recunoscută importanţa rolului statelor membre în diseminarea informaţiilor pe politicile europene.
Alegerile din 2004 pentru Parlamentul European au sublinit agravarea lipsei de interes al cetăţenilor pentru politicile UE. În acelaşi an noua “Comisie Barroso” a reacţionat prin numirea unui nou comisar pentru comunicare şi a numit-o în această funcţie pe fosta comisară pentru mediu Margot Wallström. La scurt timp însă, în 2005, liderii UE au fost şocaţi de problemele ivite în ratificarea Constituţiei Europene, adevãrat punct nodal în comunicarea cu cetãţenii.
Dacă încercăm să vizualizăm “faimoasa” comunicare a Uniunii Europene cu proprii cetăţeni, este interesant să o urmărim şi dintr-o perspectivă “diplomatică”. Este clar că strategiile de comunicare ale UE utilizează o diversitate de politici ale diplomaţiei publice pentru a-şi atinge ţelurile. Se urmăreşte înţelegerea reciprocă şi cooperarea în abordarea procesului de comunicare şi informare, iar pentru aceasta, strategiile de comunicare ale UE pot fi imaginate ca iniţiative bine-dezvoltate ale diplomaţiei publice.
Diplomaţia Standard e ceva foarte vizibil şi poate fi descrisă ca fiind căile prin care liderii guvernamentali comunică între ei la cele mai înalte nivele. Diplomaţia Publică, prin contrast, se axează pe căile prin care o ţară (sau o organizaţie multi-laterală) comunică cu cetăţenii. Democraţia publică efectivă începe de la premisa că dialogul, mai mult decât o prezentare cu scopul de a vinde ceva, este adesea elementul central pentru realizarea ţelurilor politicilor externe.
Strategiile de comunicare ale UE trebuie astfel gândite, încât să amelioreze lipsa de interes a cetăţenilor, dar şi evidenta lipsă de informare. Într-o Europă a cetăţenilor, acesta vrea să înţeleagă sistemul comunitar şi felul în care politicile europene şi deciziile produce îi influentează viaţa, dar nu trebuie plictisit cu detalii tehnice, care pentru el par irelevante.
Cetăţenii trebuie să fie informaţi corect şi complet, trebuie să îşi cunoască drepturile şi trebuie să şi le exercite, cunoscând situaţia reală existentă la nivel european, pe plan politic, social, economic, etc. Comunicarea cu cetăţenii UE şi cu cei din ţările care aspiră la statutul de membru UE, reflectă majoritatea eforturilor diplomaţiei publice a Comisiei.
Dan LUCA / Bruxelles
Români pe listele electorale din Belgia
Românii din Belgia au acum dreptul de a vota la alegerile locale din Belgia şi chiar de a candida pentru a deveni consilieri locali în cadrul primăriilor în raza cărora locuiesc.
Cu ocazia lansării oficiale a campaniei electorale pentru alegerile locale din Regiunea Bruxelles de la sfârşitul săptămânii trecute, s-a pus accentual pe necesitatea implicări Diasporei în poltica tarilor de insertie.
Militãm de peste 4 ani, prin intermediului PSD Belgia, pentru implicarea românilor din Diaspora în politicã, atât în politica româneascã, cât şi a ţãrii unde locuiesc acum. A candida este esenţial, iar dacă succesul nu va întârzia să apară, iar românul din Belgia va fi şi ales, sunt de părere că acesta va fi în beneficiul tuturor părţilor implicate.
Mult succes colegilor pentru alegerile locale din Belgia din 14 octombrie 2012!
Dan LUCA / Bruxelles
Cu ocazia lansării oficiale a campaniei electorale pentru alegerile locale din Regiunea Bruxelles de la sfârşitul săptămânii trecute, s-a pus accentual pe necesitatea implicări Diasporei în poltica tarilor de insertie.
Militãm de peste 4 ani, prin intermediului PSD Belgia, pentru implicarea românilor din Diaspora în politicã, atât în politica româneascã, cât şi a ţãrii unde locuiesc acum. A candida este esenţial, iar dacă succesul nu va întârzia să apară, iar românul din Belgia va fi şi ales, sunt de părere că acesta va fi în beneficiul tuturor părţilor implicate.
Mult succes colegilor pentru alegerile locale din Belgia din 14 octombrie 2012!
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 14 februarie 2012
Vizibilitatea naţională a liderului european
Catherine Ashton, comisarul european, care trebuie să reprezinte “faţa şi vocea” UE în lume, este ignorată de proprii ei compatrioţi, conform unui studiu recent dat publicităţii. Doar 16 procente dintre britanici au auzit de doamna Ashton în presa naţională conform răspunsurilor primite în urma unui Eurobarometru.
Nici comisarul francez Michel Barnier nu se bucură de o atenţie mai mare, însă acesta are o mare popularitate în mediul online, unde este surclasat doar de preşedintele Barroso.
Sunt şi exemple mai bune, de exemplu, Comisarul pentru industrie, Antonio Tajani, ocupă locul trei în clasament, cu 40% dintre italieni informaţi din presa naţională despre activitatea acestuia, în luptă strânsă cu maltezul John Dalli şi Olli Rehn din Finlanda.
Comunicarea cu cetăţenii este esenţială, indiferent de nivelul ocupat în ierarhia europeană. Presa joacă încă un rol extrem de important, pe lângă celelalte surse online, iar vizibilitatea în structura naţională este un mai bun indicator.
Dan LUCA / Bruxelles
Nici comisarul francez Michel Barnier nu se bucură de o atenţie mai mare, însă acesta are o mare popularitate în mediul online, unde este surclasat doar de preşedintele Barroso.
Sunt şi exemple mai bune, de exemplu, Comisarul pentru industrie, Antonio Tajani, ocupă locul trei în clasament, cu 40% dintre italieni informaţi din presa naţională despre activitatea acestuia, în luptă strânsă cu maltezul John Dalli şi Olli Rehn din Finlanda.
Comunicarea cu cetăţenii este esenţială, indiferent de nivelul ocupat în ierarhia europeană. Presa joacă încă un rol extrem de important, pe lângă celelalte surse online, iar vizibilitatea în structura naţională este un mai bun indicator.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 13 februarie 2012
UE nu “cântă la unison”
Cu ocazia recentei aniversări, a 20 de ani de la semnarea Tratatului de la Maastricht, liderii europeni au scos încă o dată în evidenţă prin declaraţiile făcute insuficienta cooperare între cele 27 de membre UE. Asta în contextul în care, nu a trecut mult de la întâlnirile europene ce au avut loc pentru căutarea soluţiilor de redresare în staţiul euro, a căror concluzii le cunoaştem.
Preşedintele Barroso este de părere că alianţa prin care s-a stabilit o uniune economică între statele semnatare ar avea nevoie de anumite completări. În confruntarea cu acesta, fost preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors a subliniat importanţa dimensiunii sociale.
Amprentele naţionale se resimt însă în multe decizii, şi se vor mai resimţi şi de acum încolo, mai ales atunci când vorbim, de marile puteri europene.
Dan LUCA / Bruxelles
Preşedintele Barroso este de părere că alianţa prin care s-a stabilit o uniune economică între statele semnatare ar avea nevoie de anumite completări. În confruntarea cu acesta, fost preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors a subliniat importanţa dimensiunii sociale.
Amprentele naţionale se resimt însă în multe decizii, şi se vor mai resimţi şi de acum încolo, mai ales atunci când vorbim, de marile puteri europene.
Dan LUCA / Bruxelles
duminică, 12 februarie 2012
SF sau “Nori” de informaţie
Ce ziceţi de acest scenariu, pe cât de SF la prima vedere, pe atât de posibil în viitorul nu foarte îndepărtat publicat de Forbes?
“Dimineaţă, ceasul de pe noptieră se declanșează cu 30 de minute mai devreme decât ora la care l-ai programat. Linia de metrou are întârzieri considerabile, așa că a luat decizia să te trezească mai devreme ca să ai timp să ajungi la destinație. Nici nu trebuie să deschizi frigiderul să vezi că nu mai ai lapte – prin display-ul transparent al frigiderului se vede foarte clar sticla goală. Deschizi în schimb ziarul și, pe măsură ce pe coala subțire și transparentă de plexiglas se încarcă știrile zilei, ochii îți cad pe prognoza meteo: -10 grade și ninsori abundente. Renunți la ideea metroului și alegi să iei în schimb mașina. Însă timp ce turezi motorul, realizezi seama că ți-ai uitat în casă telefonul, așa că îi ceri computerului de bord să îți citească mailurile și să îți redirecţioneze toate apelurile către mașină”.
Posibilităţile tehnologice actuale şi eforturile IT-iştilor aduc tot mai aproape de realitate această “inteligenţă a lucrurilor” care ne înconjoară, facilitând activitaţile curente ale oamenilor şi eliminând din viaţă multe dintre problemele care apar din lipsă de informaţie sau din cauză că aceasta ajunge prea târziu la noi.
Serviciile de “cloud computing”, despre care am mai vorbit, sunt un pas real spre “The Next Big Thing”-ul schiţat în scenariul anterior. Adoptate mai nou şi de către companii, nu pentru că ar avea prea mulţi bani, ci din contră pentru că le ajută în reducerea costurilor, sunt o bună variantă în susţinerea flexibilităţii angajaţilor şi eliminarea treptată a muncii în birou, economisindu-se astfel, în situaţii de criză, cel puţin suma plătită pentru chirie.
Dan LUCA / Bruxelles
“Dimineaţă, ceasul de pe noptieră se declanșează cu 30 de minute mai devreme decât ora la care l-ai programat. Linia de metrou are întârzieri considerabile, așa că a luat decizia să te trezească mai devreme ca să ai timp să ajungi la destinație. Nici nu trebuie să deschizi frigiderul să vezi că nu mai ai lapte – prin display-ul transparent al frigiderului se vede foarte clar sticla goală. Deschizi în schimb ziarul și, pe măsură ce pe coala subțire și transparentă de plexiglas se încarcă știrile zilei, ochii îți cad pe prognoza meteo: -10 grade și ninsori abundente. Renunți la ideea metroului și alegi să iei în schimb mașina. Însă timp ce turezi motorul, realizezi seama că ți-ai uitat în casă telefonul, așa că îi ceri computerului de bord să îți citească mailurile și să îți redirecţioneze toate apelurile către mașină”.
Posibilităţile tehnologice actuale şi eforturile IT-iştilor aduc tot mai aproape de realitate această “inteligenţă a lucrurilor” care ne înconjoară, facilitând activitaţile curente ale oamenilor şi eliminând din viaţă multe dintre problemele care apar din lipsă de informaţie sau din cauză că aceasta ajunge prea târziu la noi.
Serviciile de “cloud computing”, despre care am mai vorbit, sunt un pas real spre “The Next Big Thing”-ul schiţat în scenariul anterior. Adoptate mai nou şi de către companii, nu pentru că ar avea prea mulţi bani, ci din contră pentru că le ajută în reducerea costurilor, sunt o bună variantă în susţinerea flexibilităţii angajaţilor şi eliminarea treptată a muncii în birou, economisindu-se astfel, în situaţii de criză, cel puţin suma plătită pentru chirie.
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 11 februarie 2012
Status of Europe's 'Ministry of Foreign Affairs'
An interesting approach is taken by Stefan Lehne, visiting scholar at Carnegie Europe, about the European External Action Service (EEAS). The big paradox seems to be that since the EEAS has become active – European foreign policy is less visible and effective than before its existence.
There are several technical issues, or 'design flaws', that Lehne addresses in his publication. But that is to be expected – transforming plans on paper to practice always needs reviewing and adapting. There are practical circumstances that one could never have foreseen whilst working out an idea on paper. These issues can be resolved in time though. For example, not every Member State has embassies all over the world – this is where the EEAS can win in effectiveness.
However, if we want Europe to be big in foreign policy, we need to take care of how this 'Foreign Ministry' of Europe is perceived – inside and outside the EU. The success of the EEAS not only hinges on technical issues: visibility is at least as important.
Look at Hilary Clinton – in charge of the “foreign ministry of the US” as Secretary of State, she is a well-known face across the globe. We just cannot compare her with Baroness Ashton, who is not as well-known as Europe's 'high representative', although she does great work behind the scenes.
Now, with the Treaty of Lisbon, whether we like it or not, we already have four visible leaders of the EU: the president of the EU (Council), the president of the European Commission, the president of the European Parliament, and the leader of the country currently in charge via the six months rotating presidency. To push a fifth person to an external visible position – to have another leader – is difficult. We see this clearly coming forward in a survey which circulated internally in the Commission. The survey shows that Ashton's visibility in national media is the second lowest out of all commissioners.
Granted: visibility is a challenging problem. Not in the least due to the fact that the EU is not one state - there are 27 voices, representing 27 individual national interests that need to be taken into account. It will be next to impossible for example to imagine Ashton addressing the press at the UN Security Council to speak for Europe, as Clinton does for the US. We need to find a balance to carry out one 'European' foreign policy, while still keeping the traditional national foreign policy channels running.
Dan LUCA & Nienke van Leeuwaarden / Brussels
There are several technical issues, or 'design flaws', that Lehne addresses in his publication. But that is to be expected – transforming plans on paper to practice always needs reviewing and adapting. There are practical circumstances that one could never have foreseen whilst working out an idea on paper. These issues can be resolved in time though. For example, not every Member State has embassies all over the world – this is where the EEAS can win in effectiveness.
However, if we want Europe to be big in foreign policy, we need to take care of how this 'Foreign Ministry' of Europe is perceived – inside and outside the EU. The success of the EEAS not only hinges on technical issues: visibility is at least as important.
Look at Hilary Clinton – in charge of the “foreign ministry of the US” as Secretary of State, she is a well-known face across the globe. We just cannot compare her with Baroness Ashton, who is not as well-known as Europe's 'high representative', although she does great work behind the scenes.
Now, with the Treaty of Lisbon, whether we like it or not, we already have four visible leaders of the EU: the president of the EU (Council), the president of the European Commission, the president of the European Parliament, and the leader of the country currently in charge via the six months rotating presidency. To push a fifth person to an external visible position – to have another leader – is difficult. We see this clearly coming forward in a survey which circulated internally in the Commission. The survey shows that Ashton's visibility in national media is the second lowest out of all commissioners.
Granted: visibility is a challenging problem. Not in the least due to the fact that the EU is not one state - there are 27 voices, representing 27 individual national interests that need to be taken into account. It will be next to impossible for example to imagine Ashton addressing the press at the UN Security Council to speak for Europe, as Clinton does for the US. We need to find a balance to carry out one 'European' foreign policy, while still keeping the traditional national foreign policy channels running.
Dan LUCA & Nienke van Leeuwaarden / Brussels
vineri, 10 februarie 2012
Import de… personal
Ar fi interesant un studiu care să urmărească parcursul tinerilor absolvenţi de studii superioare ale universităţilor din România, după cum sugerează autorii unui recent studiu al Centrului Român de Politici Europene.
Dacă doar un student din cinci se întoarce în Moldova după finalizarea studiilor, înseamnă că România are şi potenţial de absorbţie de emigraţie, nu doar un trend accentuat de părăsire a ţării.
Mulţi studenţi străini din alte state non-UE spun că ar rămâne în România să lucreze sau să îşi deschidă propria afacere, însă din păcate, salariile mici şi traiul scump îi descurajează.
Dan LUCA / Bruxelles
Dacă doar un student din cinci se întoarce în Moldova după finalizarea studiilor, înseamnă că România are şi potenţial de absorbţie de emigraţie, nu doar un trend accentuat de părăsire a ţării.
Mulţi studenţi străini din alte state non-UE spun că ar rămâne în România să lucreze sau să îşi deschidă propria afacere, însă din păcate, salariile mici şi traiul scump îi descurajează.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 9 februarie 2012
La Multi Ani PSD Bruxelles!
Acum 4 ani, în 13 februarie 2008, lansam oficial la Bruxelles ideea unei organizaţii politice româneşti în afara frontierelor Statului Român. Sprijiniţi de câţiva eurodeputaţi PSD (pe această cale doresc să le mulţumesc!) precum Titus Corlăţean (acum senator), Victor Boştinaru (eurodeputat) şi Cătălin Nechifor (acum deputat), ne-am strâns vreo 25 de oameni pentru a pune bazele “Organizaţiei Social Democraţilor Români din Bruxelles”.
Deşi mulţi au fost reticienţi, încă de la început am fost primiţi cu braţele deschise de către PSD, eu fiind chiar invitat pe 22 februarie 2008 să prezint iniţiativa Consiliului Naţional.
Pentru cei care doresc să urmărească traseul nostru le recomand pagina de Activităţi.
Ne bucurăm foarte mult că în octombrie 2010 organizaţia noastră a devenit oficial PSD Bruxelles, chiar dacă eram implicaţi în campaniile electorale PSD încă din 2008.
Am semnalat deschis dogma noastră, a celor ce doresc să se implice pentru România, iar acţiunile anului 2012 sunt foarte sugestive pentru responsabilitatea politică pe care ne-o asumăm.
Mii de mulţumiri celor care au crezut în PSD Bruxelles! Mă bucur că de 4 ani am strâns alături de noi zeci şi sute de români la fel de entuziaşti şi hotărâţi care vor să facă mai mult decât să vorbească fără folos.
Vrem să luptăm pentru ideile în care credem. Este loc pentru toţi şi suntem convinşi că împreună putem realiza lucruri minunate pentru români.
La Mulţi Ani PSD Bruxelles!
Dan LUCA / Bruxelles
Deşi mulţi au fost reticienţi, încă de la început am fost primiţi cu braţele deschise de către PSD, eu fiind chiar invitat pe 22 februarie 2008 să prezint iniţiativa Consiliului Naţional.
Pentru cei care doresc să urmărească traseul nostru le recomand pagina de Activităţi.
Ne bucurăm foarte mult că în octombrie 2010 organizaţia noastră a devenit oficial PSD Bruxelles, chiar dacă eram implicaţi în campaniile electorale PSD încă din 2008.
Am semnalat deschis dogma noastră, a celor ce doresc să se implice pentru România, iar acţiunile anului 2012 sunt foarte sugestive pentru responsabilitatea politică pe care ne-o asumăm.
Mii de mulţumiri celor care au crezut în PSD Bruxelles! Mă bucur că de 4 ani am strâns alături de noi zeci şi sute de români la fel de entuziaşti şi hotărâţi care vor să facă mai mult decât să vorbească fără folos.
Vrem să luptăm pentru ideile în care credem. Este loc pentru toţi şi suntem convinşi că împreună putem realiza lucruri minunate pentru români.
La Mulţi Ani PSD Bruxelles!
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 8 februarie 2012
Opinii despre România – cei sub 30 de ani
Forbes a prezentat recent un complex material în care sunt prezentaţi 30 de tineri români sub 30 de ani care au rezultate excepţionale în domeniile lor de activitate.
De data aceasta aş insista mai mult pe declaraţia lui Octavian Costache, fost olimpic la informatică, plecat din România, unde fusese autorul mai multe proiecte online, iar acum este angajat al Google.
„Românii sunt puţin implicaţi. Ne lipseşte maturitatea unei democraţii. Oamenii nu înţeleg puterea votului, nici puterea informaţiei. Se lasă prostiţi pentru că nu înţeleg că politicienii ăştia ar trebui să lucreze pentru cetăţean şi pentru binele pe termen lung al tuturor. Toţi anii de comunism ne-au antrenat să credem că statul este ceva abstract care conduce şi că apartenenţa la partid este mai importantă decât individul ales. E greu să scapi de moştenirea asta. E greu să-i educi pe oameni să se uite la trecut, la fapte, la date obiective şi să-i faci să înţeleagă şi să gândească. Nu e numai vina poporului, ci şi a ziarelor, a TV-ului, a atitudinii generale de „eu ştiu mai bine” şi a convingerii că toţi sunt o apă şi-un pământ.“
Problema este faptul că românii au percepţii confuze asupra clasei politice, atât de tare încât ei simt că toţi cei care ar candida pentru a-i reprezenta sunt la fel, iar în final ar ajunge să-şi dezamăgească electoratul.
Dan LUCA / Bruxelles
De data aceasta aş insista mai mult pe declaraţia lui Octavian Costache, fost olimpic la informatică, plecat din România, unde fusese autorul mai multe proiecte online, iar acum este angajat al Google.
„Românii sunt puţin implicaţi. Ne lipseşte maturitatea unei democraţii. Oamenii nu înţeleg puterea votului, nici puterea informaţiei. Se lasă prostiţi pentru că nu înţeleg că politicienii ăştia ar trebui să lucreze pentru cetăţean şi pentru binele pe termen lung al tuturor. Toţi anii de comunism ne-au antrenat să credem că statul este ceva abstract care conduce şi că apartenenţa la partid este mai importantă decât individul ales. E greu să scapi de moştenirea asta. E greu să-i educi pe oameni să se uite la trecut, la fapte, la date obiective şi să-i faci să înţeleagă şi să gândească. Nu e numai vina poporului, ci şi a ziarelor, a TV-ului, a atitudinii generale de „eu ştiu mai bine” şi a convingerii că toţi sunt o apă şi-un pământ.“
Problema este faptul că românii au percepţii confuze asupra clasei politice, atât de tare încât ei simt că toţi cei care ar candida pentru a-i reprezenta sunt la fel, iar în final ar ajunge să-şi dezamăgească electoratul.
Dan LUCA / Bruxelles
Va rămâne România a 7-a putere politicã?
Se pare cã 2014 sau 2019 vor fi ani care vor marca scăderea numărul de eurodeputaţi români, dar şi numărul voturilor alocate României în Consiliu, în urma recensământului realizat la sfârşitul anului trecut în România.
Din cei 33 de europarlamentari, România ar putea pierde 3 sau chiar 4 reprezentanţi. Sunt însă o serie de alte motive care ar conduce la această diminuare, prima, care ar intra în vigoare din 2014, odată cu adoptarea prevederilor Tratatului de la Lisabona, dar şi ca urmare a aderării Croaţiei la UE. În plus, o reformă a Parlamentului European aflată în dezbatere, propune schimbarea numărului de eurodeputaţi şi a sistemului de alegere a acestora.
Calculate proporţional cu numărul populaţiei, nu vor scădea doar voturile din Consiliu, ci şi fondurile alocate României.
În prezent România este teoretic a şaptea putere politicã europeană, însă din păcate nu se profită de această poziţie suficient. Nu înseamnă că având un număr mai mic de eurodeputaţi, vocea României nu va fi ascultată pe viitor sau puterea politică ar fi direct afectată, însă perioada ce urmează, până în 2014 este una decisivă pentru ţară şi cetăţeni.
Dan LUCA / Bruxelles
Din cei 33 de europarlamentari, România ar putea pierde 3 sau chiar 4 reprezentanţi. Sunt însă o serie de alte motive care ar conduce la această diminuare, prima, care ar intra în vigoare din 2014, odată cu adoptarea prevederilor Tratatului de la Lisabona, dar şi ca urmare a aderării Croaţiei la UE. În plus, o reformă a Parlamentului European aflată în dezbatere, propune schimbarea numărului de eurodeputaţi şi a sistemului de alegere a acestora.
Calculate proporţional cu numărul populaţiei, nu vor scădea doar voturile din Consiliu, ci şi fondurile alocate României.
În prezent România este teoretic a şaptea putere politicã europeană, însă din păcate nu se profită de această poziţie suficient. Nu înseamnă că având un număr mai mic de eurodeputaţi, vocea României nu va fi ascultată pe viitor sau puterea politică ar fi direct afectată, însă perioada ce urmează, până în 2014 este una decisivă pentru ţară şi cetăţeni.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 7 februarie 2012
Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc – “Sprijin pentru presa Diasporei”
Diaspora română are nevoie de o conexiune reală cu România, dar şi cu ţãrile de inserţie. Presa diasporei devine astfel indispensabilă. Despre sprijinirea publicaţiilor româneşti peste hotare am publicat recent un material în Occidentul Românesc (pagina 10).
.........
Media poate juca diverse roluri pentru Diaspora românească: de informare asupra realităţilor din ţara gazdă (în sensul prezentării chestiunilor de interes practic), de ‘‘interfaţă’’ cu ţara-gazdă, dar şi platforma de socializare şi relaţionare între membrii comunităţii, asta din ce în ce mai mult, pe măsura dezvoltării presei online.
Sprijinirea presei Diasporei este necesară, românii din Diasporă au nevoie de mijloace de informare care să se adreseze cu predilecţie lor şi care să reprezinte totodată vocea acestora. În acest fel, se va asigura un spaţiu de dezbatere publică al românilor din Diasporă. Reprezentanţii Diasporei vor deveni mai vizibili nu numai comunităţilor din care fac parte, dar şi românilor rezidenţi în regiuni geografice apropiate şi celor din statele vecine (Belgia-Olanda, Franţa-Belgia, Italia-Austria etc.), care pot întâmpina probleme asemănătoare, a căror rezolvare impune adeseori soluţii apropiate.
Un alt rol important al presei este acela de promovare a imaginii şi a mesajelor Diasporei. Cu cât presa scrisă, posturile de televiziune şi comunităţile de pe internet ale Diasporei române sunt mai cunoscute în ţara gazdă, cu atât mai puternic poate fi răspunsul acestora în faţa campaniilor negative de imagine din unele state membre, campanii care vizează direct sau indirect cetăţenii români. Soluţia la acest fenomen trebuie să vină de la comunităţile de români din Diaspora – singurele care pot oferi un răspuns credibil, cu efect durabil împotriva acelor atitudini care încalcă principiile ce stau la baza Uniunii Europene.
Acestea sunt doar câteva din ideile pe care le-am prezentat împreună cu colegii din Bruxelles încă de acum un an, însă sunt mult mai multe de spus pe acest subiect.
Tehnologia ne ajută şi este necesar să apară surse alterantive. Majoritatea românilor, din Bruxelles, din Belgia şi din alte ţări, vizionează în timp real programele televiziunilor româneşti, citesc “la greu” presa românească şi ascultă chiar radiourile din România. Însă aceste publicaţii nu sunt la fel de aproape de românii plecaţi pentru a simţi la adevărata intensitate “bătăile inimii lor”.
Veţi spune că sunteţi conştienţi de toate aceste avantaje pe care le oferă presa Diasporei, dar, mai ales cei implicaţi direct în dezvoltarea acestor genuri de proiecte, ştiu foarte bine că resursele financiare sunt limitate. Cum se poate sprijini finanţarea presei românilor de dincolo de graniţele ţării?
În primul rând importantă este recunoaşterea rolului românilor din Diaspora pentru România şi renunţarea la acele principii şi convingeri greşite care conduc la ruptura dintre românii din ţară şi semenii plecaţi.
Mă refer aici inclusiv la introducerea soluţiilor de finanţare pe care ar trebui să le ofere guvernarea ca şi dovadă a faptului că statul sprijină integrarea românilor în ţara gazdă.
Există români în Diasporă care fac miracole, pentru binele comunităţilor din care provin. Sunt portaluri întreţinute cu mare grijă, în care se găsesc informaţii practice despre diverse soluţii la problemele întâlnite în ţările de inserţie. Sunt oameni care dupa 10 ore de muncă mai au puterea să “stea” cu ochii în calcular cu orele, pentru că merită să-şi informeze compatrioţii despre ceea ce cred ei că e relevant.
Să nu vă închipuiţi însă că sunt adevărate afaceri în spatele acestor web-uri, sau chiar publicaţii print. Majoritatea activităţiilor sunt înterţinute de pasiuniile unor români de suflet, pentru care valorile materiale sunt tot timpul învinse de dorinţa de a face bine.
Mulţumiri tuturor acelor anonimi care contribuie la sedimentarea unor sentimente de normalitate între românii din Diasporă.
Dan LUCA / Bruxelles
.........
Media poate juca diverse roluri pentru Diaspora românească: de informare asupra realităţilor din ţara gazdă (în sensul prezentării chestiunilor de interes practic), de ‘‘interfaţă’’ cu ţara-gazdă, dar şi platforma de socializare şi relaţionare între membrii comunităţii, asta din ce în ce mai mult, pe măsura dezvoltării presei online.
Sprijinirea presei Diasporei este necesară, românii din Diasporă au nevoie de mijloace de informare care să se adreseze cu predilecţie lor şi care să reprezinte totodată vocea acestora. În acest fel, se va asigura un spaţiu de dezbatere publică al românilor din Diasporă. Reprezentanţii Diasporei vor deveni mai vizibili nu numai comunităţilor din care fac parte, dar şi românilor rezidenţi în regiuni geografice apropiate şi celor din statele vecine (Belgia-Olanda, Franţa-Belgia, Italia-Austria etc.), care pot întâmpina probleme asemănătoare, a căror rezolvare impune adeseori soluţii apropiate.
Un alt rol important al presei este acela de promovare a imaginii şi a mesajelor Diasporei. Cu cât presa scrisă, posturile de televiziune şi comunităţile de pe internet ale Diasporei române sunt mai cunoscute în ţara gazdă, cu atât mai puternic poate fi răspunsul acestora în faţa campaniilor negative de imagine din unele state membre, campanii care vizează direct sau indirect cetăţenii români. Soluţia la acest fenomen trebuie să vină de la comunităţile de români din Diaspora – singurele care pot oferi un răspuns credibil, cu efect durabil împotriva acelor atitudini care încalcă principiile ce stau la baza Uniunii Europene.
Acestea sunt doar câteva din ideile pe care le-am prezentat împreună cu colegii din Bruxelles încă de acum un an, însă sunt mult mai multe de spus pe acest subiect.
Tehnologia ne ajută şi este necesar să apară surse alterantive. Majoritatea românilor, din Bruxelles, din Belgia şi din alte ţări, vizionează în timp real programele televiziunilor româneşti, citesc “la greu” presa românească şi ascultă chiar radiourile din România. Însă aceste publicaţii nu sunt la fel de aproape de românii plecaţi pentru a simţi la adevărata intensitate “bătăile inimii lor”.
Veţi spune că sunteţi conştienţi de toate aceste avantaje pe care le oferă presa Diasporei, dar, mai ales cei implicaţi direct în dezvoltarea acestor genuri de proiecte, ştiu foarte bine că resursele financiare sunt limitate. Cum se poate sprijini finanţarea presei românilor de dincolo de graniţele ţării?
În primul rând importantă este recunoaşterea rolului românilor din Diaspora pentru România şi renunţarea la acele principii şi convingeri greşite care conduc la ruptura dintre românii din ţară şi semenii plecaţi.
Mă refer aici inclusiv la introducerea soluţiilor de finanţare pe care ar trebui să le ofere guvernarea ca şi dovadă a faptului că statul sprijină integrarea românilor în ţara gazdă.
Există români în Diasporă care fac miracole, pentru binele comunităţilor din care provin. Sunt portaluri întreţinute cu mare grijă, în care se găsesc informaţii practice despre diverse soluţii la problemele întâlnite în ţările de inserţie. Sunt oameni care dupa 10 ore de muncă mai au puterea să “stea” cu ochii în calcular cu orele, pentru că merită să-şi informeze compatrioţii despre ceea ce cred ei că e relevant.
Să nu vă închipuiţi însă că sunt adevărate afaceri în spatele acestor web-uri, sau chiar publicaţii print. Majoritatea activităţiilor sunt înterţinute de pasiuniile unor români de suflet, pentru care valorile materiale sunt tot timpul învinse de dorinţa de a face bine.
Mulţumiri tuturor acelor anonimi care contribuie la sedimentarea unor sentimente de normalitate între românii din Diasporă.
Dan LUCA / Bruxelles
Petiţii cetăţeneşti pe internet
La sfârşitul anului trecut prezentam condiţiile necesare pentru ca propunerile înaintate Comisiei prin ECI să fie considerate valide.
Iată că reţelele de socializare vin foarte repede în sprijinul cetăţenilor europeni, prin platformele pe care le oferă, adunarea semnăturilor fiind astfel foarte uşor de realizat, pe lângă rapida diseminare a informaţiilor şi dezbaterea temelor respective.
Deşi puterea rămâne în mâna factorilor de decizie europeni, prin Iniţiativa Cetăţenească Europeană populaţia este pe picior de egalitate în ceea ce priveşte propunerea legislativă. Petiţiile pot fi semnate prin intermediul mediului virtual, după o bună analizare a situaţiei, de toţi cei interesaţi, prin utilizarea ID-ului, codului numeric personal.
Apelarea la internet pentru manifestarea opiniei publice nu este o noutate, însă prin adoptarea ECI părerea cetăţenilor expusă astfel va fi recunoscută oficial la nivel european.
Dan LUCA / Bruxelles
Iată că reţelele de socializare vin foarte repede în sprijinul cetăţenilor europeni, prin platformele pe care le oferă, adunarea semnăturilor fiind astfel foarte uşor de realizat, pe lângă rapida diseminare a informaţiilor şi dezbaterea temelor respective.
Deşi puterea rămâne în mâna factorilor de decizie europeni, prin Iniţiativa Cetăţenească Europeană populaţia este pe picior de egalitate în ceea ce priveşte propunerea legislativă. Petiţiile pot fi semnate prin intermediul mediului virtual, după o bună analizare a situaţiei, de toţi cei interesaţi, prin utilizarea ID-ului, codului numeric personal.
Apelarea la internet pentru manifestarea opiniei publice nu este o noutate, însă prin adoptarea ECI părerea cetăţenilor expusă astfel va fi recunoscută oficial la nivel european.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 6 februarie 2012
Predicţie de Bruxelles
Săptămâna trecută am participat şi eu la evenimentul din Parlamentul European în care s-a analizat “Situaţia politică şi economică din România” . Nu cred că a fost o problemă dezbaterea de la Bruxelles. Parlamentul European nu este ceva exterior României. Suntem membri ai Uniunii Europene, România are reprezentanţi în Parlamentul European, iar deciziile care se iau la Bruxelles îi privesc pe toţi europenii, inclusiv pe români.
S-a menţionat atunci că singura soluţie de revenire la un climat democratic normal în România o reprezintă alegerile anticipate, care pot da şansa formării unui Parlament legitim şi a unui nou guvern. Observ că la nici o săptămână de la aceste declaraţii, Guvernul şi-a depus demisia, care spune multe despre puterea de predicţie a evenimentului de la Bruxelles.
Dan LUCA / Bruxelles
S-a menţionat atunci că singura soluţie de revenire la un climat democratic normal în România o reprezintă alegerile anticipate, care pot da şansa formării unui Parlament legitim şi a unui nou guvern. Observ că la nici o săptămână de la aceste declaraţii, Guvernul şi-a depus demisia, care spune multe despre puterea de predicţie a evenimentului de la Bruxelles.
Dan LUCA / Bruxelles
Dan LUCA – Interviu la TVR Info – “Despre promovarea României la Bruxelles”
Mi-a facut mare placere ca recent sã raspund întrebãrilor celor de la TVR despre cum vãd eu actuala poziţionare a României în Uniunea Europeanã.
Reportajul se poate urmãri acum şi online la adresa:
http://www.tvr.ro/articol.php?id=119756&c=824
Dan LUCA / Bruxelles
Reportajul se poate urmãri acum şi online la adresa:
http://www.tvr.ro/articol.php?id=119756&c=824
Dan LUCA / Bruxelles
duminică, 5 februarie 2012
Europe of the 'small' topics
More than 75% of legislation in EU Member States originates from Brussels. It is important that the citizens are aware that legislation from Brussels not only covers very visible topics like the euro & finance, foreign policy or defense, but also technical and specific topics in the area of consumers and markets, like air quality, water and food.
Basically, it needs to be clear that Europe is not only about 'big' topics like EU funds or Schengen, the EU is also the place for activities on intricate technical issues, or 'small' topics. Elected people and not-elected national and European public servants continuously try to contribute to the quality of life for us and our families through legislation and policies on the European level.
The so-called EU standards and policies did not appear out of nowhere. They are the result of tough negotiation processes on several levels – from technical experts until the adaptation by the political level. And I want to highlight that we also must allocate attention to these 'small' topics, since this is affecting the daily life of the citizens.
It's important to bring these topics to the citizens. Moreover, it is imperative that the formulation of these legislations and policies is done in cooperation with relevant stakeholders, both national and European. We have to take into account their knowledge, skills and legitimate sectorial interest and any technical alternatives, which will contribute to a balanced political decision making.
Dan LUCA / Brussels
Basically, it needs to be clear that Europe is not only about 'big' topics like EU funds or Schengen, the EU is also the place for activities on intricate technical issues, or 'small' topics. Elected people and not-elected national and European public servants continuously try to contribute to the quality of life for us and our families through legislation and policies on the European level.
The so-called EU standards and policies did not appear out of nowhere. They are the result of tough negotiation processes on several levels – from technical experts until the adaptation by the political level. And I want to highlight that we also must allocate attention to these 'small' topics, since this is affecting the daily life of the citizens.
It's important to bring these topics to the citizens. Moreover, it is imperative that the formulation of these legislations and policies is done in cooperation with relevant stakeholders, both national and European. We have to take into account their knowledge, skills and legitimate sectorial interest and any technical alternatives, which will contribute to a balanced political decision making.
Dan LUCA / Brussels
sâmbătă, 4 februarie 2012
Bruxelles, doar locul “temelor mărunte”?
Sunt multe discuţii despre cine decide în actuala Uniune Europeană, cine are de fapt puterea de decizie cu adevărat? Cred că e bine de precizat că deşi Bruxelles-ul este capitala comunitară, avem nenumărate poluri de putere în UE. Există desigur puterea politică din capitale europene precum Berlin, Paris sau Londra, dar mai există şi polurile de putere din HQ-urile multinaţionalelor. Da, pare surprinzător dar Leverkusen este un pol de putere deoarece găzduieşte sediul central al companiei Bayer, organizaţie foarte influentă la nivelul “politicii din Germania” şi nu numai.
Mulţi spun că de fapt Bruxelles-ul este doar locul dezbaterilor tehnice, al “micilor bătălii”. Peste 75% din legislaţia aplicată în ţările membre îşi are originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, politica externă, apărarea („marile bătălii”). Are a face mai degrabă cu consumatorul şi cu pieţele, cu calitatea aerului, cu apa, cu mâncarea. Uniunea Europeană nu înseamnă aşadar doar „temele mari” ale politicii externe. Bruxelles este locul de desfăşurare a unei laborioase activităţi tehnice, prin care aleşi şi funcţionari naţionali sau europeni încearcă fără „glorie mediatică” să contribuie prin legislaţie şi politici la ameliorarea vieţii noastre şi a familiilor noastre.
Aşa-numitele „standarde europene” nu au apărut din senin. Ele sunt rodul unor negocieri care durează uneori ani de zile doar la nivelul experţilor tehnici, până la adoptarea lor de către nivelul politic. Uneori ele iau forma „celui mai mic numitor comun” european, alteori ele duc înainte proiectul european prin mai multă „integrare” în variile domenii sectoriale. Merită atenţie şi această Europă a noastră, a temelor „mărunte”, ale cărei decizii se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de stat.
Dan LUCA / Bruxelles
Mulţi spun că de fapt Bruxelles-ul este doar locul dezbaterilor tehnice, al “micilor bătălii”. Peste 75% din legislaţia aplicată în ţările membre îşi are originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, politica externă, apărarea („marile bătălii”). Are a face mai degrabă cu consumatorul şi cu pieţele, cu calitatea aerului, cu apa, cu mâncarea. Uniunea Europeană nu înseamnă aşadar doar „temele mari” ale politicii externe. Bruxelles este locul de desfăşurare a unei laborioase activităţi tehnice, prin care aleşi şi funcţionari naţionali sau europeni încearcă fără „glorie mediatică” să contribuie prin legislaţie şi politici la ameliorarea vieţii noastre şi a familiilor noastre.
Aşa-numitele „standarde europene” nu au apărut din senin. Ele sunt rodul unor negocieri care durează uneori ani de zile doar la nivelul experţilor tehnici, până la adoptarea lor de către nivelul politic. Uneori ele iau forma „celui mai mic numitor comun” european, alteori ele duc înainte proiectul european prin mai multă „integrare” în variile domenii sectoriale. Merită atenţie şi această Europă a noastră, a temelor „mărunte”, ale cărei decizii se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de stat.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 3 februarie 2012
Stânga echilibrează situaţia liderilor europeni
Dacă până prin 2010 vorbeam de o adevărată troică europeană formată din Preşedintele Comisiei Europene, Preşedintele Parlamentului European şi liderul ţării care deţinea preşedenţia rotativă a Uniunii Europene, presupuneam că Tratatul de la Lisabona va aduce clarificări “pe cine sună americanii dacă vor să contacteze UE”. Şi a apărut pe tapet un nou lider: Herman Van Rompuy - primul preşedinte stabil al Uniunii Europene. În realitate însă avem acum 4 lideri europeni, iar să fim sinceri preşedintele Comisiei Europene pare să fie “vârful” Uniunii.
Însă tema acestei expuneri nu este de fapt cine conduce actuala UE, ci se axează în special pe apartenenţa politică a celor 4 lideri ai UE. Dacă la sfârşitul anului 2011 aveam 4 lideri şi tot atâţi la “dreapta”, acum, profitând de preşedenţia UE deţinută de Danemarca (cu proaspăt PM social-democrat) şi cu alegerea lui Martin Schultz ca preşedinte al Parlamentului European, avem o situaţie nou, mult mai echilibrată.
Doi la stânga, doi la dreapta!
Dan LUCA / Bruxelles
Însă tema acestei expuneri nu este de fapt cine conduce actuala UE, ci se axează în special pe apartenenţa politică a celor 4 lideri ai UE. Dacă la sfârşitul anului 2011 aveam 4 lideri şi tot atâţi la “dreapta”, acum, profitând de preşedenţia UE deţinută de Danemarca (cu proaspăt PM social-democrat) şi cu alegerea lui Martin Schultz ca preşedinte al Parlamentului European, avem o situaţie nou, mult mai echilibrată.
Doi la stânga, doi la dreapta!
Dan LUCA / Bruxelles
Training, consultanţă şi … flexibilitate
Trainingurile au câştigat multe procente în bugetele companiilor, însă specialiştii au observat un nou trend. În 2011 nu s-au mai cumpărat doar zile de training, ci „intervenţii complexe, combinate cu programe de consultanţă, coaching şi instrumente de Learning Transfer“, după cum spune Marius Decuseară Brandenburg, Country Manager Trend Consult Group.
O altă tendinţă influenţată de criza ce marchează domeniul economic, este insistarea pe pregătirea personalizată a angajaţilor existenţi, cu vechime în organizatie, în detrimentul noilor angajari.
Compania clasată pe locul întâi în domeniul trainingului şi consultanţei, la nivel naţional, promovează flexibilitatea, printr-un interesant sistem de lucru – „Primul lucru pe care îl află o persoană care doreşte să intre în echipa noastră de consultanţi este că nu facem angajări. Ne ferim de mentalitatea pasivă de slujbaş care aşteaptă ziua de salariu şi căruia cineva trebuie să-i dea de lucru. Căutăm antreprenori care sunt dispuşi să-şi asume riscuri alături de noi“, explică Andrei Goşu, directorul general al Ascendis. În plus, „consultanţii nu au program şi birouri fixe, vin când simt nevoia şi se aşază la orice birou liber. Nu au şedinte, nu fac raportări. Este la latitudinea consultantului dacă intră sau nu într-un proiect“ - această metodă impregnează cu siguranţă mult mai multă calitate serviciilor care sunt puse la dispoziţia clienţilor.
Dan LUCA / Bruxelles
O altă tendinţă influenţată de criza ce marchează domeniul economic, este insistarea pe pregătirea personalizată a angajaţilor existenţi, cu vechime în organizatie, în detrimentul noilor angajari.
Compania clasată pe locul întâi în domeniul trainingului şi consultanţei, la nivel naţional, promovează flexibilitatea, printr-un interesant sistem de lucru – „Primul lucru pe care îl află o persoană care doreşte să intre în echipa noastră de consultanţi este că nu facem angajări. Ne ferim de mentalitatea pasivă de slujbaş care aşteaptă ziua de salariu şi căruia cineva trebuie să-i dea de lucru. Căutăm antreprenori care sunt dispuşi să-şi asume riscuri alături de noi“, explică Andrei Goşu, directorul general al Ascendis. În plus, „consultanţii nu au program şi birouri fixe, vin când simt nevoia şi se aşază la orice birou liber. Nu au şedinte, nu fac raportări. Este la latitudinea consultantului dacă intră sau nu într-un proiect“ - această metodă impregnează cu siguranţă mult mai multă calitate serviciilor care sunt puse la dispoziţia clienţilor.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 1 februarie 2012
Job: Lider
La fel de dedicaţi cauzei, la fel de pregătiţi şi motivaţi – adevărate exemple personale trebuie să fie şi liderii de azi, ca şi în perioadele anterioare, însă în plus, au nevoie de încă multe alte abilităţi.
Dacă ne oprim strict asupra liderilor, aceştia “trebuie să ştie ce înseamnă tehnologia, globalizarea, politica, economia, resursele umane. Trebuie să înţeleagă conexiunile care există între guvern, comunitate, mediul înconjurător, afaceri şi mediul academic”, cum foarte bine spune Cristian Colţeanu, Preşedinte şi CEO General Electric pentru România, Bulgaria şi Moldova.
“Liderii secolului XXI ar trebui să asculte cu o mai mare atenţie, să folosească orice contribuţie externă drept catalizator, să accepte opiniile diferite şi dezbaterile şi să fie într-o continuă căutare de informaţii. Succesul presupune şi abilitatea de a rezolva probleme, dar şi o gândire de perspectivă. Acestea depind, în principal, de capacitatea intelectuală şi profunzimea tactică”, mai adăuga.
Aş putea spune că un “lider poate dezvolta alţi lideri”, recunoscând şi dând valoare intraprenoriatului.
Dan LUCA / Bruxelles
Dacă ne oprim strict asupra liderilor, aceştia “trebuie să ştie ce înseamnă tehnologia, globalizarea, politica, economia, resursele umane. Trebuie să înţeleagă conexiunile care există între guvern, comunitate, mediul înconjurător, afaceri şi mediul academic”, cum foarte bine spune Cristian Colţeanu, Preşedinte şi CEO General Electric pentru România, Bulgaria şi Moldova.
“Liderii secolului XXI ar trebui să asculte cu o mai mare atenţie, să folosească orice contribuţie externă drept catalizator, să accepte opiniile diferite şi dezbaterile şi să fie într-o continuă căutare de informaţii. Succesul presupune şi abilitatea de a rezolva probleme, dar şi o gândire de perspectivă. Acestea depind, în principal, de capacitatea intelectuală şi profunzimea tactică”, mai adăuga.
Aş putea spune că un “lider poate dezvolta alţi lideri”, recunoscând şi dând valoare intraprenoriatului.
Dan LUCA / Bruxelles
Dan LUCA – articol în Cariere – “De la zile lungi în biblioteci, la ore în şir petrecute pe Internet”
Am experimentat pe propria piele utilitatea noilor tehnologii, folosite în prezent atât în pregătirea profesională cât şi pentru informare, observând multiplele avantaje pe care acestea le oferă comparativ cu materialele tipărite, multe dintre ele atât de greu de procurat.
Am încercat să schiţez un tablou al acestei evoluţii, publicat de Cariere.
..............
Informaţiile “online” ocupă procente din ce în ce mai semnificative în orice moment pe parcursul carierei, atât în cazul educaţiei formale, dar şi atunci când se caută angajarea.
Dinamica ce caracterizează domeniul tehnologic impune celui are doreşte să câştige în concurenţa acerbă de pe piaţa muncii o adaptare continuă la nou, oferind utilizatorilor, în schimbul fidelităţii, uşurinţă în folosirea aplicaţiilor, rapiditate în obţinerea informaţiilor şi succes garantat în lupta cu cei care au adoptat mai greu noile apariţii.
Dezvoltarea tehnologică a creat noi meserii sau a desfiinţat din cele existente. Un studiu realizat la sfârşitul anului 2009 de Microsoft, având ca participaţi peste 1000 de angajatori şi traineri din 13 state europene, demostrează că doar 10% dintre joburi vor putea fi ocupate fără ca viitorii angajaţi să deţină măcar conoştinţe IT de bază.
Aşa cum era şi normal, Agenda Digitală propusă de Uniunea Europeanã nu va putea fi îndeplinită fără o mai mare investiţie în “e-skills” sau acele “light technical skills”. Este însă foarte important să se înţeleagă cum noile tehnologii schimbă viaţa biroului, stilul de viaţă şi oamenii care îl populează. Un tânăr care doreşte să îşi găsească de lucru, pe lângă expertiza pe care o are – să zicem afacerile europene în Bruxelles – trebuie să fie practic, să înţeleagă cum să mişte repede. Iar acele “soft skills” trebuie să evolueze spre “light technical skills”. Aşa cum acum 30 de ani o persoană era angajată secretară fiindcă ştia să scrie la maşina de scris, iar de 15 ani fiindcă utilizează calculatorul, acum lucrurile evoluează. Cei care doresc să se integreze rapid în sistem, fără a deveni neapărat experţi IT, trebuie să ştie să publice online, pe pagine de web sau pe bloguri, să înţeleagă reţelele sociale, să se descurce în comunicarea online şi să fie deschişi la toate dezvoltările tehnologice.
Dacă atunci când vorbim de recrutări, candidatul este mai nou verificat pe Facebook sau pe Google, un ziarist este angajat de cele mai multe ori dacă impresionează prin blogul său, nu prin CV-ul trimis pe email.
Dacă imaginea online a candidatului poate influenţa decizia angajatorilor, sunt chiar joburi în care experienţă în Social Media este cerinţa imperativă - agentul de vânzări, secretara, asistentul managerului, administratorul de birou sau un bun copywriter, trebuie să cunoască foarte bine domeniul comunităţilor online precum Facebook sau Twitter.
Tot mai mult, în locul materialelor tipărite se apelează la informaţii disponibile online. Chiar şi revistele şi ziarele au început să publice şi în format electronic cărţile pe care le distribuiau împreună cu publicaţia. Deşi mai puţin complexe, având un număr redus de pagini, sunt totuşi uşor de lecturat şi apreciate în rândul cititorilor.
Blogurile de specialitate sunt o altă sursă valoroasă la îndemână tuturor. Acestea au devenit materiale de studiu impuse ca bibliografie obligatorie de profesorii universitari de la instituţii de învăţământ de renume în lume. Pe acest model, studentii nu mai scriu eseuri şi nu mai fac proiecte în word sau PowerPoint, ci le trimit pe email profesorilor sau contribuie la bazele de date online dedicate cercetării. Profesorul are o interactivitate cu studenţii şi pentru a reactualiza cursul pentru anul universitar următor, care, în format « wiki » poate fi completat de tineri.
Wikipedia ia acum locul dicţionarelor, enciclopediilor, iar Google cel al atlaselor atât de statice din trecut.
Iată cum, informarea şi studiul ultimilor ani, capătă o nouă culoare - de la zile lungi în biblioteci, la ore în şir petrecute pe Internet, în comoditatea căminului, de la pagini îngălbenite răsfoite şi însemnate, la bloguri pline de prospeţime.
Dan LUCA / Bruxelles
Am încercat să schiţez un tablou al acestei evoluţii, publicat de Cariere.
..............
Informaţiile “online” ocupă procente din ce în ce mai semnificative în orice moment pe parcursul carierei, atât în cazul educaţiei formale, dar şi atunci când se caută angajarea.
Dinamica ce caracterizează domeniul tehnologic impune celui are doreşte să câştige în concurenţa acerbă de pe piaţa muncii o adaptare continuă la nou, oferind utilizatorilor, în schimbul fidelităţii, uşurinţă în folosirea aplicaţiilor, rapiditate în obţinerea informaţiilor şi succes garantat în lupta cu cei care au adoptat mai greu noile apariţii.
Dezvoltarea tehnologică a creat noi meserii sau a desfiinţat din cele existente. Un studiu realizat la sfârşitul anului 2009 de Microsoft, având ca participaţi peste 1000 de angajatori şi traineri din 13 state europene, demostrează că doar 10% dintre joburi vor putea fi ocupate fără ca viitorii angajaţi să deţină măcar conoştinţe IT de bază.
Aşa cum era şi normal, Agenda Digitală propusă de Uniunea Europeanã nu va putea fi îndeplinită fără o mai mare investiţie în “e-skills” sau acele “light technical skills”. Este însă foarte important să se înţeleagă cum noile tehnologii schimbă viaţa biroului, stilul de viaţă şi oamenii care îl populează. Un tânăr care doreşte să îşi găsească de lucru, pe lângă expertiza pe care o are – să zicem afacerile europene în Bruxelles – trebuie să fie practic, să înţeleagă cum să mişte repede. Iar acele “soft skills” trebuie să evolueze spre “light technical skills”. Aşa cum acum 30 de ani o persoană era angajată secretară fiindcă ştia să scrie la maşina de scris, iar de 15 ani fiindcă utilizează calculatorul, acum lucrurile evoluează. Cei care doresc să se integreze rapid în sistem, fără a deveni neapărat experţi IT, trebuie să ştie să publice online, pe pagine de web sau pe bloguri, să înţeleagă reţelele sociale, să se descurce în comunicarea online şi să fie deschişi la toate dezvoltările tehnologice.
Dacă atunci când vorbim de recrutări, candidatul este mai nou verificat pe Facebook sau pe Google, un ziarist este angajat de cele mai multe ori dacă impresionează prin blogul său, nu prin CV-ul trimis pe email.
Dacă imaginea online a candidatului poate influenţa decizia angajatorilor, sunt chiar joburi în care experienţă în Social Media este cerinţa imperativă - agentul de vânzări, secretara, asistentul managerului, administratorul de birou sau un bun copywriter, trebuie să cunoască foarte bine domeniul comunităţilor online precum Facebook sau Twitter.
Tot mai mult, în locul materialelor tipărite se apelează la informaţii disponibile online. Chiar şi revistele şi ziarele au început să publice şi în format electronic cărţile pe care le distribuiau împreună cu publicaţia. Deşi mai puţin complexe, având un număr redus de pagini, sunt totuşi uşor de lecturat şi apreciate în rândul cititorilor.
Blogurile de specialitate sunt o altă sursă valoroasă la îndemână tuturor. Acestea au devenit materiale de studiu impuse ca bibliografie obligatorie de profesorii universitari de la instituţii de învăţământ de renume în lume. Pe acest model, studentii nu mai scriu eseuri şi nu mai fac proiecte în word sau PowerPoint, ci le trimit pe email profesorilor sau contribuie la bazele de date online dedicate cercetării. Profesorul are o interactivitate cu studenţii şi pentru a reactualiza cursul pentru anul universitar următor, care, în format « wiki » poate fi completat de tineri.
Wikipedia ia acum locul dicţionarelor, enciclopediilor, iar Google cel al atlaselor atât de statice din trecut.
Iată cum, informarea şi studiul ultimilor ani, capătă o nouă culoare - de la zile lungi în biblioteci, la ore în şir petrecute pe Internet, în comoditatea căminului, de la pagini îngălbenite răsfoite şi însemnate, la bloguri pline de prospeţime.
Dan LUCA / Bruxelles