sâmbătă, 22 septembrie 2018

Acord Brexit – misiune imposibilã?

Viteza de derulare a evenimentelor europene este enormã, ceea ce îmi permite sã scriu un mesaj saptamânal fãrã sã plictisesc asistenţa (cel puţin aşa sper).

Brexit-ul şi “presiunile”
Brexitul este un subiect care acapareazã agenda publicã şi permiteţi-mi un pronostic hazardat. Deşi conceperea unui acord de ieşire a Marii Britanii din UE este o negociere juridicã, este prea “expus”, devenind un instrument politic. Capitalul politic este enorm pentru taberele implicate. Avem cel puţin douã grupuri la nivelul Conservatorilor britanici, care fac din guvernare un balet riscant. Mai avem opoziţia, Laburiştii, care “o joacã”. În plus avem tot felul de presiuni europene… S-a ajuns la ceva de genul negocierii TTIP (Tratatului Comercial între UE şi Statele Unite). Vizibil şi imposibil de înţeles de public, abandonat de lideri din cauza “presiunii”. Şi zic eu acum… E imposibil sã avem un acord Brexit care sã aducã linişte parţilor implicate şi care sã treacã apoi prin ratificãri instituţionale. Asta nu înseamnã cã echipa Barnier deruleazã un exerciţiu fãrã sens. Concluziile se vor înşuruba rapid în parteneriate sectoriale, tehnice, fãrã vizibilitate. Ceva de genul liniştitului Tratat Comercial UE-Japonia… Vom avea de fapt o situaţie paradoxalã, fãrã acord Brexit, dar cu multe mini-acorduri, care cu siguranţã nu le vom numi acorduri pentru a nu deranja sferele politico-cetãţeneşti…

Orban şi UE
Nu pot sã îmi dau seama pânã în ce punct poate sã ducã ipocrizia unor lideri naţionali. Da, am înţeles, o joci împotriva Uniunii Europene şi câştigi alegerile naţionale la greu. Realizezi chiar majoritãţi parlamentare care pericliteazã ecosistemul instituţional… Iar apoi întorci spatele Uniunii Europe şi intri în parteneriate cu Estul? Sper din toatã inima cã disperãrile unor lideri sã nu fie fãrã margini. Naivitatea lui Cameron, pariul ratat cu istoria, a dus Marea Britanie afarã din UE, dar nu pot sã cred cã Ungaria va merge în direcţia respectivã. Prietenii maghiari nu sunt atât de naivi… Chiar a pus Rusia mâna din nou pe “Visegrad”?

EPP şi alegerea liderului...
Congresul EPP de la Helsinki va anunţa numele celui care va deveni preşedintele Comisiei Europene în 2019. Dacã nu avem o schimbare la nivel european, se încearcã un scenariu asemãnãtor cu cel din 2014. Angela Dorothea Merkel sugereazã candidatul preferat, congresul european alege “democratic” nominalizarea domniei sale, EPP câştigã cel mai mare numãr de eurodeputaţi în mai 2019 şi în toamna lui 2019 îl instalãm pe Manfred Weber ca preşedinte în locul lui Juncker... Foarte interesantã strategia EPP... previzibilã chiar. Dacã acum 5 ani EPP a programat congresul de alegere în martie 2014, cu doar douã luni înainte de alegeri, acum mergem pe o strategie rapidã de ocupare a locului... E şi un mesaj cãtre domnul Macron, credeţi-mã...

Stânga şi Europa
Acum o sãptãmânã, când explicam un posibil scenariu pentru viitorul Parlament European, colegii socialişti m-au întrebat “ei pe unde sunt?”… şi le-am spus, colegial, “niciunde”. Asta e cea mai mare frustrare a unui partid politic, lider politic, fie el de Dreapta sau de Stânga… sã nu te mai vadã lumea, sã nu mai contezi. Îmi este simpatic domnul Sefcovic, dar nu cred cã va avea forţa sã câştige nominalizarea Stângii europene, şi poate nici cea de comisar din partea slovacilor. Sã nu uitãm dânsul este deja de 10 ani comisar european… Dar cine poate sã fie candidatul Stângii europene? Vroiam sã zic Moscovici, dar nu cred nici în parteneriatul Macron-Moscovici, atât de necesar nominalizãrii… Mai avem vreo 10 sãptãmâni pânã la congresul din decembrie de la Lisabona… promit sã mai scriu pe tema aceasta…

Alegerile locale din Belgia şi românii
Mã bucur enorm sã observ români implicaţi în politica comunitãţilor din care fac parte. Sloganul “facem politicã acolo unde trãim” (fizic, nu doar virtual) prinde în sfârşit şi la românii din Belgia, şi mai ales la cei din Bruxelles. Dacã în 2012 aveam doar vreo 4-5 candidaţi, acum numarul lor a explodat. Mult success pe 14 octombrie 2018!

Dan LUCA / Bruxelles





luni, 17 septembrie 2018

Composition of the future European Parliament... a working draft...

I really like Mr. Juncker... Like a wise man in the Tibetan villages, he tried in the so-called State of the Union a few days ago to show us what we already knew. A small recap before the exam (European elections), a good PowerPoint, where the entire European Commission has made it politically correct... What's next now? He is preparing to close the European executive soon, for the inventory, to leave room to true European leaders, European elections and other crises that he is certainly not responsible for...

On this ground we build Europe on a struggle between the national powers and the community structure. A fight began in the 1950s with prerogatives and subsidiarity... The crisis over the past 10 years has shown us an essential paradox. Citizens, Europeans, have called on the "European institutions" to resolve the economic and financial crisis, but the answer was "the economic segment is of national competence". And it is right... But ordinary people now say "why should we vote in the European elections?", "Why should we trust European leaders with no competences?" And again I give them justice. The dilemma of the current European construction is that we have reached the middle of the road and the unfinished work is causing problems.

Brexit helps us to understand that we cannot be in two places at the same time... We either build a solid European Union with a common foreign policy, with common defense capability, with common industrial policies, or we should stay only with the idea of ​​a common market and we are no longer deluding. Whoever did a little bit of politics knows that the answer is not yes, but neither no... And that will happen next year. The matrix of representation in the future European Parliament will return, political doctrines will only play a guiding role, and we will have four parliamentary groups totally different from what we now have.

Let me sketch the future of the European Parliament:
Ø  The Radical Federalists Group, led by Guy Verhofstadt, the current ALDE leader. With a score of about 10%.
Ø  The Pro-European Group, in which we will have the Merkel’s party (German Christian Democrats) and the many other parties from the current EPP. In addition, however, we will also have Macron's Movement here. Together, we will have many MEPs, about 40% of the room.
Ø  Followed by the Moderate Intergovernmental Group, with parties such as Orban’s one, maybe the Polish from PiS, focused on parties in power in the Visegrad Group. I think they'll get around 20% here.
Ø  And the most vocal, anti-European group will continue to exist within a cluster formed by the current ECR foundation, but weakened by the departure of the Brits. We will have around 15% in this formation.
Ø  Normally, there will be small groups not related to the four most current ones, but in total no more than 15%.

This revolution of the European representation will bring us several fundamental questions:
Ø  What is the impact on European political parties? What is their correspondence with such political groups in the European Parliament?
Ø  What is happening at the level of the political parties in the member countries? Do they risk having MEPs and then "losing" them to different groups at European level? It does not work that way…
Ø  What is the mechanism for electing/appointing the new President of the European Commission?
Ø  How will the future European Commission function if we have European commissioners coming from "intergovernmental parties"? Actually, we have such a situation in the current Commission, but he hid chameleonic in the system... I let you find it yourself...
Ø  And to be even deeper, what is the impact on national parliaments of such a segmentation of the European legislature?

However, I do not think that a concept of European supra-nationality, of European patriotism, will catch. Please ask a supporter of Mr. Macron's party if he wants the European Union to be world champion in football or "Les Bleus"? Reality checks...

Dan LUCA / Brussels

sâmbătă, 15 septembrie 2018

Componenţa viitorului Parlament European… draft de lucru…

Mie chiar îmi place de domnul Juncker... Precum un înţelept din satele tibetane a încercat în aşa zisul State of the Union de acum câteva zile sã ne prezinte ceea ce deja ştiam. O micã recapitulare înainte de tezã (alegerile europene), un Power Point bun, bine fãcut, în care întreaga Comisie Europeanã şi-a dat silinţa sã fie politically correct… Ce urmeazã acum? Pãi dânsul se pregãteşte sã închidã în curând, pentru inventar, executivul european, pentru a lãsa loc adevaraţilor lideri europeni, alegerilor europene şi altor crize de care cu siguranţã nu este responsabil…

Cam pe acest fundament construim Europa, pe o luptã între puterile naţionale şi structura comunitarã. O bãtãlie începutã încã din anii ’50 cu prerogative şi subsidiaritate… Criza din ultimii 10 ani ne-a arãtat un paradox esenţial. Cetãţenii, europenii, au solicitat “instituţiilor europene” sã rezolve criza economicã şi financiarã, dar rãspunsul a fost de genul “segmentul economic e de competenţe naţionale”. Şi e drept… Dar oamenii de rând îşi zic acum “atunci de ce sã votãm la europene?”, “de ce sã avem încredere în lideri europeni fãrã competenţe?”. Şi iar le dau dreptate. Dilema actualei construcţii europene este cã am ajuns la jumãtatea drumului, iar lucrul neterminat naşte probleme.

Brexitul ne ajutã sã înţelegem cã nu putem sã fim şi în car, şi în cãruţã, şi în teleguţã… Ori construim o Uniune Europeanã solidã, cu politicã externã comunã, cu capacitate de apãrare comunã, cu politici industriale comune sau încremenim la idea de piaţã comunã şi nu ne mai amãgim. Cine a fãcut puţinã politicã ştie cã rãspunsul nu e nici da, dar nici nu… Şi asta se va întampla anul viitor. Matricea reprezentãrii în Parlamentul European viitor se va întoarce, doctinele politice vor juca doar un rol de ghidaj, si vom avea 4 grupuri parlamentare total diferite de ceea ce avem acum.

Permiteţi-mi sã schitez viitorul Parlament European:
Ø  Grupul Federaliştilor Radicali, condus de Guy Verhofstadt, actualul lider ALDE. Cu un scor de aproximativ 10%.
Ø  Grupul Proeuropenilor, în care vom avea atât partidul doamnei Merkel (creştin democraţii germani) şi multe alte grupãri din actualul EPP. În plus însã vom avea aici şi Mişcarea domnului Macron. Împreunã vom avem mulţi eurodeputaţi, cam 40% din salã.
Ø  Urmeazã Grupul Interguvernamentaliştilor Moderaţi, cu partide precum cel al domnului Orban, poate şi polonezii de la PIS, axat pe partidele la putere în “Visegrad”. Cred cã vor strânge aici în jur de 20%.
Ø  Iar cei mai vocali, Anti-europenii, vor continua sã existe în cadrul unui grup format de fundamentul ECR-ului actual, slãbit însã prin plecarea carismaticilor britanici. Vom avea în jur de 15% în aceastã formaţiune.
Ø  Normal, vor exista şi mici grupuri neafiliate celor 4 mai curente, dar în total nu mai mult de 15% din eurodeputaţi.

Aceastã revoluţie a reprezentãrii europene ne va aduce întrebãri fundamentale:
Ø  Care este impactul asupra partidelor politice europene? Care este corespondenţa lor cu astfel de grupuri politice din Parlamentul European?
Ø  Ce se întampla la nivelul partidelor politice din ţãrile membre? Ele riscã sã aibã eurodeputaţi şi apoi sã îi “piardã” în diverse grupuri la nivel european? Nu merge aşa…
Ø  Care este mecanismul de alegere/numire a noului preşedinte al Comisiei Europene?
Ø  Cum va funcţiona viitoarea Comisie Europeanã dacã vom avea comisari europeni veniţi din “partide interguvernamentaliste”? De fapt avem o astfel de situaţie în actuala Comisie, dar el s-a pliat cameleonic pe sistem… Vã las sã-l descoperiţi singuri...
Ø  Iar ca sã fim şi mai profunzi, care este impactul asupra parlamentelor naţionale o astfel de segmentare a legislativului european?

Mare atentie însã, nu cred cã un concept de supranaţionalitate europeanã, de patriotism intergat, va prinde. Întrebaţi un suporter din partidul domnului Macron dacã doreşte ca echipa unitã europeanã sã fie campioanã mondialã la fotbal (cu Victor Piţurcã antrenor) sau “Les Bleus”? Reality checks

Dan LUCA / Bruxelles

sâmbătă, 8 septembrie 2018

Merkel şi Macron în campanie electoralã!

Elemente noi… şi unice
Debut furtunos de sezon european. Campania electoralã pentru alegerile europene din mai 2019 a început deja…  Pe lângã miza locurilor în legislativul european avem şi bãtãlia pentru componenţa noii Comisii Europene. De data aceasta este mult mai complicat datoritã unor factori noi: Brexit, Macron, Trump, migraţia masivã, dar şi ieşirea UE din crizã…

Weber şi Merkel
Nu cred cã doamna Merkel îl place pe Manfred Weber. Toate studiile de bun simţ în comunicarea politicã europeanã precizeazã cã elementul surprizã, de ultim moment, e singura posibilitate de a câştiga la nivel comunitar o funcţie puternicã. În 2009, Prof. Peter Van Aelst analiza campania de alegere a primului Preşedinte al Consiliului European, Herman Van  Rompuy, sublinind clar faptul că regulile de bază ale campaniilor politice nu s-au aplicat. Din contră, am asistat la o inversare a logicii de campanie. Întreaga campanie a fost după logica “Van Rompuy nu a fost un candidat pentru a deveni preşedinte, ci doar un candidat pentru a fi eventual rugat să preia funcţia”. Doamna Merkel ştia acest lucru şi de aceea l-a nominalizat pe Juncker doar cu douã luni înainte de alegerile europene din 2014. La nivel european malaxorul de presiune este dublu, mai ales pentru reprezentantul german al EPP. E lovitura celorlalte curente politice, fie ele liberale, ecologiste sau socialiste, dar mai avea şi opoziţia faţã de abordarea germanã la nivel european... Credeţi-mã şi subiectul Martin Selmayr a reapãrut strategic, cu vibraţii puternice asupra influenţei germane în UE…

Macron şi alegerile primare europene
De ce preşedintele Frantei, un european indiscutabil, nu doreşte alegeri primare europene? Gurile rele spun cã eventualele alegeri primare duc la victoria fãrã probleme a partidului EPP şi Macron nu doreşte sã intre într-un joc al cãrui final îl cunoaştem deja. Totuşi, aşteptãm cu mare interes pozitionarea politicã la nivel european a preşedintelui Macron... Chiar dacã pare forţat, o asteptatã macronizare a Parlamentului European nu place tuturor… nici mãcar forţelor politice pro-europene. Doar un punct de gândire, ce rol va juca actualul preşedinte al grupului liberal, Guy Verhofstadt, într-o macronizare europeanã?

Feţe umane în alegerile europene
Europa învaţã greu sau nu doreşte sã înveţe. Politica se face cu oameni, cu feţe umane, cu atacuri şi riposte pe sticla televizorului. “Pâine şi circ”! Pânã acum câţiva ani poveştile cu manifeste europene ocupau fãrã folos spaţiul public înainte de alegerile europene. 2014 a fost un pas înainte, prin organizarea în premierã a alegerilor primare europene, iar acum intrã pe scenã nume grele ca potenţiali lideri europeni… Aşteptãm şi reacţia Stângii europene. Martin Schulz e parcat în istorie şi prea puţini îşi asumã rolul de lider. Poate apropierea de Congresul PES din decembrie sã aducã ceva dinamicã…

Dan LUCA / Bruxelles