Dan LUCA – editorial în Făclia: „Islanda”

La începutul acestei luni, am petrecut o săptămână în Islanda. Astăzi am publicat în Făclia un editorial despre această țară, dintr-o perspectivă cultural-turistică, dar mai ales geostrategică.

 

---

Mă bucur tare mult că, în sfârșit, am ajuns în Islanda. Era una dintre țările pe care le aveam de mult pe listă. După o săptămână, aproape 2.000 de kilometri străbătuți cu mașina și cinci locuri de cazare schimbate, am plecat cu sentimentul că am descoperit nu doar o țară spectaculoasă, ci și una care spune multe despre Europa.

 

Islanda are o populație mai mică decât Clujul. Și totuși, este greu să găsești un loc în care natura, istoria și geopolitica să se întâlnească atât de spectaculos. De la Bruxelles ajungi în Islanda cam în același timp în care ajungi cu avionul în România. Pare surprinzător când te uiți pe hartă. Islanda pare foarte departe. În realitate, este la doar câteva ore de noi.

 

Aici, natura nu este un obiectiv turistic. Natura este țara însăși. Lava neagră, ghețarii, vulcanii, cascadele, plajele vulcanice, gheizerele, fiordurile și oceanul Atlantic sunt peste tot. Nu mergi în Islanda pentru soare și plajă. Nu mergi pentru orașe sau muzee. Mergi pentru natură. Din primele ore ai senzația că trăiești pe o planetă construită din lavă. Și, într-un fel, chiar asta faci.

 

Turismul a explodat în ultimii 15 ani. Explicația este simplă. Zboruri accesibile, inclusiv prin Icelandair. Infrastructură foarte bună. Mașini de închiriat peste tot. Numeroase ferme transformate în pensiuni. Și obiective turistice aflate la distanțe rezonabile unele de altele.

 

Într-o săptămână am întâlnit turiști din toate colțurile lumii. Inclusiv foarte mulți chinezi. Nu însă imaginea clasică a grupurilor de 40 de persoane coborâte din autocare. Sunt tineri, în jur de 30 de ani. Vorbesc engleză, călătoresc în grupuri mici și își închiriază mașini pentru a descoperi singuri insula. Și sunt multe Dacii, masina preferatã a agenţiilor de închiriere din Islanda.

 

Turismul Islandei se bazează și pe tineri europeni veniți sezonier la muncă. Îi găsești în restaurante, baruri sau muzee, mulți dintre ei atrași de salariile bune. Polonia și Slovacia sunt printre țările de unde vin mulți dintre acești angajați sezonieri.

 

Am făcut Golden Circle. Am văzut craterul Kerid, cascada Gullfoss și Geysir, gheizerul care a dat numele tuturor gheizerelor. Am ajuns la ghețari, pe plaje cu nisip negru și la formațiuni de bazalt. Am văzut focile de la Ytri Tunga și Kirkjufell. Și am avut norocul să văd Aurora Boreală.

 

Dar Islanda nu înseamnă doar peisaje spectaculoase.

 

Pentru cine își amintește sportul, Islanda a devenit cunoscută în toată Europa și prin fotbal. Cine poate uita echipa islandeză de la Euro 2016? O țară cu o populație atât de mică a ajuns atunci în sferturile de finală ale Campionatului European. A fost una dintre poveștile competiției. Apoi a venit echipa masculină de handbal, care a confirmat aceeași idee: o țară mică poate avea o forță sportivă mult mai mare decât ar sugera numărul locuitorilor.

 

Islanda are însă și o istorie economică recentă pe care nu trebuie să o uităm. Criza financiară din 2008 a lovit devastator țara. Sistemul bancar islandez s-a prăbușit, iar Islanda a devenit unul dintre simbolurile crizei financiare globale.

 

Astăzi, problemele sunt altele. Prețurile locuințelor au crescut enorm, iar presiunea turismului asupra pieței imobiliare este evidentă.

 

Dincolo de aceste lucruri, după câteva zile începi să privești Islanda altfel. Înțelegi de ce această insulă, aparent pierdută în Atlanticul de Nord, are o importanță strategică atât de mare.

 

Islanda este membră NATO încă de la înființarea Alianței, în 1949. Dar nu are armată.

Este o situație aparte. O țară fără armată, aflată într-o poziție geografică extrem de importantă. Între Europa și America de Nord. Pe rutele strategice ale Atlanticului de Nord. Aproape de zona arctică. Astăzi, această poziție contează din nou enorm.

 

La Reykjavík am ajuns și la Höfði House. Aici s-au întâlnit Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov, în octombrie 1986. Summitul nu a dus atunci la acordul pe care cei doi lideri îl doreau. A rămas însă un moment important al procesului care avea să contribuie la încheierea Războiului Rece.

 

Am avut privilegiul să vizitez incinta, deși clădirea nu este în mod obișnuit deschisă publicului. Mi s-a spus să mă grăbesc. În aproximativ 45 de minute era așteptat acolo Marco Rubio. În acel moment mi-am dat seama încă o dată că Islanda nu este doar despre ghețari și cascade.

 

Este despre Atlanticul de Nord, Rusia, NATO și securitatea Europei. Și atunci apare inevitabil o întrebare: va deveni Islanda membră a Uniunii Europene? Islanda este deja foarte aproape de UE. Face parte din Spațiul Economic European și din Schengen. Pentru un european, multe dintre lucrurile care țin de apartenența la UE sunt deja prezente aici. Inclusiv roamingul funcționează, practic, ca în Uniunea Europeană. Și totuși, Islanda nu este membră a Uniunii.

 

Au existat negocieri pentru aderare. Au fost apoi abandonate. Pescuitul, agricultura, suveranitatea și relația cu Bruxelles-ul au fost și rămân teme sensibile. Astăzi însă apare un argument nou, mult mai puternic: apărarea europeană. După invazia Rusiei în Ucraina, arhitectura de securitate a Europei s-a schimbat profund. Iar geografia Islandei a devenit din nou extrem de importantă.

 

Poate că, într-o zi, această discuție va reveni serios pe agenda islandeză. Nu știu dacă Islanda va deveni membră a UE. Dar, după această călătorie, înțeleg mai bine de ce întrebarea merită pusă.

 

Mai există însă o poveste care leagă Islanda de Europa și de America într-un mod cu totul special. Leif Erikson. Navigatorul nordic a ajuns în America de Nord cu aproximativ 500 de ani înaintea lui Cristofor Columb.

 

Am vizitat casa în care, potrivit tradiției, s-a născut, la Eiríksstaðir, în vestul Islandei.

Conform legendelor nordice, în jurul anului 1000, Leif Erikson a explorat un teritoriu numit Vinland. Cel mai probabil, acesta se afla în zona Atlanticului de Nord, în apropierea coastelor Canadei de astăzi. Iar aici nu mai vorbim doar despre legende. Descoperirile arheologice de la L’Anse aux Meadows, în Newfoundland, confirmă prezența nordicilor acolo în jurul anului 1000. Este cea mai veche dovadă cunoscută a unei așezări europene în Americi.

 

Poate că acesta este cel mai bun mod de a înțelege Islanda. O țară mică. O insulă aparent izolată. Dar aflată, de fapt, între lumi. Între Europa și America. Între ghețari și vulcani. Între trecutul viking și geopolitica prezentului.

 

Am plecat după o săptămână cu imagini greu de uitat. Dar și cu o concluzie simplă: Islanda este mult mai mult decât o destinație turistică spectaculoasă.

 

Dan LUCA / Bruxelles