vineri, 9 februarie 2018

Dan LUCA – articol în Convorbiri Europene: “A început reforma UE!”

Îmi face mare plãcere sã revin astãzi cu un articol publicat de revista Convorbiri Europene pe tema viitorului instituţiilor europene.

---------------
Anul 2018 este strategic pentru viitorul Uniunii Europene. Nu doar pregatirea Brexit-ului sau alegerilor pentru Parlamentul European din 2019 sunt la ordinea zilei, dar şi idei interesante despre viitorul instituţiilor europene. Reforma nu este uşoarã, cel mai probabil este nevoie un nou tratat al UE, cu o ratificare anevoioasã în special în anumite ţãri europene. Deci prudenţã politicã maximã…

Cãteva mesaje, testate deja în mediul Bruxelles-ului european:

Ø  Un Parlament European cu douã camere, asemãnãtor ca structurã cu cel din ţãrile membre, dar şi cu cel american, parcã este mai uşor de prezentat cetãţenilor europeni, decât un triunghi de genul Parlament – Consiliu - Comisie. Avem “Camera aleşilor direcţi” (Camera Inferioarã / Camera Deputaţilor), adicã europarlamentarii de astãzi şi mai avem “Camera ţãrilor membre” (Camera Superioarã, cu numãr clar de voturi, din algoritmul decizional existent), adicã Consiliul de astãzi. Iar Comisia Europeanã devine ceea ce este de fapt, Guvernul European. Ideea nu îmi aparţine, a fost prezentatã în 2014 de cãtre Viviane Reding, pe atunci Vicepreşedintele Comisiei Europene.

Ø  Ce facem cu douã instituţii europene care îşi cautã de ani buni identitatea? Mã refer la Comitetul Regiunilor şi la Comitetul Economic şi Social? Nu cred cã activitatea acestora deranjeazã, ci dificultatea de a înţelege impactul acestora în mecanismul legislativ european. Propun o idee nouã şi aceea ca preşedinţii acestor douã instituţii, trecuţi deja prin focul alegerilor, sã devinã comisari europeni precum cei desemnaţi de ţãrile membre. Îi putem numi chiar “comisari transnaţionali”, cã tot am vehiculat acest termen. De ce nu chiar o comasare a poziţiei de comisar european pentru politica regionalã cu cea a președintelui Comitetului Regiunilor? Avem un exemplu relativ recent, pozitiv ca rezultat, în domeniul politicii externe a UE. Foderica Mogherini este acum vocea unicã pentru UE, dar înainte de Tratatul de la Lisabona vorbeam de Javier Solana (Consiliu) şi Benita Ferrero-Waldner (Comisie). Iar “la comasare” presedintele Comitetului Economic si Social poate sã preia chiar portofoliul de Ocuparea Forţei de Muncã şi Afaceri Sociale.

Ø  În politica europeanã întâlnim un fenomen asemãnãtor procedeului matematic de "adunare a doi vectori". Concret, avem vectorul Juncker pe axa OX și vectorul Macron pe coordonatele OY. Rezultatul dorit este o adâncire și o extindere simultanã a zonei euro… Şi sã nu fim naivi… totul este coordonat de ecosistemul politic de la Berlin, prin vectorii de comunicare UE și Franţa… Guvernul German va avea ca prioritate consolidarea zonei euro. Indirect avem şi rãspunsul la Uniunea Europeanã cu douã viteze: Nucleul dur, al ţãrilor care au aderat la euro şi celelalte… De aici şi miza aderãrii rapide la eurozonã.

Ø  De cel puţin 10 ani urmãresc fenomentul alegerilor primare europene. 2014 a fost fantastic, dar nu din punct de vedere al alegerilor primare, ci doar partea cu  Spitzenkandidat a fost cu adevãrat de impact. Cine îşi poate aminti de “bãtãlia inexistentã din EPP dintre Juncker şi Barnier” sau de “candidatul unic Martin Schulz al socialistilor europeni”? Partidele europene sunt încã foarte precaute din punct de vedere al alegerilor europene, chiar dacã tema e relansatã în 2015. De apreciat recenta dinamicã din Parlamentul European pe acest subiect.

Ø  Discuţia despre o posibilã listã transnaţionalã pentru Parlamentul European e în spaţiul public de ani buni. Iar saptãmâna aceasta Parlamentul European a decis, nu este cazul pentru acest demers. Mi-am exprimat public parerea înca din 2014. Chiar dacã doresc din suflet ca proiectul european sã avanseze, nu sprijin o astfel de idee. “Lista transnaţională” ar oferi alegătorilor două voturi, unul pentru a desemna candidatul naţional, iar celălalt pentru a alege candidatul european. Acest lucru ar duce la o mai puternică sferă publică europeană, dar doar pe componenta cvasi-elitistă, transnaţională. Eu cred în europenizarea sferelor publice naţionale, nu în adiţionarea unei "sfere noi", europene, neconectate cu realitatea naţională, şi prea generaliste pentru a pune de acord cetăţeni din 28 de state membre.

Ø  Dacã dorim însã sã avem cu adevãrat alegeri europene, trebuie sã forţãm partidele europene sã gâdeascã european. Algoritmul preferabil al alegerilor este simplu, partidele care doresc sã intre în Parlamentul European trebuie sã treacã pragul de 5%, adicã sã aibã cel puţin 38 de deputaţi în legislativul european. E de urmat un sistem axat pe liste regionale, combinat cu votul preferenţial. Dacã facem o analizã a partidelor aflate în prezent în Parlamantul European remarca e izbitoare. Nici mãcar creștin-democraţii Angelei Merkel (34) sau democraţii italieni (30) nu ar intra singuri în Parlament. Vor sau nu vor, partidele din statele membre UE trebuie sã se alieze electoral pentru a obţine cel puţin 38 de eurodeputaţi. Se poate sã schimbãm sistemul electoral pentru alegerile europene din 2019, pentru a avea doar liste europene? Raspunsul este categoric NU, e prea târziu acum, poate pentru 2024.

Dan LUCA / Bruxelles



marți, 6 februarie 2018

De la "lista transnaţionalã" la "comisarul european transnaţional"?

Foarte interesantã dezbaterea pe care am moderat-o astãzi în incinta Comitetului Regiunilor de la Bruxelles, despre legãtura dintre politica de coeziune și dezvoltarea teritorialã.

Președintele Karl Hein Lambertz, prezent în salã, e convins cã politica de coeziune trebuie sã fie la baza bugetului european și dupã 2020, aratându-se foarte motivat de a deveni o voce și mai puternicã în mecanismul instituţional european.

Cu prilejul discuţiilor, am prezentat o idee nouã, referitor la dezbaterea despre viitorul instituţiilor europene. Se discutã enorm despre reclãzirea Uniunii Europene, pentru a rãspunde mai bine nevoilor cetãţenilor, dar și pentru a coordona mai bine continentul. Brexitul are un impact în instituţiile europene, numãrul eurodeputaţilor fiind deja pe agenda decidenţilor europeni. Se discutã despre lista transnaţionalã de deputaţi europeni, cu un orizont practic 2024.

Nu se discutã însã despre ce se va întampla cu locul comisarului european lãsat liber de Marea Britanie. Practic o reducere directã de la 28 la 27, ca "deja avem destui comisari europeni". Poate nu e rãu sã fim curajoși. Mã gândesc în special la o instituţie europeanã care își cautã identitatea, Comitetul Regiunilor. Președintele Comitetului Regiunilor, ales de douã ori democratic (la alegerile regionale unde a câștigat alegerile, dar și de colegii din Comitetul Regiunilor) sã devinã al 28-lea comisar european ("comisarul transnaţional").

Iar dacã vrem sã rãmânem la doar 27 de comisari, de ce nu o comasare a poziţiei de comisar european pentru politica regionalã cu cea a președintelui Comitetului Regiunilor? Avem un exemplu recent, pozitiv ca rezultat, în domeniul politicii externe a UE. Continuãm reforma europeanã?

Dan LUCA / Bruxelles


duminică, 4 februarie 2018

Bruxelles european, context românesc: 11 noi subiecte

Acum o lunã, în mesajul Subiecte de urmãrit în 2018 (10 în UE şi alte 10 în România) creionam cele mai importante 10 subiecte de pe harta politicã europeanã, dar şi alte 10 teme de urmãrit în spaţiul public românesc.

Care sunt principalele noutãţi acum, la început de februarie 2018?
  1. Întalnirea anualã de la Davos (48th World Economic Forum Annual Meeting) a confirmat “UE-27 și zona euro au surprins economiștii cu o revenire mai puternică decât cea preconizată, iar prognozele arată o continuare a acestei tendințe în viitorul apropiat”. Ca urmare, sectorul de afaceri e mai relaxat, aşa cum mi-a confirmat CEO-ul de la Pernod Ricard, aflat la Bruxelles acum câteva zile.
  2. Angela Merkel se apropie de coaliţia cu SPD-ul lui Martin Schulz, el însuşi candidat ca Ministru de Externe al Germaniei. Totuşi, o prognozã interesantã. Angela Merkel nu îşi va încheia mandatul, lãsând locul de Cancelar dupã doar doi ani colegei de partid Ursula von der Leyen, actualul Ministru al Apãrãrii din Germania.
  3. Nici Emmanuel Macron nu e pasiv la pozitionarea europeanã. Gurile rele spun cã existã deja o înţelegere cu Germania ca viitorul preşedinte al Comisiei Europene sã fie Michel Barnier, fost comisar european şi actualul negociator pe Brexit din partea Comisiei Europene. Iar ca povestea sã fie şi mai credibilã, sã nu uitãm cã domnul Barnier a fost al doilea candidat în alegerile primare EPP din 2014, câstigate de actualul preşedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.
  4. Iar ca Germania sã câştige ceva din înţelegerea cu Franţa, vã propun sã ghiciţi din ce ţarã va veni viitorul preşedinte al Bãncii Centrale Europene, dupã ce Mario Draghi îşi va încheia misiunea în 2019?
  5. Matteo Renzi pierde teren în pregãtirea alegerilor parlamentare din martie 2018. Surse din Parlamentul European confirmã tensiuni puternice cu tinerii din Partidul Democratic Italian, cei care l-au propulsat pe Matteo ca premier acum câţiva ani. Ultimul sondaj de opinie confirmã clar aceastã cãdere. Silvio Berlusconi are acum 81 de ani. Sã fie acesta numele viitorului premier italian?
  6. Preşedinţia bulgarã a Uniunii Europene a început şi lucrurile nu sunt roz. Ideea de a coordona acţiunile de la Sofia nu prea prinde la dinamica capitelei europene… Atenţie România!
  7. “Mişcãrile” lui Donald Trump au un efect enorm asupra politicii europene. Recentele mesaje confirmã viitoarea relaţie a Statelor Unite cu Marea Britanie, dar şi o apropiere a Uniunii Europene de Japonia. Asteptãm anul acesta semnarea EU-Japan Economic Partnership Agreement (EPA).  

Pe plan mioritic, am avut din nou dinamicã:
  1. PSD-ul continuã sã fie partidul monolit în jurul actualului preşedinte Liviu Dragnea. Recenta schimbare a premierului confirmã aceastã ipotezã.
  2. La “aranjamentul” de ieşire a Marii Britanii din UE, România a mai câştigat un europarlamentar. Vom avea 33 dupã alegerile din mai 2019.
  3. Pregãtirea Preşedinţiei europene a României prinde deja contur. Avem logo, avem paginã oficialã.
  4. Politica externã a României continuã însã sã fie un balet între relaţia cu Statele Unite (cu subiecte grele precum Ierusalimul) şi cea a integrãrii europene (mai ales în contextul poziţionarii Grupului de la Visegrad). Recenta declaraţie a ministrului de Extern român pune pe jar Uniunea Europeanã, după ce acesta a susţinut că legarea fondurilor europene de statul de drept în Polonia şi România ar constitui ”o încălcare grosolană nu numai a prevederilor, dar şi a principiilor fundamentale ale Uniunii Europene”.

Început furtunos de an... sã vedem continuarea.

Dan LUCA / Bruxelles



marți, 2 ianuarie 2018

Subiecte de urmãrit în 2018 (10 în UE şi alte 10 în România)

Dupã un an 2017 bun pentru Uniunea Europeanã, intrãm în 2018 cu multe speranţe. Strategia europeanã este influenţatã profund de sistemele politice nationale, dar existã şi puncte comunitare de observat. Care sunt, în opinia mea, cele mai importante 10 subiecte de pe harta politicã europeanã?
  1. De urmãrit dacã preşedintele Franţei reuşeşte sã-şi consolideze imaginea de lider european, fiind în prima linie a reformelor şi a clãdirii Euroland-ului. Mare atenţie însã la politica internã francezã, mai ales cã stânga radicalã condusã de Jean-Luc Mélenchon are un cuvânt greu de spus.
  2. Angela Merkel mizeazã din nou pe marea coaliţie de guvernare în Germania, cu un posibil Martin Schulz ca Ministrul de Externe. Nu întâmplãtor acesta a propus un proiect de "trecere la Statele Unite ale Europei". Totuşi, existã posibilitatea sã avem luni bune pânã la finalizarea negocierilor pentru noua coaliţie.  
  3. Criza catalanã zguduie încã Spania, cu impact mocnit asupra Uniunii Europene.
  4. Negocierile de iesire a Marii Britanie din UE intrã într-o nouã fazã, în care experţii tehnici vor cauta soluţii convenabile ambelor pãrţi în perioada aprilie–octombrie 2018.
  5. Sunt curios sã observ cum va funcţiona coaliţia austriacã în 2018. Un tânãr carismatic ca premier, cu extrema dreaptã la braţ, în centrul Europei, e un subiect de urmarit în 2018. Sã nu uitãm contextul european, când pe 1 iulie 2018 Austria va prelua Preşedinţia UE.
  6. Alegerile din Italia, martie 2018, pot readuce în prim plan rasatul politician Matteo Renzi, scufundat în ultimele luni într-un anonimat regretabil. Merkel-Macron-Renzi formeazã motorul noii UE!
  7. Ungaria va avea alegeri, iar pe fondul mesajului naţionalist, chiar anti-european, Viktor Orban îşi va consolida puterea. Mare pãcat cã alte ţãri din Grupul de la Visegrad merg în aceeaşi direcţie… continuã de exemplu dezamãgirea polonezã...
  8. Preşedinţia bulgarã a Uniunii Europene e de urmãrit, mai ales cã pare o avanpremierã la ceea ce se poate întâmpla şi în România peste un an.
  9. “Mişcãrile” lui Donald Trump au un efect enorm asupra politicii europene, deci trebuie menţionat şi acest punct pe agenda europeanã. Chestiunea capitalei statului Israel poate sã divizeze din nou UE, dar şi alte noi subiecte pot exploda...
  10. Aștept sã vãd în 2018 o dezbatere despre viitorul Uniunii Europene, mai ales ca e an pre-electoral la nivel european. Nu doar guvernele celor 27 ţãri sunt chemate la apel, dar și partidele politice europene. Vom avea alegeri primare europene ? Depinde în special de Partidul Popular European, aflat la putere în UE… depinde de Jean-Claude Juncker, dacã doreste (sau i se impune) un nou mandat de președinte al Comisiei Europene…

Cu acest prilej vreau sã mã aventurez în a enumera şi 10 subiecte de analizat în politica româneascã. Desigur, pot sa greşesc, dar la politica şi fotbal ne pricepem toţi…

Fãrã o ordine specialã, sunt de urmãrit:
  1. Dacã PSD-ul va continua sã fie partidul monolit în jurul actualului preşedinte Liviu Dragnea.
  2. E interesant de observant cu vom influenţa mişcãrile de stradã guvernarea ţãrii.
  3. Ca fost prim ministru, Dacian Cioloş încearcã o coagulare a opozitţei. 2017 nu a fost incredibil, poate 2018…
  4. Nu pot sã nu amintesc şi mişcarea brawnianã a partidelor mici, aflate sau nu în Parlament. Anumiţi lideri trebuie sã meargã în direcţia compromisului cu alţi lideri pentru a forma partide de impact.
  5. 2018 este şi anul cristalizãrii candidaţiilor pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie 2019. Cine are potential în lupta cu actualul preşedinte?
  6. Tot 2018 pregãteşte partidele pentru alegerile europene din mai 2019. Datoritã mişcãrilor politice din 2014 pânã acum, în special schimbarea liderilor partidelor politice, prevãd cã doar maxim 25% din actualii eurodeputaţi români (8 din 32) îşi vor reînnoi mandatul.
  7. Desigur 2018 esta anul Centenarului României. Are acest proiect forţa de a vibra la nivelul cetãţenilor sau va deveni doar un exerciţiu de comunicare sterilã?
  8. Pregãtirea Preşedinţiei europene a României prinde deja contur. Existã o dinamicã de apreciat în ultimele 6 luni, dãtãtoare de speranţe pentru 2019.
  9. Dacã puţini se mai îndoiesc, pot confirma cã noua structurã a UE se va consolida în jurul bugetului euro. Şansa României de a se afla în primul cerc european este aderarea la moneda comunã. Ne trezim la realitate în 2018?
  10. Politica externã a României va continua sã fie un balet între relaţia cu Statele Unite (cu subiecte grele precum Ierusalimul) şi cea a integrãrii europene (mai ales în contextul poziţionarii Grupului de la Visegrad). Un subiect interesant de contribuit pentru România este cel al dezvoltãrii politicii de aparare europeanã.

Eu vã multumesc din nou pentru atenţia de a citi aceste randuri şi vã doresc un an 2018 interesant din punct de vedere al politicii!

Dan LUCA / Bruxelles

marți, 19 decembrie 2017

2017 – interacţie academicã pe axul Bruxelles-București

Pe 18 decembrie am avut ultima prezentare academicã a anului 2017. Masteranzii de la Universitatea Catolicã din Leuven (HUB/KU Leuven) au fost din nou o gazda excelentã. Ca în fiecare an, pentru a 6-a orã consecutiv,  e ceva special interacţia cu studenţii veniţi din 5 ţãri (Belgia, Italia, Spania, Turcia și Siria) pentru a studia comunicarea multiculturalã.

Anul 2017 a fost dens în interacţii cu studenţii. Cursul de la București din martie este pentru mine conexiunea perfectã cu lumea afacerilor europene din România. Continui cu mare plãcere prezentãrile de la ULB și VUB, prestigioasele universitãţi bruxelleze.

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 18 decembrie 2017

Dan LUCA – articol în Convorbiri Europene ″2018 – anul multiplelor întrebãri pentru UE?″

Revin astãzi, 18 decembrie 2017, cu o analizã a situaţiei politice europene, la cumpãna dintre ani. Mulţumesc Convorbiri Europene pentru gãzduire.

---------------

Ne apropiem de sfârșitul anului și așa cum este normal încercãm sã analizãm principalele evenimente marcante din 2017. Comparativ cu anul 2016, putem spune ca 2017 a mers bine din punct de vedere european. Alegerile din martie din Olanda l-au izolat pe Geert Wilders, iar prezidenţialele din Franţa au adus victoria centristului Emmanuel Macron, izolând superb Frontul Naţional condus de Marine Le Pen. Macron s-a dovedit un punct câștigat pentru UE, iar recentele initiative pe zona euro ne dau speranţe pentru 2018.

Angelei Merkel nu i-a ieșit din prima formarea noului Guvern, dupã câștigarea recentelor alegeri, Europa fiind surprinsã de ambiţia liberalilor germani de a nu intra la guvernare. Permiteţi-mi sã anticipez o coaliţie mare în Germania, cu Martin Schulz Ministrul de Externe. Nu întâmplãtor acesta a propus un proiect de "trecere la Statele Unite ale Europei".

Spania a fost zguduitã de "explozia catalanã". Un guvern fragil, minoritar, încearcã sã-și salveze existenţa și integritatea ţãrii. Povestea continuã și în 2018…

În 2017 am fost suprinși de ezitãrile Marii Britanii în negocierile Brexit. Percepţia cum cã "britanicii au o diplomaţie de invidiat și negociatori de excepţie" versus "Uniunea Europeanã este o mașinãrie greoaie și ineficientã" au fost rãsturante total. Sã vedem cu se va derula parteneriatul în 2018, mai ales cã trebuie sã încheiam negocierile pânã în octombrie.

Nu a fost nici o suprizã continua rãzvrãtire adolescentinã (13 ani de la aderare, nu ?) pentru Ungaria și Polonia. Miza alegerilor naţionale împinge anumiţi lideri europeni în a sacrifica idealul european pentru mesaje populiste și naţionaliste. Mare pãcat…

Sunt curios sã observ cum va funcţiona coaliţia austiacã în 2018. Un tânãr carismatic ca premier, cu extrema dreaptã la braţ, în centrul Europei, e un subiect de urmarit în 2018.

Aștept sã vãd în 2018 o dezbatere despre viitorul Uniunii Europene, mai ales ca e an pre-electoral la nivel european. Nu doar guvernele celor 27 ţãri sunt chemate la apel, dar și partidele politice europene. Vom avea alegeri primare europene ? Depinde… depinde în special de Partidul Popular European, aflat la putere în UE… depinde de Jean-Claude Juncker, dacã doreste (sau i se impune) un nou mandat de președinte al Comisiei Europene…

Şi apropo, sã nu uit, mult succes prietenilor bulgari în preluarea Președinţiei UE!

Dan LUCA / Bruxelles

vineri, 24 noiembrie 2017

Abordare academicã inclusivã asupra legislaţiei europene

Dupã doar 3 zile, am revenit astãzi în incinta ULB pentru a prezenta masteranzilor de la “Decision-Making in the EU” câteva dintre secretele “Non-institutional (private) actors in the making of the EU law”.

E îmbucurãtor faptul cã studenţii sunt îndrumaţi în a avea o abordare inclusivã asupra dinamicii legislative comunitare (înţelegând și opinia industriei și a organizaţiilor non-guvernamentale). Împreunã cu 40 de studenţi veniţi din 7 ţãri (Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg, România, Turcia și Rusia) am discutat despre rolul consultanţilor în afacerile europene, dar și despre imporţanta celor aproximativ 20.000 de persoane care lucreazã în secretariatele asociaţiilor europene.

Urmãtoarea interacţie academicã, pe 18 decembrie 2017, la KU Leuven.

Dan LUCA / Bruxelles