România şi priorităţile europene

Am participat recent la o dezbatere a Clubului “România-UE” Bruxelles, organizată pe tema “Priorităţiilor României în mediul instituţional european în următorii cinci ani". Discuţie deschisă, plină de substanţă, în care comisarul european Leonard Orban, ambasadorul Ovidiu Dranga, europarlamentarii Victor Boştinaru, Theodor Stolojan şi Cristian Preda au încercat să creioneze ce doreşte România de la structura comunitară în următorii ani.

S-au accentuat din nou deficienţele de cooperare între Guvernul României şi europarlamentarii români, problemele României în capacitatea de absorbţie a fondurilor europene, dar şi capacităţii administrative româneşti, insuficientă cerinţelor europene.

La nivel de UE se discută mult despre ce va urma după „Strategia Lisabona”. Se pare că urmează ceva de genul „Strategia către 2020”, structurată pe două cincinale, cel puţin aşa zicea comisarul european. Dar pentru ca România să fie influentă în UE avem nevoie de sprijin de „acasă”. E nevoie de consistenţă în deciziile interne, un mecanism intern de luare a deciziilor. Se observă că Parlamentul României este aproape inexistent în această poză, iar prin adoptarea Tratatului de la Lisabona acesta trebuie să se implice mult mai mult.

Buna cooperare între Guvernul României şi românii din Bruxelles-ul european, în special cei din mediul instituţional comunitar, este o prioritate pentru România. Germania are astfel de întâlniri, la Berlin, în care funcţionari de grad înalt din Comisia Europeană sunt invitaţi de către Guvernul German într-un cadru informal cel puţin o dată la 6 luni.

Mulţi au subliniat necesitatea dezvoltării „reţelei România în Bruxelles-ul european”. Cu acest scop am înfiinţat în 2003 Clubul „România-UE” Bruxelles şi am reamintit aceasta factorilor de decizie din România prin conferinţa de „bun venit” din martie 2007, prin care am lansat şi studiul „România în capitala Europei - de la succes individual la un posibil succes global”.

S-a discutat despre alianţele pe care trebuie să le aibă România în UE şi mi s-a părut interesantă sugestia domnului Orban, prin care România trebuie să se sprijine în special pe ţările care vor integrarea politică, nu doar cea economică la nivel european. În caz contrar, Uniunea poate merge către un mecanism cu mai multe viteze, care ar împinge România spre periferia UE.

Contextul actual, criza politică internă, criza economică mondială, trebuie să îl asociem la dezvoltările contemporane. Trebuie să înţelegem că ne aflăm în pragul unei „noi revoluţii industriale”, legată în special de gestionarea surselor de energie în mod eficient. Dacă în ultimii 10 ani am avut parte de revoluţia digitală, acum avem în faţă noi provocări. România are nevoie de linişte internă pentru a se remarca pe „platourile continentale”.

Dan LUCA / Bruxelles