sâmbătă, 19 ianuarie 2019

Proteste apolitice cu impact politic

Ø  Se creazã o narativã periculoasã din cauza anului electoral 2019. Forţele pro-europene promit marea cu sarea în eventualitatea unei victorii în scrutinul din mai 2019. E greu însã sã aduci o schimbare rapidã la nivel european, iar riscul unei erodãri poate duce la un dezastru în 2-3 ani. Promisiunile forţate produc schimbarea majoritãţii în legislativul european, chiar înainte de alegerile din 2024. Acest posibil scenariu îl prezentasem în octombrie 2018. Cetãţenii nu trebuie câştigaţi cu slogane în limbaj de lemn, iar populismul – chiar şi el pro-european – nu ajutã proiectul comunitar.
Ø  Câteva idei despre anumite fenomene sociale apãrute în ultimele sãptãmâni. Apariţia în spaţiul public a unor grupuri apolitice, dar cu impact politic enorm, dinamizeazã agenda publicã în unele ţãri europene. E greu sã combaţi cetãţenii neînregimentaţi politic, elevii de liceu sau chiar tinerii în general. Dupã ce pânã acum vreo 3 luni aveam scenarii despre o eventualã macronizare a Parlamentului European, tot din Franţa vine mişcarea “Vestelor galbene”. E revoluţie? E revanşa lui Mélanchon de care ziceam acum un an? Tot în acest context este de evidenţiat particularitatea protestului elevilor de liceu din Bruxelles. Ei promit o mişcare de stradã sãptãmânalã pentru salvarea planetei, protestând deschis împotriva unei clase politice belgiene inerte… Îmi amintesc cu multã simpatie de eforturile tinerilor britanici pentru impiedicarea Brexit-ului. Pãcat cã impactul nu a fost cel dorit, dar aceste exteriorizãri conteazã.
Ø  Puţini erau aceea care acum 10 ani apreciau forma deschisã prin care îndemnam Comisia Europeanã sã treacã prin alegeri europene. Şi asta nu doar la nivel de preşedinte, ci pentru fiecare comisar european… Îmi place modul transparent şi pragmatic prin care Corina Creţu “se aruncã” în alegerile europene. Ce va urma? Daca Pro România va avea aleşi în Parlamentul European, comisarul european va demisiona şi prelua mandatul de eurodeputat. Asta lasã loc României sã propunã un nou comisar european, cel mai probabil pe acelaşi portofoliu. Pronosticul meu: Rovana Plumb va deveni comisar european în iulie 2019.
Ø  Pe aceeaşi linie, mult succes comisarului european Sefcovici în a deveni Preşedintele Slovaciei. Acum 10 ani, Dalia Grybauskaitė a reuşit acest pariu, fiind şi acum Preşedintele Lituaniei.
Ø  Povestea Brexit continuã spre exasperarea celor care doresc certitudini. Îmi menţin opinia, prezentatã public acum 4 luni, despre un (imposibil) acord Brexit: “Brexitul este un subiect care acapareazã agenda publicã şi permiteţi-mi un pronostic hazardat. Deşi conceperea unui acord de ieşire a Marii Britanii din UE este o negociere juridicã, este prea “expus”, devenind un instrument politic. Capitalul politic este enorm pentru taberele implicate. Avem cel puţin douã grupuri la nivelul Conservatorilor britanici, care fac din guvernare un balet riscant. Mai avem opoziţia, Laburiştii, care “o joacã”. În plus avem tot felul de presiuni europene… S-a ajuns la ceva de genul negocierii TTIP (Tratatului Comercial între UE şi Statele Unite). Vizibil şi imposibil de înţeles de public, abandonat de lideri din cauza “presiunii”. Şi zic eu acum… E imposibil sã avem un acord Brexit care sã aducã linişte parţilor implicate şi care sã treacã apoi prin ratificãri instituţionale. Asta nu înseamnã cã echipa Barnier deruleazã un exerciţiu fãrã sens. Concluziile se vor înşuruba rapid în parteneriate sectoriale, tehnice, fãrã vizibilitate. Ceva de genul liniştitului Tratat Comercial UE-Japonia… Vom avea de fapt o situaţie paradoxalã, fãrã acord Brexit, dar cu multe mini-acorduri, care cu siguranţã nu le vom numi acorduri pentru a nu deranja sferele politico-cetãţeneşti…”.

Dan LUCA / Bruxelles

joi, 3 ianuarie 2019

Pole of Power in 2019

2019 will be a reference year for the European Union. Brexit, with or without deal, leaves the community without the terrible child, Great Britain. Is it good? Is it bad? It’s hard to give an immediate, factual answer, without the emotions of separation. But it is important to see what we do with the rest of the European family. We cannot live in the past and compromise the future.

Some milestones at the beginning of the year are beneficial for those interested in the dynamics of the continent:
Ø  Germany is very strong and will openly dominate the European political arena in 2019. Chancellor Merkel will handle the EU, because she is willing and able. Manfred Weber has the symbolic chance of embodying the German direction of the EU by being elected as President of the European Commission.
Ø  France needs Germany and Germany needs France. Only together the French industry can be upgraded, and the European champions' project is the perfect glove for an Emmanuel Macron under big internal pressure. France can easily take over the leadership of European defence after the departure of the British...
Ø  A brave vision of the Future EU is needed, but this project is good to be communicated and implemented by decision-makers. The most plausible current European pole of power is the couple Merkel-Macron, around which some European governments (especially the BeNeLux) and political coalitions gravitated.
Ø  EPP is the party that will dominate the European Parliament also after the elections of May 26, 2019, but needs a refreshment, a redefinition. Christian-Democrat? Patriotic? Family? Political doctrine or pole of power? Let's not forget that EPP has a big problem in some of the founding countries, I refer to France, Italy, but also to the situation in the Netherlands or Belgium...
Ø  The European Left's dilemma is enormous. In Germany there is no space because of the social policies of the current chancellor, in France there is total chaos after Hollande, Italy does not count after the moment of glory "Renzi 2014", and in Spain, although in power, there is much volatility. Maybe we need to redefine the Left. Social Democrats? Socialists? Communists? Left or Radical Left? Hard to say…
Ø  Liberals are a pro-European, even federalist force at European level, but is it enough to play in the big European decisions?
Ø  The world counts on the Greens... especially as Europeans want the EU to be "the world champion of the clean environment". Yes, the idea catches on and has an impact, but the political reality is different... many European countries have no green MEP and the situation will not change enormously in May 2019 either.
Ø  Anti-European forces will win ground at the upcoming European elections. Certainly we will have political reconversions more attached to patriotic-nationalist pragmatism than the European project. It's hard to get out of the negative spiral as long as the big European themes are migration, security, terrorism, defence, even fake news...
Ø  Positive issues, such as the internal market, the euro budget, the competitiveness of European companies, jobs, open markets, green standards, digitization, should be brought back into the European public discussion.
Ø  European institutions are not perfect, and there is room for more connection with citizens, but there are examples for other continents. Let's look at the full part of the glass too...
Ø  A fine calibration of the European vision is crucial in 2019. A plan without margins can boomerang, as was case with the European Constitution of 2005. But reheating the European stew cannot be the answer expected by the citizens. Vision must address also practical issues, not just those related to values. We risk having anti-European forces that come with clear and effective messages.
Ø  A good thought at the end to the Romanian Presidency of the EU Council! Much success, especially in preparing the Sibiu Summit focused on the future of the EU!

Dan LUCA / Brussels

marți, 1 ianuarie 2019

Pol de putere în 2019

2019 are menirea sã fie un an de referinţã pentru Uniunea Europeanã. Brexitul, cu sau fãrã acord, lasã structura comunitarã fãrã copilul teribil, Marea Britanie. E bine? E rãu? Greu de dat un rãspuns imediat, factual, fãrã emoţiile despãrţirii. Este însã important sã vedem ce facem cu restul familiei europene. Nu putem trãi în trecut şi compromite viitorul.

Câteva repere, la început de an, sunt benefice pentru cei interesaţi de dinamica centrifugii europene:
Ø  Germania e foarte puternicã şi va domina deschis jocurile europene în anul 2019. Cancelarul Merkel se va ocupa de UE, fiindcã doreşte şi poate. Manfred Weber are şansa simbolicã în a întruchipa direcţia germanã a UE prin alegerea sa ca Preşedinte al Comisiei Europene.
Ø  Franţa are nevoie de Germania şi Germania are nevoie de Franţa. Doar împreunã se poate redresa industria francezã, iar proiectul campionilor europeni e manuşa perfectã pentru un Emmanuel Macron sub mare presiune internã. Iar Franţa poate sã preia liniştitã conducerea apãrãrii europene dupã plecarea britanicilor…
Ø  E nevoie de o viziune îndrãzneaţã a viitorului european, dar acest proiect e bine sã fie comunicat şi implementat de cei aflaţi la butoanele decizionale. Cel mai plauzibil pol de putere actual este binomul Merkel-Macron, în jurul cãreia graviteazã diverse guverne de ţãri europene şi coaliţii docrinare.
Ø  EPP-ul este partidul care va domina Parlamentul European şi dupã alegerile din 26 mai 2019, dar are nevoie de o reîmprospãtare, redefinire. Creştin-democrat? Patriotic? Familie? Docrinã sau pol de putere? Sã nu uitãm cã EPP are o problemã mare în ţãrile fondatoare, mã refer la Franţa, Italia, dar şi la situaţiile din Olanda sau Belgia…
Ø  Dilema stângii europene e enormã. În Germania nu are loc din cauza politicilor sociale ale actualului cancelar, în Franţa e haos total dupã Hollande, în Italia nu se regãseşte dupã momentul de glorie “Renzi 2014”, iar în Spania, deşi la putere, e multã volatilitate. Poate e nevoie sã redefinim Stânga. Social-democraţi? Socialişti? Comunişti? Stânga sau Stânga Radicalã? Greu…
Ø  Liberalii sunt o forţã pro-europeanã, chiar federalistã la nivel european, dar este suficient pentru a intra în jocul marilor decizii europene?
Ø  Lumea mizeazã pe Verzi… mai ales cã europenii doresc continentul european sã fie “campion mondial al mediului curat”. Da, ideea prinde şi are impact, dar realitatea politicã este alta… multe ţãri europene nu au nici un eurodeputat verde şi situaţia nu se va schimba enorm nici în mai 2019.
Ø  Foarţele anti-europene vor câştiga teren la viitoarele alegeri europene. Cu siguranţã vom avea reconvertiri politice mai ataşate de pragmatismul patriotico-naţionalist decât de proiectul european. E greu însã sã ieşi din spirala negativã atâta timp cât marile teme europene sunt migraţia, securitatea, terorismul, apãrarea, chiar şi fake news… 
Ø  Trebuie readuse în spaţiul public teme europene positive, precum piaţa internã, bugetul euro, competitivitatea companiilor europene, locurile de muncã, pieţe deschise, standarde ecologice, digitalizare.
Ø  Instituţiile europene nu sunt perfecte, şi e loc pentru mai multã conectare cu cetãţenii, dar fãrã doar şi poate sunt exemple pentru alte continente. Sã privim şi partea plinã a paharului…
Ø  Calibrarea finã a viziunii europene este crucialã în anul 2019. O ambiţie fãrã margini poate sã fie însã un bumerang, aşa cum a fost proiectul constituţiei europene din 2005. Dar nici o reîncãlzire a tocãniţei europene nu poate sã fie rãspunsul aşteptat de cetãţeni. Viziunea trebuie sã abordeze chestiuni practice, nu doar cele legate de valori. Riscãm sã avem forţe anti-sistem european care vin cu mesaje clare şi eficiente.
Ø  Un gând bun, la final, Preşedinţiei româneşti a Consiliului UE! Mult succes mai ales în pregãtirea Summit-ului de la Sibiu axat pe viitorul UE!

Dan LUCA / Bruxelles