Dan LUCA – la Prahova TV despre Axa Bruxelles – Bucureşti – Ploieşti

Fiind la Ploieşti pentru câteva zile, mi-a fãcut o mare plãcere sã particip la emisiunea lui Marius Visarion “A 4-a putere”, gazduitã de televiziunea regionalã Prahova TV.

Timp de o ora am abordat teme precum impactul globalizãrii asupra economiei româneşti, Uniunea Europeana ca jucãtor global sau poziţionarea celor 100.000 de actori ai afacerilor europene în dezbaterile despre viitorul instituţiilor europene.

Printr-o abordare directã, am încercat sã explic utilitatea construcţiei europene, chiar dacã existã foarte multe de schimbat în urmãtorii ani pentru ca cetãţenii sã înteleagã cu adevãrat avantajul acestei structuri. Alegerile europene din mai 2014 sunt un bun prilej în a lansa o dezbatere plinã de conţinut, atât în România, cât şi în celelalte ţãri europene, despre ce fel de Europã dorim sã avem.

Dan LUCA / Bruxelles

Român în diplomaţia europeanã

Ministerul Afacerilor Externe anunţa numirea diplomatul Mihai Stuparu în funcţia de şef al Delegaţiei Uniunii Europene la Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite).


"Numirea diplomatului român în această importantă funcţie a Serviciului European de Acţiune Externă reprezintă atât o recunoaştere a meritelor candidatului român, a experienţei acestuia în misiuni importante inclusiv în state arabe, cât şi a reputaţiei şi experienţei diplomaţiei româneşti în regiune şi în lume", sublinia ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean.

Materialul publicat de Cotidianul amintea că “funcţia de şef de Delegaţie UE la Abu Dhabi este a treia poziţie de conducere în cadrul SEAE pe care România o obţine, după nominalizarea ambasadorului Viorel Isticioaia în funcţia de director general pentru Asia, în 2010 şi a lui Traian Hristea în funcţia de şef al Delegaţiei UE la Erevan, în 2011. În acest moment, prezenţa românească în cadrul Serviciului se ridică la 18 persoane, din care 11 în Centrala de la Bruxelles şi 7 în delegaţiile UE”.

Dan LUCA / Bruxelles

Spre o educaţie dualã şi în România?

Legea uceniciei (un subiect cât se poate de serios) a fost modificată recent în România, iar conform noilor prevederi atât angajatorul, cât şi ucenicul, au acum mai multe drepturi şi obligaţii unul faţă de celălalt, potrivit Patronatului Tinerilor Întreprinzători din România (PTIR).


Tinerii de peste 16 ani pot fi ucenici şi ulterior angajaţi, ceea ce contribuie la dezvoltarea experienţei profesionale practice, cu şanse mult mai mari la angajare, iar în final cu reducerea şomajului în rândul tinerilor absolvenţi.

Acest lucru nu poate decât să mă încânte, mai ales că orientarea europeană în domeniu are cam acelaşi trend. European Business Summit-ul de anul trecut a alocat o importantă parte a dezbaterilor sistemului dual de învăţământ, pe modelul german.

Dan LUCA / Bruxelles

Europa între energie şi sănătate. Cercetarea în România

Îmi propun să evidenţiez în continuare câteva elemente interesante remarcate într-un recent interviu acordat lui Mihai Călin, şi publicat de EurActiv, de Ruxandra Draghia-Akli, unul dintre cei mai influenţi români din cadrul Comisiei Europene. Aceasta este director pentru sănătate în cadrul DG Cercetare şi Inovare. Ruxandra este o bună prietenă, iar experienţa sa dobânditã în mediul privat este beneficã acum instituţiei europene.


În răspunsurile oferite săptămânalului "Viaţa Medicală", dr. Ruxandra vorbeşte despre viitorul inovaţiei ştiinţifice europene, dar şi despre cel al cercetării româneşti în interiorul Uniunii Europene.

“Pentru noul program-cadru, Orizont 2020, există trei linii mari, trei priorităţi. Prima în ceea ce priveşte excelenţa în ştiinţă, a doua – leadership-ul industrial, iar a treia prioritate a programului, problemele societăţii. Aceasta a treia prioritate include, ca primă problemă adresată, aria sănătăţii”, precizează oficialul european Draghia-Akli.

Ruxandra explică situaţia la nivel european, comparativ cu cea din Statele Unite. “În cercetarea medicală din Europa, fondurile europene reprezintă 5–10%, iar restul de 90–95% este asigurat la nivelul ţărilor membre. În total suntem la o treime sau un sfert din investiţia pe care o fac Statele Unite. Mă refer doar la partea publică. După părerea mea, nu este destul. Dacă privim dezbaterile pe marginea programului Orizont 2020, Parlamentul European ar dori să se pună accent pe energie şi să ia fonduri de la sănătate. Aşa să fie, dar mai târziu, parlamentarii noştri care se vor îmbolnăvi vor dori tratamente individualizate şi vor trebui să meargă în Statele Unite sau în ţări ca India, China, Brazilia, Rusia”.

Apropo de România la acest capitol, aceasta spunea “de fiecare dată când am fost invitată la diverse conferinţe, am participat, am vizitat centre de cercetare, am vorbit cu cei de acolo şi i-am încurajat să aplice pentru programele europene, le-am arătat ce se face la nivel european în ariile respective de cercetare. Încurajez investigatorii din România să participe. Studiu după studiu au arătat că succesul cercetătorilor dintr-o ţară la programele europene este direct legat de investiţia naţională în programele de cercetare. Iar noi – România – investim extrem de puţin în programele de cercetare în general şi în cercetarea medicală. Suntem sau concurăm pentru ultimul loc la investiţiile în cercetare. Fără un suport naţional, atât pentru infrastructură, cât şi pentru programe naţionale de cercetare, este foarte greu pentru cercetătorii din România să fie competitivi la nivel european. Există instituţii şi indivizi care reuşesc, dar este mai mult iniţiativa individuală, nu un plan bine determinat de a-i ajuta. Spre deosebire de alt tip de cercetare, cea medicală este foarte scumpă, îţi trebuie infrastructură, studiile clinice sunt scumpe, trebuie ţinut cont de partea de siguranţă. Fără investiţii naţionale este foarte greu pentru cercetătorii din România să acceseze fonduri europene. De fiecare dată când am putut, am adus acest element în discuţie şi încă aştept ca cercetarea românească să fie finanţată măcar la nivelul mediei europene.

Pentru că cercetătorii din România sunt foarte buni! Rata lor de succes este comparabilă cu a celor din Germania sau din Marea Britanie. Problema este că nu aplică: nu au mijloacele – infrastructură, cofinanţare –, dar au aceeaşi rată de succes! Am făcut un studiu comparativ cu toate statele membre din Uniune pentru FP7 şi cred că România a avut o rată de succes de circa 15% din aplicaţii. Numai că ei depun patru-cinci aplicaţii pe an, iar Marea Britanie – 600. Deci, pentru aceeaşi rată de succes, noi vom avea un milion de euro, iar Marea Britanie – mult mai mult. Avem cercetare la nivel european, dar ea trebuie susţinută. Avem minţi, dar nu şi infrastructura şi banii”.

Materiale publicate pe blog pe subiecte asemănătoare:

Diaspora. Cercetare. Implicare

România. Sănătate. Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – în direct la Realitatea TV despre economia româneascã

Şi luna aceasta am ajuns în România, ocazie cu care am acceptat cu plăcere invitaţia lui Silviu Mănăstire, de a fi din nou prezent în direct în cadrul emisiunii pe care o moderează la Realitatea TV.


Tema zilei de 14 iunie a fost axată pe analizarea guvernării din România la 6 luni de la alegeri. In cadrul dezbaterii despre situaţiei economice a României, am amintit de cadrul european, extrem de important, puternic axat pe sectorul energetic.

Mi-am expus propunerea ca România să pregătească pachete turistice atractive, accesibile, de week-end, pentru turiştii străini, dar nu numai.

Dan LUCA / Bruxelles

Despre relaţia româno-germanã la Berlin

“România, după câţiva ani de criză economică, socială şi politică, şi-a recâştigat stabilitatea şi vrea să redevină un partener strategic şi de încredere pentru Germania", preciza recent premierul român

Dacă discuţia de acum câteva zile de la Varşovia cu diplomaţii polonezi, a fost focalizată pe importanţa parteneriatului strategic între cele două ţări, convergenţa intereselor în politicile europene şi pe puterea exemplului polonez în reorganizarea României, la Berlin, cancelarul german s-a arătat încântat de potenţialul României – “Vom vorbi şi despre relaţiile economice şi politice, caracterizate de prietenie. Avem foarte multe cooperări în plan economic. Suntem cel mai important partener comercial al României, dar mai există potenţial pentru dezvoltarea acestor relaţii. Eu doresc să aibă succes construcţia economică a ţării. Noi dorim să fim parteneri. Pentru economia germană este foarte important să fie respectate standardele statului de drept şi să existe siguranţă juridică, să fie combătută corupţia şi să existe transparenţă".

Dan LUCA / Bruxelles

160 de ani de prezenţã româneascã în Belgia: Bruxelles-ul european

Foarte interesantã dezbaterea organizatã ieri de cãtre Ambasadei României din Belgia, de a discuta istoria românilor din Belgia, şi legătura lor cu publicistica în spaţiul belgian. Am fost invitat sã prezint Diaspora atipicã a românilor din Bruxelles-ul european.

În scurta mea alocuţiune am încerca să creionez peisajul Bruxelles-ului european, începând de prin 1995 şi ajungând în prezent. Am povestit direct, personal, aşa cum am perceput eu aceast spaţiu unic şi românii care şi-au desfăşurat activitatea aici în ultimii 18 ani.

Am ajuns aproape întâmplător la Bruxelles în vara lui 1995. Câteva zile, turist, după un tur al Franţei. În 1996 însă am efectuat un stagiu la Parlamentul European şi pot să spun că acela a fost un prim contact mai consistent cu capitala Europei. Un mediu plăcut, însă în afară de doamna Aneta Popescu-Black nu mai era picior de român în clădirea legislativului european.

În aprilie 1997 am fost ales în Biroul Executiv al Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE) şi timp de doi ani mi-am derulat activitatea în mediul Bruxelles-ului european. O experienţă interesantă, în care contactele româneşti se derulau în special în jurul Ambasadei Românie din Belgia (ambasador era dl Virgil N. Constantinescu, fostul preşedinte al Academiei Române). Puţini români, în special cei din generaţia veche, mulţi ajunşi în Belgia încă înainte de 1989.

Treptat însă au început să apară români în Bruxelles-ul european. Şi asta, aşa cum e normal, în special prin intermediul sectorului privat al afacerilor europene. Prin aprilie 2002, încurajat de domnul Vasile Puşcaş, în acea perioadă Negociatorul Şef al României la UE, am început să organizez trimestrial întâlniri ale românilor. Cheia era să avem de fiecare dată un reprezentant al Guvernului român şi să discutăm un subiect clar. Cred că erau cam 500 de români atunci în Bruxelles-ul european. Încurajaţi de calitatea întâlnirilor noastre, în primăvara lui 2003, am luat iniţiativa să ne organizăm într-o structură asociativă, pe care am numit-o Clubul “România-UE” Bruxelles. Ne întâlneam cel puţin lunar, organizam evenimente în Parlamentul European, comunicam mult pe tema aderării României la UE.

Studiile şi evenimentele au stat la baza activităţilor Clubului. Primul studiu a fost axat pe problematica alegerilor europene din 2004, iar titlul a fost simbolic: “Impactul alegerilor din Parlamentul European din 2004 asupra precesului de lărgire a UE – posibile implicaţii pentru România”.

În septembrie 2005 a urmat un studiu deosebit de interesant care încerca să identifice actorii români din Bruxelles-ul european. Era primul material care prezenta şi observatorii români din Parlamentul European.

Punctul culminant al Clubului a fost studiul “Footprint Romania” o analiză despre percepţia asupra ţării noastre în Bruxelels, în prag de aderare la UE – era anul 2006.

A venit şi anul 2007 şi au început să vină românii în mod masiv la Bruxelles. Portiţa principală au fost eurodeputaţii, cu asistenţi, staff, etc. Dar marea masă au reprezentat-o românii care activează la nivelul Comisiei Europene, peste 1.000 în prezent.

Anul 2008 aduce ceva interesant – necesitatea implicării politice a românilor din Bruxelles în politica românească – pe 13 februarie 2008 (sprijinit de laburiştii britanici, socialiştii francezi şi SPD-ul german, dar şi de PSD) lansam conceptul de filială a unui partid politic românesc în afara teritoriului statului român. Punctul principal un eveniment în Parlamentul European – 24 iunie 2008 (tot printr-un studiu, intitulat “Diaspora românească şi politicile europene”).

În primăvara lui 2009, creionam ideea GrupRomânia – primul think tank românesc din Bruxelles. Acesta îşi desfăşoară activitatea în jurul unor proiecte clare precum calibrarea României pentru abordarea pieţei Bruxelles-ului european, mecanism de influenţă, etc. Cel mai recent proiect este legat de dezbaterea românescă despre viitorul instituţiilor europene.

La nivelul publicisticii româneşti în Bruxelles, vreau să amintesc de cartea “România văzută de la Bruxelles”, pe care am publicat-o în 2003, dar şi de colecţia la care au contribuit 50 de români din Bruxelles-ul european cu articole reunite sub tema “Dilemele comunicării Uniunii Europene”, publicată în 2009.

Cam câţi români sunt acum în Bruxelles-ul european? Aproximativ 2.500, dintre care 2.000 în instituţiile europene, iar restul în sectorul privat.

Există un potenţial de dublare a acestui număr, în special prin dezvoltarea reprezentării sectorului privat românesc. Se estimează un potenţial – calibrat la importanţa României în UE, a populaţiei ţării, voturi în Consiliu şi Parlament – de 5.000 de români.

Românii de aici vor să ajute Diaspora clasică, mai ales cea din Belgia. Problemele sociale ale emigrantului român îşi găsesc de multe ori sprijin în cei din Bruxelles-ul european.

Dan LUCA / Bruxelles