Ø Aşa cum anticipasem încã din prima zi a acestui an, portofoliul apãrãrii europene se va aloca în
viitoarea Comisie Europeanã Franţei. Sã nu uitãm cã Sylvie Goulard a fost şi
ministra apãrãrii din Franţa, în acelaşi timp când Ursula Von der Leyen era
ministra apãrãrii în Germania.
Ø
Africa este un proiect de top 5 pentru
viitoarea Comisie Europeanã, dar s-a ezitat în a avea un comisar european şi un
DG doar pentru acest subiect pentru a nu avea probleme cu alte continente. Cred însã cã vom avea o discuţie puternicã despre
Africa, în special din cauza poziţionãrii UE ca şi putere mondialã.
Ø
Brexitul
simplificã mult conducerea Uniunii Europene. Sub faimosul Tratat de la Aachen
s-a reinstaurat binom franco-german al anilor 50’, dar cred cã mai degrabã avem
unul germano-francez de data aceasta.
Ø Franta nu conduce UE, cum susţin unii, ci doar are o
influenţã puternicã în a ajuta Germania sã coordoneze structura europeanã. Franţa
ajutã Germania în a dezvolta apararea europeanã, dar şi în relaţionarea complexã
cu forţa ruseascã. Germania are nevoie de gazele naturale, pe
care ruşii le deţin din abundenţă, iar ruşii au nevoie de tehnologie şi
expertiză, de care Germania dispune din plin. De ce sã nu recunoaştem deschis
realitatea, aşa cum o prezintã un fost cancelar german. “Europa, pentru a
supraviețui politic între superputeri precum SUA şi China, are nevoie de
potenţialul Rusiei. Avem nevoie de piaţa acestei ţări şi, mai presus de
toate, de resursele ei”, a spus Schroeder.
Ø Zilele
acestea la Bruxelles viitorul pare mai important decât prezentul. Nimeni nu mai
dã importanţã actualei Comisii Europene care are mandat pânã la sfârşit de
octombrie, toatã lumea aşteaptã audierile noii echipe.
Ø Referindu-ne la audieri, cu siguranţã Parlamentul
European va identifica maxim douã propuneri de comisari pe care îi va respinge.
E
un joc de putere între instituţiile europene, intaurat în 1999 dupã fiascoul
Comisiei Santer.
Ø Acum
15 ani a fost sacrificat italianul Rocco
Buttiglione propus ca şi comisar pentru Justiţie şi care în timpul audierilor
a avut o pãrere deplasatã despre minoritãţile sexuale; în ianuarie 2010 a cãzut
testul bulgaroiaca
Rumiana Jeleva, cea care în mod repetat nu a reusit să răspundă la
întrebări cu privire la acuzațiile asupra intereselor sale financiare.
Ø
Un exemplu mai recent a fost a slovena
Alenka Bratušek, respinsă în audierile pentru Comisia Juncker din 2014, unde i
se atribuise portofoliul Transporturilor. Deși fusese prim ministru în țara sa,
Alenka Bratušek a fost găsită total incompetentă de eurodeputați, care nu au
considerat că ea era pregătită pentru a prelua portofoliul ce îi fusese
încredințat. De fapt s-au plãtit
anumite poliţe având în vedere cã ea se propusese singurã comisar european când era premier…
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu