Despre contextul alegerilor prezidențiale în editorialul meu de astăzi din Făclia.
---
Într-o Românie obosită de tranziții neterminate și
promisiuni neonorate, discursul radical al liderului AUR, George Simion, capătă
rezonanță. Nu este doar o manifestare a nemulțumirii populare – este o strategie
politică bine calibrată, care țintește în inima sistemului: binomul
politician–funcționar.
Această alianță tacită, între decidenții politici și
aparatul birocratic, este prezentată ca o simbioză toxică, responsabilă pentru
stagnarea instituțională a statului. În acest context, propunerea lui Simion de
a concedia jumătate de milion de bugetari nu este doar o exagerare populistă,
ci un atac direct asupra unui model de guvernare perceput ca fiind corupt,
ineficient și rupt de cetățeni.
Simion împrumută și adaptează o retorică anti-sistem care
face carieră în întreaga Europă. La Bruxelles, unde distanța dintre cetățeni și
decidenți este adesea acuzată, funcționari și politicieni sunt descriși drept
captivi într-un „turn de fildeș” – bine plătiți, bine protejați, dar
deconectați de realitate. Aceeași imagine este proiectată acum și asupra
funcționarilor de la București.
Această paralelă are priză la un segment tot mai larg al
societății: oamenii care simt că au muncit, dar nu au primit; care plătesc
taxe, dar nu beneficiază de servicii publice de calitate; care văd cum
fondurile europene dispar în contracte dubioase și proiecte neterminate. Pentru
ei, administrația nu este garantul ordinii, ci expresia unei injustiții
cronice.
Aici se joacă miza reală a discursului lui George Simion.
Pe de o parte, el validează furia populară, captând sprijinul celor care nu mai
au încredere în „stat”. Pe de altă parte, atacă direct fundamentele
instituționale și administrative ale democrației românești.
Această dublă strategie – de revoltă sinceră și
destabilizare calculată – poate părea legitimă într-un climat de neîncredere.
Dar ea vine cu riscuri uriașe. Atunci când contestarea sistemului devine
echivalentă cu distrugerea lui, câștigul politic pe termen scurt poate însemna
haos instituțional pe termen lung.
Și mai grav este impactul asupra relației României cu
Uniunea Europeană. În discursul său, fondurile europene nu sunt un motor al
dezvoltării, ci un combustibil pentru o oligarhie locală. Este o idee
seducătoare pentru cei care nu simt efectele concrete ale integrării europene.
Dar ea subminează însăși legitimitatea proiectului european. Dacă mecanismele
UE sunt percepute ca simple extensii ale unui sistem corupt, atunci de ce să le
mai susținem?
Europa are, fără îndoială, limitele și hibele sale. Dar
are și un set de valori fundamentale – transparență, solidaritate, dezvoltare
echitabilă – care nu trebuie aruncate peste bord din cauza eșecurilor interne.
Întrebarea reală este: de ce o parte semnificativă a cetățenilor nu simte
aceste beneficii?
Este o întrebare dureroasă, dar necesară. Și ea trebuie
adresată cu sinceritate, nu cu cinism. Fiindcă dacă în fața unei discuții
serioase despre securitatea statului sau despre rolul instituțiilor publice tot
mai mulți cetățeni răspund cu detașare sau ironie, înseamnă că încrederea
socială – cimentul oricărei democrații funcționale – s-a fisurat periculos.
George Simion mizează pe această fisură. Întrebarea e: o
va folosi pentru a o repara sau pentru a o adânci definitiv?
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu