luni, 17 septembrie 2018

Composition of the future European Parliament... a working draft...

I really like Mr. Juncker... Like a wise man in the Tibetan villages, he tried in the so-called State of the Union a few days ago to show us what we already knew. A small recap before the exam (European elections), a good PowerPoint, where the entire European Commission has made it politically correct... What's next now? He is preparing to close the European executive soon, for the inventory, to leave room to true European leaders, European elections and other crises that he is certainly not responsible for...

On this ground we build Europe on a struggle between the national powers and the community structure. A fight began in the 1950s with prerogatives and subsidiarity... The crisis over the past 10 years has shown us an essential paradox. Citizens, Europeans, have called on the "European institutions" to resolve the economic and financial crisis, but the answer was "the economic segment is of national competence". And it is right... But ordinary people now say "why should we vote in the European elections?", "Why should we trust European leaders with no competences?" And again I give them justice. The dilemma of the current European construction is that we have reached the middle of the road and the unfinished work is causing problems.

Brexit helps us to understand that we cannot be in two places at the same time... We either build a solid European Union with a common foreign policy, with common defense capability, with common industrial policies, or we should stay only with the idea of ​​a common market and we are no longer deluding. Whoever did a little bit of politics knows that the answer is not yes, but neither no... And that will happen next year. The matrix of representation in the future European Parliament will return, political doctrines will only play a guiding role, and we will have four parliamentary groups totally different from what we now have.

Let me sketch the future of the European Parliament:
Ø  The Radical Federalists Group, led by Guy Verhofstadt, the current ALDE leader. With a score of about 10%.
Ø  The Pro-European Group, in which we will have the Merkel’s party (German Christian Democrats) and the many other parties from the current EPP. In addition, however, we will also have Macron's Movement here. Together, we will have many MEPs, about 40% of the room.
Ø  Followed by the Moderate Intergovernmental Group, with parties such as Orban’s one, maybe the Polish from PiS, focused on parties in power in the Visegrad Group. I think they'll get around 20% here.
Ø  And the most vocal, anti-European group will continue to exist within a cluster formed by the current ECR foundation, but weakened by the departure of the Brits. We will have around 15% in this formation.
Ø  Normally, there will be small groups not related to the four most current ones, but in total no more than 15%.

This revolution of the European representation will bring us several fundamental questions:
Ø  What is the impact on European political parties? What is their correspondence with such political groups in the European Parliament?
Ø  What is happening at the level of the political parties in the member countries? Do they risk having MEPs and then "losing" them to different groups at European level? It does not work that way…
Ø  What is the mechanism for electing/appointing the new President of the European Commission?
Ø  How will the future European Commission function if we have European commissioners coming from "intergovernmental parties"? Actually, we have such a situation in the current Commission, but he hid chameleonic in the system... I let you find it yourself...
Ø  And to be even deeper, what is the impact on national parliaments of such a segmentation of the European legislature?

However, I do not think that a concept of European supra-nationality, of European patriotism, will catch. Please ask a supporter of Mr. Macron's party if he wants the European Union to be world champion in football or "Les Bleus"? Reality checks...

Dan LUCA / Brussels

sâmbătă, 15 septembrie 2018

Componenţa viitorului Parlament European… draft de lucru…

Mie chiar îmi place de domnul Juncker... Precum un înţelept din satele tibetane a încercat în aşa zisul State of the Union de acum câteva zile sã ne prezinte ceea ce deja ştiam. O micã recapitulare înainte de tezã (alegerile europene), un Power Point bun, bine fãcut, în care întreaga Comisie Europeanã şi-a dat silinţa sã fie politically correct… Ce urmeazã acum? Pãi dânsul se pregãteşte sã închidã în curând, pentru inventar, executivul european, pentru a lãsa loc adevaraţilor lideri europeni, alegerilor europene şi altor crize de care cu siguranţã nu este responsabil…

Cam pe acest fundament construim Europa, pe o luptã între puterile naţionale şi structura comunitarã. O bãtãlie începutã încã din anii ’50 cu prerogative şi subsidiaritate… Criza din ultimii 10 ani ne-a arãtat un paradox esenţial. Cetãţenii, europenii, au solicitat “instituţiilor europene” sã rezolve criza economicã şi financiarã, dar rãspunsul a fost de genul “segmentul economic e de competenţe naţionale”. Şi e drept… Dar oamenii de rând îşi zic acum “atunci de ce sã votãm la europene?”, “de ce sã avem încredere în lideri europeni fãrã competenţe?”. Şi iar le dau dreptate. Dilema actualei construcţii europene este cã am ajuns la jumãtatea drumului, iar lucrul neterminat naşte probleme.

Brexitul ne ajutã sã înţelegem cã nu putem sã fim şi în car, şi în cãruţã, şi în teleguţã… Ori construim o Uniune Europeanã solidã, cu politicã externã comunã, cu capacitate de apãrare comunã, cu politici industriale comune sau încremenim la idea de piaţã comunã şi nu ne mai amãgim. Cine a fãcut puţinã politicã ştie cã rãspunsul nu e nici da, dar nici nu… Şi asta se va întampla anul viitor. Matricea reprezentãrii în Parlamentul European viitor se va întoarce, doctinele politice vor juca doar un rol de ghidaj, si vom avea 4 grupuri parlamentare total diferite de ceea ce avem acum.

Permiteţi-mi sã schitez viitorul Parlament European:
Ø  Grupul Federaliştilor Radicali, condus de Guy Verhofstadt, actualul lider ALDE. Cu un scor de aproximativ 10%.
Ø  Grupul Proeuropenilor, în care vom avea atât partidul doamnei Merkel (creştin democraţii germani) şi multe alte grupãri din actualul EPP. În plus însã vom avea aici şi Mişcarea domnului Macron. Împreunã vom avem mulţi eurodeputaţi, cam 40% din salã.
Ø  Urmeazã Grupul Interguvernamentaliştilor Moderaţi, cu partide precum cel al domnului Orban, poate şi polonezii de la PIS, axat pe partidele la putere în “Visegrad”. Cred cã vor strânge aici în jur de 20%.
Ø  Iar cei mai vocali, Anti-europenii, vor continua sã existe în cadrul unui grup format de fundamentul ECR-ului actual, slãbit însã prin plecarea carismaticilor britanici. Vom avea în jur de 15% în aceastã formaţiune.
Ø  Normal, vor exista şi mici grupuri neafiliate celor 4 mai curente, dar în total nu mai mult de 15% din eurodeputaţi.

Aceastã revoluţie a reprezentãrii europene ne va aduce întrebãri fundamentale:
Ø  Care este impactul asupra partidelor politice europene? Care este corespondenţa lor cu astfel de grupuri politice din Parlamentul European?
Ø  Ce se întampla la nivelul partidelor politice din ţãrile membre? Ele riscã sã aibã eurodeputaţi şi apoi sã îi “piardã” în diverse grupuri la nivel european? Nu merge aşa…
Ø  Care este mecanismul de alegere/numire a noului preşedinte al Comisiei Europene?
Ø  Cum va funcţiona viitoarea Comisie Europeanã dacã vom avea comisari europeni veniţi din “partide interguvernamentaliste”? De fapt avem o astfel de situaţie în actuala Comisie, dar el s-a pliat cameleonic pe sistem… Vã las sã-l descoperiţi singuri...
Ø  Iar ca sã fim şi mai profunzi, care este impactul asupra parlamentelor naţionale o astfel de segmentare a legislativului european?

Mare atentie însã, nu cred cã un concept de supranaţionalitate europeanã, de patriotism intergat, va prinde. Întrebaţi un suporter din partidul domnului Macron dacã doreşte ca echipa unitã europeanã sã fie campioanã mondialã la fotbal (cu Victor Piţurcã antrenor) sau “Les Bleus”? Reality checks

Dan LUCA / Bruxelles

sâmbătă, 8 septembrie 2018

Merkel şi Macron în campanie electoralã!

Elemente noi… şi unice
Debut furtunos de sezon european. Campania electoralã pentru alegerile europene din mai 2019 a început deja…  Pe lângã miza locurilor în legislativul european avem şi bãtãlia pentru componenţa noii Comisii Europene. De data aceasta este mult mai complicat datoritã unor factori noi: Brexit, Macron, Trump, migraţia masivã, dar şi ieşirea UE din crizã…

Weber şi Merkel
Nu cred cã doamna Merkel îl place pe Manfred Weber. Toate studiile de bun simţ în comunicarea politicã europeanã precizeazã cã elementul surprizã, de ultim moment, e singura posibilitate de a câştiga la nivel comunitar o funcţie puternicã. În 2009, Prof. Peter Van Aelst analiza campania de alegere a primului Preşedinte al Consiliului European, Herman Van  Rompuy, sublinind clar faptul că regulile de bază ale campaniilor politice nu s-au aplicat. Din contră, am asistat la o inversare a logicii de campanie. Întreaga campanie a fost după logica “Van Rompuy nu a fost un candidat pentru a deveni preşedinte, ci doar un candidat pentru a fi eventual rugat să preia funcţia”. Doamna Merkel ştia acest lucru şi de aceea l-a nominalizat pe Juncker doar cu douã luni înainte de alegerile europene din 2014. La nivel european malaxorul de presiune este dublu, mai ales pentru reprezentantul german al EPP. E lovitura celorlalte curente politice, fie ele liberale, ecologiste sau socialiste, dar mai avea şi opoziţia faţã de abordarea germanã la nivel european... Credeţi-mã şi subiectul Martin Selmayr a reapãrut strategic, cu vibraţii puternice asupra influenţei germane în UE…

Macron şi alegerile primare europene
De ce preşedintele Frantei, un european indiscutabil, nu doreşte alegeri primare europene? Gurile rele spun cã eventualele alegeri primare duc la victoria fãrã probleme a partidului EPP şi Macron nu doreşte sã intre într-un joc al cãrui final îl cunoaştem deja. Totuşi, aşteptãm cu mare interes pozitionarea politicã la nivel european a preşedintelui Macron... Chiar dacã pare forţat, o asteptatã macronizare a Parlamentului European nu place tuturor… nici mãcar forţelor politice pro-europene. Doar un punct de gândire, ce rol va juca actualul preşedinte al grupului liberal, Guy Verhofstadt, într-o macronizare europeanã?

Feţe umane în alegerile europene
Europa învaţã greu sau nu doreşte sã înveţe. Politica se face cu oameni, cu feţe umane, cu atacuri şi riposte pe sticla televizorului. “Pâine şi circ”! Pânã acum câţiva ani poveştile cu manifeste europene ocupau fãrã folos spaţiul public înainte de alegerile europene. 2014 a fost un pas înainte, prin organizarea în premierã a alegerilor primare europene, iar acum intrã pe scenã nume grele ca potenţiali lideri europeni… Aşteptãm şi reacţia Stângii europene. Martin Schulz e parcat în istorie şi prea puţini îşi asumã rolul de lider. Poate apropierea de Congresul PES din decembrie sã aducã ceva dinamicã…

Dan LUCA / Bruxelles

duminică, 26 august 2018

Încep 12 luni fantastice pentru UE…

Încet, încet, Bruxelles-ul european se repopuleazã… Oraşul steagului albastru şi-a reîncãrcat bateriile pentru începerea noului sezon, şi credeţi-mã vom avea adrenalinã în urmãtoarele 12 luni…

Ø  Germania îşi recalibreazã brusc abordarea faţã de Uniunea Europeanã. Dacã pânã acum aveam ceva de genul “nu e bine sã fim vizibil la butoanele UE, deci conducem din umbrã”, ultimele zile au adus schimbarea spre “Germania coordoneazã strategia europeanã şi toatã lumea trebuie sã ştie acest lucru”.
Ø  De urmãrit un nume, Ursula von der Leyen, deja în cãrţi pentru a deveni succesoarea Angelei Merkel…, dar atenţie şi la Martin Schulz, o persoanã pe Stânga echişerului politic european, dar binevãzut de cancelarul german...
Ø  Dacã tot am vorbit de posibilul preşedinte al Comisiei Europeane în 2019, sã menţionãm cã cele 4 partide pro-europene şi-au prezentat procedurile interne pentru desemnarea candidaţilor la funcţia supremã.
Ø  Pânã atunci însã, aşteptãm State of the Union al preşedintelui Juncker, pe 12 septembrie 2018, în plenul Parlamentului European.
Ø  Tot în acest context, preşedintele României, Klaus Ionannis, este invitat la Strasbourg în luna octombrie 2018 pentru a prezenta viziunea României despre viitorul UE. E un moment bun, fiindcã România va deţine Preşedinţia Consiliului din ianuarie 2019 şi va gãzdui Summitul despre viitorul UE la Sibiu (9 mai 2019).
Ø  Desigur Brexitul este încã de actualitate, dar Uniunea Europeanã va trece peste acest eveniment. Unii spun chiar cã e momentul pentru a relansa real proiectul european…
Ø  Profitând de alegerile europene din mai 2019, vom avea din nou posibilitatea sã urmãrim candidaţii în dezbateri televizate la nivel european, aşa cum s-a întâmplat în 2014.
Ø  Permiteţi-mi sã anticipez temele principale de anul viitor: bugetul euro, securitatea frontierelor europene, relaţiile comerciale cu Statele Unite, extinderea Uniunii Europene, reforma instituţiilor europene.

Dan LUCA / Bruxelles


vineri, 24 august 2018

Welcome to the political blogosphere Jiska Bolhuis!

As most people know, I like it when someone choses to engage politically. Taking the leap to be on an electoral list is a step forward for the realpolitik.

Understandably, I am extremely proud of my wife Jiska Bolhuis, who is a candidate for the upcoming local elections in my hometown Dilbeek (42 000 inhabitants).

Read more on her blog (in Dutch):  https://jiskabolhuis.wordpress.com

Dan LUCA / Brussels & Dilbeek

miercuri, 15 august 2018

3 sãptãmâni în Sudul Africii...

...şi nu doar în Africa de Sud, ci mai ales în Botswana şi Namibia. Şi o zi în Zimbabwe.

Pânã acum vreo lunã Africa era pentru mine o mare necunoscutã. Ultimele 3 sãptãmâni mi-au umplut însã viaţa de o experienţã recomandabilã celor care doresc cu adevãrat sã înţeleagã un continent minunat. Am dormit douã nopţi în avion (drumul din Europa spre Africa de Sud fiind de aproximativ 10 ore), am parcurs 5800 de kilometri cu maşina, am dormit în 11 locaţii diferite, am strãbãtut 4 ţãri în 19 zile, am trecut de 6 ori frontiere între aceste ţãri, am vãzut animale sãlbatice pentru o viaţã…

Cãteva elemente doresc sã le expun prin intermediul acestui material:

În general:
Ø  Toatã lumea vorbeşte limba englezã în Sudul Africii. E foarte uşor de comunicat, chiar şi cu omul de rând.
Ø  Se vorbeşte şi o limbã, “africani”, ceva care are la bazã olandeza veche. Dar nici mãcar olandezii nu pot sã înţeleagã stirile de la radio în aceastã limbã acum…
Ø  Lumea e veselã în Africa, zâmbeşte… ţi se mulţumeşte tot timpul cã vizitezi Africa. Majoritatea au aceeaşi atitudine pozitivã, începând orice conversaţie cu “How are you today?” (de multe ori pare mecanic, învãţat, dar e plãcut).
Ø  Localnicii adorã sã facã poze cu europenii… drãguţã senzaţie.
Ø  E un cer senin şi albastru cum nu vã puteţi imagina. Fãrã nori, fãrã ploaie. Boltã de stele, eclipsã de lunã de poveste…
Ø  E un praf, roşiatic, cu care trebuie sã te obişnuieşti dacã iubeşti Africa.
Ø  Şoselele sunt foarte bune, iar reţeau conecteazã principalele oraşe. Se circulã cu 120 km/orã, fãrã nici un trafic, fãrã cãruţe sau tractoare. Poţi sa îţi calculezi lejer un drum de 500 km în 5 ore…
Ø  Se conduce pe stânga, influenţa istoricã britanicã îşi spune cuvântul.
Ø  În Africa e iarnã acum, iar temperaturile sunt de 20-25 grade Celsius în timpul zilei.
Ø  Majoritatea râurilor sau lacurilor sunt fãrã apã… e un peisaj selenar, dar totul e la loc la varã.
Ø  Activitatea se desfãşoarã între orele 7 şi 19. Când este întuneric, nimic nu mişcã, nici mãcar autoturismele…
Ø  Frontierele sunt chinuitoare, dar uşor de parcurs. E o birocraţie exageratã în a completa formulare ridicole, dar ne conformãm.
Ø  Magazinele alimentare sunt la fel ca cele europene, în unele localitaţi chiar şi preţurile…
Ø  Poţi sã mãnânci internaţional în oraşele mari, dar poţi sã încerci şi spanac negru, gris maro sau viermi crocanţi dacã doreşti. Desigur carnea de zebrã sau antilopã e un lucru interesant de încercat. Atenţie însã, se mãnâncã în general cu puţine legume, iar fructele nu sunt ieftine..
Ø  Mall-urile sunt la fel în Gaborone sau Pretoria, precum cele din Bruxelles sau Cluj.
Ø  Spaţiile de cazare şi restaurantele sunt echipate cu wifi gratis, deci globalizarea e prezentã. Nu încercaţi telefoane internaţionale, în unele zone e 3 euro minutul…
Ø  Sortarea deşeurilor (plastic-hârtie-sticlã) e încã rudimentarã... multi paşi de fãcut în aceastã direcţie.

Africa de Sud:
Ø  Se simte puterea economicã şi rolul strategic pe care îl are în BRICS.
Ø  58 milioane de locuitori.
Ø  Pol economic regional, ceea ce face ca mulţi africani sã îşi caute norocul în Africa de Sud. În special în domeniul hotelier abundã de zimbabweni.
Ø  Simbolul Nelson Mandela este peste tot. Bancnote, tricouri, statui, etc.
Ø  Echipa de rugby face parte din patrimonial naţional.
Ø  Pretoria este o capitalã plina de paradoxuri… vile impresionante, dar şi zone incredibil de sãrace.
Ø  Vizitaţi Voortrekker Monument din Pretoria pentru a înţelege mai bine istoria Africii.

Botswana:
Ø  Ţarã cu populaţia cât Slovenia (pânã în douã milioane), care se întinde pe o suprafaţã comparabilã cu cea a Franţei.
Ø  Pe lângã turism şi creşterea animalelor, diamantele reprezintã un zãcãmânt strategic. Se încearcã şi dezvoltarea prelucrãrii pentru a avea noi locuri de muncã în zonã…
Ø  Deşertul Kalahari e interesant de strãbãtut.
Ø  Îti dai seama cã e un sat sau un oraşel dacã sunt vânzãtori ambulanţi la colţ de stradã. Vând tot ce îţi poţi imagina şi carã nonstop sacoşe enorme…
Ø  Satele sunt o cãlãtorie în timp… cam de vreo 10 secole. Cel puţin aşa aratã casele comunitãţiilor rãsfirate de-a lungul soşelei principale…
Ø  Drumurile sunt forte bune, dar atenţie cã sunt traversate în permanenţã de vaci, cai, mãgari sau capre.
Ø  Interesantã abordarea la unele campinguri. Sunt preţuri pentru localnici şi africanii din zonã, iar pentru europeni sau asiatici preţul este dublu sau chiar triplu. Îmi amintesc un caz asemãnãtor în România de imediat de dupã Revoluţia din 1989, când la hotel un strãin plãtea de 3-4 ori preţul unei camere comparativ cu cel plãtit de un român…

Namibia:
Ø  Namibia e o ţarã tânãrã, independentã doar din 1990.
Ø  Populaţia de vreo 2,5 milioane.
Ø  Se observã influenţa germanã, ca fostã colonie. Mulţi patroni de zone turistice, sunt de origine germanã.
Ø  Vrei sã cumperi pâine, vânzãtoarea ţi se adreseazã în limba germanã…
Ø  Întâlnim nume olandeze la principalele oraşe namibiene: Swakopmund, capitala Windhoek, etc
Ø  Swakopmund e un oraş la Oceanul Atalantic, un fel de Constanţa, devenit şi mai strategic recent prin descoperirea uraniului în zonã.
Ø  Recomandabil ″datul cu sania″ pe dunele deşertului din zona Swakopmund, dar şi o alergare de dimineaţã pe falezã.

Zimbabwe:
Ø  Cascada Victoria e impresionantã. Sã însoţeşti timp de un kilometru o cadere de apa de 100 metri e gigantesc...
Ø  Am stat doar câteva ore, pentru a vizita cascada, dar a trebuit sã luãm o vizã scumpã pentru a intra în ţarã.
Ø  Moneda localã practic nu mai existã, preţurile sunt afişate doar în dolari…

Un paragraf special despre animalele sãlbatice:
Ø  Vãzusem pânã acum animale sãlbatice la circ sau la gradina zoologicã. Am înţeles acum ceea ce înseamnã sã le descoperi în habitatul lor. Imprevizibil, trebuie sã ai şi noroc sã le întâlneşti, dar de impact.
Ø  Observi semnele de circulaţie “atenţie elefanţi care traverseazã strada”….  şi asta am trãit pe propria piele.
Ø  E un concept de viaţã diferit faţã de cel european. Africanii, trãiesc cu animalele sãlbatice. Avem elefanţi care trec prin curtea şcolii, maimuţe la conţ de stradã şi zebre care blocheazã circulaţia...
Ø  E uluitor sã ai la 10 metri de tine o girafã de o tonã, sã ai timp sã îţi faci selfie cu un elefant uriaş sau ca şalupa sã fie însoţitã de un crocodil de 8 metri lungime…
Ø  Animalele sunt calme, fãrã griji. Nu se grãbesc, cu cât sunt mai mari, cu atât mai sigure pe situaţie.
Ø  Desigur pentru a vedea animalele e recomandabil un safari (şi aici cu siguranţã masina trebuie sã fie înaltã şi 4X4) sau cu salupa/vaporaş pe râu sau în deltã. Existã şi posibilitatea de a aştepta la un lac pentru a vedea animalele care vin la adãpat. Mizaţi pe ambele abordãri…
Ø  Delta râului Okavango e un fel de Delta Dunãrii cu crocodili, elefanţi, hipopotami şi zebre.
Ø  Chobe – dacã vreţi sã vedeţi cu adevãrat elefanţi, girafe, hipopotami, bivoli, antilope, ajungeţi la Kasane şi luaţi o excursie de 3 ore pe râul Chobe… e locul care trebuie sã fie pe primul loc dacã doriţi sã fiţi aproape de animale în Botswana.
Ø  Etosha - destinaţia pe care trebuie sã o aveţi dacã doriţi sã intâlniţi animale în Namibia. Cel puţin 200 km de circuit pe care nu îl veţi regreta.
Ø  Mokolodi – e o rezervaţie aproape de capitala Gaborone. Am petrecut 3 zile de neuitat aici… Mai ales când 6 girafe au venit sã se adape la lacul pe care îl vedeam din camerã.
Ø  Rihno Sanctuary – vizitaţi acest loc dacã iubiţi rinocerii şi aveţi noroc sã nu se ascundã prea tare…

Dan LUCA / reîntors la Bruxelles

vineri, 13 iulie 2018

Uniunea Europeanã divizatã între pro-UE și pro-state membre

Ultima lunã a fost din nou dinamicã pentru politica europeanã și chiar pentru relaţiile internaţionale.

Ø  Partidele politice europene (EPP, PES, ALDE și Verzii) și-au definitivat calendarul pentru alegerile primare europene. Accentul este însã pe desemnarea Spitzenkandidaten și mai puţin pe o procedurã de vot deschis, de genul alegeri primare. Așa cum menţionasem acum 4 ani, alegerile primare din 2014 au fost un pas înainte în comunicarea europeanã, dar totuși au avut un impact marginal la nivelul cetãţenilor. Probabil, din cauza acestui element, liderii își focalizeazã efortul pe desemnarea candidaţilor pentru funcţia de președinte al Comisisi Europene dupã alegerile din mai 2019.
Ø  Dacã mai spera cineva ca actualul președinte Juncker va mai prinde un al doilea mandat, recentul Summit NATO de la Bruxelles a confirmat imposibilitatea acestui scenariu. Un președinte slãbit, cel puţin fizic, nu poate sã inspire cetãţenii pentru încã 5 ani. Deci avem… "dezlegarea la pește", scuze, la competiţia pentru viitorul președinte al Comisiei Europene, chiar și la nivelul EPP din care provine actualul președinte.
Ø  Farã sã aștepte prea mult, partidele politice, dar și experţii politici, sugereazã scenarii posibile pentru un viitor Parlament European. Sunt întrebãri interesante din cercurile bruxelleze: Vom asista la o Macronizare a Parlamentului European precum cea a Parlamentului Francez de anul trecut? Partidul lui Macron și cel al cancelarului Merkel vor activa în același grup politic în viitorul Parlament European?
Ø  Sã nu uitãm, deși e greu sã formezi o coaliţie la putere în Parlamentul European, dupã ce tragem linie la sfârșit de mai 2019, partidul european cu cele mai multe locuri poate emite pretenţii sã numeascã președintele Comisiei Europene. La nivelul EPP nici nu se concepe cedarea puterii în 2019. Liberalii europeni (ALDE) doresc un scenariu în care, cu "ajutorul grupului Macron" (utopic în acest moment), sã devinã o forţa de top 2. Socialiștii mizeazã pe o regrupare a forţelor de Stânga, inclusiv cu Comuniștii și Verzii, pentru a "prelua puterea europeanã".
Ø  Mulţi preconizeazã cã de fapt viitorul Parlament European se va diviza în douã mari grupuri: pro-UE și pro-state membre. Iar fiecare dintre aceste grupuri va lua eurodeputaţi de la marile familii politice europene. Cam pe aceastã idee marșa recent și președintele Franţei.
Ø  În continuare se construiește noua narativã la Bruxelles, pentru a pregãti MOMENTUL EUROPEAN 2019: la provocãri naţionale, soluţii europene (inclusiv problema imigraţiei), buget european (mai precis un buget în jurul monedei euro).
Ø  Nu mai surpinde intervenţia presedintelui american în lupta politicã din Marea Britanie. De ce? Fiindcã poate!
Ø  Presiunea financiarã asupra ţãrilor membre NATO nu este nouã. De fapt mandatul actualului Secretar General are ca prioritate maximã creșterea contribuţiei ţãrilor membre, el însuși fiind dat exemplu pentru un astfel de succes la nivelul Norvegiei. Doar cã acum iese la suprafaţã frontal subiectul prin vocea actualului președinte american.  

Dan LUCA / Bruxelles