luni, 15 octombrie 2018

Is a catastrophic scenario possible for the EU?

Are we playing with fire and do we hate the European Union like it is not ours? Do we really not want to have this community structure any longer?

I am positive and I believe in the European construction, but I must bring you bad news this time. We may not have a European Union in five years... You can say that is not possible... But who thought five years ago that Brexit would happen or Donald Trump?

The hypothesis of a possible EU disaster can be demonstrated. The simplicity of this theory scares us. Let’s look at it mathematically...

Between 23-26 May 2019 elections are held for the European Parliament. Practically, in 27 countries, simultaneous elections are held to designate MEPs for the next 5 years. The European level has very little influence and decision power. I remember the year 2009 when I was on the electoral list, and on the evening after the elections we gathered the results with the PES President, Poul Nyrup Rasmussen, to see what the Left did. We noticed that the EPP won... and then again imposed Barroso as President of the European Commission.

We risk having an anti-European movement in the next European Parliament. Everything will begin on May 26, 2019, when in some countries, like Poland or Hungary, maybe even Italy, anti-European forces (with inter-governmentalists together) will send an anti-European majority of MEPs to Brussels and Strasbourg. From other countries, the EU will have anti-European MEPs, but not the majority. We pull the line and get to something like 52% pro-Europeans. We say we have won and continue the European dance calmly.

But there will be planned or spontaneous backstage movements. Some MEPs will suddenly change their membership of a group and even a doctrine. For various reasons: they do not like the leader of their party in the country, they are no longer favorites for the re-election, or they want to be against the system, it's the cool power... Some examples are useful: Monica Macovei joined the Parliament in 2014 on the EPP list and is now at ECR, those responsible for Brexit. Another example, even louder: Laurenţiu Rebega - brought by the Left in Parliament, visibly clinging with the French National Front...

Yes, you realize that the fragile majority of pro-Europeans can erode in the 2-3 years after the 2019 elections, without any further elections... There is a possibility that the year 2022 will be the year of crossroads... With a European Parliament formed by the majority (even at the limit) of the anti-European, everything will be blocked... the European engine will die... definitively, unfortunately.

What can be done? The desire to criticize the EU constructively leads to disaster. Let me give you an example. Green NGOs engage in an agonizing struggle to raise environmental legislation. Let's say they fight for 40% and end up at just 30%. NGOs will say "The EU is not ambitious," so a negative message that catches fantastic media and gets to the ordinary citizen (often disoriented by the EU) transformed into the signal "EU does nothing". And the man on the street votes for a populist, anti-European party on May 26, 2019... And after the electoral disaster, without the EU, we will not even have 30%... than everything has collapsed. What are we doing? The dilemma is big... Are we criticizing and destroying everything? Should we change the approach?

The problem is that we criticize a European project that no-one really defends... as somebody said the story of the war does not catch up with the younger generation, and the confidence in politicians is not too high. In addition, we now have the notorious sarcasm of the Anglo-Saxons, encouraged by Brexit and Trump... The micro jokes fuel a disaster on the macro level...

I almost forgot... The EU also has external enemies, not just domestic... Russia, Trump/ America, and I let you decide about China... or Britain even??

What to do? Some suggestions, like a citizen...
Ø  We need a clear European project. The momentum in 2019 is beneficial. What kind of European Union do we want in 2040? Borders, Security, Migration, Euro budget, Economy, Trade, Institutions... Vision and reality, not bureaucracy and closure... Positive, inclusive, responsible messages...
Ø  The EU is diverse, so we need a management of this diversity. Vote by majority in the Council, without north-south or east-west conflict.
Ø  Credible leaders with the power to move the European project forward. The Merkel-Macron axe is not bad, but we need to strengthen it. As was the Kohl-Mitterrand machine in 1991.
Ø  Quickly treat image issues (symbolic at many times) from Brussels. I do not think the Selmayr file is helping the European project. I do not speak legally, but ethically. If we lose 1% of pro-Europeans because of this, the risk is huge...
Ø  Penalizing the double message, especially for MEPs. A few hundred of them will enter the electoral campaign and explain their impotence due to Brussels bureaucracy... Really?
Ø  We will have about 10,000 candidates for the future European Parliament. How can we know what they really think about the EU? The electorate needs to know...
Ø  Philosophers, opinion leaders, experts from the 27 European countries - is the European project so bad? Choose between yes or no ... it's hard!
Ø  What role can the 100,000 citizens from euro-Brussels play? Many are now involved in local politics in the neighborhood where they live (Belgian local elections)... It is good, but they have much greater potential, especially at a time of crisis...
Ø  To the 3,000 industrial federations I strongly recommend that they also communicate their European vision through the 2019 Manifest or another campaign document. Design strong arguments for the EU and communicate them from the beginning of 2019. It will help you with the new Parliament and it will help the EU too!
Ø  In a few days the congresses of the European parties begin. Will we have a discussion focused on "winning the EU" or "winning the doctrine"? Can we combine?

The list stays open... but we have to hurry...

Dan LUCA / Brussels

duminică, 14 octombrie 2018

Este posibil scenariu catastofã pentru UE?

Ne jucam şi ne batem joc de Uniunea Europeanã de parcã nu e a noastrã? Chiar vrem sã nu mai avem aceastã structurã comunitarã sau doar ne plac polemicile de doi bani?

Sunt pozitiv şi cred în construcţia europeanã, dar trebuie sã vã aduc veşti proaste de data aceastã. E posibil ca în 5 ani sã nu mai avem Uniune Europeanã… Ziceţi cã nu se poate. Dar cine credea acum 5 ani în Brexit sau Donald Trump?

Ipoteza posibilului dezastrul UE poate sã fie demonstratã. Simplicitatea acestei teorii ne sperie. Sã o luam matematic...

În perioada 23-26 mai 2019 se organizeazã alegeri pentru Parlamentul European. Practic în 27 de ţãri se organizeazã alegeri simultane pentru a desemna eurodeputaţii urmãtorilor de 5 ani. Nivelul european are foarte puţinã influenţã şi putere de decisie. Îmi amintesc de anul 2009, când eram pe lista electoralã, iar în seara de dupã alegeri adunam rezultatele cu Preşedintele PES de atunci, Poul Nyrup Rasmussen, sã vedem ce a reuşit Stânga. Constatasem cã EPP a câştigat… şi l-au impus apoi, din nou, pe Barroso ca preşedinte al Comisiei Europene.

Riscãm ca în urmatoarea legislaturã europeanã sã avem un Parlament anti-european. Totul va începe pe 26 mai 2019 când în unele ţãri, de genul Polonia sau Ungaria, poate chiar şi Italia, forţele anti-europene (cu interguvernamentalişti cu tot) vor trimite la Bruxelles şi Stasbourg o majoritate anti-europeanã de deputaţi europeni. Din alte ţãri UE vom avea eurodeputaţi anti-europeni, dar nu majoritari ca numãr. Tragem linie şi ajungem la ceva de genul 52% pro-europeni. Zicem cã am câştigat şi continuãm liniştiţi dansul european.

Dar încep jocurile de culise planificate sau spontane. Unii eurodeputaţi îşi schimbã brusc apartenenţa la un grup şi chiar la o doctrinã. Motive diverse: nu se mai înţeleg cu liderul partidului din ţarã, nu mai intrã în graţiile realegerii, sau vor sã fie împotriva sistemului, cã e cool… Forţa exemplului: Monica Macovei a intrat în Parlement în 2014 pe lista EPP şi acum e la ECR, cei responsabili de Brexitul. Încã un exemplu, şi mai tare: Laurenţiu Rebega – adus de Stânga în Parlament, cochetând vizibil cu Frontul Naţional francez…

Da, vã daţi seama cã majoritatea fragilã a pro-europenilor se poate eroda în 2-3 ani dupã alegerile din 2019, culmea, fãrã alte alegeri. Existã posibilitatea ca anul 2022 sã fie anul de rãscruce… Cu un Parlament European format din majoritate (chiar şi la limitã) anti-europeanã totul se va bloca… se va gripa motorul european… definitiv din pãcate.

Ce se poate face? Dorinţa de a critica constructiv UE duce la dezastru. Sã vã dau un exemplu. ONG-urile verzi duc o luptã acerbã pentru a ridica standardele legislative de mediu. Sã zicem cã ele se bat pentru un procent de 40%, iar la final se ajunge la doar 30%. ONG-urile vor zice “UE nu e ambiţioasã”, deci mesaj negativ, care prinde fantastic la presã şi ajunge la cetãţeanul de rând (de multe ori dezorientat de UE) transformat în semnalul “UE nu face nimic”. Iar omul respectiv voteazã pe 26 mai 2019 un partid populist, anti-european… Iar dupã dezastrul electoral, fãrã UE, nu vom avea nici mãcar 30%... ca s-a prabuşit totul. Ce facem? Dilema e mare… Criticãm şi distrugem totul? Schimbãm abordarea?

Problema este cã noi criticãm un proiect european pe care nimeni nu îl apãrã cu adevãrat… cum zicea cineva povestea cu razboiul nu prinde la generaţia tânãrã, iar încrederea în politicieni nu e nici ea la cote ridicate. În plus mai avem acum şi sarcasmul (notoriu) al anlglo-saxonilor, descãtuşaţi de Brexit şi Trump… Glumiţele la nivel micro alimenteazã un dezastru pe palierul macro…

Era sã uit… UE mai are şi duşmani externi, nu doar interni… Rusia, Trump/America, vã las sã decideţi despre China… Marea Britanie chiar??

Ce e de fãcut? Câteva sugestii, ca simpu cetãţean…
  • ·     Avem nevoie de un proiect european clar. Momentul 2019 este benefic. Ce fel de Uniune Europeanã vrem sã avem în anul 2040? Frontiere, securitate, migraţie, buget euro, economie, relaţii comerciale, instituţii… Viziune şi realitate, nu birocraţie şi închistare… mesaj pozitiv, inclusiv, responsabil…
  • ·     UE e diversã, deci avem nevoie de un management al diversitãţii. Vot cu majoritate în Consiliu, fãrã conflicte nord-sud sau est-vest.
  • ·       Lideri credibili cu putere de a mişca proiectul european. Axul Merkel-Macron nu e rãu, dar trebuie sã îl consolidãm. Aşa cum a fost binomul Kohl-Mitterrand în 1991.
  • ·     Tratate rapid problemele de imagine (simbolice de multe ori) din Bruxelles. Nu cred cã dosarul Selmayr ajutã proiectul european. Nu vorbesc din punct de vedere juridic, ci etic. Dacã pierdem 1% din pro-europeni din cauza aceasta, riscul e imens…
  • ·      Sancţionarea mesajului dublu, în special in cazul europeputatilor. Câteva sute dintre aceştia vor intra în campanie electoralã şi îşi vor explica neputinţa datoritã birocraţiei de la Bruxelles…  Chiar aşa?
  • ·      Vom avea aproximativ 10.000 de candidaţi pentru viitorul Parlament European. Cum putem sã ştim ce gândesc cu adevãrat despre UE? Ca electoratul sã ştie…
  • ·    Filozofi, purtãtori de opinie, experţi din cele 27 de ţãri europene – chiar e aşa de rãu proiectul european? Alegeţi între da sau nu... e greu!
  • ·    Ce rol pot sã joace cei 100.000 de europeni din Bruxelles-ul european? Mulţi se implicã acum în politica localã din cartierul în care locuiesc (alegeri locale belgiene)... E bine, dar au potenţial mult mai mare, mai ales la ceas de crizã…
  • ·      Celor 3000 de federaţii industriale le recomand sã comunice şi viziunea lor europeanã, prin manifest 2019 sau alt document de poziţionare. Concepeţi argumente solide în favoarea UE şi comunicaţi-le încã de la începutul anului 2019. Vã va ajuta la greu cu noul parlament, şi ajuta şi UE!
  • ·     În câteva zile încep congresele partidelor europene. Vom avea o discuţie axatã pe a “câştiga UE” sau a “câştiga doctrina”? Putem combina?

Lista rãmâne deschisã… dar trebuie sã ne grãbim...

Dan LUCA / Bruxelles

marți, 9 octombrie 2018

European Political Parties, Groups in the EP, Groups in the European Committee of the Regions & European Political Foundations

The main European Political parties have large offices in Brussels. It is important to underline the difference between European political parties and political groups in the European Parliament or in the Committee of the Regions; in some cases the same name is used.

Ø  For example ALDE is the Alliance of European Liberals and Democrats in the European Parliament. The ALDE group currently comprises 68 Members of the European Parliament (MEPs) from 21 countries of the Union and is led by Guy Verhofstadt, a Belgian Liberal (OpenVLD).
Ø  The Alliance of Liberals and Democrats for Europe (ALDE) Party is the party for liberal democrat values in Europe. The ALDE Party consists of 60 member parties. 
Ø  There is also another different ALDE entity, The Alliance of Liberals and Democrats for Europe (ALDE) in the European Committee of the Regions - a political group that represents liberal & democrat city mayors, regional presidents and ministers, and local and regional councilors in the process of developing EU policies and laws.

European political foundations were funded from October 2007 to August 2008 by action grants awarded by the European Commission under a pilot project. From September 2008, the European Parliament took over the funding and now awards annual operating grants. The grant may cover up to 85% of a foundation's expenditure, while the rest should be covered by own resources, such as membership fees and donations.

European Left (party)

Dan LUCA / Brussels

sâmbătă, 6 octombrie 2018

Explozie de candidaţi români la alegerile locale din Belgia

Astãzi, doresc sã vã prezint mai mult despre Bruxelles ca şi capitalã a Belgiei şi mai puţin ca reşedinţã a instituţiilor europene.

Ø  Cetãţenia belgianã devine foarte interesantã şi nu doar pentru africani sau est-europeni, dar şi pentru australieni, americani şi (recent veniţi la naturalizare) britanici.
Ø  Ceea ce avem acum în Belgia, şi în special la Bruxelles, este o Europã în miniaturã şi chiar mai mult. Îmi amintesc cei 3 ani locuiţi în comuna (un fel de sector bucureştean) Saint Josse. Vreo 25 de mii de suflete cu 152 naţionalitãţi/origini diferite… De fapt în aceastã zonã 90% din cetãţeni nu sunt de origine belgianã. Primar turc. Singurul consilier român din Belgia, Gabi Mara, activeazã aici.
Ø  În şcolile bruxelleze din cei aproximativ 20 de elevi din clasã, cel puţin 50% sunt de alte origini. Dominã marocanii şi turcii (depinde de zona), dar întâlnim la greu şi congolezi, italieni, spanioli, vietnamezi, polonezi, români, albanezi, columbieni sau mexicani...
Ø  Românii din Belgia ating o maturitate demnã de invidiat pentru ale comunitãţi româneşti din ţãrile europene. Este vorba de palierul integrãrii politice. O datã la 6 ani avem alegeri locale în Belgia, urmãtoarele în câteva zile, pe 14 octombrie 2018. O veritabilã expozie de candidaţi români pe listele electorale. Dacã în 2012 vreo 5 români încercau marea cu degetul, acum avem de 10 ori mai multe candidaturi. Vã invit sã-i observaţi pe o listã pusã la dispoziţie de prietenii de la Rombel. Aplauze, vã rog! Candidaţii români meritã apreciaţi pentru efortul pe care îl depun. Plãcut surprins sã constat cã practic cele 3 diaspore româneşti sunt prezente cu candidaţi: cei veniţi în Belgia înainte de 1989, cei veniţi dupã Revoluţie (şi aici avem douã categorii, cei care lucreazã în Bruxelles-ul european şi cei care îşi deruleazã activitatea în “Belgia normalã”).
Ø  Urmãresc cu mare interes aceste alegeri locale din Belgia şi din punct de vedere personal. Nu, nu sunt candidat… Dar ce este mai greu decât sã fii candidat? Sã îţi candideze soţia!
Ø  Pe final, un subiect care mã pasioneazã  de mult timp… Înfiinţarea de noi structuri de implicare. Cred cã în ultimele 7 zile am auzit de vreo 6 noi partide politice sau mişcãri. E bine şi cu acest prilej vreau sã apreciez cã avem fibrã vie, cã putem trece peste blazarea cotidianã. De urmãrit  Volt Europa,  DiEM25, dar şi partidul bunului meu prieten slovac Ivan Stefunko, Progresivne Slovensko.

Dan LUCA / Bruxelles

duminică, 30 septembrie 2018

Activitate academicã intensã

Încã din 2008 am placerea de a intercţiona cu lumea academicã europeanã. Zeci de cursuri despre piaţa afacerilor europene mã ţin aproape de recentele cercetãri din domeniu.

În ultimele 3 luni ale anului 2018 voi realiza un adevarat tur de forţã, fiind invitat pentru a ţine prelegeri la VUB-Bruxelles (octombrie), SNSPA-Bucureşti (octombrie), Universitatea din Leuven (noiembrie), Universitatea din Anvers (noiembrie) şi ULB-Bruxelles (decembrie).

Dan LUCA / Bruxelles

sâmbătă, 22 septembrie 2018

Acord Brexit – misiune imposibilã?

Viteza de derulare a evenimentelor europene este enormã, ceea ce îmi permite sã scriu un mesaj saptamânal fãrã sã plictisesc asistenţa (cel puţin aşa sper).

Brexit-ul şi “presiunile”
Brexitul este un subiect care acapareazã agenda publicã şi permiteţi-mi un pronostic hazardat. Deşi conceperea unui acord de ieşire a Marii Britanii din UE este o negociere juridicã, este prea “expus”, devenind un instrument politic. Capitalul politic este enorm pentru taberele implicate. Avem cel puţin douã grupuri la nivelul Conservatorilor britanici, care fac din guvernare un balet riscant. Mai avem opoziţia, Laburiştii, care “o joacã”. În plus avem tot felul de presiuni europene… S-a ajuns la ceva de genul negocierii TTIP (Tratatului Comercial între UE şi Statele Unite). Vizibil şi imposibil de înţeles de public, abandonat de lideri din cauza “presiunii”. Şi zic eu acum… E imposibil sã avem un acord Brexit care sã aducã linişte parţilor implicate şi care sã treacã apoi prin ratificãri instituţionale. Asta nu înseamnã cã echipa Barnier deruleazã un exerciţiu fãrã sens. Concluziile se vor înşuruba rapid în parteneriate sectoriale, tehnice, fãrã vizibilitate. Ceva de genul liniştitului Tratat Comercial UE-Japonia… Vom avea de fapt o situaţie paradoxalã, fãrã acord Brexit, dar cu multe mini-acorduri, care cu siguranţã nu le vom numi acorduri pentru a nu deranja sferele politico-cetãţeneşti…

Orban şi UE
Nu pot sã îmi dau seama pânã în ce punct poate sã ducã ipocrizia unor lideri naţionali. Da, am înţeles, o joci împotriva Uniunii Europene şi câştigi alegerile naţionale la greu. Realizezi chiar majoritãţi parlamentare care pericliteazã ecosistemul instituţional… Iar apoi întorci spatele Uniunii Europe şi intri în parteneriate cu Estul? Sper din toatã inima cã disperãrile unor lideri sã nu fie fãrã margini. Naivitatea lui Cameron, pariul ratat cu istoria, a dus Marea Britanie afarã din UE, dar nu pot sã cred cã Ungaria va merge în direcţia respectivã. Prietenii maghiari nu sunt atât de naivi… Chiar a pus Rusia mâna din nou pe “Visegrad”?

EPP şi alegerea liderului...
Congresul EPP de la Helsinki va anunţa numele celui care va deveni preşedintele Comisiei Europene în 2019. Dacã nu avem o schimbare la nivel european, se încearcã un scenariu asemãnãtor cu cel din 2014. Angela Dorothea Merkel sugereazã candidatul preferat, congresul european alege “democratic” nominalizarea domniei sale, EPP câştigã cel mai mare numãr de eurodeputaţi în mai 2019 şi în toamna lui 2019 îl instalãm pe Manfred Weber ca preşedinte în locul lui Juncker... Foarte interesantã strategia EPP... previzibilã chiar. Dacã acum 5 ani EPP a programat congresul de alegere în martie 2014, cu doar douã luni înainte de alegeri, acum mergem pe o strategie rapidã de ocupare a locului... E şi un mesaj cãtre domnul Macron, credeţi-mã...

Stânga şi Europa
Acum o sãptãmânã, când explicam un posibil scenariu pentru viitorul Parlament European, colegii socialişti m-au întrebat “ei pe unde sunt?”… şi le-am spus, colegial, “niciunde”. Asta e cea mai mare frustrare a unui partid politic, lider politic, fie el de Dreapta sau de Stânga… sã nu te mai vadã lumea, sã nu mai contezi. Îmi este simpatic domnul Sefcovic, dar nu cred cã va avea forţa sã câştige nominalizarea Stângii europene, şi poate nici cea de comisar din partea slovacilor. Sã nu uitãm dânsul este deja de 10 ani comisar european… Dar cine poate sã fie candidatul Stângii europene? Vroiam sã zic Moscovici, dar nu cred nici în parteneriatul Macron-Moscovici, atât de necesar nominalizãrii… Mai avem vreo 10 sãptãmâni pânã la congresul din decembrie de la Lisabona… promit sã mai scriu pe tema aceasta…

Alegerile locale din Belgia şi românii
Mã bucur enorm sã observ români implicaţi în politica comunitãţilor din care fac parte. Sloganul “facem politicã acolo unde trãim” (fizic, nu doar virtual) prinde în sfârşit şi la românii din Belgia, şi mai ales la cei din Bruxelles. Dacã în 2012 aveam doar vreo 4-5 candidaţi, acum numarul lor a explodat. Mult success pe 14 octombrie 2018!

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 17 septembrie 2018

Composition of the future European Parliament... a working draft...

I really like Mr. Juncker... Like a wise man in the Tibetan villages, he tried in the so-called State of the Union a few days ago to show us what we already knew. A small recap before the exam (European elections), a good PowerPoint, where the entire European Commission has made it politically correct... What's next now? He is preparing to close the European executive soon, for the inventory, to leave room to true European leaders, European elections and other crises that he is certainly not responsible for...

On this ground we build Europe on a struggle between the national powers and the community structure. A fight began in the 1950s with prerogatives and subsidiarity... The crisis over the past 10 years has shown us an essential paradox. Citizens, Europeans, have called on the "European institutions" to resolve the economic and financial crisis, but the answer was "the economic segment is of national competence". And it is right... But ordinary people now say "why should we vote in the European elections?", "Why should we trust European leaders with no competences?" And again I give them justice. The dilemma of the current European construction is that we have reached the middle of the road and the unfinished work is causing problems.

Brexit helps us to understand that we cannot be in two places at the same time... We either build a solid European Union with a common foreign policy, with common defense capability, with common industrial policies, or we should stay only with the idea of ​​a common market and we are no longer deluding. Whoever did a little bit of politics knows that the answer is not yes, but neither no... And that will happen next year. The matrix of representation in the future European Parliament will return, political doctrines will only play a guiding role, and we will have four parliamentary groups totally different from what we now have.

Let me sketch the future of the European Parliament:
Ø  The Radical Federalists Group, led by Guy Verhofstadt, the current ALDE leader. With a score of about 10%.
Ø  The Pro-European Group, in which we will have the Merkel’s party (German Christian Democrats) and the many other parties from the current EPP. In addition, however, we will also have Macron's Movement here. Together, we will have many MEPs, about 40% of the room.
Ø  Followed by the Moderate Intergovernmental Group, with parties such as Orban’s one, maybe the Polish from PiS, focused on parties in power in the Visegrad Group. I think they'll get around 20% here.
Ø  And the most vocal, anti-European group will continue to exist within a cluster formed by the current ECR foundation, but weakened by the departure of the Brits. We will have around 15% in this formation.
Ø  Normally, there will be small groups not related to the four most current ones, but in total no more than 15%.

This revolution of the European representation will bring us several fundamental questions:
Ø  What is the impact on European political parties? What is their correspondence with such political groups in the European Parliament?
Ø  What is happening at the level of the political parties in the member countries? Do they risk having MEPs and then "losing" them to different groups at European level? It does not work that way…
Ø  What is the mechanism for electing/appointing the new President of the European Commission?
Ø  How will the future European Commission function if we have European commissioners coming from "intergovernmental parties"? Actually, we have such a situation in the current Commission, but he hid chameleonic in the system... I let you find it yourself...
Ø  And to be even deeper, what is the impact on national parliaments of such a segmentation of the European legislature?

However, I do not think that a concept of European supra-nationality, of European patriotism, will catch. Please ask a supporter of Mr. Macron's party if he wants the European Union to be world champion in football or "Les Bleus"? Reality checks...

Dan LUCA / Brussels