miercuri, 17 iulie 2019

Planul de 10 ani al UE


Prin alegerea Ursulei von der Leyen ca Președinte al Comisiei Europene, Uniunea Europeanã intrã într-o nouã etapã a dezvoltãrii. Sprijinitã de "Coaliţia pro-europeanã scurtã", dar și de puternicele ţãri precum Germania, Franţa sau Spania, prima femeie președinte poate sã întruchipeze reînnoirea mult așteptatã a proiectului european.  

Consolidarea unei UE puternice pe plan internaţional e proiectul macro al actualei clase politice europene, dar paradoxal abordarea inclusivã, abordând frontal subiectele dragi "opoziţie europeane" poate sã fie cheia succesului. Alegerile europene din 2024 vor fi piatra de încercare pentru cei 10 ani care urmeazã, iar încã de acum avem nevoie de abordari concrete pentru a reuși. Permiteţi-mi sã sugerez câteva axe de urmat, prin prisma potenţialelor opoziţii:

Ø  Interguvernamentaliștii și anti-europenii. Chiar dacã grupul ECR a scãzut ca pondere datoritã Brexitului, sã nu uitãm însã cã grupul ID din Parlamentul European (cel cu Marine Le Pen și Vlaams Belang) și-a dublat numãrul faţã de precedenta legislaturã. Cheia actualei guvernãri europene este în a gãsi o balanţã favorabilã între puterea (dar și vizibilitatea) Consiliului și cea a Parlamentului European.
Ø  Comuniștii. Chiar dacã partidele comuniste europene au pierdut guvernarea simbolicã a Greciei, dar și reprezentarea numericã din Parlamentul European, dosarul justiţie sociale trebuie sã fie tratat cu mare interes și eficienţã de Cabinetul VDL. În mod cert cooperarea cu PES trebuie optimizatã pe "dosarele strategice de Stânga".
Ø  Verzii. Valul de simpatie nu s-a convertit în unele ţãri europene, ceea ce a fãcut ca Partidele Verzi sã rãmânã în afara funcţiilor europene de top. Subiectul rãmâne însã deosebit de aproape de cetãţenii europeni, iar agenda verde trebuie sã fie abordatã cu mare atenţie.
Ø  Estul Europei. Procurorul General european e acordat Estului, Codruţa Kovesi va prelua în urmãtoarea perioada aceastã funcţie. Nu este însã destul, iar dosarul extinderii UE cãtre Balcanii de Vest, dar și spre "ţãrile Parteneriatului Estic", poate sã fie o valoare adaugatã pentru reunificarea continentului.
Ø  Anti-Germania. În calitate de lider european incontestabil (acum și cu președinte german), Germania trebuie sã își asume dosare precum politica industrialã europeanã, dar și sã contureze o voce puternicã a UE pe plan internaţional.
Ø  Anti-Franţa. Relansarea proiectului european pe axul Berlin-Paris este deja de notorietate. Franţa are o responsabilitate enormã, iar dosarul apãrãrii europene și cel al relaţionãrii UE cu Africa așteaptã coordonarea Franţei.
Ø  Contextul internaţional. Marea Britanie, cu un prim-ministru radical precum Boris Johnson; America cu un președinte în cãutarea realegerii de anul viitor ; China și Rusia forţe indiscutabile – sunt doar câteva relaţionãri de urmãrit.

Dan LUCA / Bruxelles

duminică, 14 iulie 2019

Parlamentul European – whisky sau limonadã?




Ø  Parlamentul European e precum bãutura Canada Dry, pare whisky, dar e limonadã”. Aşa am învãţat acum 20 de ani la masterul în studii europene de la Bruxelles. “Orice Executiv se bazeazã pe o majoritate în Legislativ pentru a pune în aplicare un program de Guvernare”, completa profesorul. Desigur, la nivel european situaţia este mai complexã, dar poate inspirarea din sistemele democratice funcţionale e ceva de aprofundat.

Ø  Nu e nouã ideea, dar trebuie forţatã analogia cu Comisia Europeana în calitate de guvern, alături de cele două camere — Parlamentul European și un ‘Senat’ al statelor membre (Consiliul actual). O astfel de logicã ne-ar ajuta sã explicãm mai uşor cetãţenilor mecanismul instituţional, ne-ar clarifica majoritatea care poate sã guverneze Europa pentru urmãtorii 5 ani. Doar cã trebuie vãzutã aceastã majoritate ca un joc dublu, cea provenitã din alegerile europene şi aici avem evaluare exactã din 26 mai 2019, dar şi “poza zilei” pe Consiliu (din ce familii politice provin liderii statelor membre).

Ø  Înainte de alegerile europene pariam pe victoria coaliţiei pro-europene lungi, dar se pare cã liderii actuali au mers doar pe “coaliţia pro-europeana scrutã” (EPP-Liberali-PES sau în termeni de lideri Merkel-Macron-Sancez). Merkel nu este un lucru surprinzãtor, iar propunerea mini-Merkel la conducerea Comisiei Europene pare logicã. Macron îşi joacã şi el foarte bine cartea, profitând de nevoia Germaniei de a avea un parteriat strategic cu Franţa. Trioul a fost completat de nou-intratul Sanchez, premierul socialist al unei ţãri europene mari. Sanchez este pentru UE noul Renzi din 2014

Ø  Necooptarea Verzilor la guvernarea europeanã este însã o greşealã în opinia mea. Cetãţenii identificã structura comunitarã ca pe un campion al prospeţimii ecologice, iar schimbãrile climaterice trebuie abordate cu seriozitate. În mod logic, Verzii sunt simbolistica acestei mişcãri…

Ø  Se contureazã şi o proiecţie pe spatiul politic românesc a trioului Merkel-Macron-Sanchez.  Iohannis-Cioloş-X?

Ø  De apreciat politicianul Tsipras. Democraţia elenã a funcţionat fantastic. Câţi politicieni au avut curajul sã se întoarcã spre electorat pentru a verifica dacã deţin sau nu o majoritate în Legislativ? Riscul este enorm, pierderea Guvernãrii, dar parcã asta este teoria democraţiei funcţionale, conduci dacã câştigi majoritatea şi ai sprijinul cetãţenilor pentru proiect. Dacã nu, intrãm în jocul aranjamentelor de culise care îndeparteazã populaţia de Guvernare.

Dan LUCA / Bruxelles

sâmbătă, 6 iulie 2019

Când îţi trece Turul Franţei prin faţa casei…



Bruxelles-ul şi Belgia întreagã vibreazã în aceste zile la cursa de ciclism cea mai popularã din lume. 20 de milioane de euro a costat capitala Belgiei pentru a putea organiza Grand Départ Tour de France 2019, pentru a doua oarã dupa ediţia din 1958.

Am mai asistat la o etapã a turului în 2010, când reuşisem să fac parte din mulţimea prezentă în jurul stadionului Roi Baudouin pentru a sărbători sosirea cicliştilor

Acum însã a fost mult mai senzaţional. Turul Frantei, cu cicliştii de top şi caravana de maşini, a trecut aproape prin faţa casei în care locuiesc. Greu de explicat senzaţia, de aceea câteva cuvinte sunt necesare.

Deşi pare un eveniment sectorial, Turul Franţei este, după Jocurile Olimpice şi Campionatul Mondial de Fotbal, al 3-lea eveniment sportiv al planetei. Faptul că publicul nu plăteşte bilet de intrare pentru a asista la cursă, face din Turul Franţei un eveniment care trece de limitele întrecerii sportive. Recent un francez îmi explica ce înseamnă pentru bunica sa când turul trece prin satul ei. E sărbătoare mai mare decât de ziua naţională. E “senzaţionalul” care trece pe strada mea, e posibilitatea de a “atinge globalizarea”.

Brandurile puternice au nevoie de susţinere permanentă şi pretutindeni. Nu întâmplător milioane de francezi, dar şi alte naţionalităţi, ies din case pentru un astfel de eveniment. Inovarea este importantă în aceste construcţii, iar aducerea turului în afara Franţei este o idee care prinde. 

Statistic, Turul Franţei trece o datã la 40 de ani prin zona noastrã… Sper sã prind ediţia din 2059... sau ma voi muta in Franţa pentru a maximiza şansele…

Dan LUCA / acum în Dilbeek, aproape de Bruxelles

Dan LUCA – moderator la conferinţe în Bruxelles



În ultimele sãptamâni am avut plãcerea sã moderez dezbateri interesante organizate în Bruxelles-ul european.

Cele douã evenimente pe care le-am iniţiat şi organizat împreunã cu echipa EURACTIV au dat posibiltatea celor prezenţi sã anticipeze “Impactul alegerilor europene asupra politicilor sectoriale”, dar şi sã analizeze posibilitatea “Extinderii UE în urmãtorii ani”.

Am revenit cu mare plãcere la Romanian Energy Day. Dacã acum 5 ani moderasem sesiune introductivã, anul acesta am animat panelul despre transformarea sistemului energetic românesc.

Excelent şi evenimentul organizat cu JA-Europe în incinta Reprezentaţei Permanente a României pe lângã UE. M-am simţit onorat sã adresez cuvântul introductiv.

Astept cu mare interes toamna acestui an când vom avea alte evenimente in Bruxelles, dar poate şi la Bucureşti…

Dan LUCA / Bruxelles





miercuri, 3 iulie 2019

Ursula von der Leyen - from a surprise to detecting signals...



Angela Merkel reaffirms her mature leadership at European level. The choice of Ursula von der Leyen as the future President of the European Commission certainly comes as a surprise, but there were a few signals earlier on:

Ø  The EPP victory in the European elections in May 2019 was expected, but   candidate Weber raised questions, even if the mime of European primary elections gave him some notoriety. You probably remember the famous start of his candidacy on the European Parliament lobby...

Ø  I wrote in September 2018 - I do not think Mrs. Merkel likes Manfred Weber. All common sense studies in the field of European Political Communication state that the ultimate surprise element is the only chance of winning a strong position at EU level. In 2009, Prof. Peter Van Aelst analyzed the campaign to elect the first President of the European Council, Herman Van Rompuy, clearly underlining that the basic rules of the political campaigns did not apply. On the contrary, we witnessed a reversal of campaign logic. The whole campaign was following the patent "Van Rompuy was not a candidate to become President, but only a candidate to be eventually asked to take office." Mrs Merkel knew this and so nominated Juncker just two months before the European elections in 2014. At a European level, the pressure mix is double, especially for the German EPP representative. It is the smash of the other political, liberal, environmentalist or socialist movements, but it also has opposition to the German approach at European level ...

Ø  I thought Mrs Merkel would accept a European responsibility. President Macron said he supported such an idea. But we now have a nominated "mini Merkel". Ursula is a name of the current Chancellor's entourage, so the surprise is not that big. But I thought, 10 months ago, that Ursula would become the future German Chancellor, however it seems that a European role was preferred. We can expect two consecutive mandates, so prepare for 10 years with the current President of the European Commission, as it was for Delors and Barroso.

Dan LUCA / Brussels

Ursula von der Leyen – de la surprizã la semnale…



Angela Merkel confirmã din nou gândirea sa maturã la nivel european. Alegerea Ursulei von der Leyen ca viitor preşedinte al Comisiei Europene surprinde desigur, dar erau câteva semnale pe acest palier:

Ø  Era preconizatã victoria EPP în alegerile europene din mai 2019, dar candidatul Weber lãsa semne de întrebare, chiar dacã mascarada unor alegeri primare europene îi dadea notorietate. Vã amintiţi probabil penibila lansare a candidaturii sale pe holul Parlamentului European…

Ø  Am scris în septembrie 2018 - Nu cred cã doamna Merkel îl place pe Manfred Weber. Toate studiile de bun simţ în comunicarea politicã europeanã precizeazã cã elementul surprizã, de ultim moment, e singura posibilitate de a câştiga la nivel comunitar o funcţie puternicã. În 2009, Prof. Peter Van Aelst analiza campania de alegere a primului Preşedinte al Consiliului European, Herman Van  Rompuy, sublinind clar faptul că regulile de bază ale campaniilor politice nu s-au aplicat. Din contră, am asistat la o inversare a logicii de campanie. Întreaga campanie a fost după logica “Van Rompuy nu a fost un candidat pentru a deveni preşedinte, ci doar un candidat pentru a fi eventual rugat să preia funcţia”. Doamna Merkel ştia acest lucru şi de aceea l-a nominalizat pe Juncker doar cu douã luni înainte de alegerile europene din 2014. La nivel european malaxorul de presiune este dublu, mai ales pentru reprezentantul german al EPP. E lovitura celorlalte curente politice, fie ele liberale, ecologiste sau socialiste, dar mai avea şi opoziţia faţã de abordarea germanã la nivel european... 

Ø  Am crezut cã doamna Merkel va accepta o funcţie europeanã. Preşedintele Macron a spus cã sprijinã o astfel de idee. Dar avem acum o “mini Merkel” nominalizatã. Ursula e un nume din anturajul actualului cancelar, deci surpriza nu e aşa mare. Credeam însã, acum 10 luni, cã Ursula va deveni viitorul cancelar german, dar se pare cã o cale europeanã a fost preferatã pentru protejata doamnei Merkel. Ne putem aştepta la douã mandate consecutive, deci pregatiţi-vã de 10 ani cu actuala preşedintã a Comisiei Europene, dupã formula Delors sau Barroso.

Dan LUCA / Bruxelles


marți, 25 iunie 2019

Who is the European leader of the moment?


One of the most anticipated European Council has passed, but the main conclusion was "postponement of a new European Summit." The leaders of the EU countries do not yet have solutions for the European leadership of the next 5 years.

Instead of defending "European democracy," Spitzenkandidaten has tangled it even harder. Just to clarify an element, I'm a fan of the Spitzenkandidaten mechanism, but only if it is preceded by real European primary elections. I even proposed in 2010 a potential calendar for primary elections. The slogan of these appointments in congresses / "election pockets" does not give the Spitzenkandidaten legitimacy in the current formula of the European elections. I do not even believe in the so-called solution of the transnational lists. This would lead to a stronger European public sphere, but only to the quasi-elitist, transnational component. I believe in the Europeanization of national public spheres, not in the addition of a new "European sphere" that is not connected with the national reality, and too generalist to agree by citizens from member states.

Let’s see the developments in the following days. Citizens believed in the thunderous European reform, which is needed especially because of Brexit, but now they seem to be fooled. Yes, be fooled again by leaders who, like conjectural elite, decide about the future behind closed doors. The story of the leaders who decide on the night watch and press conference with Juncker at 2 o'clock does not look good. It takes a lot of maturity to save the European moment. Let us focus on the facts emerging from the reality of the European elections, the Council’s majority and the trust in the current European political figures.

The only viable person is undoubtedly Angela Merkel, and the EU's top institution is the Council. So Angela Merkel - President of the European Council. And as the Head of the European Commission, there is a need for a person with a national executive experience. Mark Rutte is my favourite.

Let's see what we’ll have on June 30, 2019...

Dan LUCA / Brussels

luni, 24 iunie 2019

Cine e liderul european al momentului ?


A trecut unul dintre cele mai așteptate Consilii Europene, dar principala concluzie a fost “o amânare pentru un nou Summit european". Ceea ce prevedeam s-a adeverit, liderii ţãrilor UE nu au (încã) soluţii la noua ecuaţie de determinare a liderilor europeni pentru urmãtorii 5 ani.

În loc sã apere "democraţia europeanã", Spitzenkandidaten a încurcat-o și mai tare, Europa având nevoie de un Consiliu în a șterge cu buretele mecanismul Spitzenkandidaten. Sezonul 2019. Doar sã clarific un element, încã din 2009 sunt un fan al Spitzenkandidaten, dar doar dacã e precedat de cãtre alegeri primare europene reale. Chiar propusesem în 2010 un posibil calendar al alegerilor primare. Pãcãleala cu aceste numiri în congrese/”mimãri de alegeri”, nu dã notorietate și legitimitate pentru Spitzenkandidaten în actuala formulã a alegerilor europene. Nu cred nici în așa-zisa soluţie a listelor tansnaţionale, așa cum argumentam în 2014.  Acest lucru ar duce la o mai puternică sferă publică europeană, dar doar pe componenta cvasi-elitistă, transnaţională. Eu cred în europenizarea sferelor publice naţionale, nu în adiţionarea unei "sfere noi", europene, neconectate cu realitatea naţională, şi prea generaliste pentru a pune de acord cetăţeni din state membre.

Algoritmul preferabil al alegerilor este simplu, partidele care doresc sã intre în Parlamentul European trebuie sã treacã pragul de 5%, adicã sa aibã cel puţin 38 de deputaţi în legislativul european. Logic, cooperarea regionalã este obligatorie în acest caz precum mecanismul prezentat în 2016.

Sã abordãm însã urmatoarele zile. Cetãţenii au crezut în reforma europeanã trâmbiţatã, necesarã mai ales din cauza Brexit-ului, dar acum par pãcãliţi. Da, pãcãliţi din nou de liderii care, precum o elitã conjuncturalã, decide viitorul în spatele ușilor închise. Apare iar povestea cu liderii care decid la ceas de noapte și conferinţe de presã cu Juncker la ora 2 noaptea. E nevoie de multã maturitate pentru a salva momentul european. Sã ne axãm pe fapte, reieșite din realitatea alegerilor europene, majoritãţii din Consiliu și din cea a încrederii în actualele figuri politice europene. 

Singura persoanã viabilã e fãrã îndoialã Angela Merkel, iar instituţia de vârf în UE e Consiliu. Deci Angela Merkel - Președintele Consiliului European. Iar ca Şef al Comisiei Europene, e nevoie de un om cu experienţã de executiv national. Mark Rutte e favoritul meu. 

Sã vedem însã ce vom avea pe 30 iunie 2019...

Dan LUCA / Bruxelles

sâmbătă, 15 iunie 2019

Lideri politici. Lideri europeni?



În urmãtoarele zile vom avea câteva rãspunsuri la întrebãrile legate de viitorii lideri europeni. Macron a zis-o şi el referitor la o posibilã fortificare a Bruxelles-ului cu Markel în capitala Europei. Aşa cum prezentasem acum 3 luni, cred însã ca actualul lider german s-ar potrivi mai bine la Consiliul European decât la Comisia Europeanã.

La executivul european vãd în continuare un management asigurat de actualul premier olandez, Mark Rutte, chiar dacã acesta nu a participat la celebra competiţie Spitzenkandidat. Nu este nici un pas greşit pentru democraţia europeanã aceasta numire “pe sub masã”, cãci alegerile primare au fost un fiasco total, chiar şi comparat cu ceea ce s-a întâmplat în 2014.

Bun, veţi zice, dar ce dãm Franţei? Ce facem cu “liderul ales” Manfred Weber? Timmermans? Ska Keller? Era sã uit, Guy Verhofstadt? Haideţi sã convenim de la început cã nu putem sã satisfacem pe toatã lumea şi asta este. Politica este o competiţie, plinã de neprevãzut, cu învinşi şi învingãtori…

Câteva idei însã, cu iz de provocare:
Ø  Franţa, prin Michel Barnier, poate sã aibã un vicepreşedinte al Comisiei Europene cu un portofoliu larg de genul Africa, Aparare şi Migraţie. Poate chiar şi Extinderea UE şi politica de Vecinãtate trebuie inclusã aici.
Ø  Existã posibilitatea ca Manfred Weber sã fie şi el comisar european, un vicepreşedinte responsabil de revitalizarea industriei europene, cu accent pe balanţa între campionii industriali şi IMM-uri.
Ø  Guy, propus eventual de Guvernul belgian, are potenţial sã devinã şi el vicepreşedinte al Comisiei Europene, cu accent pe energie şi mediu.
Ø  Ska poate sã fie pentru urmãtorii doi ani şi jumãtate preşedintele Parlamentului European (simbolisticã perfectã!), urmatã de Timmermans pentru a doua jumãtate a ciclului politic.

Sã vedem însã ce ne va aduce Summit-ul european din 20-21 iunie 2019.

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 10 iunie 2019

How can the EU be a world power?





The European elections have gone better than we expected, the pro-European camp came out as winners in front of inter-governmentalists and anti-Europeans. Over the next 5 years, we will have peace, but the moment 2024 must be looked at carefully from now on. Citizens came to vote but now they want to see concrete results: a European project and capable leaders, seriously tackling climate change, with social justice as a priority, and strong European industry with SMEs and European industrial champions.

Caught in the nomination of the future EU leaders, few can explain the geopolitical changes that have taken place the past five years and how the European Union should approach the next period.

Some remarks:
Ø  Brexit is actually a passage of Great Britain from the European camp to the transatlantic one. The United States and the United Kingdom (together with its former colonies) could unite the first world economic and military power.
Ø  China is already strong economic power and time is playing in its favor, leaving other powers to erode.
Ø  Russia has a strong army, and it is in their interest to develop their economy particularly through the smart use of its natural resources.

Now when you look retrospectively at the European Union, you can see that its construction, which only started in the 1950s, has good results. The daring project of the European reunion that started in 1989 has been successful. The loss of British territory is a sad fact, and in order to successfully face globalization EU enlargement must continue to the Western Balkans and, why not, to the East if that is possible.

The European Union has a historic chance to expand its influx into other territories, consolidating its role as a world power. Africa is the continent that awaits a rapprochement to Europe, but not within a development policy. The true way forward is by launching a Marshall Plan for Africa, as some politicians have recently said. The EU's defense policy needs to be developed and expanded even on the African continent. We certainly need a Vice-President of the European Commission responsible for European Defense, but also for Africa.

Dan LUCA / Brussels



Cum poate UE sã fie putere mondialã?



Alegerile europene au trecut mai bine decât ne-am aşteptat, tabara pro-europeanã s-a impus detaşat în faţa interguvernamentaliştilor şi a anti-europenilor. În urmãtorii 5 ani vom avea linişte, dar momentul 2024 trebuie privit cu atenţie încã de acum. Cetãţenii au venit la vot, dar vor sã vadã rezultate concrete: proiect european şi lideri capabili, schimbãrile climaterice abordate cu seriozitate, justiţia socialã ca prioritate, iar industria europeanã sã duduie, cu IMM-uri şi cu campioni industriali europeni.

Prinşi în jocul nominalizãrilor europene, puţini însã explicã schimbãrile geopolitice din ultimii 5 ani şi cum trebuie sã abordeze Uniunea Europeanã urmãtoarea perioadã.

Câteva observaţii de actualitate:
Ø  Brexitul este de fapt o trecere a Marii Britanii din tabãra europeanã în cea transatlanticã. Statele Unite şi Marea Britanie (împreunã cu fostele colonii) devin ca binom prima putere mondialã economicã, dar şi militarã.
Ø  China este deja enormã economic şi timpul joacã în favoarea sa, lãsând alte puteri sã se erodeze şi punctând strategic când are ocazia.
Ø  Rusia dispune de o armatã puternicã, iar interesul este de a dezvolta economia în special prin utilizarea inteligentã a resurselor naturale de care dispune.

Sã privim acum retrospectiv la Uniunea Europeanã. Construcţia recentã, începutã doar in anii ’50, are rezultate bune. Proiectul îndraznet al reunificãrii europene pornit în 1989 a fost încununat de succes. Pierderea teritoriului britanic nu poate sã bucure, iar pentru a face faţã cu succes globalizãrii extinderea UE trebuie sã continue spre Balcanii de Vest si, de ce nu, spre Est dacã se poate.

Uniunea Europeanã are şansa istoricã de a îşi extinde influeţa şi spre alte teritorii, consolidându-şi rolul de putere mondialã. Africa este continentul care aşteaptã o apropiere de Europa, dar nu în cadrul unei politici de Dezvoltare, ci prin lansarea unui adevãrat Plan Marshall pentru Africa, aşa cum recent au menţionat unii politicieni. Politica de apãrare a UE trebuie dezvoltatã şi extinsã chiar la continentul african. Cu siguranţã avem nevoie de un vicepreşedinte al Comisiei Europene responsabil cu Apãrarea Europeanã, dar şi cu Africa.

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 3 iunie 2019

5 zile în Albania…



Dacã vrei sã ai o opinie bine argumentatã despre o ţarã, viziteaz-o! Este expresia care îmi vine în minte dupã 5 zile petrecute în Albania.

O naţie de aproximativ 3 milioane de albanezi care trãiesc în ţarã și alte vreo câteva milioane în afarã, greu încercatã de-a lungul istoriei: vreo 500 de ani de dominaţie turcã (pânã la independenţa din 1912), câţiva ani sub ocupaţia Italiei fasciste a lui Mussolini, iar apoi nazistii lui Hitler, ca apoi sã intre pe mâinile unui sistem comunist feroce…

De prin 1991 naţia albanezã încearcã o poziţionare favorabilã pro-europeanã, iar cu siguranţã aderarea recenta la NATO este o valoare adãugatã. Cu Uniunea Europeanã este un pic mai complex, Albania sperând ca la viitoarul Summit european sã fie anunţatã oficial deschiderea negocierilor de aderare.

Întrevederea pe care am avut-o la Ministerul de Externe al Albaniei a confirmat dorinţa albanezilor de a se alatura familie europene, iar decizia de peste 20 de zile se poate compara cu istorica decizie de la Summitul din Helsinki din decembrie 1999 când România a început negocierile de aderare.

Am avut deosebita plãcere sã prezint studenţilor de la Albanian University oportunitãţile de a lucra în Bruxelles-ul european, chiar înainte de aderarea ţãrii la UE. Cu siguranţã tinerii albanezi trebuie sã fie în prima linie a aderãrii și pe aceastã cale vreau sã salut iniţiativa României de a organiza o dezbatere pe subiectul “How to better respond to European aspirations of the young generation in the Western Balkans?”.

Câteva idei despre Albania actualã:
Ø  Peste tot alãturi de steagul albanez este cel al UE și cel american.
Ø  Chiar dacã populaţia e în majoritate musulmanã (58%), existã un desoebit respect faţã de alte religii, pe aceeași stradã fiind o moschee și o catedralã ortodoxã.
Ø  Tirana este un oraș verde, dar clãdirile mari încep sã acapareze orașul.
Ø  Mâncare este deosebit de gustoasã, meritã încercatã.
Ø  Muzeule de Istorie este foarte bun, recomandabil.
Ø  Mother Tereza este un simbol puternic, chiar și aeroportul internaţional purtând acest nume acum.
Ø  Intesesante buncarele antinucleare trasformate în muzee de istorie.
Ø  Piramida din Tirana este ceva grotesc, o relicvã a comunismului. Sã fiu sincer în starea actualã nu dã bine în centru capitalei.
Ø  Regele albanez (da, fost și monarhie în Albania) a facilitat plecarea lui Albert Einstein în America, oferindu-i acestuia în 1935 pașaport albanez.
Ø  Skanderberg a fost cea mai emblematicã figurã istoricã a Albaniei, un fel de Mihai Viteazu albanez, care s-a bãtut în permaneţã cu turcii. Istoricii albanezi menţioneazã cã el a fost neînfrânt…
Ø  Dacã iubiţi litoralul vã recomand Durres, un oraș-port la Marea Adriaticã. Un pic de istorie, o plajã, un pește la gratar…
Ø  Castelul de la Kruja este un obiectiv duristic plãcut.
Ø  Aeroportul din Tirana este mic, chiar mai mic decât cel de la Cluj, cu un singur bar cu preţuri piperate…

Dan LUCA (reîntors la Bruxelles)