Dan LUCA – editorial în Făclia: “Meseriaș pe post politic”

Prea multe rânduri de alegeri în 2024? O mare oportunitate însă pentru partidele politice românești! O idee nouă, dezvoltată în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

 

Haideți să schimbăm un pic narativa cum cã anul electoral 2024 e o problemã. Factual cunoaștem, la nivelul României avem până la sfârșitul anului toate alegerile politice posibile, pentru primãrii și Consilii Locale, pentru Consiliul Județean și președinții acestor structuri, pentru Senat și Camera Deputaților, pentru Parlamentul European și pentru Președintele României. Există argumente plauzibile de panică, le-am auzit. Că avem prea multe alegeri și nu știm dacă cetățenii se vor prezenta la vot. Că partidele extremiste profită de acest carambol electoral pentru a se consolida. Desigur, la nivelul partidelor politice și instituțiilor abilitate e nevoie de o concluzie rapidă pentru a avea clar calendarul alegerilor, mai ales că unele pot să necesite și al doilea tur pentru desemnarea câștigătorului.

 

Dacă întoarcem însă masa și analizãm din punct de vedere electoral, eu zic că acest an este o oportunitate unică de a demonstra maturitatea clasei politice românești. Este perfect, ca la 35 de ani de la cãderea comunismului, să arătăm că există o ofertã consistentă și responsabilă pentru români. Vrem să vedem echipele politice complete ale celor care se propun să ne conducă destinele pentru următorii patru sau cinci ani. Explicați foarte clar prerogativele fiecărui potențial ales, pe fiecare palier administrativ. E bine ca să înţelegem ce poate să facă cu adevărat un consilier local sau deputat. Mai explicați și ce nu poate să facă un senator sau președinte de țară, pentru a ieși din populismul plaiului mioritic: ˝toți suntem experți pe toate subiectele și rezolvăm orice problemã acum˝. Să vã dau un exemplu, mai palpabil. La nivel european se discutã despre politica de educație, dar țările membre UE decid cum să își gestioneze sistemul educațional. Acest lucru este consfiinţit prin tratatul UE.

 

Este o discuție necesară, matură chiar, de a segmenta din punct de vedere comunicațional prerogative și responsabilități pentru a putea sancționa politic aleșii care au propus utopii sau halucinații.

 

Iar acum trecem la pasul următor, pentru a profita de atâtea oportunități. Așteptăm să vedem echipele complete, adică fiecare partid să își prezinte, acum la început de an, pentru toate nivelele, candidații. Concret, vrem să vedem, să zicem până la data de 31 martie, listele candidaților pentru Parlamentul European, pentru toate Consiliile Locale și Județene, pentru Primãrii, pentru Senat și Camera Deputaţilor și – desigur – pentru Președinție. Iar pentru a compara ofertele, avem nevoie de aceste liste de la fiecare partid politic românesc care intră în alegeri.

 

E greu ? Desigur, dar nu asta doriți, să propuneți oameni pregătiți pentru locul potrivit? Este ca într-o echipa, unul știe să fie portar și altul să marcheze goluri. Nu înseamnă că un consilier local la Cluj-Napoca este inferior unui eurodeputat. Dar să prezentăm public aceste liste și credeți-mă electoratul va începe să discute despre candidați, despre proiecte, despre tot ce ține de democrația participativã. Dacă se implementează acest exercițiu, și repet balonul este în curtea partidelor românești, vom avansa enorm în comunicarea politică de calitate. Și nici nu ne vom plânge că avem prea multe alegeri…

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan LUCA – la emisiunea ˝Zona Liberă˝ de la Prima News

Astăzi, 28 ianuarie 2024, am fost invitatul lui Ovidiu Nahoi la emisiunea ˝Zona Liberă˝ de la Prima News. Împreună cu Angela Grămadă, expertă în spațiul ex-sovietic, am prefaţat Summitul European din 1 februarie 2024.

 

Am discutat deschis despre prioritățile europene pentru următorii ani și perspectiva ca Europa să devină un actor global. Formatarea relației cu Rusia și politica față de Ucraina reprezintă primul test major pentru Uniunea Europeană.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Dan LUCA – contribuţie la un articol publicat de Ziarul Financiar : ˝Impactul autonomiei strategice europene asupra României˝

Împreună cu Radu Oprea, Ministrul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, am publicat astăzi un articol în Ziarul Financiar. Cooperarea pe care am început-o anul trecut doreşte să identifice oportunități pentru dezvoltarea economică a României printr-o implicare mai mare în politicile europene.

 

 

--- 

Odată cu reconfigurarea globalizării şi concurenţa mai puternică din partea ţărilor emergente, prosperitatea economică pe termen lung a Europei va depinde de puterea bazei sale industriale şi sociale. Nevoia tot mai mare pentru Europa de a-și spori autonomia și de a-și reduce dependența de alții în domenii strategice au creat dezbateri la nivelul UE, dar și în rândul țărilor membre. Desigur, avem reguli stricte referitoare la competiție, important fiind să nu distorsionăm piața internă existentã de peste 30 de ani. Autonomia strategică a UE a devenit însă treptat un proiect politic cu implicății majore asupra politicilor sectoriale, dar și a dezvoltării unei politici industriale moderne.

 

Uniunea Europeană a atașat principiului autonomiei strategice și pe cel al deschiderii, oferind garanția că noua geoeconomie globală nu poate fi închisă sau artificial protejată, respectiv că UE va rămâne deschisă comerțului și investițiilor și se va proteja de eventuale decizii care să izoleze Europa de piețele sale externe.

 

Dat fiind potențialul Europei, momentul geopolitic și social, este o oportunitate atât pentru Europa cât și pentru România de a-și contura propriul curs pe scena globală, asumându-și rolul de leader în anumite aspecte legate de autonomia strategică europeană.

 

Digitalizarea informațiilor crește nivelul de credibilitate și oferă piețelor mai puțin dezvoltate oportunități de parteneriate și dezvoltare. Cu condiția ca etica să însoțească pas cu pas sectorul IT. În tot acest context țările Uniunii își propun să dezvolte un plan european de capacitate de producție autohtonă, în sectoare cheie: de la cel digital la cel al industriei de apărare. 

 

Este nevoie, de exemplu, ca europenii să abordeze lacunele de capacitate militară din cadrul NATO și UE. Conceptul de autonomie strategică a UE nu este o provocare pentru SUA sau NATO, ci un efort de a consolida împreună capacitățile europene de apărare.

 

Economiile moderne cu lanțuri valorice lungi nu pot funcționa pe termen lung fără o aprovizionare sigură, competitivă și ecologică cu materii prime. Extracția internă de materii prime în UE ar trebui să fie sprijinită politic și financiar, iar aprovizionarea din țări terțe ar trebui diversificată. Țara noastră are zăcăminte de resurse aflate pe lista recent actualizată a materiilor prime strategice. Este nevoie acum de cooperare interinstituțională și de o comunicare continuă între autorități și actorii industriali. Este esențial ca în sectorul privat românesc să existe interes și specialiști cu know-how în domeniu care să știe să aplice pentru proiecte majore de investiții. E fundamental să avem o viziune integrată a pieții extractive și a celei de prelucrare.  

 

Dacă avem un mecanism performant de contextualizare europeană, având în vedere interdependențele rezultate din statutul de membru UE al României, identificăm segmente pentru dezvoltarea economicã a României. Referindu-ne la aparatura medicală, de exemplu, putem să dezvoltăm o puternică componentă românească, parte din producția europeană. Competiția cu SUA și India e mare, dar UE trebuie să conceapă o strategie clară în următorii cinci ani.

 

Gândurile cetăţenilor europeni nu se îndreaptă doar către stările şi trăirile prezente, ci şi către viitor, întrebându-se ce se va întâmpla în perioada următoare. Cetăţenii sunt interesaţi de viitoarea agendă politică europeană 2024-2029, de felul în care politicile europene le vor afecta viaţa individuală şi comunitară.

 

La mai mult de șase decenii de la constituirea sa, spațiul comunitar  parcurge, în perioada actuală, o nouă etapă marcată de riscuri și incertitudi generate de situația geopolitică și economică. Efectele pandemiei de Covid-19, ale conflictului militar de la granițã, ale procesului de înlocuire treptată a surselor de energie convențională cu cele regenerabile au scos la iveală o serie de vulnerabilități sistemice cărora Uniunea Europeanã trebuie să le facă față și care îi diminuează competitivitatea în plan global.

 

România, ca parte a Uniunii Europene, are, şi mai mult decât înainte, şansa unei noi dinamici, a unei noi perspective, a unei noi poziţionări, a unei noi dimensionări – una europeană, în sens asumat. Este şansa unui actor mai implicat pe scena evenimentelor mondiale, nu doar aceea de observator mai degrabă – la nivel politic, social, cultural, economic.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – la emisiunea “Europa mea” de la TVR Info

Sâmbătă, 20 ianuarie 2024, am fost din nou invitatul lui Gabi Giurgiu la emisiunea ˝Europa mea˝ de la TVR Info. Timp de o orã, s-a discutat deschis despre Europa emancipatã, despre emoţii electorale globale si despre razboiul din Ucraina.

 

Înregistrarea emisiunii se poate urmări integral aici.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Gheara tratatului UE”

Pe cine avantajează acum o discuție despre un nou tratat al UE? Câteva idei pe această temã în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

 

Se vorbește tot mai mult despre nevoia de a avea un nou tratat european. E bine că există o gândire evolutivă a proiectului european, dar inevitabil trebuie să discutăm și din punct de vedere juridic aceastã procedurã. Mai ales că alegerile europene bat la ușã și acest subiect e ușor de invocat.

 

Construcția europeană este un mecanism început după cel de-al doilea Război Mondial în care țările de pe continentul european doresc să creeze fundamentul unui proiect comun, în care să trăim în pace și să prosperãm economic. A pune resursele împreună, a delega competența legislativă unei structuri suprastatale, nu este ceva evident și, desigur, există multă reticență din partea unor state membre.

 

Dacă urmărim evoluția tratatelor europene, se observă că treptat tot mai multă putere legislativă s-a trasferat de la sistemul național la cel european. Unii specialiști spun chiar că 75% din legislația de pe continentul european are proveniență acum de la Bruxelles.

 

Obiectivul fiecărui tratat a fost de a avea mai multă coordonare la nivel federal pentru a servi mai bine obiectivele cetățenilor. Au fost adoptate, dacã prezentãm evoluţia începând din 1992, noi tratate care au structurat relaționarea europeanã. Așa cum desigur este ușor de imaginat, ratificarea acestor noi tratate a fost vâscoasã la nivelul statelor membre. Conform legislaţiilor, unele țări au nevoie de a consulta prin vot populația pentru a ratifica un tratat nou, în altele parlamentele naţionale au acestã prerogativã. Pentru a intra însã în vigoare un nou tratat european avem nevoie ca ratificarea să fie în toate țările UE, fără excepție.

 

Fără a întra în detalii tehnice, Tratatul de la Maastricht (1992) a avut un blocaj pentru o perioadã bunã de timp din partea Danemarcei. Dacă îmi aduc aminte bine, chiar politica de apărare comună a fost problema danezilor. Se pare că acum Danemarca a înțeles că este mai bine să adopte și acestã politică ca bun comunitar.

 

Tratatul de la Amsterdam, semnat în 1997 și intrat în vigoare în 1999, a fost fără sincope de ratificare. A venit însă Tratatul de la Nisa, din decembrie 2000, fundamental pentru aderarea țării noastre la UE. Aici a venit votul negativ al irlandezilor. La al doilea vot, după anumite concesii, situația s-a deblocat.

 

Chiar și încercarea de a avea o Constituție Europeană a fost blocată de referendurile din Franța și Olanda în 2005. Proiectul a fost restructurat sub forma Tratatului de la Lisabona. Din nou Irlanda a blocat ratificarea acestui nou tratat în 2008. Se zicea atunci că ˝1% din populația europeană blochează întreaga evoluție a proiectului european˝. Din 1 decembrie 2009 avem în vigoare Tratatul de la Lisabona, care facilitează ˝o Uniune mai eficientă și mai democratică˝.

 

În ultimii 10 anii, liderii europeni s-au ferit să discute despre un nou tratat, dar criza pandemică și dezbaterile recente din cadrul Conferinței asupra Viitorului Europei au pus din nou pe agendã acest proiect. Dacă s-ar lansa acum o astfel de procedurã, așteptările sunt realiste. După o Conferință Interguvernamentală de cel puțin doi ani, se poate redacta și semna tratatul, iar apoi trecem la ratificare în fiecare din cele 27 de țări membre. În situația cea mai optimistă, avem un nou Tratat al UE în 2029. Dacă există însă o sincopă de ratificare, cel mai probabil într-o țară din Europa Centrală, mai adăugați vreo doi ani. Aproape că îmi vine să zic să o dată realistă pentru un posibil nou tratat este 2031.

 

Este important însă să nu fim călăuziți de această nevoie de schimbare a tratatului pentru a gândi alegerile europene din luna iunie. Dacă există lideri care propun o schimbare de tratat ca soluție la problemene cetățenești este de fapt o fugă de responsabilitate pentru a discuta soluții concrete. Dacă îmi permiteți o comparație, este precum la fiecare alegeri naționale unii ne-ar prezenta soluția printr-o nouă constituție a țării. 

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Alergăm și observăm”

În editorialul de astăzi din Făclia am încercat o abordare nouă, sper să placă.

 

---

Chiar dacă am fugit mult în viața mea, era de fapt parte a pregătirii pentru a practica handbalul decât ceva planificat. De vreo 15 ani însă am reînvãţat să îmi dezvolt condiția fizică prin intermediul alergatului. Acest articol nu este însă despre competiții, ci reflectă realitățile cotidiane văzute prin ochii atletului amator. Zic asta pentru că ai nevoie să studiezi traseul de aproape 10 km și astfel să descoperi oferta orașelor pentru un astfel de hobby. Înveți enorm despre o țară sau oraș prin această lentilă de cercetare.

Someșul și parcul Babeș sunt parcursul perfect al Clujului, iar Parcul Central este extensia ideală. Recomand cu mare încredere, chiar dacă terasarea răului îngreunează planificarea.

Am urmărit cu toții dramele celor care au încercat zona Lacului Morii ca pistă de alergare bucureșteană. Totuși, vreau să vã asigur că un tur în jurul Lacului Herăstrău și chiar cu o continuare până în Piața Romană poate să fie un exercițiu plăcut. Un pic de zâmbet cetățenesc, un slalom printre trecători, ca și în viață...

Am alergat în locuri exotice, unele rupte de pe harta irealului. Pretoria mi-a plăcut, chiar dacă era plină de dealuri. Nu, nu m-a atacat nimeni pe stradă cu cuțitul, din contra m-am simțit foarte în siguranță! Mult mai accesibilă a fost zona platã a deșertului Kalahari din Namibia. Iar alergarea printr-un sat din Botswana e ceva desprins dintr-o altă lume.

Distanța parcursă pe plaja din Creta, desculț și fără crema de protecție împortiva razelor de soare, mi-a aminti de cantonamentul echipei “U” Cluj din vara lui 1991 de la Venus.

Cine nu a alergat în Copenhaga a pierdut enorm. Faleza canalului și traseul de până la Mica Sirenă este relaxant și magic în același timp. M-a impresionat și Talinul estonian, descoperind indirect și cetatea orașului, ceva asemănător cu Sighișoara noastră.

Să alergi în Hanoi duminică la ora 7 dimineața este ceva banal. Sute de vietnamezi fac asta, chiar dacă sunt deja 35 de grade și umiditatea este de 90%. Mai omenească a fost temperatura din jurul fluviului Mekong a capitalei statului Laos, adică în Vientiane. Când traversezi jungla Asiei de Sud-Est e ceva paradisiac, ești proiectat într-un spațiu total diferit față de ceea ce înțelegeam noi prin natura din Europa.

A alerga în Olanda și Belgia este o normalitate, recomandabilă chiar de trei ori pe săptămânã. Pistele din pădurile olandeze îți aduc mult calm, iar Bruxelles-ul organizează competiții de alergare cu zeci de mii de participanți. Cine nu a auzit de cei 20 km clasici din primavara fiecărui an  sau chiar de nou venita 8 km alergare de noapte pe străzile capitalei Europei?

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Educația europeană˝

Câteva gânduri despre educația europeană în editorialul meu din Făclia.

 

--

 

Educația este un subiect mult abordat de către lideri, dar de cele mai mult ori viziunea politică nu este susținută de o strategie adecvată și un plan realistic de implementare. Dacă ne raportăm la sistemul UE, politicile europene în domeniul educației sunt inexistente, în primul rând datorită faptului că educația este doar o competență națională, a celor 27 de țări membre. Singura posibilitate practică de a dezvolta educaţia europeană este prin intermediul programelor europene. Din această cauzã, există percepția că educația europeană este doar accesul la programul Erasmus, iar mobilitãţile academice sunt de fapt singura contribuție la europenizarea educației.

  

Dacă dorim să reconectãm tineretul la Spațiul European, există nevoia unor abordări fundamental schimbate, adaptate societății anului 2024. Educația europeană nu poate să fie doar responsabilitatea instituțiilor europene, sistemele naționale trebuie să fie implicate activ în parteneriatul dezvoltării educației europene.

 

Un element evolutiv al abordării este legat de inclusiunea societală. Educație europeană nu se adresează doar studenţilor, ci trebuie extinsã la tineri în general. Prea puține sunt ofertele europene pentru tineret, fie chiar și un curs de două săptămâni în altă țară europeană este imposibil de identificat.

 

Extinderea masivă a mobilităților cu alte continente este o necesitate. Parteneriale comerciale pe care le stabilește UE cu diverse țări sau structuri (ASEAN, MERCOSUR, etc) trebuie dublate cu parteneriate educaționale. Există o posibilitate de dezvoltare masivă, iar UE trebuie să lanseze programe noi sau să le dezvolte pe cele existente.

 

Cooperarea cu sectorul de afaceri trebuie să avanseze pe noi dimensiuni. E nevoie de mai mulți euro-manageri pentru companiile pieții interne europene. Rețelele europene ale societății civile sunt forme ale educației nonformale care pot să fie valorificate pentru a oferi mai mult tinerilor europeni. De exemplu, programele de mobilități pe perioada verii pot să implice milioane de tineri, ceea ce nu este cazul acum.

 

Este timpul ca UE şi ţãrile membre să aibă ca prioritate strategică în perioada 2024-2029 o dezvoltare reală a educației europene, un nou salt în acest domeniu precum cel din anii ’90. Nu apare încă o viziune integratoare a conceptului de educație europeană și este mare păcat.

 

Dan LUCA / Bruxelles 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Foarte mult și puțin”

E onoare să semnez primul editorial al anului 2024 din Făclia de Cluj! Ca temã am ales, în acest an electoral, legătura dintre liderii români și credibilitatea europeană.

 

-----
Începem un an 2024 în care românii sunt chemați să voteze în diverse scrutine electorale. Fiecare se va orienta, desigur. Scopul acestui editorial este de a clarifica câteva concepte, ziceți-le ghidaje pentru cei care mai au încă întrebări fundamentale...

De mai bine de 30 de ani România a intrat pe calea europeană. E un paradox între foarte mult, căci suntem membru deplin al UE de 17 ani acum, dar și puțin, fiindcă încă nu punem în valoare întregul potențial al acestui statut. Sper din tot sufletul ca aceste campanii, locale, naționale sau europene să dezmorțească electoratul pentru a discuta concret despre potențialul unei Românii puternice și integrată european. Mulți au făcut referire la Jacques Delors ca vizionar european. Și au mare dreptate. Dar ideile marelui politician francez rămâneau la stadiul de filosofie dacă el nu era și președintele executivului european vreme de 10 ani. Deci, o sugestie, ca simpli cetățeni, când analizați un partid politic sau chiar un Om de Stat, pe lângă perdeaua de fum a cuvintelor magice, identificați viziunea, dar și strategia de a implementa cele propuse.

Lentila realității este durã, desigur, dar trebuie să credem în fărâma de bucurie pe care ne-o aduce responsabilizarea europeană. De multe ori suntem pe un teren slab, neavând specialiștii politicilor sectoriale și implicit nici alianțele necesare unui lobby eficient. Asta nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm stiviţi de roata istoriei. Este nevoie de drenajul cultural european, de a-i înțelege și pe alții ce vor de la proiectul federator. Să nu ne păcălim, avem dosare bătute în cuie, dar există și unele care sunt dinamice și așteaptă opinia noastră. Deci, din nou la analiză. Credeți că un guraliv, ca să nu ii zic populist, din spațiul românesc are șanse să negocieze favorabil? O vorba românească spune că în sufragerie nu se intră cu bocancii, deci avem răspunsul.

Sunt unele clișee insuportabile, iar aici mulți candidați le vor folosi. De fapt ei, căci sunt mulți de acest fel, generalizează niște particularități pentru a denatura realitatea. Sunt prea multe informații în secolul acesta, iar trunchierea frazelor poate să creeze o presiune sistemică europeană, care să îi refugieze pe mulți în patriotism sau chiar naționalism. Românul din Vestul continentului nu mai este capşunarul care doarme sub poduri, nu mai este turistul sărac care își aduce slănina de acasă, nu mai este studenţaşul exotic din amfiteatrele europene. Forța economică a Românie e vizibilă acum, chiar dacă mai avem multe de făcut pentru a ne ajuta țara. Vedeți aceste campanii electorale ca o oportunitatea de a discuta noi proiecte de țară, cu viziune și strategii, cu oameni normali și deschiși. Să ne lepădam de dilema stereotipurilor, să nu mai încalecăm clișee europene sau românești. Să decidem noi cum vrem să fim și cine să ne reprezinte cu adevărat.

 

Dan LUCA / Bruxelles