Tinerii sunt preocupaţi de carieră…

…rezultă în urma unui studiu, ce cuprinde întrebări legate de priorităţile tinerilor, stil de viaţă, preferinţele lor în a-şi petrece timpul liber, venituri şi măsura în care îşi manifestă interesul politic.

Cei 1205 de tineri chestionaţi, cu vârsta cuprinsă între 14 şi 35 de ani, au ca prioritate continuarea studiilor în ţară şi găsirea unei slujbe care să le asigure câştiguri financiare mari. Majoritatea consideră că ar trebui să se căsătorească până la vârsta de 30 de ani şi să aibă şi copii, pentru a se simţi cu adevărat împliniţi.

Conform barometrului de opinie publică comandat de Autoritatea Naţională pentru Tineret, numărul tinerilor care vor să îşi încerce norocul în străinătate a scăzut la 9%, cu 29% mai puţin decât în anii precedenţi. Munca în străinătate nu mai este prima soluţie la care aceştia apelează pentru “a face bani”.

Iar dacă ne oprim la răspunsurile pe care le-au dat, în capitolul despre preferinţele politice, aproximativ 40% dintre respondenţi nu ştiu cu cine să voteze sau îşi exprimă intenţia de a nu se prezenta la vot.

Ceea ce se întâmplă în ţară nu diferă prea mult, comparativ cu situaţia din capitala Europei. Sunt mulţi tineri care îşi desfăşoară activitatea în Bruxelles-ul european. E o goană fantastică după stagii, de preferinţă decente şi plătite, sau după mastere care ar putea să îmbunătăţească CV-ul. Primul job este cel mai greu de obţinut, iar apoi treptat încerci să “urci în ierarhia internă” sau să găseşti ceva mai bun. Câteva sugestii despre acest subiect în articolul Resursele umane în Bruxelles-ul european.

Concursurile pentru a lucra în instituţiile europene generează un fenomen de amploare pe care îl trăiesc şi tinerii români. Am scris în primăvară despre importanţa de a grăbi procedura de integrare a românilor în organigrama instituţiilor europene, pe poziţii manageriale.

Dan LUCA / Bruxelles

Voinţa de adaptare a învăţământul românesc

2008 este anul celei de-a doua generaţii de masterate Bologna, dar din păcate, învăţământul românesc nu este încă la nivelul pe care îl dorim. Cu toate modificările de programe şi metodologii, România a cam pierdut din renumele de ţară unde “se face şcoală”.

Evaluatorii Asociaţiei Universitare Europene au constatat că problema învăţământului superior românesc este lipsa unor programe de master noi şi potrivite pentru studenţii care vor absolvi programele de licenţă Bologna.

Nici în evaluările pentru învăţământul primar nu stăm mai bine. Conform rezultatelor studiului publicat de PIRLS (Progress in International Reading Literacy Study), România se află după anul 2007, pe locul 36 din 45, în timp ce în 2001 eram pe locul 22. Rezultatele arată că România se află în cădere liberă, fiind prima oară când se înregistrează scoruri atât de slabe şi la nivelul ciclului primar.

Îmi permit să fac aceste câteva comentarii fiind implicat în probleme educaţionale de câţiva ani buni. Am scris recent despre « performanţele » masterelor din România şi despre o posibilă ieşire din criză. Experienţa practică a cursului pe care îl predau la masterul de la Gorizia mă ajută să înţeleg că soluţiile sunt de multe ori mai uşoare decât par, dar trebuie să existe voinţa de schimbare sau mai bine zis de adaptare.

Dan LUCA / Bruxelles

O nouă televiziune pentru 500 milioane de cetăţeni

În primăvara acestui an făceam o trecere în revistă a surselor instituţionale şi non-instituţionale de informare în UE. În completarea acestora, Parlamentul European a lansat recent canalul de televiziune prin internet EuroparlTV.

Accesând www.europarltv.europa.eu, publicul este informat continuu cu privire la deciziile Parlamentului European sau activitatea comisiilor parlamentare. Aşa cum declarau fondatorii, s-a optat pentru o televiziune online, în contextul în care această sursă de informare este din ce în ce mai apreciată de public, în detrimentul televiziunii tradiţionale, mai ieftină, şi mai ales pentru faptul că se pot obţine informaţii rapid, care pot fi reurmărite oricând, şi de aproape oriunde.

E interesantă abordare avută de instituţiile europene. Vine într-un fel să confirme ceea ce prezentam în toamna anului trecut despre inserţiile video şi blogurile în comunicarea europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

“României nu-i lipseşte viitorul”

Din 2003 şi până în prezent, “Clubul România-UE” Bruxelles a fost gazda numeroaselor evenimente care au contribuit la imaginea României. Aşa cum spuneam şi la aniversarea din acest an, Clubul este asociaţia românilor care lucrează în Bruxelles-ul european, atât din sectorul privat, cât si din cel instituţional. Mă bucur mult că ce am început acum mai bine de 5 ani prinde tot mai mult contur la Bruxelles.

Am răspuns cu mare plăcere invitaţie Clubului de a modera dezbaterea de ieri, unde a fost invitat Principele Radu, într-o discuţie despre “Identitate şi leadership”.

Alteţa Sa Regală a fost impresionat de numărul mare de participanţi şi mai ales de interesul pe care aceştia l-au manifestat, în a-i pune întrebări legate de imaginea României, despre patrimoniu sau despre rolul Casei Regale. Două ore de discuţii s-au dovedit mult prea scurte pentru a atinge toate problemele de interes, Principele Radu concluzionând pe blogul personal: “României nu-i lipseşte democraţia, nici libertatea. Tinerii aceştia mă fac să cred că nu-i lipseşte nici viitorul”.

Dan LUCA/ Bruxelles

Românii lucrează mult. Sunt şi eficienţi?

Un studiu realizat de EIRO national centres în ţările membre UE, arată că în 2007 timpul mediu săptămânal de lucru a fost de 38,6 ore. România se află printre ţările care ridică semnificativ valoarea acestui indicator, atât în ceea ce priveşte timpul efectiv de muncă, cât şi prin timpul maxim de muncă admis de lege pe săptămână.

Belgia este ţara în dreptul căreia apare valoarea cea mai mică la maximul de ore de muncă pe săptămână (38 ore). Conform studiului, nu se face o diferenţiere prea mare între cele trei sectoare economice analizate (industria chimică, servicii publice şi comerţ cu amănuntul), în ţări precum Irlanda, Germania sau Danemarca. Ţările în care se constată o diferenţiere semnificativă pe sectoare sunt Italia, Cehia, iar în Portugalia, de exemplu, apare o mare diferenţă între sectorul serviciilor publice şi restul sectoarelor, de 5 ore.

Studiul mai aminteşte de numărul maxim de ore care pot fi lucrate într-o zi. Şi aici România cu cele 10 ore, reuşeşte să scape de primele poziţii, pe care le cedează Danemarcei, Irlandei, Italiei, Suediei, Marii Britanii şi Ciprului, unde se poate munci până la 13 ore pe zi. Bineînţeles la aceste condiţii de muncă, în funcţie de ţară, se adaugă alte reguli foarte bine precizate, cu privire la orele de odihnă de care trebuie să beneficieze angajaţii după programul de muncă prelungit.

Concediul anual plătit impus de legea din România este de 21 de zile lucrătoare, mai puţin decât noi fiind liberi doar angajaţii Estoniei şi cei din Cipru (20 zile). Cei mai fericiţi europeni sunt suedezii (33 zile de concediu anual), danezii şi germanii care pot rămâne acasă 30 de zile pe an.

În timp ce în multe din statele membre s-a intervenit la scurtarea programului de lucru şi la suplimentarea zilelor de concediu, în România, aceste schimbări sunt puţin vizibile după aderarea ţării la Uniunea Europeană. În concluzie, în România se lucrează mult, şi fără să mă leg de câştigurile pe care le înregistrează angajaţii, trec direct la alte probleme – randamentul şi eficienţa.

Deşi salariul mediu anual a crescut în 2007 în România peste media de creştere a UE, totuşi ar trebui să fim mult mai atenţi la condiţiile de muncă şi beneficiile pe care le oferă angajatorii din România angajaţilor lor.

Câteva idei despre o buna eficienţă în activităţile din Bruxelles-ul european sugeram încă de anul trecut în mesajele: Rolul expertului de la Bruxelles şi Resursele umane în Bruxelles-ul european.

Dan Luca / Bruxelles

A 7-a putere europeană

S-a scris mult încă înainte de intrarea României în UE despre puterea politică pe care o avem ca ţară. Încă din 2006 prin studiul “Footprint Romania” menţionam zece recomandări privind îmbunătăţirea imaginii României în Europa.

Următoarele mesaje trebuiau luate în considerare:
1. Folosiţi cultura şi atitudinea unică a României în beneficiul vostru şi arătaţi-le tuturor că sunteţi o ţară specială.
2. Corupţia nu distruge doar imaginea României în Europa, dar îi şi împiedică pe cetăţenii români să îşi dezvolte întregul lor potenţial.
3. Aveţi un potenţial economic deosebit pe care se poate construi în continuare.
4. Planificarea, eficienţa şi rezultatele sunt extrem de importante dacă doriţi să fiţi respectaţi în Europa. Infrastructura României este un semn clar că mai există loc pentru îmbunătăţire.
5. Prin dezvoltarea turismului şi sportului, făcând din ele legături pentru o percepere mai bună a ţării, România le va putea folosi în beneficiul ei.
6. Investiţi în ştiinţă şi inovaţie pentru a fi pe poziţii de egalitate în Europa.
7. Este necesară atenuarea diferenţelor între bogaţi şi săraci. Cu o clasă de mijloc puternică puteţi realiza mult mai multe lucruri într-o Europă socială.
8. Folosiţi perioada tranziţiei în avantajul vostru, acum este timpul să acţionaţi !
9. Creaţi coaliţii cu actualele ţări partenere, atât pe plan politic, cât şi pe plan economic.
10. Nimic nu este mai frustrant decât a nu fi apreciat pentru rezultatele bune. Comunicaţi rezultatele şi arătaţi Europei că România se schimbă.

Dacă analizez cam cum a decurs recenta întâlnire a şeful statului cu Executivul şi diplomaţii români, multe din aceste puncte sunt foarte la modă. Preşedintele sublinia faptul că România nu a reuşit să atragă nici un euro din fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru modernizarea autostrăzilor. În acelaşi timp prim ministru sublinia cât de “bine” se mişcă lucrurile în ţară. Nu ne va fi prea uşor să transformăm în realitate ideile emise - “România, a şaptea putere economică a Europei în 2014”, chiar dacă aceste afirmaţii au la bază anunţul făcut de Institutul Naţional de Statistică, în care era precizată creşterea economică de 8,8%, un adevărat record pentru România de dupa ’90.

Dan LUCA / Bruxelles

Comunicarea UE - pe înţelesul cetăţenilor

Problemele europene trebuie traduse pe înţelesul cetăţenilor, iar de la acest principiu porneşte şi Iulian Tucă, în noua sa carte, renunţând la temele tehnice care nu atrag decât cititori din rândul specialiştilor.

Prin modul de abordare, plin de naturaleţe şi cu reţineri în exprimarea emoţiilor, cartea “Apusul Occidentului nu a venit încă”, poate zgudui convingerea celor care susţin că integrarea europeană nu îi priveşte. Cetăţeanul nu doreşte să fie plictisit cu informaţii irelevante pentru el.

Paginile cărţii nu evită nici una dintre controversele apărute de-a lungul existenţei Uniunii Europene, însă nu într-o înşiruire de evenimente istorice aşa cum suntem obişnuiţi în cazul lucrărilor de gen, ci prin prezentarea realităţilor din ţări precum Danemarca, Belgia sau Marea Britanie şi felul în care este percepută acolo democraţia, cu inserţii în paralel ale situaţiei din Est, şi implicit şi din România.

Am hotărât să fac această recomandare fiind conştient că acest tip de expunere va contribui la crearea unei imagini mult mai clare asupra problemelor europene, probleme care nu sunt doar europene, ci apar incontrolabil ca sumă a tuturor experientelor naţionale.

Acelaşi lucru încerc îl să fac şi eu prin mesajele pe care le transmit prin corespondenţele de la Bruxelles, primele dintre ele cuprinse în cartea pe care am publicat-o în 2003 Opinii: România văzută de la Bruxelles.

Dan Luca / Bruxelles

E bine să ai un blog?

A trecut deja un an de când am lansat acest blog şi câteva concluzii sunt binevenite. Trecând de statistica brută de genul: vreo 100 de mesaje publicate, aproximativ 6.000 de cititori, un excelent 6/10 PageRank in Google, contează mult pentru mine că am intrat real în blogosferă, putând să îmi exprim opinia în cunoştinţă de cauză despre acest fenomen.

E bine să ai un blog? Nu îţi ia mult timp? Merită? – sunt doar câteva întrebări care mi le-au adresat cei cu care am discutat.

Dacă stăpâneşti anumite teme şi vrei să îţi exprimi părerea liber pe acele subiecte, eu cred că merită să ai un blog. Personal, am încercat să ating prin conţinutul mesajelor unul sau (preferabil) mai multe dintre subiecte precum:
- România şi UE
- Comunicarea europeană
- Presa UE
- Politici sectoriale şi impactul asupra României
- Politici educaţionale în context comunitar
- “Iniţiative” pe axul România-Bruxelles
- New media şi UE
- Evenimente în Bruxelles-ul european
- Clujul în context european
- Diaspora şi relaţia cu structura politică românească

Blog-ul m-a ajutat mult în a înţelege cum pot să dezvolt relaţia cu actualii clienţi pe care îi gestionez prin intermediul EurActiv Bruxelles, să îi ajut pe colegii de la EurActiv România în munca lor extraordinară de a localiza informaţia comunitară pe structura românească.

Experienţa practică de Web 2.0 mă ajută să îmi structurez cursurile de “Tehnici de comunicare ale UE”, pe care le predau acum în 4 universităţi (Bruxelles, Gorizia şi două din Bucureşti).

Consultanţa pe care o acord unor clienţi prin firma DL International e de asemenea pe direcţia adaptării comunicării europene la noile media şi cu siguranţă blogul e ceva practic, un canal de comunicare tot mai vizibil în mediul european.

Corespondenţele de presă realizate pentru Făclia de Cluj şi EurActiv România le schiţez de multe ori pe blog, iar apoi e relativ uşor în a le adapta altor grupuri ţintă.

Îmi place să activez în organizaţii nonguvernamentale, iar blog-ul ajută în eficienţa comunicării proiectelor Casei Europei Cluj.

Ce va urma? Nu mă voi opri aici. Îmi place să scriu pe blog şi sper ca cei care îl citesc să găsească lucruri interesante. Intenţionez ca în următoarele luni să continui pe aceleaşi coordonate, dar voi încerca să vin şi cu unele surprize.

Nu ezitaţi să mă contactaţi pentru idei şi proiecte comune, fie prin comentarii pe blog, fie direct la info@casaeuropei.com.

Dan LUCA / Bruxelles

Examenul Georgia şi imaginea UE

Georgia a reuşit sã „provoace” un nou examen pentru Uniunea Europeanã. Consensul este o problemã fundamentalã a UE, iar când dosarele se numesc Kosovo, Georgia şi chiar SUA, apar mari probleme de coerentã, ajungându-se de cele mai multe ori la consens „de tip UE”: „Liderii europeni au ajuns unanim la concluzia cã nu pot exprima o pãrere unanimã”. Nu vreau sã intru în detalii legislative, dar nu dau bine astfel de concluzii. Ce înţelege un cetãţean al Uniunii din astfel de exprimãri?

Definiţia datã de Tratatul de la Maastricht din 1992, conform cãreia „cetãţenia europenã reprezintã orizontul unui singur popor european care se identificã ca atare”, dispare sub evantaiul existenţei identitãţii diferitelor popoare europene. Numai într-un scenariu utopic, cultura civicã a cetãţenilor comunitari va permite prevalarea intereselor comunitare în faţa celor naţionale.

Ca spaţiu al articulãrii intereselor particulare şi al formãrii asociaţiilor voluntare care concretizeazã implicarea cetãţenilor în guvernarea comunitãţii, societatea civilã constituie în cadrul oricãrei construcţii politice matricea privilegiatã a manifestãrii principiului democratic. Constatarea inexistenţei unei "societãţi civile europene" capabile sã suscite adeziunea populaţiei a condus la evidenţierea necesitãţii unui transfer de legitimitate de la nivel naţional la nivel european. Cu toate acestea, legitimitatea Uniunii Europene nu poate şi nu trebuie sã înlocuiascã legitimitatea statului naţional. Ea presupune adeziunea liberã a cetãţenilor la valorile europene şi nu renunţarea la ataşamentul lor faţã de comunitatea naţionalã.

Existã însã o filozofie interesantã la nivelul personal. Mulţi cetãţeni se aşteaptã ca Uniunea sã se implice mai degrabã în rezolvarea problemelor cu care ei se confruntã direct, decât sã intervinã, pânã în cel mai mic amãnunt în probleme care, datã fiind natura lor, au fost mai degrabã lãsate în sarcina reprezentanţilor aleşi ai Statelor Membre şi ai regiunilor, intervenţie perceputã adesea ca o ameninţare la identitatea lor.

Dan LUCA / Bruxelles

Imaginea României sau imaginea politicului?

Prezentam într-un mesaj anterior că ar trebui să facem ceva pentru a ajunge la o reconciliere între românii care traiesc în ţară, şi cei care au ales să locuiască şi să muncească în străinătate. Spuneam că cei care au rămas sunt destul de indiferenţi la soarta compatrioţilor plecaţi, iar cei din străinătate au suficiente motive să nu se întoarcă.

În acest context, Guvernul anunţă că va finanţa o campanie de diplomaţie publică, în Italia, în următoarele două luni, prin care să promoveze valorile şi cultura românească, şi totodată contribuţia pozitivă pe care o au românii de acolo pentru societatea italiană.

Întrebarea pe care nu pot să nu o adresez este “de ce se întâmplă toate acestea acum, la nici trei luni până la alegerile generale?” Problemele există de ani buni, iar această acţiune, fără doar şi poate, are iz de campanie electorală, nu de comunicare pe linia "La Romania: un mondo da scoprire" ("România: o lume de descoperit").

Problema diasporei ar trebui privită global, nu pompieristic, nu trebuie să ne lăsăm fascinaţi de “investiţia” de 350.000 de euro pe care Executivul îşi propune să o facă cu această ocazie. Avem nevoie de programe coerente, planificate din timp, de parteneriate de calitate, generând beneficii concrete şi de durată.

Trebuie şi o bună comunicare, iar ideea cu “un ministru al diasporei” în viitorul Guvern pare să prindă din nou contur. Să putem spune că într-adevăr “românii de pretutindeni” sunt reprezentaţi şi în Executivul românesc – la urma urmei peste 10% din cetăţenii ţării sunt în afara teritoriului Statului român, deci cel puţin matematic s-ar justifica construcţia politică.

Dan LUCA / Bruxelles