sâmbătă, 11 februarie 2012

Status of Europe's 'Ministry of Foreign Affairs'

An interesting approach is taken by Stefan Lehne, visiting scholar at Carnegie Europe, about the European External Action Service (EEAS). The big paradox seems to be that since the EEAS has become active – European foreign policy is less visible and effective than before its existence.

There are several technical issues, or 'design flaws', that Lehne addresses in his publication. But that is to be expected – transforming plans on paper to practice always needs reviewing and adapting. There are practical circumstances that one could never have foreseen whilst working out an idea on paper. These issues can be resolved in time though. For example, not every Member State has embassies all over the world – this is where the EEAS can win in effectiveness.

However, if we want Europe to be big in foreign policy, we need to take care of how this 'Foreign Ministry' of Europe is perceived – inside and outside the EU. The success of the EEAS not only hinges on technical issues: visibility is at least as important.

Look at Hilary Clinton – in charge of the “foreign ministry of the US” as Secretary of State, she is a well-known face across the globe. We just cannot compare her with Baroness Ashton, who is not as well-known as Europe's 'high representative', although she does great work behind the scenes.

Now, with the Treaty of Lisbon, whether we like it or not, we already have four visible leaders of the EU: the president of the EU (Council), the president of the European Commission, the president of the European Parliament, and the leader of the country currently in charge via the six months rotating presidency. To push a fifth person to an external visible position – to have another leader – is difficult. We see this clearly coming forward in a survey which circulated internally in the Commission. The survey shows that Ashton's visibility in national media is the second lowest out of all commissioners.

Granted: visibility is a challenging problem. Not in the least due to the fact that the EU is not one state - there are 27 voices, representing 27 individual national interests that need to be taken into account. It will be next to impossible for example to imagine Ashton addressing the press at the UN Security Council to speak for Europe, as Clinton does for the US. We need to find a balance to carry out one 'European' foreign policy, while still keeping the traditional national foreign policy channels running.

Dan LUCA & Nienke van Leeuwaarden / Brussels

vineri, 10 februarie 2012

Import de… personal

Ar fi interesant un studiu care să urmărească parcursul tinerilor absolvenţi de studii superioare ale universităţilor din România, după cum sugerează autorii unui recent studiu al Centrului Român de Politici Europene.

Dacă doar un student din cinci se întoarce în Moldova după finalizarea studiilor, înseamnă că România are şi potenţial de absorbţie de emigraţie, nu doar un trend accentuat de părăsire a ţării.

Mulţi studenţi străini din alte state non-UE spun că ar rămâne în România să lucreze sau să îşi deschidă propria afacere, însă din păcate, salariile mici şi traiul scump îi descurajează.

Dan LUCA / Bruxelles

joi, 9 februarie 2012

La Multi Ani PSD Bruxelles!

Acum 4 ani, în 13 februarie 2008, lansam oficial la Bruxelles ideea unei organizaţii politice româneşti în afara frontierelor Statului Român. Sprijiniţi de câţiva eurodeputaţi PSD (pe această cale doresc să le mulţumesc!) precum Titus Corlăţean (acum senator), Victor Boştinaru (eurodeputat) şi Cătălin Nechifor (acum deputat), ne-am strâns vreo 25 de oameni pentru a pune bazele “Organizaţiei Social Democraţilor Români din Bruxelles”.

Deşi mulţi au fost reticienţi, încă de la început am fost primiţi cu braţele deschise de către PSD, eu fiind chiar invitat pe 22 februarie 2008 să prezint iniţiativa Consiliului Naţional.

Pentru cei care doresc să urmărească traseul nostru le recomand pagina de Activităţi.

Ne bucurăm foarte mult că în octombrie 2010 organizaţia noastră a devenit oficial PSD Bruxelles, chiar dacă eram implicaţi în campaniile electorale PSD încă din 2008.

Am semnalat deschis dogma noastră, a celor ce doresc să se implice pentru România, iar acţiunile anului 2012 sunt foarte sugestive pentru responsabilitatea politică pe care ne-o asumăm.

Mii de mulţumiri celor care au crezut în PSD Bruxelles! Mă bucur că de 4 ani am strâns alături de noi zeci şi sute de români la fel de entuziaşti şi hotărâţi care vor să facă mai mult decât să vorbească fără folos.

Vrem să luptăm pentru ideile în care credem. Este loc pentru toţi şi suntem convinşi că împreună putem realiza lucruri minunate pentru români.

La Mulţi Ani PSD Bruxelles!

Dan LUCA / Bruxelles

miercuri, 8 februarie 2012

Opinii despre România – cei sub 30 de ani

Forbes a prezentat recent un complex material în care sunt prezentaţi 30 de tineri români sub 30 de ani care au rezultate excepţionale în domeniile lor de activitate.

De data aceasta aş insista mai mult pe declaraţia lui Octavian Costache, fost olimpic la informatică, plecat din România, unde fusese autorul mai multe proiecte online, iar acum este angajat al Google.

„Românii sunt puţin implicaţi. Ne lipseşte maturitatea unei democraţii. Oamenii nu înţeleg puterea votului, nici puterea informaţiei. Se lasă prostiţi pentru că nu înţeleg că politicienii ăştia ar trebui să lucreze pentru cetăţean şi pentru binele pe termen lung al tuturor. Toţi anii de comunism ne-au antrenat să credem că statul este ceva abstract care conduce şi că apartenenţa la partid este mai importantă decât individul ales. E greu să scapi de moştenirea asta. E greu să-i educi pe oameni să se uite la trecut, la fapte, la date obiective şi să-i faci să înţeleagă şi să gândească. Nu e numai vina poporului, ci şi a ziarelor, a TV-ului, a atitudinii generale de „eu ştiu mai bine” şi a convingerii că toţi sunt o apă şi-un pământ.“

Problema este faptul că românii au percepţii confuze asupra clasei politice, atât de tare încât ei simt că toţi cei care ar candida pentru a-i reprezenta sunt la fel, iar în final ar ajunge să-şi dezamăgească electoratul.

Dan LUCA / Bruxelles

Va rămâne România a 7-a putere politicã?

Se pare cã 2014 sau 2019 vor fi ani care vor marca scăderea numărul de eurodeputaţi români, dar şi numărul voturilor alocate României în Consiliu, în urma recensământului realizat la sfârşitul anului trecut în România.

Din cei 33 de europarlamentari, România ar putea pierde 3 sau chiar 4 reprezentanţi. Sunt însă o serie de alte motive care ar conduce la această diminuare, prima, care ar intra în vigoare din 2014, odată cu adoptarea prevederilor Tratatului de la Lisabona, dar şi ca urmare a aderării Croaţiei la UE. În plus, o reformă a Parlamentului European aflată în dezbatere, propune schimbarea numărului de eurodeputaţi şi a sistemului de alegere a acestora.

Calculate proporţional cu numărul populaţiei, nu vor scădea doar voturile din Consiliu, ci şi fondurile alocate României.

În prezent România este teoretic a şaptea putere politicã europeană, însă din păcate nu se profită de această poziţie suficient. Nu înseamnă că având un număr mai mic de eurodeputaţi, vocea României nu va fi ascultată pe viitor sau puterea politică ar fi direct afectată, însă perioada ce urmează, până în 2014 este una decisivă pentru ţară şi cetăţeni.

Dan LUCA / Bruxelles

marți, 7 februarie 2012

Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc – “Sprijin pentru presa Diasporei”

Diaspora română are nevoie de o conexiune reală cu România, dar şi cu ţãrile de inserţie. Presa diasporei devine astfel indispensabilă. Despre sprijinirea publicaţiilor româneşti peste hotare am publicat recent un material în Occidentul Românesc (pagina 10).

.........

Media poate juca diverse roluri pentru Diaspora românească: de informare asupra realităţilor din ţara gazdă (în sensul prezentării chestiunilor de interes practic), de ‘‘interfaţă’’ cu ţara-gazdă, dar şi platforma de socializare şi relaţionare între membrii comunităţii, asta din ce în ce mai mult, pe măsura dezvoltării presei online.

Sprijinirea presei Diasporei este necesară, românii din Diasporă au nevoie de mijloace de informare care să se adreseze cu predilecţie lor şi care să reprezinte totodată vocea acestora. În acest fel, se va asigura un spaţiu de dezbatere publică al românilor din Diasporă. Reprezentanţii Diasporei vor deveni mai vizibili nu numai comunităţilor din care fac parte, dar şi românilor rezidenţi în regiuni geografice apropiate şi celor din statele vecine (Belgia-Olanda, Franţa-Belgia, Italia-Austria etc.), care pot întâmpina probleme asemănătoare, a căror rezolvare impune adeseori soluţii apropiate.

Un alt rol important al presei este acela de promovare a imaginii şi a mesajelor Diasporei. Cu cât presa scrisă, posturile de televiziune şi comunităţile de pe internet ale Diasporei române sunt mai cunoscute în ţara gazdă, cu atât mai puternic poate fi răspunsul acestora în faţa campaniilor negative de imagine din unele state membre, campanii care vizează direct sau indirect cetăţenii români. Soluţia la acest fenomen trebuie să vină de la comunităţile de români din Diaspora – singurele care pot oferi un răspuns credibil, cu efect durabil împotriva acelor atitudini care încalcă principiile ce stau la baza Uniunii Europene.

Acestea sunt doar câteva din ideile pe care le-am prezentat împreună cu colegii din Bruxelles încă de acum un an, însă sunt mult mai multe de spus pe acest subiect.

Tehnologia ne ajută şi este necesar să apară surse alterantive. Majoritatea românilor, din Bruxelles, din Belgia şi din alte ţări, vizionează în timp real programele televiziunilor româneşti, citesc “la greu” presa românească şi ascultă chiar radiourile din România. Însă aceste publicaţii nu sunt la fel de aproape de românii plecaţi pentru a simţi la adevărata intensitate “bătăile inimii lor”.

Veţi spune că sunteţi conştienţi de toate aceste avantaje pe care le oferă presa Diasporei, dar, mai ales cei implicaţi direct în dezvoltarea acestor genuri de proiecte, ştiu foarte bine că resursele financiare sunt limitate. Cum se poate sprijini finanţarea presei românilor de dincolo de graniţele ţării?

În primul rând importantă este recunoaşterea rolului românilor din Diaspora pentru România şi renunţarea la acele principii şi convingeri greşite care conduc la ruptura dintre românii din ţară şi semenii plecaţi.

Mă refer aici inclusiv la introducerea soluţiilor de finanţare pe care ar trebui să le ofere guvernarea ca şi dovadă a faptului că statul sprijină integrarea românilor în ţara gazdă.

Există români în Diasporă care fac miracole, pentru binele comunităţilor din care provin. Sunt portaluri întreţinute cu mare grijă, în care se găsesc informaţii practice despre diverse soluţii la problemele întâlnite în ţările de inserţie. Sunt oameni care dupa 10 ore de muncă mai au puterea să “stea” cu ochii în calcular cu orele, pentru că merită să-şi informeze compatrioţii despre ceea ce cred ei că e relevant.

Să nu vă închipuiţi însă că sunt adevărate afaceri în spatele acestor web-uri, sau chiar publicaţii print. Majoritatea activităţiilor sunt înterţinute de pasiuniile unor români de suflet, pentru care valorile materiale sunt tot timpul învinse de dorinţa de a face bine.

Mulţumiri tuturor acelor anonimi care contribuie la sedimentarea unor sentimente de normalitate între românii din Diasporă.

Dan LUCA / Bruxelles

Petiţii cetăţeneşti pe internet

La sfârşitul anului trecut prezentam condiţiile necesare pentru ca propunerile înaintate Comisiei prin ECI să fie considerate valide.

Iată că reţelele de socializare vin foarte repede în sprijinul cetăţenilor europeni, prin platformele pe care le oferă, adunarea semnăturilor fiind astfel foarte uşor de realizat, pe lângă rapida diseminare a informaţiilor şi dezbaterea temelor respective.

Deşi puterea rămâne în mâna factorilor de decizie europeni, prin Iniţiativa Cetăţenească Europeană populaţia este pe picior de egalitate în ceea ce priveşte propunerea legislativă. Petiţiile pot fi semnate prin intermediul mediului virtual, după o bună analizare a situaţiei, de toţi cei interesaţi, prin utilizarea ID-ului, codului numeric personal.

Apelarea la internet pentru manifestarea opiniei publice nu este o noutate, însă prin adoptarea ECI părerea cetăţenilor expusă astfel va fi recunoscută oficial la nivel european.

Dan LUCA / Bruxelles