Bilanţ: 2008 din punct de vedere...

La începutul anului 2008 mă hazardăm în a face unele pronosticuri asupra următoarelor 12 luni. Să vedem ce s-a întâmplat în 2008 din punct de vedere…

...european

Anul acesta ne-a amintit de vechile probleme ale UE, în special de cele legate de comunicarea cu cetăţenii. Ne-am lovit surprinzător de noul refuz irlandez, care a aruncat construcţia europeană într-o nouă criză.

Implicarea în rezolvarea problemelor din Georgia a fost un examen pentru Uniunea Europeană, care a evidenţiat încă o dată importanţa consensului comunitar, la fel ca cel în cazul provinciei Kosovo.

Dacă vorbim de Preşedenţia UE, pe parcursul primelor luni ale anului am avut Preşedenţia slovenă, de care puţini îşi mai amintesc, iar apoi cea franceză, “remarcabilă” prin vizibilitatea şi implicarea preşedintelui Franţei.

Criza financiară, “contactată” de peste ocean, a lovit din plin şi în Uniunea Europeană, perturbând priorităţile la nivel comunitar. Liderii europeni au reacţionat uniţi, demostrând că de multe ori “adversarul comun” este necesar.

...naţional

Am avut un an electoral în România, motiv pentru care s-au făcut şi mai multe bilanţuri decât în mod normal. Am avut alegeri locale, apoi naţionale, cu primele alegeri de tip uninominal, care au avut rezultatele pe care le cunoaştem.

Pot să amintesc şi de proiectele de lege care au născut revolte din partea celor defavorizaţi: intenţia de mărire a salariului profesorilor şi taxa auto. Nu doar în ţară, românii s-au confruntat cu probleme pe care nu le anticipau, ci şi cei din diasporă. Problemele financiare din UE15, disponibilizările şi falimentele la care s-a ajuns, i-a afectat direct pe cei care muncesc în străinătate.

Am avut analize, remarcând încă mari probleme pe plan educaţional, sau cel al sănătăţii şi protecţiei sociale, turismului şi infrastructurii, domenii în care nu am profitat de sprijinul pe care l-am primit prin finanţările europene.

Sper într-un an 2009 mai bun ca rezultate. Poate că alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009 să “forţeze” o apropiere a agendei româneşti de cea europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

“Bicepşii irlandezi” pot lovi şi în 2009

Nu pot să nu scriu din nou un mesaj despre mediaticul caz irlandez în Uniunea Europeană, având în vedere că recentul Summit european de la Bruxelles a punctat: “cei 27 au căzut de acord la acest Consiliu cu organizarea unui nou referendum irlandez, până în noiembrie 2009”.

Să ne reamintim, pe 12 iunie 2008 Irlanda votează 'nu' la referendumul pentru Tratatul de la Lisabona. Alegătorii irlandezi refuză întreaga clasă politică a Uniunii, prin acest 'nu' adresat Tratatului de la Lisabona, împingând UE într-o nouă criză politică.

Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso afirma atunci că este "evident" că rezultatul nu trebuie văzut ca un vot împotriva UE, adăugând că el se aşteaptă ca Irlanda să continue să îşi îndeplinească rolul în cadrul UE. Preşedintele Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering declara că rezultatele referendumului irlandez pun UE "în faţa unuia dintre cele mai dificile provocări din istoria sa", iar Alejo Vidal Quadras, cel care coordonează grupul de lucru pentru comunicare din Parlamentul European, concluziona: “Se pare că avem o problemă de comunicare continuă. Deoarece, de fiecare dată când se organizează o consultare publică într-un stat membru, printr-un referendum european, suntem în dificultate. Acest lucru s-a întamplat în Irlanda cu Tratatul de la Nisa, am avut deasemenea probleme în trecut în Danemarca, apoi am avut eşecul din Franta şi Olanda cu Constituţia Europeană, iar acum refuzul irlandez pentru Tratatul de la Lisabona demonstrează că avem o problemă serioasă de comunicare”.

A fost şi un eurobarometru post-referendum cu concluzii interesante. Pentru alegătorii “pro” prima explicaţie a fost sentimentul că “Lisabona” a fost în interesul Irlandei; motivele menţionate au fost în principal uni-dimensionale, centrate în jurul beneficiilor Irlandei din partea UE. În tabăra “nu”, alegătorii s-au gândit că rezultatul va pune Irlanda într-o poziţie foarte puternică de a renegocia tratatul, care să dea posibilitatea Irlandei să îşi menţină neutralitatea şi să îşi păstreze propriul sistem de taxe (idee sprijinită de trei sferturi dintre alegători, sau chiar mai mult).

Ce înseamnă “noiembrie 2009” la nivel european? Înseamnă alt Parlament European, provenit din alegerile din iunie 2009, înseamnă alţi comisari europeni, instalaţi probabil pe 1 noiembrie 2009. Poate că este soluţia cea mai potrivită a momentului, să mai luăm o “periaodă de reflexie”, precum cea din 2005, după “nu”-urile la referendurile din Franţa şi Olanda. Dar totuşi nu sunt sigur că în acest caz timpul vindecă rănile…

Dan LUCA / Bruxelles

Curs practic despre Bruxelles-ul european

Am insistat mult în mesajele mele anterioare pe comunicarea europeană, încercând să prezint un continut util atât celor interesaţi să afle mai multe despre Bruxelles-ul european, cât şi pentru cei care îşi doresc o carieră în domeniul afacerilor europene. Nu este destul să cunoşti mecanismul instituţiilor europene, e nevoie şi de a “a vedea larg“, prin a întelege relaţionarea dezvoltărilor legislative în raport cu sectorul industrial şi cu cel neguvernamental.

Ultimele 15 luni au fost dinamice pentru activitatea mea academică, prezentând studenţilor din 3 centre universitare (Bruxelles, Gorizia, Bucureşti) mecanismul capitalei europene, cu accent pe sectorul privat şi pe “conectarea“ acestuia la instituţiile comunitare. Voi încerca acum să fac o scurtă sinteză a subiectelor tratate, care să ofere o imagine de ansamblu celor care au ales să îşi perfecţioneze expertiza în studii europene.

Consider că un curs despre tehnicile de comunicare europeană trebuie să atingă subiecte precum:
- Sfera publică şi Uniunea Europeană
- Identitatea şi valorile europene
- Realizările UE
- Istoria politicii de comunicare a UE
- Politica de comunicare a UE
- Diplomaţia Publică
- Sursele de informare despre UE
- Harta Bruxelles-ului european
- Grupurile de interese din lumea afacerilor europene
- “Structurile mondiale” în afacerile europene
- Peisajul media al UE
- Presa locală şi regională în comunicarea europeană
- Comunicarea ideilor europene
- UE – “cucerirea puterii” sau “exercitarea puterii”
- Cum recepţionează jurnaliştii informaţiile UE
- Uniunea Europeană şi New media

Pe lângă înţelegerea teoretică a tehnicilor de comunicare ale UE, practica desfăşurată la Bruxelles este indispensabilă, aşa cum au înţeles multe universităţi de renume din statele membre.

O distanţă între cetăţeni şi politicieni europeni este dăunătoare democraţiei şi legitimităţii UE. Mi-am pus însă de multe ori întrebarea dacă este dificilă comunicarea europeană sau de fapt este o misiune imposibilă. Problema alegerilor liderilor europeni este cu siguranţă încă un subiect care “încurcă“ o comunicare perfectă.

Dan LUCA / Bruxelles

Câţi cetăţeni europeni se vor prezenta la urne în 2009?

Chiar dacă România este încă sub amprenta alegerilor pentru Parlamentul României, ţările europene pregătesc de luni bune alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009. Se fac încă de acum prognoze referitoare la procentul de participare, iar estimările nu sunt încurajatoare.

De curând am participat la o dezbatere în care s-a aflat şi vicepreşedintele Parlamentului European, responsabil cu comunicarea, MEP Alejo Vidal-Quadras. Acesta a subliniat importanţa recentului parteneriat instituţional parafat, chiar dacă experţii în comunicare au menţionat criza de timp în care ne aflăm.

Campania instituţională pentru alegerile din 2009 se axează doar pe a motiva electoratul să voteze. Este pentru prima dată când se va concepe o campanie unitară în 27 de ţări. Dacă până acum se mergea pe slogane de genul “apel la moralitate”, acum se încearcă o abordare în direcţia “tu decizi în interesul tău”. Parlamentul European are prevăzut un buget de 22 de milioane de euro pentru campanie. Vicepreşedintele sublinia “Avem un paradox, Parlamentul European are tot mai multă putere în deciziile comunitare, avem tot mai multe fonduri pentru a promova ceea ce facem, dar tot mai puţină lume vine la vot.”

Brandul “Parlamentul European” este mai puternic decât IBM sau HP, dar totuşi e dificil în a convinge “consumatorii”. Unii spuneau că se pune accentul prea mult pe “mecanism” şi prea puţin pe “produsul finit”. Un “consumator” este interesat de maşina pe care o cumpără, nu de procesul tehnologic al producerii autovehiculului.

Campania instituţională este doar “pe fundal”, în scenă sunt aşteptate partidele politice europene. Acestea dispun de un buget european de 10 milioane de euro pentru campanie. Bugetul mare însă se află în mâinile partidelor naţionale care trebuie să îşi convingă electoratele naţionale.

Cheia participării populare este la Guvernele ţărilor membre şi depinde cât de mult vor acestea să se implice. Să fim sinceri, unele partide preferă puţină participare la alegerile europene din diverse motive. Aşa că putem încerca tot felul de campanii de descentralizare radicală, dar dificil de implementat în anumite ţări.

UE are multe reţele formate, cu potenţial enorm de comunicare, dar acestea nu sunt perfect utilizate. Avem nevoie de animatori pentru ca cetăţeanul european să fie “atins” de mesajul european de câteva ori în fiecare din următoarele 6 luni.
Dan Luca / Bruxelles

“Războiul Facebook”

Cititorii blogului îmi povesteau în comentariile la unul din mesajele mele că Facebook-ul i-a ajutat să îşi regăsească foşti colegi sau vechi prieteni, cu care nu au fost în contact de multă vreme. Dar dacă această reţea socială reuşeşte să întreţină relaţii de prietenie, poate la fel de bine să fie platoul de derulare a unor acţiuni duşmănoase. Asta nu numai la nivel de cetăţean obişnuit, ci chiar atunci când este vorba de actori politici importanţi.

Există o serie de controverse cum că politicieni balcanici sunt implicaţi în “războaie” pe Facebook. Exemple relevante sunt grupurile susţinătoare ale opoziţiei, militând împotriva primului ministru al Croaţiei sau cele din Slovenia, care îşi doresc retragerea celor pe care nu îi simpatizează.

Deci, iată încă o dovadă că tehnologia pătrunde în viaţa politică europenă.

Dan LUCA / Bruxelles

Grupurile de interes sceptice asupra strategiei de comunicare a UE

Numeroase studii realizate despre Uniunea Europeană evidenţiază în egală măsură rolul central în procesul de luare a deciziei UE, al oficialităţilor nealese şi necesitatea “europenizării” comunicării publice. Mai mult decât atât, pentru a învinge lipsa de recunoaştere a legitimităţii UE şi a implicării cetăţeneşti, este necesar să existe o legătură a structurii instituţionale şi a procesului de luare a deciziilor cu implicarea activă, legitimitatea şi acceptarea din partea cetăţenilor. Nu există grupări politice ale întregii Uniuni Europene şi în consecinţă orice referendum sau orice alt tip de alegeri organizate la nivel european, vor fi mereu văzute printr-un filtru naţional. În plus, mobilizarea la nivel european a actorilor europeni transnaţionali rămâne greu de realizat.

170 de federaţii europene au răspuns anchetei conduse de EurActiv în lunile octombrie-noiembrie 2008. Scopul a fost aflarea ultimelor tendinţe ale scenei afacerilor publice europene. Printr-o întrebare deschisă experţii în comunicare din cadrul grupurilor de interes, au fost invitaţi să îşi exprime şi părerea, din perspectiva de cetăţean, despre ce cred că ar trebui să facă UE pentru o mai bună comunicare cu cetăţenii.

Impresia generală exprimată de grupurile de interes a fost foarte critică. Comunicarea UE a fost adesea descrisă ca încărcată de prea mulţi termeni “jargon european” şi prea centralizată de la Bruxelles. Problema subliniată a fost, deloc surprinzător, aceea a ineficienţei comunicării UE. Ca şi o consecinţă a acestui lucru, se pare că doar informaţiile negative pot să pătrundă pe scenele naţionale. De aici, lipsa echilibrului atunci când se discută despre UE la nivel naţional. Ca şi o contribuţie la dezbatere, grupurile de interes oferă câteva idei pentru rezolvarea acestei probleme ce persistă la nesfârşit în ceea ce priveşte comunicarea dintre UE şi cetăţeni. UE trebuie să îşi revizuiască cumunicarea în sensul unei orientări spre cetăţean.

În primul rând, UE trebuie să îşi simplifice mesajele. UE trebuie să exprime un mesaj mult mai uşor de înţeles, corelat cu problemele cetăţenilor şi cu capacitatea acestora de percepere. Cu alte cuvinte, trebuie evitată folosirea limbajului tehnic. Respondenţii au insistat asupra abordării mult mai concrete a problemelor şi politicilor UE şi accentuarea în comunicare a problemelor care îi afectează în mod direct pe cetăţeni.

Pentru o comunicare profesională, respondenţii sunt de părere că Uniunii Europene îi lipseşte o strategie de comunicare reală şi adaptată. Ei sfătuiesc UE să apeleze la consultarea unor profesionişti în comunicare şi experţi în Relaţii Publice. În plus, după cum au afirmat, mijloacele de comunicare UE nu par deloc adaptate. A fost subliniată necesitatea unei mai bune utilizări a media, într-o manieră mult mai simplă şi mai practică. Ei au adăugat că UE trebuie să se exprime într-o voce unică şi să construiască parteneriate cu organizaţiile umbrelă. Pe lângă acestea, rolul grupurilor de interes este esenţial, dar iniţiativa de asigurare a transparenţei europeane (ETI) a creat o distanţă între UE şi primele menţionate.

În final, mesajul este că UE trebuie să fie mult mai prezentă la nivel naţional, printr-o mai bună utilizare a media. Cu toate acestea, respondenţii evidenţiază faptul că nu există o sferă publică europeană înafara Bruxelles-ului. De exemplu, media naţională pare să nu fi părăsit sfera publică naţională. Prea puţine personalităţi europene sunt prezente la dezbaterile de la televiziunile naţionale. Comunicarea UE trebuie să fie decentralizată. Conform răspunsurilor primite, focalizat la nivel local/naţional, comunicarea implică crearea de parteneriate cu entităţile locale, respectiv cu cele naţionale.

Pentru a concluziona, respondenţii au atins trei puncte esenţiale:
- Primul, UE trebuie să ofere cetăţenilor o imagine pozitivă şi uşor de înţeles, în ceea ce priveşte activităţile sale; cu alte cuvinte, să fie transparentă, cuprinzătoare şi accesibilă;
- Al doilea, UE are nevoie să construiască o strategie de comunicare care să o aducă mai aproape de viaţa zilnică a cetăţenilor. Acest lucru presupune emiterea informaţiilor dincolo de graniţele capitalei europene;
- Iar al treilea, Uniunea Europeană trebuie să restabilească echilibrul la nivel naţional, prin decentralizarea comunicării şi construirea de parteneriate cu entităţile naţionale.

Pentru pregătirea alegerilor europene din 2009, strategia de comunicare a UE rămâne primordială şi trebuie gestionată cu mare atenţie, în topul celorlalte subiecte de interes european.

Dan LUCA / Bruxelles

Ce face diferenţa în resursele umane?

Avem de rezolvat un sistem de ecuaţii, în care angajatorilor li se cer salarii mari, candidaţii deţin diplome, dar nu au suficientă experienţă.

Părerile sunt împărţite bineînţeles, ca de fiecare dată, angajatorii susţin că pretenţiile candidaţilor sunt prea mari, iar angajaţii, au partea lor de dreptate. Este evident să se pretindă salarii mari, chiar şi în entry level, după ce au investit în pregătirea lor, urmând studii superioare. Nu pot să lucreze pentru aceeaşi bani pe care îi primesc cei cu experienţă, cu vechime, dar “fără facultate”.

După cum afirmă sociologul Alfred Bulai, salariile cerute de români sunt perfect corelate cu cererea şi oferta de pe piaţă, acesta fiind rezultatul deficitului cantitativ şi calitativ existent pe piaţa muncii din România.

Am scris câteva idei despre piaţa forţei de muncă în capitala Europei într-un articol recent. Înca este de actualitate...

Dan LUCA / Bruxelles

Mobilitatea internă dificilă. Ce putem spera de la cea europeană?

Am vorbit mult despre mobilitatea europeană la nivelul studenţilor. Am amintit şi de barierele pe care le întâmpină tinerii când doresc să îşi echivaleze studiile urmate în ţară cu cele din străinătate, sau invers.

Dar se pare ca nu este deloc uşor nici pe plan intern.

Primii beneficiari ai experimentului de mobilitate internă, sunt doi studenţi ai Universităţii de Vest din Timişoara, care în urma acordului bilateral dintre universitatea la care studiază şi Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, s-au pregătit timp de trei săptămâni alături de studenţii clujeni.

După cum spun şi ei, au încercat să fie precauţi în ceea ce priveşte perioada în care lipsesc de la facultate, pentru că la întoarcere trebuie să recupereze cursurile pierdute, deoarece programele analitice nu corespund, deşi este vorba de aceleaşi specializări. Este neapărat necesară elaborarea unui program care să asigure studenţilor mobilitate totală, fără a implica alte eforturi din partea lor decât cele pe care le impune studiul.

Dacă la nivel intern apar astfel de diferenţe la programa facultăţilor cu aceeaşi specializare, nu este de mirare că sunt cooptaţi în programe de mobilitate externă mai puţin de 1% dintre studenţii de la taxă sau buget sau că apar probleme la echivalarea studiilor atunci când se doreşte continuarea pregătirii cu un master sau doctorat în străinătate.

Dan LUCA / Bruxelles

Încă un pas pentru Web 3.0

Web 3.0 intra tot mai puternic şi pe continentul european, afacerile europene “descoperind” câte puţin din ceea ce fascinează deja America.

Google a pus recent la dispoziţia utilizatorilor posibilitatea de a selecta rezultatele căutării şi de a le elimina pe cele de care nu ai nevoie. Astfel se realizează o personalizare a rezultatelor¸în funcţie de importanţa lor pentru utilizator. Părerile vis-à-vis de această nouă inovaţie sunt atât pro cât şi contra. O lipsă a Search Wiki este că utilizatorul trebuie să facă singur modificările, ceea ce necesită o oarecare cheltuială de timp din partea acestuia, care va fi însă recuperat în cazul accesării ulterioare a aceleiaşi informaţii.

Dacă va fi sau nu preluată de cât mai mulţi, asta rămâne de văzut, dar ca orice motor de căutare, cu cât este mai personalizat, cu atât devine mai util, într-o lume în care luptăm cu o “criză de timp puternică”.

Dan LUCA / Bruxelles

În România, sănătatea “doare”

În urma rezultatelor clasamentului realizat studiind progresele din domeniul sănătăţii în 31 de ţări, Olanda îşi păstrează locul de frunte încă din 2005, şi este normal să fie un etalon pentru alte sisteme. Obama sugera chiar ca Statelor Unite să îi urmeze exemplu în reforma sistemului de sănătate.

Este dureros să observăm că în acest clasament, România ocupă abia locul 27, când Danemarca, Ungaria sau Luxemburg au avut îmbunătăţiri remarcabile, la capitole precum drepturile pacienţilor şi informarea acestora, e-Health sau timpul de aşteptare pentru a beneficia de tratament.

În aceste condiţii nu este de mirare că, aşa cum evidenţiam într-un mesaj publicat în urmă cu câteva luni, românii plecaţi din Romania preferă să trăiască şi să muncească în ţară străină, unde au parte de o calitate a vieţii de care nu ar putea beneficia acasă.

Dan LUCA / Bruxelles