luni, 15 iulie 2024

Dan LUCA – editorial în Făclia: ”Descreţirea inovației”


Despre inovație în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

 

Suntem atât de bombardați mediatic cu termenul de inovație încât aproape că nici nu mai vibrăm când apare ceva nou în acest sector. Majoritatea asociem inovația cu ceva tehnic, de multe ori venitã de la americani, companii care lansezã ceva chestii noi. Să fim sinceri, chiar că am avut o explozie enormă de noi tehnologii în ultimii ani, dar menirea acestui articol nu este de a vorbi despre telefoane mobile, internet sau inteligență artificială.

 

Doresc să prezint o altă fațetă a inovației, care nu este legată de tehnologie, care este însã aducătoare de nou pe un segment bine definit. Exemplele sunt multiple, lângă noi, chiar dacă de cele mai multe ori nu le dăm atenția cuvenită.

 

Să începem cu ceva din sport, că tot se apropie Jocurile Olimpice de la Paris. În 2013, echipa de handbal fete a Braziliei câștiga Campionatul Mondial, derulat în Serbia. Această victorie a fost un moment istoric pentru handbalul feminin brazilian, marcând ascensiunea echipei în competițiile internaționale. Surpizã de proporții, dar de unde a venit această performanță? Federația Braziliană de Handbal a realizat un parteneriat cu echipa de handbal Hypo Niederösterreich din Viena. Practic, echipa națională a Braziliei, sub numele Hypo, juca în campionatul Austriei, dar și în Cupa Campionilor Europeni. Cooperarea a fost fantastică, iar Hypo era cea mai titrată echipã din handbalul feminin, câștigând numeroase trofee europne. Veți zice că am avut ceva asemănător și în fotbalul românesc înainte de Campionatul Mondial din 1994, când principalii jucători ai naționalei române jucau la clubul italian Brescia Calcio. Va las să analizați, desigur, ideea și să identificați inovația.

 

Merg mai departe, că îmi vin în minte alte două exemple, total diferite, dar deosebit de inovative. Era în anul de grație 1985, Franck Biancheri lansa idea unei asociații studențești europene, interdisciplinare, dar fără nivelul național. Adică, structurile de coordonare ale organizației erau centrele universitare racordate direct la un Comitet Director european. Să fiu sincer, această idee genială m-a ajutat practic în 1995 când am devenit președintele filialei clujene (AEGEE Cluj-Napoca) și apoi să am posibilitatea să fiu ales în 1997 direct în structura de la Bruxelles.

 

Dacă tot am ajuns la segmentul de tineret, haideți să vorbim de o idee inovativă în domeniul educației. Mă refer la recenta filialã a Colegiului Europei de la Tirana. Să ne amintim că, inființat în 1949, Colegiul Europei a jucat un rol important în promovarea integrării europene și în formarea unei elite europene în domeniul afacerilor internaționale și al politicii publice. Printre absolvenții săi se numără numeroși oficiali de rang înalt, diplomați și politicieni care activează în instituțiile Uniunii Europene și în guvernele naționale. Campusul original al Colegiului Europei este situat în orașul medieval Bruges din Belgia. Acest campus este adesea numit „campusul principal”. Campusul din Natolin, situat în Varșovia, a fost deschis în 1992, în urma discuției despre extinderea Uniunii Europene către Est. Acest campus reflectă angajamentul colegiului față de integrarea europeană și extinderea cunoștințelor despre Europa Centrală și de Est. Iar inovația continuă, Colegiul Europei plănuiește să deschidă, în septembrie 2024, un nou campus în Tirana, ca parte a eforturilor de a extinde educația europeană în Balcanii de Vest. Acest nou campus va contribui la promovarea integrării europene în regiune și la consolidarea relațiilor dintre UE și țările balcanice. Am refuzat oferta de anul trecut de face parte din corpul profesoral din Tirana, dar promit că dacă se va lansa Colegiul Europei și la Chișinău să sprijin practic această inovație.

 

Dan LUCA / Bruxelles

duminică, 14 iulie 2024

Remco în Schepdaal


Pentru început, cine e Remco? E vorba despre Remco Evenepoel, un ciclist belgian, câștigător al Turului Spaniei în 2022, cel care acum face senzație în Turul Franței.

 

Ce e Schepdaal? E o comună care face acum parte din Dilbeek, orășelul de lângă Bruxelles, în care locuiesc de mai bine de 20 de ani.

 

Înainte de a derula povestea de azi, câteva cuvinte despre ciclismul în Belgia. Este poate, după fotbal, cel mai popular sport. Relaxarea flamandului este să pedaleze vreo 100 km în week end, pe șosea sau pe drumuri pline de noroi. Iar de multe ori vacanța de o săptămânã este pentru belgian un circuit în Ardeni, tot în şaua bicicletei.

 

Puțin știu, dar Turul Franței, este considerat a treia competiție sportivă ca impact după Jocurile Olimpice și Campionatul Mondial de fotbal. Belgianul Eddy Merckx a câștigat acest tur de vreo 5 ori la inceputul anilor 1970, iar în Belgia e un fel de Nadia Comăneci la români. Are chiar și o staţie de metrou în Bruxelles care îi poartă numele acum.

 

Mai sunt desigur belgieni care sunt vizibili în Tour de France, dar puțini au fost cei care aveau pretenții de câștig în clasamantul general. Iar acum, aproape de nicăieri, a apărut copilul minune Remco Evenepoel, născut acum vreo 24 de ani la Schepdaal.

 

Recent an descoperit locul unde suporterii lui Remco se întâlnesc, mai ales în timpul Turului Franței. E un bar în Schepdaal, rupt parcă din secolul trecut, în care vizionezi cele 5 ore le turului și bei bere bună locală. Totul e decent, mai apare câte un “Come on kid!” când Remco sprinteazã. Iar la sfârsitul etapei se aplaudă câștigătorii precum actorii la finalul unei piese de teatru. Asta chiar și într-o etapă în care Remco a trecut de pe locul doi pe trei în clasamantul provizoiriu al turului.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

luni, 8 iulie 2024

Dan LUCA – editorial în Făclia : ˝Gândire europeanã˝


De ce este nevoie de o strategie europeană în editorialul semnat astăzi în Făclia.

 

--

 

Datele unui recent Eurobarometru indică faptul că românii au devenit în ultimii ani din ce în ce mai eurosceptici, în timp ce acum un deceniu încă dominau topurile euroentuziasmului. În prezent, doar unul din doi români (52%) tinde să aibă încredere în UE, un rezultat apropiat de media UE (47%). 

 

Sursele de euroscepticism sunt diverse la nivelul cetățenilor europeni. În cazul României, putem remarca rolul clivajului Est-Vest și consecințele acestuia asupra opiniei publice. La început, aderarea la UE a fost văzută de către marea masă a cetățenilor ca un mijloc de dezvoltare și progres și ca un semn că urmează mult dorita convergență cu spațiul occidental. Din nefericire, criza economică severă care a lovit UE în 2008, la doar un an de la aderarea României la UE, a fost urmată la scurt timp de alte provocări, dintre care pandemia de COVID-19 și invazia din Ucraina sunt doar cele mai recente. Treptat, s-a cristalizat un curent de opinie, nu neapărat dominant, dar demn de luat în seamă, conform căruia beneficiile promise ale aderării nu sunt suficiente și, mai ales, nu reușesc să reducă decalajele de dezvoltare față de țările occidentale dezvoltate, amplificându-le pe cele de la nivel regional.

 

Crizele din ultimii trei ani conduc, totuși, la situații și provocări noi, prilejuite în special de punerea sub semnul întrebării a unor clauze de cooperare economică la nivel internațional. În noul context, de ˝Europă pragmatică˝, există noi oportunități greu de anticipat în trecut, care necesită acțiuni rapide, mai ales la nivelul statelor membre UE. E nevoie să ieșim din polarizarea extremă de genul ˝UE este totul˝ sau ˝să ne mai lase în pace UE˝. Uniunea Europeană nu este totul, nu epuizează modalitățile de cooperare internațională, dar este crucială pentru români.

   

UE este parte a evoluţiilor interne, atât în acele domenii de competenţă exclusivă a Uniunii, cât și în cele în care competența este partajată cu statele membre. Cu toate acestea, pare încă dificil de explicat cetățeanului un adevăr relativ simplu: „Europa nu mai este politică externă, ci parte a celei interne”. La nivelul opiniei publice din România, avem situații contradictorii: 46% dintre români au o imagine pozitivă despre UE, dar sunt în același timp dezinteresați de politică europeană.

 

Răspunsul la situația actuală este aparent paradoxală: mai multă gândire strategică, mai multă Europă în România, mai multă Românie în UE. Este imperativã restructurarea gândirii și comunicării strategice interne în direcția multilateralismului european. Este nevoie de fluidizarea și vizibilizarea informației credibile, substanțiale și echidistante, prin crearea unui corp de presă românesc cu expertiză în politicile sectoriale europene. Jurnaliștii specializați în politicile europene sunt chemați să prezinte, la zi, pe înțelesul cetățenilor, noțiunile și deciziile tehnice, chiar să anticipeze impactul deciziilor luate la Bruxelles asupra României. De asemenea, printr-o presă de calitate și familiarizată cu contextul european sau chiar global, se pot transmite, către audiențe internaționale, mesajele structurate ale României, atât cele instituţionle, cât și cele din sectorul privat, academic sau neguvernamental.

 

Există  potențialul de a dezvolta această fibră euro-românească, în România şi la Bruxelles, ca o forță de sistem? Desigur. Totul ține de agilitatea unei nații și a leadershipului acesteia de a concepe şi implementa strategii realiste de dezvoltare într-un sistem – cel european – care, oricât de multe sincope ar cunoaște, creează condiții favorabile tocmai pentru progres, modernizare și dezvoltare. 

 

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 1 iulie 2024

Dan LUCA – despre alegerile europene la TVR Info


Pe 29 iunie 2024, am revenit cu mare placere în emisiunea ˝Europa mea˝ de la TVR Info.

 

Timp de o orã am discutat despre noul Parlament European, despre negocierile pentru funcțiile cheie de la nivel european și despre deschiderea negocierilor de aderare la UE pentru Republica Moldova.


Înregistrarea emisiunii se poate urmări integral aici.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia : ˝O varã fierbinte˝


Despre jocurile politice ale acestei veri în editorialul semnat astăzi în Făclia.

 

--

 

O dată la cinci ani, trăim o varã fierbinte la Bruxelles. Desigur totul este doar la figurat fiindcă de obicei nu avem canicula din România pe teritoriul belgian. După alegerile europene se decide întreaga organigramă de lideri europeni, deci e multă strategie, comunicare și lobby. Experiența persoană de 6 cicluri electorale europene mă ajută însă să citesc printre rânduri, să am o poză generală a întregului eşafon european. Putem chiar, de data aceasta, în acest malaxor de numiri și alegeri, să introducem și alegerile din Statele Unite ale Americii sau chiar cele pentru desemnarea președintelui român.

 

În jargonul de Bruxelles se face foarte mult asocierea între politicieni și politici, adică mai pe românește, ce lideri sunt și – mai ales – ce acțiuni doresc ei să pună în practică. De aici vine și necesitatea de a identifica temele mari ale Europei pentru a analiza impactul asupra diverselor sectoare sau chiar asupra sistemului românesc în general.

 

Respirația europeană actuală aduce subiecte interesante la mijlocul anului 2024. Nu surprinde pe nimeni când preconizăm că securitatea și politica de apărare devin o prioritate strategică pentru Agenda Europeană 2024-2029. Politic, se poate chiar să avea un comisar european pentru apărare.

 

Există discuții avansate pentru a avea competitivitatea top pe agendã ca prioritate, pentru dezvoltarea economică și prosperitatea cetățenilor.

 

Apare și un subiect fluid, greu de cuntificat, dar foarte mult mediatizat. Vorbim aici de statul de drept, acesta fiind o unealtă de guvernare europeană utilă, atât la nivelul relaționării cu unele state membre, cât și pentru poziționarea globală a UE, mai ales dacă dezvoltă capacitate independentã de apãrare.

 

Imigrația este un subiect greu de discutat de cãtre unele țări, mai ales dacă nu există o abordare europeană a acestui subiect. E practic “elefantul din camerã” când vorbim de cooperarea europeană.

 

O temã deosebit de importantă pentru România este cea al extinderii Uniunii Europene. Extinderea UE are o fereastră de oportunitate, dar trebuie abordată curajos și responsabil. Asta dacă dorim cu adevărat să avem alte țări în UE, inclusiv Republica Moldova, începând chiar din 2030.

 

Să nu uităm însă de comunicarea cu cetățenii. Prezentând de 15 ani cursul de sfera publică europeană, am analizat structurat relaţionarea UE-cetãţean. Cred că e nevoie de o schimbare a abordării, utilizând acum concepte uşor de înţeles şi analizat precum cel de pace pe continent și prosperitate economică.

 

Dan LUCA / Bruxelles