Despre prima capitală culturală europeană transnațională și despre amintiri deosebit de plăcute în editorialul meu de astăzi din Făclia.
----
Scopul acestor editoriale, de presă locală, este de a informa și de a realiza
anumite conexiuni utile cititorilor. Se întâmplă lucruri interesante în lume,
nu neapărat totul este legat de ceea ce a spus președintele Donald Trump.
Pentru astăzi, un subiect european, cu un pic de melancolie, dar și o ancorare
la anul 2025. Vã mai amintiți de subiectul Capitală Culturală Europeană? Timp
de vreo 10 ani, Clujul s-a tot mobilizat să câștige această competiție pentru
ediția 2020, care treptat a devenit 2021. De fapt era o ambiție, de apreciat,
desigur, după surpriza oferită de Sibiu în 2007. Ca să scurtăm povestea, până
la urmă Timișoara a fost orașul românesc desemnat în 2021 ca și capitală
culturală europeanã, dar nu a fost nimic remarcabil. Clujul a rămas însă cu
fantastica ediție a Capitalei Europene a Tineretului din 2015. Ce repede trece
vremea, 10 ani sunt de atunci. Da, Untoldul a fost lansat cu acest prilej... și
ce impact!
Revenind la Capitala Europeană, aici avem ceva de povestit. În
2025, Gorizia/Nova Gorica este prima Capitală Culturală Europeană
transnațională. Care este însă simbolistica? În urma Tratatului de Pace de
la Paris din 1947, Gorizia a fost împărțită între Italia și Iugoslavia. Orașul
a rămas în Italia, dar zonele periferice și teritoriile din jur au fost anexate
de Iugoslavia. Granița a trecut prin oraș, separând comunități și familii.
Partea iugoslavă a devenit cunoscută ca Nova Gorica, care este acum parte
a Sloveniei.
Am avut plăcerea de a vizita orașul Gorizia de douã ori, în 2008 și în 2009.
Drumul până acolo a fost fantastic, un avion de linie până pe aeroportul Marco
Polo din Venezia, o șalupă rapidă care traversa Laguna Albastră și un tren de
vreo două ore până în Gorizia. Un oraș cochet, cu un castel medieval care
domină orașul, ceva de genul celui din Edinburgh-ul scoțian. Țînând cursuri la
universitatea din oraș, la un moment dat i-am întrebat pe studenți unde este
Slovenia. Mi-au arătat pe fereasta, cum frontiera trecea prin curtea
instituției. Da, în 2008 granița italiană-slovenă era ușor de trecut. Slovenia
era membră a Uniunii Europene din 1 mai 2004, iar din 21 decembrie 2007 era
inclusă în spațiul Schengen.
E fascinant acest subiect, să locuiești într-o țară și să poți să te duci să
bei o cafea, cum se zice, în altă țară. Am avut această experiență la
Maastricht, în Olanda. În 10 minute ajungeai pe jos la un restaurant din
Belgia.
Evenimentele politice mondiale au impact asupra localului. Uniunea Europeană a
unit din nou comunități precum cea din Gorizia, iar simbolistica de capitală
culturală europeană este și pentru a sublinia acest fapt.
Există însă orașe încă divizate, chiar la nivelul UE. Nicosia cipriotă e un
exemplu clasic de soluții reci, pentru situația actuală. Frontierele dintre
state rămâne un subiect fascinant, cu istorii reale, cu drame chiar. Povestea
continuă!
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu