Despre conceptul autonomiei strategice în editorialul meu de astăzi din Făclia.
---
Odată cu reconfigurarea globalizării şi concurenţa mai
puternică din partea ţărilor emergente, prosperitatea economică pe termen lung
a Europei va depinde de puterea bazei sale industriale şi sociale. Nevoia
tot mai mare pentru Europa de a-și spori autonomia și de a-și reduce dependența
de alții în domenii strategice au creat dezbateri la nivelul UE, dar și în
rândul țărilor membre. Autonomia strategică a UE a devenit treptat un
proiect politic cu implicății majore asupra politicilor sectoriale, dar și a
dezvoltării unei politici industriale moderne.
Uniunea Europeană a atașat principiului autonomiei
strategice și pe cel al deschiderii, oferind garanția că noua geoeconomie
globală nu poate fi închisă sau artificial protejată, respectiv că UE va rămâne
deschisă comerțului și investițiilor și se va proteja de eventuale decizii care
să izoleze Europa de piețele sale externe.
Dat fiind potențialul Europei, momentul geopolitic și
social, este o oportunitate atât pentru Europa cât și pentru România de a-și
contura propriul curs pe scena globală, asumându-și rolul de leader în anumite
aspecte legate de autonomia strategică europeană.
Economiile moderne cu lanțuri valorice lungi nu pot
funcționa pe termen lung fără o aprovizionare sigură, competitivă și ecologică
cu materii prime. Extracția internă de materii prime în UE ar trebui să fie
sprijinită politic și financiar, iar aprovizionarea din țări terțe ar trebui
diversificată.
La mai mult de șase decenii de la constituirea sa,
spațiul comunitar parcurge, în perioada actuală, o nouă etapă marcată de
riscuri și incertitudi generate de situația geopolitică și economică. Efectele
pandemiei de Covid-19, ale conflictului militar de la granițã, ale procesului
de înlocuire treptată a surselor de energie convențională cu cele regenerabile
au scos la iveală o serie de vulnerabilități sistemice cărora Uniunea Europeanã
trebuie să le facă față și care îi diminuează competitivitatea în plan global.
România, ca parte a Uniunii Europene, are, şi mai mult
decât înainte, şansa unei noi dinamici, a unei noi perspective, a unei noi
poziţionări, a unei noi dimensionări – una europeană, în sens asumat. Este
şansa unui actor mai implicat pe scena evenimentelor mondiale, nu doar aceea de
observator mai degrabă – la nivel politic, social, cultural, economic.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu