Astăzi am publicat un articol în Ziarul Financiar despre omul politic Ursula von der Leyen.
---
Mulți au făcut referiri recente la Jacques Delors, numindu-l vizionarul european. Și au mare dreptate. Dar ideile
marelui politician francez rămâneau la stadiul de filosofie dacă el nu era și
președintele executivului european vreme de 10 ani. Chiar dacă au mai fost și
alți președinți ai Comisiei
Europene care au coordonat sistemul timp de două mandate, doar de Delors dorim să amintim aici.
Puţini se mai îndoiesc asupra faptului că Ursula
von der Leyen va avea probleme în realegerea sa și practic drumul către cei 10 ani de președenție
fiindu-i confirmat oficial în câteva luni. Am prezis acest lucru, încă de la
numirea sa din iunie 2019, prim prisma relaționării cu fostul
cancelar german, Angela Merkel.
Am crezut în primãvara lui 2019 cã doamna Merkel va
accepta o funcţie europeanã, dorind să fie vizionarul UE “la vedere” pentru
secolul al XXI-lea, dar aceasta a preferat jocul din umbră.
S-a jucat perfect, o strategie
deosebit de bine stracturatã și de mare impact. Preşedintele Macron spunea
atunci cã sprijinã ideea ca Merkel să preia destinele UE, dar a devenit rapid
avocatul soluției “mini Merkel”. Ursula von der Leyen era deja un
nume din anturajul cancelarui Merkel, deci surpriza nu era aşa mare pentru avizați. Exista și un scenariu ca Ursula von der Leyen să devinã cancelar german, dar calea europeanã a
fost preferatã pentru protejata doamnei Merkel. Era evident că aceste jocuri
aveau profunzimea momentului, pregătindu-ne pentru douã mandate
consecutive, 10 ani cu actuala preşedintã a Comisiei Europene, dupã formula Delors.
Pentru mulți, este greu de vizualizat politic cum un comisar european, și chiar
președinte al Comisiei Europene, poate să fie validat în țara sa, fiind în opoziție. În Germania se poate, totul a fost gândit, chiar și din punct de
vedere juridic. Urmărim cu mare interes proiectul de guvernare
al actualei coaliții din Germania. Ideile doamnei Merkel, despre o
Europã federală, sunt inserate în plan, paradoxal, fără ca partidul creștin-democrat să fie acum în coaliția
de guvernare a Germaniei. Totuși, prin prezența Ursulei von der Leyen în
fruntea Comisiei Europene, avem încă un CDU deosebit de influent. Dacă
analizăm larg, din perspectiva națională și europeană, Germania are o Coaliție
de Uniune Națională, formată din cele 4 partide proeuropene (SPD, Liberalii și
Verzii în Germania; CDU la Bruxelles).
În planul de guvernare german, semnat în 2021 reamintesc, avem stipulată și procedura de
nominalizare a comisarului european în 2024. Formularea lãsa loc pentru o confirmare a Ursulei von der
Leyen ca președinte a Comisiei Europene până în 2029. "Verzii vor
desemna comisarul european în 2024, cu excepția cazului când este deja
nominalizat președintele Comisie Europene din Germania".
Gândirea și viziunea politică a Angelei Merkel a fost vizibilă și în 2014, de
exemplu, când a mizat chiar pe cartea alegerilor primare
europene. Consolidarea alegerilor primare a venit când Angela Merkel a
intrat în jocul nominalizărilor. Am asistat chiar la un paradox
european. Angela Merkel aparent a sprijinit pentru obţinerea poziţiei de
Preşedinte al Comisiei Europene atât pe germanul Martin Schulz, cât şi pe
luxemburghezul Jean-Claude Juncker. Având în Germania o coaliţie mare la putere
CDU-SPD, Merkel l-a susţinut pe Schulz ca şi nominalizare a Germaniei la funcţia de comisar
european. Pe de altă parte, doctrinar, la nivelul Partidului Popular European,
din care facea parte şi CDU-ul doamnei Merkel, a fost o luptă deschisă
pentru nominalizarea candidatului. Cancelarul german a prezentat public sprijinul său pentru
Jean-Claude Juncker şi câteva zile mai târziu, la Congresul de la Dublin (6-7
martie 2014), acesta a devenit candidatul oficial PPE.
Angela
Merkel a promis cã dupã ce se ocupã de Germania își va îndrepta atenţia și spre
Europa. De-a lungul timpului, actualul lider german a avut de jonglat cu douã
variabile: cui lasã moștenire tronul CDU-ului (și indirect conducerea
Germaniei) și pe cine recomandã la președinţia Comisiei Europene. Dacã în 2014
povestea s-a finalizat în limita bunului simţ: Juncker, bun prieten de
Consilii la Bruxelles, și doamna Merkel a mai
forţat un mandat de cancelar german. În 2019 situaţia a fost mai complexã, dar
rezolvată elegant, cu finețe și pragmatism. În mod clar Ursula von der
Leyen era un nume care avea potenţial și în politica germană. Doamna Merkel a
“donat-o” însã Europei și bine a fãcut.
Dan Luca susţine prelegeri la universităţi
din Bruxelles şi Bucureşti. Este autorul cãrţii “Mapping the
Influencers in EU Policies”.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu