miercuri, 13 noiembrie 2019

Dialogând despre afacerile europene cu mediul academic clujean



Am revenit dupã 5 ani cu o scurtã intervenţie academicã la FSEGA - Facultatea de Ştiinţe Economice și Gestiunea Afacerilor, din cadrul Universitãţii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Mulţumesc doamnei prorector Mihaela Luţaș pentru invitaţie. Îmi amintesc și acum, cu deosebitã plãcere și nostalgie, când prezentam public împreunã studiul „Starea Naţiunii: Cluj – Bruxelles 2005”.

 

E bine cã “studenţii de la Licenţa” descoperã tainele economiei europene, iar o identificare a “ambasadelor europene” ale marilor corporaţii ajutã în a vizualiza legatura dintre legislaţie și mediul de afaceri.

 

Cu prilejul cursului am prezentat și politicile sectoriale “dragi mediului de afaceri”, istoria formãrii federaţiilor industriale europene, precum și procedura ca tinerii români sã lucreze în Bruxelles-ul european. I-am provocat pe cei 80 de studenţi prezenţi în amfiteatru, dorind ca cel puţin 5 dintre ei sã lucreze în capitala Europei în urmãtorii 5 ani…

 

Mai multe noţiuni despre prezentarea avutã se regãsesc în cartea recent lansatã la editura Palgrave Macmillan din Londra “Mapping the influencers in EU Policies”.

 

Dan LUCA / absolvent (și) al Universitãţii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca

 

 

duminică, 27 octombrie 2019

Macron şi Conferinţa pentru Europa




Vã mai amintiţi de “Momentul 1991”?  Atunci liderii europeni (din Vest, desigur) se întrebau în ce direcţie sã meargã Europa. S-a decis deschiderea spre Est, şi au urmat, treptat, aderãrile la uniune a fostelor ţãri comuniste… Merci Monsieur Mitterrand! Danke, Herr Kohl!

De ce actualii conducãtori europeni nu pot sã emitã (încã) pretenţii de lideri?

Emmanuel Macron are o problemã enormã. Ales triumfal în 2017, cu un discurs pro-european, îşi trãieşte acum realitatea complexã: un preşedinte liberal într-o “ţarã de Stânga”, cu doi vulpoi care stau la pândã pentru blocarea realegerii sale în 2022 (Marine Le Pen şi Jean-Luc Mélenchon), cu un parteneriat franco-german la nivel european mai mult de imagine decât de consistenţã, cu o industrie care aşteaptã încã digitalizarea realã, cu un profil energetic ancorat la greu în energia nuclearã. Iar peste toate mai sunt şi probleme în a numi un comisar european francez care sa dea drumul industriei aparãrii în UE…

Îmi place Macron, dar trebuie sã schimbe ceva. Dacã el gãseşte în ţãrile din Balcani problema dezvoltãrii europene actuale e nevoie de o reevaluare a situaţiei.

Raspunsul la naţionalism, nu este mai mult naţionalism, ci o nouã viziune. În martie 2019, preşedintele francez propunea ca în 2020 sã se organizeze o Conferinţã pentru Europa, cu scopul de a reinventa proiectul politic european.  Aceastã iniţiativã se regãseşte în programul de guvernare propus de preşedinta Ursula von der Leyen, fiind deja alocatã comisarei Dubravka Suica responsabilitatea în a dezvolta subiectul. Perfect! Transformaţi Conferinţã pentru Europa într-o dezbatere inclusivã. Nu doar cele 27 de ţãri trebuie invitate, ci şi cele în curs de negociere precum Serbia sau Muntenegru. Iar pentru a da un mesaj clar trebuie chemate şi Macedonia de Nord şi Albania la dezbateri, pe picior de egalitate cu celelalte ţãri europene.

S-a realizat acest mecanism cu prilejul Convenţiei Europene de la începutul anilor 2000, de ce sã nu repetãm procedura din nou. Asta desigur dacã dorim cu adevãrat sã locuim împreunã în UE.

Pentru Franţa, dosarul african este mai strategic decât pare la prima vedere. Africa este continentul care aşteaptã o apropiere de Europa, dar nu în cadrul unei politici de Dezvoltare, ci prin lansarea unui adevãrat Plan Marshall pentru Africa, aşa cum recent au menţionat unii politicieni. Politica de apãrare a UE trebuie dezvoltatã şi extinsã chiar şi la continentul african

Sã privim acum retrospectiv la Uniunea Europeanã. Construcţia recentã, începutã doar în anii ’50, are rezultate bune. Proiectul îndraznet al reunificãrii europene pornit în 1989 a fost încununat de succes. Pierderea teritoriului britanic nu poate sã bucure, iar pentru a face faţã cu succes globalizãrii extinderea UE trebuie sã continue spre Balcanii de Vest si, de ce nu, spre Est dacã se poate. Uniunea Europeanã are şansa istoricã de a îşi extinde influeţa şi spre alte teritorii, consolidându-şi rolul de putere mondialã. 

Dan LUCA / Bruxelles







duminică, 13 octombrie 2019

Political events to follow in 2020



We are only a few weeks away from the famous 2020. I say this because many European political projects have benchmarks at this time, such as the illustrious "Europe 2020" launched by the President of the European Commission in 2010. Even at the level of European student movements I was launching at the end of the 1990s two initiatives with a horizon of 2020: Education for 2020 and Romanian-Hungarian Relations in 2020.

2020 seems to be a more predictable year, in which after the madness of 2019 we can see the direction of action for the next 10 years. But a possible economic downturn may throw the EU into a new crisis, and let's hope we are better prepared institutionally than in 2008.

Ø  In March 2019, the French President proposed that a Conference for Europe should be organized in 2020, with the aim of reinventing the European political project. This initiative can be found in the government's program proposed by President Ursula von der Leyen, and Commissioner Dubravka Suica is already given the responsibility to develop the subject.
Ø  The European political parties have arrived to the moment of analysis, and the end-of-year congresses will give a first indication of the "positioning of doctrines" in the European primary elections, spitzenkandidat, but also on the transnational lists for 2024. Political foundations organize interesting debates and I am glad to be present this week as a panelist at FEPS Academy.
Ø  European-British relations are to be followed in 2020 with or without a Brexit agreement.
Ø  The European Union is taking concrete steps towards a bold environmental policy, but it is still to be discussed who pays the energy transition bills. The battle for the European budget 2021–2027 reaches its peak.
Ø  Interesting to know is that we will have COP26 in December 2020 in the UK.
Ø  To be honest I do not know what the new rotating European Presidency of Germany, scheduled for the second semester of next year, will bring. With a German President at the Commission, with super-influential German MEPs, with a German business sector deeply involved in European issues…
Ø  Something to look forward next year is also the EU's relationship with Africa, the United States - especially since there will be Presidential elections in the fall of 2020, Russia, and Asia.

Dan LUCA / Brussels


Evenimentele politice de urmãrit în 2020



Doar câteva sãptãmâni ne mai despart de faimosul an 2020. Spun asta fiindcã multe dintre proiectele politice europene s-au raportat la aceastã datã, precum faimoasa “Europa 2020” lansatã de preşedintele Comisiei Europene în 2010. Chiar şi la nivel de mişcãri europene studenţeşti lansasem la sfârşitul anilor ‘90 douã iniţiative cu orizont 2020: Education for 2020 şi Relaţiile româno-maghiare în 2020.

2020 pare un an mai predictibil, în care dupã nebunia electoralã a lui 2019 putem sã vizualizãm direcţia de acţiune pentru urmãtorii 10 ani chiar. O posibilã recesiune economicã poate arunca însã UE într-o nouã crizã, dar sã sperãm cã suntem mai bine pregãtiţi instituţional decât în 2008.

Ø  În martie 2019, preşedintele francez propunea ca în 2020 sã se organizeze o Conferinţã pentru Europa, cu scopul de a reinventa proiectul politic european.  Aceastã iniţiativã se regãseşte în programul de guvernare propus de preşedinta Ursula von der Leyen, fiind deja alocatã comisarei Dubravka Suica responsabilitatea în a dezvolta subiectul.
Ø  Partidele politice europene sunt la ora analizei, iar congresele de final de an vor da o primã indicaţie despre “poziţionarea doctrinelor” în alegerile primare europeane, spitzenkandidat, dar şi a listelor transnaţionale pentru 2024. Fundaţiile politice organizeazã dezbateri interesante şi mã bucur sã fiu prezent sãptãmâna aceasta în calitate de panelist la Academia FEPS.
Ø  Relaţiile europene – britanice sunt de urmãrit în 2020 cu sau fãrã acord de Brexit.
Ø  Uniunea Europeanã face paşi concreţi cãtre o politicã de mediu îndrãzneaţã, dar e încã de discutat cine achitã facturile tranzitiei energetice. Bãtãlia pentru bugetul european 2021–2027 ajunge în punctul culminant.
Ø  Interesat este cã vom avea COP26 în decembrie 2020 în Marea Britanie.
Ø  Sã fiu sincer nu ştiu ce va aduce nou Preşedinţia europeanã rotativã a Germaniei, programatã în semestrul doi al anului viitor. Cu preşedinte german la Comisie, cu eurodeputaţi nemti calificaţi şi superinfluenţi, cu un sector de afaceri german implicat în problematica europeanã…
Ø  Sã urmãrim anul viitor şi relaţionarea UE cu Africa, Statele Unite – mai ales cã avem alegeri prezidenţiale în toamna lui 2020, Rusia, Asia.

Dan LUCA / Bruxelles

sâmbătă, 28 septembrie 2019

Noua Ligã Hanseaticã în UE



Evenimentele globale au un impact uriaş asupra Uniunii Europene. Recomand câteva conexiuni de urmãrit în urmãtoarele luni:
Ø  Criza de la Casa Albã, pe fondul investigaţiilor din Ucraina, poate sã influenţeze masiv rezultatele alegerilor americane din toamna lui 2020. Pentru realegere actualul preşedinte trebuie sã vinã cu ceva nou pentru a schimba narativa în intern. Ceva care sã atingã coarda naţionalistã americanã. Venezuela este criza perfectã. Totul, dupã un scenariu testat acum 16 ani, când preşedintele de atunci George W. Bush a forţat invazia Irakului şi a avut apoi realegerea la cheie. Nu prea cred în spontaneitate, având în vedere cã anul trecut Columbia a devenit singurul partener global al NATO din America Latinã şi gazduieşte acum oficial mii de soldaţi americani pe teritoriul sãu… Dar aşa cum precizam la începutul anului, pentru a avea efectul electoral scontat, 2019 este crucial… În 2020 culegi eventual roadele...
Ø  Pentru UE, dosarul african este mai strategic decât pare la prima vedere. Africa este continentul care aşteaptã o apropiere de Europa, dar nu în cadrul unei politici de Dezvoltare, ci prin lansarea unui adevãrat Plan Marshall pentru Africa, aşa cum recent au menţionat unii politicieni. Politica de apãrare a UE trebuie dezvoltatã şi extinsã chiar la continentul african. Sã nu uitãm însã jocurile mondiale, o forţã europeanã coordonatã în Africa poate slãbi dominaţia economicã chinezã pe continent şi implicit consolideazã poziţia Statelor Unite ca lider mondial.
Ø  Marea Britanie se depãrteazã pe zi ce trece de UE, dar puţini observã apropierea strategicã de Statele Unite. Brexitul este de fapt o trecere a Marii Britanii din tabãra europeanã în cea transatlanticã. Statele Unite şi Marea Britanie (împreunã cu fostele teritorii din imperiul britanic) devin împreunã prima putere mondialã economicã, dar şi militarã, pentru urmãtorii 20 de ani.
Ø  La nivel european de urmãrit ceva nou, Noua Ligã Hanseaticã, ca rãspuns la Brexit şi la polul de putere franco-german. Iar dacã ţãri precum Irlanda, Olanda, Danemarca, Suedia, Finlanda şi ţãrile Baltice au o strategie comunã, acestea pot inclina multe decizii favorabile împotriva ţãrilor Mediteraneene sau a Grupului de la Visegrad.

Dan LUCA / Bruxelles

sâmbătă, 14 septembrie 2019

Uniunea Europeanã – viitorul e mai important decât prezentul




Ø  Aşa cum anticipasem încã din prima zi a acestui an, portofoliul apãrãrii europene se va aloca în viitoarea Comisie Europeanã Franţei. Sã nu uitãm cã Sylvie Goulard a fost şi ministra apãrãrii din Franţa, în acelaşi timp când Ursula Von der Leyen era ministra apãrãrii în Germania.
Ø  Africa este un proiect de top 5 pentru viitoarea Comisie Europeanã, dar s-a ezitat în a avea un comisar european şi un DG doar pentru acest subiect pentru a nu avea probleme cu alte continente. Cred însã cã vom avea o discuţie puternicã despre Africa, în special din cauza poziţionãrii UE ca şi putere mondialã.
Ø  Brexitul simplificã mult conducerea Uniunii Europene. Sub faimosul Tratat de la Aachen s-a reinstaurat binom franco-german al anilor 50’, dar cred cã mai degrabã avem unul germano-francez de data aceasta.
Ø  Franta nu conduce UE, cum susţin unii, ci doar are o influenţã puternicã în a ajuta Germania sã coordoneze structura europeanã. Franţa ajutã Germania în a dezvolta apararea europeanã, dar şi în relaţionarea complexã cu forţa ruseascã. Germania are nevoie de gazele naturale, pe care ruşii le deţin din abundenţă, iar ruşii au nevoie de tehnologie şi expertiză, de care Germania dispune din plin. De ce sã nu recunoaştem deschis realitatea, aşa cum o prezintã un fost cancelar german. “Europa, pentru a supraviețui politic între superputeri precum SUA şi China, are nevoie de potenţialul Rusiei. Avem nevoie de piaţa acestei ţări şi, mai presus de toate, de resursele ei”, a spus Schroeder.
Ø  Zilele acestea la Bruxelles viitorul pare mai important decât prezentul. Nimeni nu mai dã importanţã actualei Comisii Europene care are mandat pânã la sfârşit de octombrie, toatã lumea aşteaptã audierile noii echipe.
Ø  Referindu-ne la audieri, cu siguranţã Parlamentul European va identifica maxim douã propuneri de comisari pe care îi va respinge. E un joc de putere între instituţiile europene, intaurat în 1999 dupã fiascoul Comisiei Santer.
Ø  Acum 15 ani a fost sacrificat italianul Rocco Buttiglione propus ca şi comisar pentru Justiţie şi care în timpul audierilor a avut o pãrere deplasatã despre minoritãţile sexuale; în ianuarie 2010 a cãzut testul bulgaroiaca Rumiana Jeleva, cea care în mod repetat nu a reusit să răspundă la întrebări cu privire la acuzațiile asupra intereselor sale financiare.
Ø  Un exemplu mai recent a fost a slovena Alenka Bratušek, respinsă în audierile pentru Comisia Juncker din 2014, unde i se atribuise portofoliul Transporturilor. Deși fusese prim ministru în țara sa, Alenka Bratušek a fost găsită total incompetentă de eurodeputați, care nu au considerat că ea era pregătită pentru a prelua portofoliul ce îi fusese încredințat. De fapt s-au plãtit anumite poliţe având în vedere cã ea se propusese singurã comisar european când era premier…

Dan LUCA / Bruxelles

sâmbătă, 31 august 2019

“U” Cluj la Centenar şi pasiunea jucãtorilor de handbal



Clubul Universitatea Cluj împlineşte anul acesta 100 de ani de la înfiinţare. Cu acest prilej, împreunã cu handbaliştii din generaţiile ’80 şi ’90, am organizat la sfârşit de august un meci aniversar.

“U” Cluj este emblema sportivã a oraşului transilvan şi sunt mandru cã am fãcut parte între 1990 şi 1992 dintr-o echipã de vis, care se lupta de la egal la egal cu Steaua, Dinamo, Minaur sau Politehnica Timişoara pentru supremaţia naţionalã. Iar handbalul românesc era atunci încã competitiv pe plan mondial, România fiind medaliatã cu bronz la Campionatul Mondial din 1990 şi cu Steaua Bucureşti pe locul 3 în Cupa Campionilor Europeni.

Handbalul a jucat si încã joacã un rol important în viaţa mea. Am început ca junior la CSS Viitorul Cluj în 1980, apoi am fost la Constructorul Cluj în judeţeanã pentru un an, doi ani la “U” şi alţi 3 ani la Armãtura Cluj în liga a doua.

Aşa cum am mai scris, dupã 15 ani de pauzã (1995-2010), am reluat conexiunea cu handbalul ca jucãtor, antrenor, sponsor, dar şi pãrinte de handbalişti în devenire. În prezent cei 5 ai familie Luca, inclusiv soţia, jucãm la clubul GBSK din orãşelul în care locuim. Descopãr Belgia, o ţarã fãrã istorie şi performanţã în acest sport, dar cu 4 nivele competiţionale, comparând cu România cu zeci de medalii la Olimpiade şi Campionate Mondiale cu doar douã ligi în prezent.

Ca sã închei într-o notã pozitivã, handbalul este un sport perfect. Nu este un sport mare, precum fotbalul, foarte puţini handbalişti pot sã trãiascã doar din sport. Practicându-l însã este o investiţie pe viaţã! 

Haide “U”!

Dan LUCA / acum la Bruxelles