vineri, 28 noiembrie 2008

Muncã sau pedeapsã?

Se scrie mult despre dinamica resurselor umane. Am punctat şi eu recent cam care este situaţia în Bruxelles-ul european. De data aceasta nu vreau să fac o corelaţie cu afacerile europene, ci să prezint mai global cum se schimbă modul de lucru datorită factorilor externi, şi aici mă refer la globalizare, noua tehnologie, stil de management.

Mulţi angajatori sunt şocaţi că cei pe care îi plătesc, îşi petrec mult timp la birou accesând FaceBook sau utilizează masiv skype-ul. Deciziile manageriale sunt diferite, în unele companii se limitează accesul la site-uri precum YouTube, dar în altele – în special companiile de comunicare – angajaţii sunt chiar încurajaţi să folosească tot ce ţine de Web 2.0 pentru a-şi aprofunda noua tehnologie şi a o “proiecta” în portofoliul clienţilor.

Revista Capital trata recent problema carierelor proferionale şi relaţionarea cu sistemele de conducere. Este însă o criză de idei la nivel global. Abordare este în majoritatea cazurilor una clasică – lucrezi 8 ore pe zi. Şi ce contează foarte mult este să te vadă şeful în birou, lucrând. E multă percepţie, ineficienţă şi frustrare în astfel de abordări. Odată cu apariţia internetului modul de lucru al angajatului se schimbă. Brusc, din două butonări, este în contact cu toţi prietenii (fie prin email, fie prin skype), îşi poate citi presa favorită fără prea multă vizibilitate (majoritatea ziarelor sunt acum online), îşi poate rezerva biletele pentru concediu (ecommerce-ul ia avânt), poate să asculte muzică la radio-urile digitale sau poate să gândească proiecte paralele cu activitatea sa de la birou.

Grea viaţă are angajatorul acesta, veţi zice, şi mulţi au încercat să contracareze această tendinţă prin restricţii de accesări de pagini internet, camere video prin birouri, parole şi alte sisteme de securitate, care au dus la crearea unor adevărate sisteme Big Brother.

Nu cred ca aceasta este soluţia, crearea birourilor poliţieneşti, în care numai plăcere de a lucra nu ai. Este nevoie de o revoluţie în modul de abordare al managerilor. De la ei trebuie să înceapă totul. Trebuie gândit orice la nivel de proiect. În majoritatea cazurilor nu este important unde este angajatul prezent fizic în timpul proiectului, când lucrează (noaptea, dimineaţa, etc), contează rezultatul final. Desigur trebuie să existe anumite “borne“ de control în timpul executării proiectului, dar în rest trebuie să avem toleranţă.

Astfel, dacă avem abordarea de proiect, lăsăm o mare flexibilitate individului de a decide, de a urma scoli în paralel cu serviciul său, de a creşte copii sau alte activităţi, lucru greu de realizat într-un program de la 9 la 5. Şi lasă-l domnule să intre pe FaceBook, Youtube, Google, Wikipedia, Skype şi să citească toate ziarele posibile şi imposibile pe care le găseşte online. El sau ea ştie ca trebuie să livreze în timp proiectul finalizat.

O să va scriu într-un mesaj viitor cum văd eu “sclavajul secolului 21”, tineri care lucrează până la surmenare pentru a “decola” în carieră, dar care sunt plătiţi pe nimic, iar profiturile companiilor unde îşi derulează activitatea sunt imense.

Dan Luca / Bruxelles


4 comentarii:

Anonim spunea...

Sustin opinia lui Dan, legata de libertatea de a accesa "informatia globala" de la birou. Aceasta nu numai ca este benefic pentru individ, care are dreptul sa se deconecteze pentru cateva minute de la o munca rutiniera ucigatoare, dar e benefic si pentru compania in sine: indivizii devin mai creativi, isi utilizeaza "timpii morti" in mod activ. Un angajat care stie ca are o conferinta in doua ore nu- si va verifica mesajele pe Facebook, se va ocupa exclusiv de proiectele prioritare. In schimb, daca are "timpi morti" la birou, persoana poate folosi acest timp pentru dezvoltarea personala: poate studia, cumpara, vinde, comunica. Toate acestea sunt necesare, si oricine prefera sa le faca "intre timp", in loc sa consume mai mult timp si energie dupa serviciu.

Emilia Moldovan spunea...

Pana a intra si eu pe Facebook sau LinkedIn ma enervam pe copiii mei acasa sau pe colegele mele la serviciu ca fac acelasi lucru.
Dar pe Facebook aflu ieri de la nepoata mea din Canada ca intre 2 si 5 decembrie este la Montreal un Festival al filmului romanesc iar pe LinkedIn mi-am gasit un fost coleg de facultate de care nimeni nu mai stia nimic de foarte multi ani - e director la o mare companie de software din...Taiwan. Viata devine mai interesanta afland vesti de la persoane si nu neaparat de la agentii de presa iar motivatia de a lucra e mai mare.
Si-apoi sa fim seriosi, cine-i lenes e lenes in orice conditii si cine munceste o face in orice conditii.
Eu cred ca starea de multumire a angajatului conteaza foarte mult si se regaseste in rezultatul activitatii sale.

Codruta spunea...

I agree:)
E incredibil poate dar eu imi "iubesc" sefu':) Desi pune mare presiune pe oameni cu proiectele lui de ultim moment,avem o libertate de miscare, de gandire si exprimare extraordinara la locul de munca.
Sa-i tina Dzeu naravu',vorba bunicii mele:)

Codruta

RR spunea...

Informatia, libertatea ei, accesul la beneficiile noilor tehnologii, toate acestea sunt castiguri pentru cetateanul Europei de astazi. A retrage un beneficiu existent nu este "politic". Demotiveaza.

In Iran, Cuba, China, regimurile altfel decat democratice pierd teren datorita accesului la informatie. Omul conectat nu mai este usor manipulabil. El devine prin acces la informatie liber. Odata simtit, gustul libertatii - in ciuda tentei de cliseu a expresiei - nu mai poate fi uitat. Sa ne amintim cum eram noi in alte vremuri si sa ne uitam la noi acum.

Prin urmare restrangerea libertatii, fie si la serviciu, intra pe alt plan emotional si mental decat raportul angajat-angajator. Aici orice angajator trebuie sa fie prudent.

Angajatul de azi este o cu totul alta persoana decat cel dinainte de 1990. Si nu ma refer aici la angajatul roman sau la cel din est. Si e atat de diferit de cand i s-a dat un computer. Da mai mult randament decat acum 10 ani, comunica mai rapid, munca lui e mai cuantificabila si mai transparenta. Este incomparabil ce face acum in 8 ore si ce facea acum 15 ani in acelasi timp. Sa ne gandim de pilda la un contabil, la un tehnoredactor, etc.

Or decat sa demotivezi un om productiv, mai bine aplici metode de stimulare a randamentului. Teambuilding e poate cel mai comun exemplu. Inedit e cum o firma mare din DE le-a pus paturi angajatilor pentru somnicul de 30 minute de dupa masa de pranz. Si e clar ca pentru randament. Rezultatele au fost pozitive.

Idea merita clar dezvoltata, in special dinspre stanga politica. Angajatul in Romania este o tema serioasa. Sper ca oameni ca Dan sa se poata ocupa in viitorul cat mai apropiat de ea.